Jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene referitoare la mandatul european de arestare
Gheorghe Bocșan - martie 1, 2018V.3. Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 5 aprilie 2016, pronunțată în cauzele reunite C-404/15, privindu-l pe Pál Aranyosi și C-659/15, privindu-l pe Robert Căldăraru[22]
La datele de 4 noiembrie și 31 decembrie 2014, autoritățile judiciare maghiare au emis două MEA pe numele lui Pál Aranyosi, în vederea predării acestuia pentru efectuarea urmăririi penale în cazul a două fapte de furt prin efracție. Acesta a fost arestat temporar la data de 14 ianuarie 2015 la Bremen, Germania, iar apoi a fost pus în libertate provizorie până la adoptarea unei decizii cu privire la predarea acestuia autorităților maghiare.
Republica Ungară a fost însă condamnată în repetate rânduri pentru condițiile necorespunzătoare de detenție, prin hotărâri ale CEDO. În aceste condiții, pe parcursul procedurii de încuviințare a predării susnumitului către Ungaria, s-a formulat o adresă cu privire la nominalizarea exactă a penitenciarului sau locului de detenție în care va fi plasat inculpatul ulterior unei eventuale predări a acestuia în Ungaria. Autoritățile maghiare nu au răspuns cu exactitate la întrebare.
În aceste condiții, Hanseatisches Oberlandesgericht in Bremen a adresat următoarele întrebări preliminare Curții de Justiție:
„1) Art. 1 alin. (3) din decizia‑cadru trebuie interpretat în sensul că o cerere de predare în scopul efectuării urmăririi penale este ilicită în cazul în care indicii temeinice potrivit cărora condițiile de detenție în statul membru emitent încalcă drepturile fundamentale ale persoanei interesate și principiile generale ale dreptului consacrate la art. 6 TUE sau acesta trebuie interpretat în sensul că, în aceste cazuri, statul de executare poate condiționa sau trebuie să condiționeze decizia privind admisibilitatea cererii de predare de darea unor asigurări în ceea ce privește respectarea condițiilor de detenție? În acest scop, poate sau trebuie statul de executare să formuleze cerințe minime concrete privind condițiile de detenție care trebuie să fie garantate?
2) Art. 5 și art. 6 alin. (1) din decizia‑cadru trebuie interpretate în sensul că autoritățile judiciare emitente au de asemenea dreptul de a da asigurări privind respectarea condițiilor de detenție sau acest drept rămâne guvernat de normele naționale privind competența din statul membru emitent”?
O situație aproape identică, implicând aceeași instanță germană a condus la formularea unor întrebări similare în cazul unui MEA emis de România la data de 29 octombrie 2015 pe numele lui Robert Căldăraru, în scopul predării acestuia autorităților române în vederea executării unei pedepse privative de libertate. La fel ca și Republica Ungară și România a fost condamnată de CEDO în numeroase cauze legate de condițiile inumane din penitenciare.
Având în vedere faptul că cele două cauze erau extrem de asemănătoare și întrebările preliminare adresate erau identice, Curtea a hotărât conexarea celor două cauze.
După reiterarea în considerentele hotărârii a aspectelor devenite deja clasice, referitoare la necesitatea de a da curs MEA, cu excepția situațiilor expres și limitativ prevăzute în decizia-cadru, Curtea a reamintit dispozițiile art. 1 alin. (3) din decizia-cadru 2002/584/JAI, potrivit cărora aceste dispoziții nu pot avea ca efect modificarea obligației de respectare a drepturilor fundamentale, așa cum sunt acestea consacrate în special în cartă.
În cadrul pct. 84 din hotărâre, Curtea a recunoscut că respectarea dispozițiilor art. 4 din cartă, referitor la interzicerea tratamentelor inumane sau degradante se impune.
Ceea ce este esențial, în viziunea Curții, este stabilirea existenței sau inexistenței unei situații de pericol concret de încălcare a demnității umane prin condițiile în care va fi deținută persoana vizată de un MEA în statul solicitant, condiții care trebuie să fie evaluate de autoritatea de executare într-o modalitate întemeiată pe „elemente obiective, fiabile, precise și actualizate în mod corespunzător cu privire la condițiile de detenție care prevalează în statul membru emitent și care dovedesc realitatea unor deficiențe fie sistemice sau generalizate, fie afectând anumite grupuri de persoane ori chiar anumite centre de detenție” (pct. 89 din hotărâre, coroborat și cu raționamentul expus la pct. 91-103).
