Abuzul de poziție dominantă în dreptul european al concurenței (II)
Ioan Lazăr - decembrie 1, 2015În funcţie de modalitatea de acordare, literatura de specialitate clasifică rabaturile în[122] rabaturi condiţionate şi necondiţionate.
Rabaturile condiţionate recompensează achiziţiile clienţilor care au loc în anumite împrejurări. Acestea se acordă, spre exemplu, în funcţie de cantitatea de marfă achiziţionată de client într-o anumită perioadă de referinţă sau în funcţie de procentajul deținut de achiziţiile cumpărătorului din totalul necesităţilor acestuia. Rabaturile condiţionate au un efect foarte pronunţat de fidelizare a clientelei, ducând la excluderea concurenţilor actuali sau potenţiali, motiv pentru care, de regulă, nu există posibilitatea justificării lor[123].
Rabaturile necondiţionate sunt acordate doar anumitor clienţi ai întreprinderii dominante (deci nu sunt reduceri generale de preţ), având în vedere anumite criterii, altele decât comportamentul de achiziţionare. Aceste rabaturi, asemenea rabaturilor condiţionate, pot avea un efect de excludere, în situaţia în care sunt adresate cumpărătorilor marginali, alături de un efect de discriminare prin intermediul preţului[124].
În timp ce rabaturile condiționate afectează cu o probabilitate mai mare concurența, rabaturile necondiționate, de regulă, ridică probleme minore din perspectiva afectării concurenței. Ţinând cont de acest aspect, în cele de mai jos tratăm doar rabaturile condiționate.
În ceea ce priveşte rabaturile condiţionate, reţinem că acestea pot fi clasificate în funcţie de mai multe criterii, după cum urmează[125]:
- În funcţie de modul de stabilire a pragului care trebuie atins în vederea acordării reducerii de preţ, deosebim între:
- rabaturi cu prag cantitativ, unde pragul este reprezentat de un anumit volum al bunurilor care trebuie achiziţionate de către cumpărător;
- rabaturi cu prag procentual, unde pragul este exprimat sub forma unui anumit procent din necesităţile totale ale cumpărătorului;
- rabaturi condiţionate de o obligaţie de exclusivitate care sunt condiţionate de achiziţionarea de către client a tuturor necesităţilor sale de la producătorul care acordă rabatul.
- În funcţie de întinderea rabatului asupra cantităţii achiziţionate distingem între:
- rabaturi prospective, aplicabile doar asupra bunurilor achiziţionate peste pragul stabilit pentru obţinerea rabatului;
- rabaturi retroactive, acordate asupra tuturor unităţilor achiziţionate (anterior sau posterior atingerii pragului), odată ce pragul a fost depăşit[126];
- În funcţie de produsele la care se referă reducerea de preţ acordată, deosebim între:
- rabaturi individuale, acordate în cazul achiziţionării unui anumit tip de produs;
- rabaturi multiprodus, acordate în cazul achiziţionării a cel puţin două produse de natură diferită.
Dintre tipurile de rabaturi menționate în cadrul clasificării vom trata în continuare formele de manifestare ale rabaturilor care sunt de natură să cauzeze cele mai grave restrângeri ale procesului concurențial, anume acordurile de exclusivitate, respectiv aprovizionarea exclusivă.
- Acordurile de exclusivitate au fost considerate încercări ale întreprinderilor dominante de a exclude de pe piaţă pe concurenții lor, prin împiedicarea acestora să vândă consumatorilor, cu ajutorul utilizării unor obligații de cumpărare cu caracter exclusiv sau ai unor reducer Noțiunea de acorduri de exclusivitate se referă și la obligațiile de furnizare cu caracter exclusiv sau la stimulentele care au același efect, prin care întreprinderea dominantă încearcă să-și excludă concurenții, împiedicându-i să se aprovizioneze de la furnizori. O asemenea blocare a accesului la factorii de producție poate duce la o blocare cu caracter anticoncurențial, dacă obligația de furnizare cu caracter exclusiv sau stimulentele leagă majoritatea furnizorilor eficienți de factori de producție și dacă întreprinderile cliente, care sunt concurenți ai întreprinderii dominante, nu sunt capabile să găsească surse alternative de aprovizionare cu factori de producție[127].
Jurisprudență constantă a instanțelor UE arată că un rabat de fidelitate, acordat în contrapartida unui angajament al clientului de a se aproviziona exclusiv sau cvasiexclusiv de la o întreprindere aflată într-o poziție dominantă, este contrar articolului 102 TFUE. Astfel, un asemenea rabat tinde să împiedice, pe calea acordării unor avantaje financiare, aprovizionarea clienților de la producătorii concurenți[128].