În consecință, Curtea a răspuns celor două întrebări preliminare după cum urmează:
„Art. 1 alin. (3), art. 5 și art. 6 alin. (1) din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009, trebuie interpretate în sensul că, în prezența unor elemente obiective, fiabile, precise și actualizate în mod corespunzător care dovedesc existența unor deficiențe fie sistemice sau generalizate, fie afectând anumite grupuri de persoane ori chiar anumite centre de detenție în ceea ce privește condițiile de detenție în statul membru emitent, autoritatea judiciară de executare trebuie să verifice, în mod concret și precis, dacă există motive serioase și temeinice de a crede că persoana vizată de un mandat european de arestare emis în scopul efectuării urmăririi penale sau al executării unei pedepse privative de libertate se va confrunta, ca urmare a condițiilor detenției sale în statul membru respectiv, cu un risc real de a fi supusă unui tratament inuman sau degradant, în sensul art. 4 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în cazul predării sale statului membru menționat. În acest scop, ea trebuie să solicite furnizarea unor informații suplimentare autorității judiciare emitente, care, după ce a solicitat, la nevoie, asistența autorității centrale sau a uneia dintre autoritățile centrale ale statului membru emitent, în sensul articolului 7 din decizia-cadru, trebuie să comunice aceste informații în termenul stabilit într-o astfel de cerere. Autoritatea judiciară de executare trebuie să își amâne decizia privind predarea persoanei în cauză până la obținerea informațiilor suplimentare care îi permit să înlăture existența unui asemenea risc. În cazul în care existența acestui risc nu poate fi înlăturată într-un termen rezonabil, autoritatea respectivă trebuie să decidă dacă este necesar să pună capăt procedurii de predare”.
V.4. Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 16 iulie 2015 pronunțată în cauza C-237/15 PPU, având ca obiect cererea de decizie preliminară formulată în procedura Minister for Justice and Equality împotriva lui Francis Lanigan[23]
Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolelor 15 și 17 din Decizia‑cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 referitor la mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, astfel cum a fost modificată prin Decizia‑cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009. Această cerere a fost formulată în cadrul executării în Irlanda a unui mandat european de arestare emis la 17 decembrie 2012 de Magistratesʼ Courts in Dungannon (Regatul Unit) împotriva domnului Lanigan.
Art. 15 din decizia-cadru prevede:
„(1) Autoritatea judiciară de executare decide, în termenele și în condițiile stabilite în prezenta decizie-cadru, predarea persoanei.
(2) În cazul în care autoritatea judiciară de executare consideră că informațiile comunicate de statul membru emitent sunt insuficiente pentru a-i permite să decidă predarea, aceasta solicită furnizarea de urgență a unor informații suplimentare necesare, în special în legătură cu art. 3-5 și 8, și poate stabili o dată limită pentru primirea acestora, ținând cont de necesitatea de a respecta termenele stabilite la art. 17.
(3) Autoritatea judiciară emitentă poate, în orice moment, să transmită toate informațiile suplimentare utile autorității judiciare de executare”.
Art. 17 din aceeași decizie-cadru, intitulat „Termene și proceduri pentru decizia de executare a unui mandat european de arestare” stabilește că:
„(1) Un mandat european de arestare se soluționează și se execută în regim de urgență.
(2) În cazul în care persoana căutată consimte la predare, decizia definitivă privind executarea mandatului european de arestare se ia în termen de 10 zile de la data consimțământului menționat anterior.
(3) În celelalte cazuri, decizia definitivă privind executarea mandatului european de arestare se ia în termen de 60 de zile de la data arestării persoanei căutate.
(4) În cazuri particulare, atunci când mandatul european de arestare nu poate fi executat în termenele prevăzute la alin. (2) sau (3), autoritatea judiciară de executare informează de îndată autoritatea judiciară emitentă despre aceasta, indicând motivele. Într-un astfel de caz, termenele pot fi prelungite cu 30 de zile suplimentare.
(5) Cât timp nici o decizie definitivă privind executarea mandatului european de arestare nu este luată de autoritatea judiciară de executare, aceasta se va asigura că sunt îndeplinite condițiile materiale necesare unei predări efective a persoanei.
(6) Orice refuz de a executa un mandat european de arestare trebuie să fie motivat.
(7) Atunci când, în circumstanțe excepționale, un stat membru nu poate respecta termenele stabilite în prezentul articol, acesta informează Eurojust, precizând motivele întârzierii. În afară de aceasta, un stat membru care a suferit, din partea altui stat membru, mai multe întârzieri în executarea unor mandate europene de arestare, informează Consiliul despre aceasta, în scopul evaluării, la nivelul statelor membre, a punerii în aplicare a prezentei decizii-cadru”.
În anul 2012, Magistrates’ Courts in Dungannon a emis un mandat european de arestare împotriva lui Francis Lanigan, în cadrul urmăririi penale declanșate împotriva sa pentru fapte comise în Regatul Unit în anul 1998, care puteau fi calificate drept omor și deținerea unei arme de foc cu scopul punerii în pericol a vieții.