- Aprovizionarea exclusivă constă în obligația impusă unui client de pe o anumită piață de a se aproviziona exclusiv, sau în mare măsură, numai de la întreprinderea dominantă[129]. În acest context, pentru a convinge consumatorii să accepte aprovizionarea exclusivă, întreprinderea dominantă va trebui să-i compenseze, în tot sau în parte, pentru pierderea de concurență care rezultă ca urmare a exclusivității. Desigur, astfel de compensații, pot profita interesului individual al consumatorului și implicit, îl pot determina să încheie un acord de aprovizionare exclusivă cu întreprinderea dominantă. Asta nu înseamnă că toate acordurile de exclusivitate sunt benefice pentru consumatori în general, inclusiv pentru cei care nu se aprovizionează în mod curent de la întreprinderea dominantă, respectiv pentru consumatorii finali. Problema abuzului de poziție dominantă se pune de regulă în cazurile în care este probabil ca nu toți consumatorii să aibă de câștigat ca urmare a aplicării practicii. Aceasta este situația în special în cazul în care există mulți consumatori, iar obligațiile de aprovizionare exclusivă existente față de întreprinderea dominantă ar avea ca efect împiedicarea intrării pe piață sau expansiunea unor întreprinderi concurente.[130]
Este cunoscut faptul că intervenția Comisiei în temeiul articolului 102 are loc atunci când, pe baza unor probe concludente și convingătoare, este probabil ca pretinsele practici abuzive să ducă la o blocare cu caracter anticoncurențial. În cazul unor pretinse practici abuzive care implică o obligație de aprovizionare exclusivă, evaluarea Comisiei va avea în vedere o serie factori relevanți având caracter general, cum ar fi: poziția întreprinderii dominante, condițiile de pe piața relevantă, poziția concurenților întreprinderii dominante, poziția clienților sau a furnizorilor de factori de producție, intensitatea pretinselor practici abuzive, eventuale probe ale unei blocări efective, probe directe ale unei strategii de excludere. La acești factori cu caracter general se adaugă o serie de alți factori specifici acordurilor de aprovizionare exclusivă, ai căror evaluare permite sau nu o intervenție a Comisiei[131].
Posibilitatea ca unele obligații de aprovizionare exclusivă să ducă la o blocare cu caracter anticoncurențial apare în special atunci când, în absența acestor obligații, o presiune concurențială importantă ar fi exercitată de concurenți actuali sau potențiali ai întreprinderii dominante. Totodată, obligațiile de aprovizionare exclusivă pot produce efecte de excludere a concurenței de pe piață, în ipoteza în care ar exista posibilitatea ca întreprinderile concurente să nu poată concura pentru întreaga cerere a unui anumit client deoarece întreprinderea dominantă este un partener comercial de neevitat, cel puțin pentru o parte din cererea de pe piață[132].
Dacă întreprinderile concurente pot concura în mod egal pentru întreaga cerere a fiecărui client, în general, este puțin probabil ca obligațiile de aprovizionare exclusivă să împiedice concurența efectivă, cu excepția cazului în care trecerea clienților de la un furnizor la altul este îngreunată din cauza duratei obligației de aprovizionare exclusivă. În general, cu cât durata unei obligații este mai lungă, cu atât este mai mare probabilitatea apariției unui efect de excludere. Cu toate acestea, dacă întreprinderea dominantă este un partener comercial de neevitat pentru majoritatea sau pentru toți clienții, chiar și o obligație de aprovizionare exclusivă de scurtă durată poate duce la apariția excluderilor cu caracter anticoncurențial.
Jurisprudența constantă a instanțelor UE arată că pentru o întreprindere aflată în poziție dominantă pe o piață, legarea cumpărătorilor – chiar la cererea acestora – printr‑o obligație sau printr‑o promisiune de a se aproviziona pentru totalitatea sau pentru o parte considerabilă a necesităților lor exclusiv de la întreprinderea dominantă, constituie o folosire abuzivă a unei poziții dominante în sensul articolului 102 TFUE, indiferent dacă obligația în cauză este stipulată ca atare sau dacă este asumată în schimbul acordării unor rabaturi. Situația este identică în cazul în care întreprinderea respectivă, fără a lega cumpărătorii printr‑o obligație formală de exclusivitate, aplică, fie în temeiul unor acorduri încheiate cu acești cumpărători, fie în mod unilateral, un sistem de rabaturi de fidelitate, și anume reduceri condiționate de aprovizionarea clientului, pentru totalitatea sau pentru o parte importantă a necesităților sale, exclusiv de la întreprinderea aflată în poziție dominantă[133].
Astfel, angajamentele de aprovizionare exclusivă de această natură, indiferent dacă prevăd în schimb rabaturi sau acordarea de rabaturi de fidelitate în vederea stimulării cumpărătorului să se aprovizioneze exclusiv de la întreprinderea aflată în poziție dominantă, sunt incompatibile cu obiectivul unei concurențe nedenaturate în cadrul pieței comune, deoarece nu se întemeiază pe o prestație economică ce justifică această obligație sau acest avantaj, ci urmăresc să priveze cumpărătorul de posibilitatea de a‑și alege sursele de aprovizionare sau să îi restrângă această posibilitate și să blocheze accesul pe piață ai altor producători[134].
[122] Idem, p. 209.
[123] CJCE, 9 noiembrie 1983, Cauza C-322/81 MV Nederlandische Banden-Industrie-Michelin c. Comisia Comunităților Europene (Michelin I), Culegere 1983, p. 3461, pct. 70-73.
[124] Discriminarea de preţ constituie un efect negativ al sistemelor de rabaturi, alǎturi de posibilele efecte de excludere. Totuşi, pentru reţinerea prevederilor art. 102 TFUE, nu reprezintǎ o condiţie necesarǎ existenţa efectului de discriminare.
[125] Ph. Marsden, Handbook of Research in Trans-Atlantic Antitrust, Ed. Edward Elgar, Cheltenham, 2006, p. 197 apud L. Lazăr, op. cit., p. 211; A. Jones, B. Sufrin, op. cit., pp. 481-485.
[126] Un exemplu ar fi cauza Virgin c. British Airways din 1993, unde compania de transport aerian de persoane a acuzat pe concurentul său British Airways de instituirea unei scheme de rabaturi retroactive, care limitau posibilităţile de extindere a companiei aeriene Virgin Airways. Potrivit schemei de rabaturi în cauză, compania British Airways acorda reduceri de preţ substanţiale pentru agenţiile de turism care reuşeau să atingă anumite praguri de creştere privitoare la vânzarea biletelor British Airways. Reducerile erau acordate retroactiv și priveau toate vânzările, chiar şi pe cele anterioare atingerii pragului precizat. A se vedea, pentru detalii, G. Niels, H. Jenkins, J. Kavanagh, Economics for Competition Lawyers, Ed. Oxford University Press, Oxford, 2011, p. 183 apud Idem, p. 211, not. 3.
[127] A se vedea pct. 30 din Comunicarea Comisiei – Orientări privind prioritățile Comisiei în aplicarea articolului 82 din Tratatul CE la practicile de excludere abuzivă ale întreprinderilor dominante.
[128] A se vedea Tribunalul, 9 septembrie 2010, Cauza T-155/06 Tomra Systems ASA sa. c. Comisia Comunităților Europene, Culegere, p. II-4361, pct. 210 și 211.
[129] A se vedea TPICE, 23 octombrie 2003, Cauza T-65/98 Van den Bergh Foods Ltd c. Comisia Comunităților Europene, Culegere 2003, p. II-4653. În speță, obligația de a utiliza congelatoarele exclusiv pentru produsele întreprinderii dominante a fost considerată ca ducând la o exclusivitate a punctului de desfacere.
[130] A se vedea pct. 34 din Comunicarea Comisiei – Orientări privind prioritățile Comisiei în aplicarea articolului 82 din Tratatul CE la practicile de excludere abuzivă ale întreprinderilor dominante.
[131] Idem, pct. 20, 35 și 36.
[132] De exemplu, pentru că marca furnizată de ea reprezintă un „produs obligatoriu” (i.e. care trebuie comercializat neapărat datorită popularității de care se bucură în rândul consumatorilor), preferat de mulți consumatori finali sau pentru existența capacității limitate a celorlalți furnizori, care face ca o parte din cerere să poată fi furnizată exclusiv de furnizorul dominant. A se vedea în acest sens TPICE, 23 octombrie 2003, Cauza T-65/98, Van den Bergh Foods Ltd c. Comisia, Culegere 2003, p. II-4653, pct. 105 și 106.
[133] A se vedea: CJCE, 13 februarie 1979, Cauza C-85/76 Hoffmann-La-Roche & Co. AG c. Comisia Comunităților Europene, Culegere 1979, p. 461, pct. 89; Tribunalul, 9 septembrie 2010, Cauza T-155/06 Tomra Systems ASA sa. c. Comisia Comunităților Europene, Culegere, p. II-4361, pct. 208, 295 și 296.
[134] A se vedea: CJCE, 13 februarie 1979, Cauza C-85/76 Hoffmann-La-Roche & Co. AG c. Comisia, Culegere 1979, p. 461, pct. 90; Tribunalul, 9 septembrie 2010, Cauza T-155/06 Tomra Systems ASA șa. c. Comisia, Culegere, p. II-4361, pct. 209 și 296.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.