La 16 ianuarie 2013, domnul Lanigan fost arestat, în temeiul mandatului european de arestare menționat, și a fost prezentat în fața High Court (din Republica Irlanda). El a informat această instanță că nu consimte la predarea sa către autoritățile judiciare ale Regatului Unit și a fost încarcerat în așteptarea unei decizii privind predarea sa către aceste autorități.
Examinarea situației domnului Lanigan de către High Court a început la 30 iunie 2014, în urma unei serii de amânări din cauză, cauzate printre altele, de unele incidente de procedură descrise în decizia de trimitere. Acesta a invocat noi argumente care, în opinia sa, se opuneau predării sale către autoritățile Regatului Unit. Evaluarea temeiniciei acestor argumente a justificat printre altele trimiterea unor cereri de informații suplimentare acestor autorități, în vederea evaluării credibilității afirmațiilor domnului Lanigan potrivit cărora predarea sa către autoritățile menționate era susceptibilă să îi pună în pericol viața.
După primirea, la 8 decembrie 2014, a informațiilor solicitate, domnul Lanigan a prezentat, la 15 decembrie 2014, o cerere de liberare pe cauțiune. High Court a admis această cerere și a autorizat, așadar, liberarea pe cauțiune a acestuia impunându‑i respectarea anumitor condiții. Cu toate acestea, întrucât condițiile menționate nu au fost îndeplinite, domnul Lanigan a rămas încarcerat.
Pe de altă parte, domnul Lanigan a susținut de asemenea, în ședința din 15 decembrie 2014, în fața High Court, că cererea de predare trebuia să fie respinsă din cauza depășirii termenelor prevăzute de decizia‑cadru.
În aceste condiții, High Court a formulat două întrebări preliminare, ca au fost unite și reformulate de Curte, urmănd ca aceasta să răspundă chestiunii: „să se stabilească dacă art. 12, art. 15 alin. (1) și art. 17 din decizia-cadru trebuie interpretate în sensul că se opun ca, după expirarea termenelor stabilite la articolul 17 menționat, autoritatea judiciară de executare, pe de o parte, să adopte decizia privind executarea mandatului european de arestare și, pe de altă parte, să mențină în detenție persoana căutată, în condițiile în care durata totală a detenției acestei persoane depășește respectivele termene” (pct. 26 din hotărâre).
Curtea a dispus următoarele:
„Art. 15 alin. (1) și art. 17 din Decizia‑cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, astfel cum a fost modificată prin Decizia‑cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009, trebuie interpretate în sensul că autoritatea judiciară de executare rămâne obligată să adopte decizia privind executarea mandatului european de arestare după expirarea termenelor stabilite la art. 17 menționat.
Art. 12 din decizia‑cadru menționată coroborat cu art. 17 din aceasta și în lumina art. 6 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că nu se opune, într‑o astfel de situație, menținerii în detenție a persoanei căutate, în conformitate cu dreptul statului membru de executare, chiar dacă durata totală a detenției acestei persoane depășește respectivele termene, cu condiția ca această durată să nu aibă un caracter excesiv în raport cu caracteristicile procedurii urmate în cauza principală, aspect a cărui verificare revine instanței de trimitere. Dacă autoritatea judiciară de executare decide să pună capăt detenției persoanei menționate, această autoritate este obligată să ia, împreună cu punerea provizorie în libertate a acesteia, orice măsură pe care o va considera necesară pentru a evita fuga acesteia și să se asigure că condițiile materiale necesare în vederea predării sale efective rămân întrunite câtă vreme nu s‑a adoptat nicio decizie definitivă privind executarea mandatului european de arestare”.
Răspunsul Curții s-a bazat pe interpretarea sa tradițională, întemeiată pe găsirea unor soluții care să permită executarea MEA, dându-se astfel curs dezideratului accelerării și eficienței cooperării judiciare în materie penală, prin aplicarea principiului recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătoarești și a deciziilor judiciare între statele membre ale Uniunii Europene.
Elementul central al raționamentului juridic construit de Curte îl constituie însă compatibilitatea soluției care favorizează eficiența MEA cu cerințele art. 6 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, referitor la dreptul la libertate și siguranță.
[22] ECLI:EU:C:2016:198, în limba română, în format electronic la adresa http://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf;jsessionid=9ea7d0f130d5114096a365e74314ac5aa717330e4393.e34KaxiLc3eQc40LaxqMbN4PaNuKe0text=&docid=175547&pageIndex=0&doclang=RO&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=1297271, accesată azi, 13 ianuarie 2018.
[23] ECLI:EU:C:2015:474, publicată în limba română în format electronic la adresa http://curia.europa.eu/juris/document/document.jsftext=&docid=165908&pageIndex=0&doclang=RO&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=71090, accesată la data de 13 ianuarie 2018.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.