Jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene referitoare la mandatul european de arestare
Gheorghe Bocșan - martie 1, 2018Atât măsura de bază (mandatul național de arestare), cât și instrumentul de recunoaștere al acesteia, adică MEA, vizează în mod direct și nemijlocit dreptul la libertate al persoanei, precum și alte drepturi fundamentale ce au legătură cu sistemul de garanții procesuale menit să garanteze și să protejeze acest drept. Carta drepturilor fundamentale a Uniunii cuprinde următoarele prevederi referitoare la drepturi fundamentale ale omului ce pot fi afectate de MEA:
– art. 6 – dreptul la libertate și siguranță;
– art. 47 – dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil;
– art. 48 – prezumția de nevinovăție și dreptul la apărare;
– art. 53 – nivelul de protecție al Cartei;
– art. 50 – dreptul de a nu fi judecat sau condamnat pentru aceeași infracțiune.
Subsecțiunile care urmează prezintă cauze ale Curții de Justiție în care MEA a fost privit în strânsă legătură cu respectarea acestor drepturi.
V.1. Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 29 ianuarie 2013 pronunțată în cauza C-396/11, având ca obiect cererea de decizie preliminară în procedura referitoare la executarea unor MEA împotriva lui Ciprian Vasile Radu[18]
Împotriva resortisantului român Ciprian Vasile Radu, un număr de patru instanțe judecătorești germane au emis, fiecare, câte un MEA, în cursul anilor 2007-2008.
În 2009, Curtea de Apel Constanța a admis predarea susnumitului în baza a trei dintre cele patru MEA, dar a refuzat executarea unuia din mandate pe motiv că aceleași fapte invocate de autoritățile germane sunt urmărite și în Romania, totodată menținând arestarea preventivă a acestuia.
Ulterior, Înalta Curte de Casație Și Justiție a casat hotărârea Curții de Apel Constanța și l-a pus în libertate pe Ciprian Vasile Radu.
În rejudecare, înaintea Curții de Apel Constanța, susnumitul s-a opus predării către autoritățile judiciare germane invocând că la data emiterii celor patru MEA împotriva sa, acquis-ul în materia drepturilor omului izvorât din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, precum și din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii nu era înglobat în dreptul Uniunii.. Ulterior, post-Lisabona, potrivit art. 6 TUE, prevederile Cartei au aceeași valoare juridică cu cea a tratatelor, iar drepturile fundamentale, așa cum rezultă din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale constituie principii generale de drept ale Uniunii.
Mai exact, Ciprian Vasile Radu a susținut că, ulterior emiterii celor patru MEA de către instanțele germane, legislația germană de transpunere a deciziei-cadru 2002/584/JAI ar fi fost declarată neconstituțională și nulă de Curtea Constituțională Federală Germană (Bundesverfassungsgericht), iar o altă lege nu a fost adoptată între timp, acest lucru însemnând o lipsă a reciprocității pe care se bazează un instrument juridic de tipul MEA. Susnumitul a susținut că această situație presupune o încălcare a drepturilor fundamentale ale omului, în principal al dreptului la libertate (pct. 19 din hotărâre).
Curtea de apel Constanța a formulat 6 întrebări preliminare, referitoare la modul în care dispozițiile în legătură cu MEA, atât din Decizia-cadru 2002/584/JAI, cât și cele din legislația națională de transpunere a deciziei-cadru, trebuie raportate la normele privitoare la drepturile fundamentale ale omului. Întrebările, extrem de teoretice și foarte puțin aplicative, au fost comasate și reformulate de Curte într-o singură întrebare. Cea de-a cincea întrebare preliminară formulată de Curtea de Apel Constanța a fost declarată inadmisibilă de Curte pentru că era evident faptul că autoritățile germane nu aveau cum să emită un MEA dacă la data emiterii nu exista legislație germană de transpunere a deciziei-cadru, în vigoare.
Întrebarea preliminară, drastic reformulată de Curte, a fost următoarea: „să se stabilească dacă Decizia-cadru 2002/584, în lumina art. 47 și 48 din cartă, precum și a art. 6 din CEDO, trebuie interpretată în sensul că autoritățile judiciare de executare pot refuza executarea unui mandat european de arestare emis în scopul efectuării urmăririi penale pentru motivul că autoritățile judiciare emitente nu au audiat persoana căutată înainte de a emite acest mandat de arestare” (pct. 31 din hotărâre).
Întrebarea a fost astfel restructurată de Curte pentru că, în esență, ceea ce a susținut Ciprian Vasile Radu a fost că instanțele germane nu l-au audiat înaintea emiterii MEA.
În analiza acestei probleme, având legătură cu dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare în procesul penal, Curtea a reamintit o regulă capitală în materia examinării chestiunilor referitoare la drepturi și libertăți fundamentale: prevederile Cartei au prioritate față de cele ale Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, Curtea a considerat că dreptul prevăzut la art. 6 din Convenție trebuie avut în vedere în analiza juridică pe care o operează prin prisma art. 47 și 48 din cartă.
Raționamentul Curții în prezenta cauză este extrem de simplu: toate argumentele pledează în favoarea principiului executării MEA, cazurile în care refuzul executării este posibil fiind strict reglementate de decizia-cadru.
Curtea arată că: „39. Contrar celor susținute de domnul Radu, respectarea art. 47 și 48 din cartă nu impune ca o autoritate judiciară a unui stat membru să poată refuza executarea unui mandat european de arestare emis în scopul efectuării urmăririi penale pentru motivul că persoana căutată nu a fost audiată de autoritățile judiciare emitente înaintea emiterii acestui mandat de arestare.
40. Trebuie să se constate că obligarea autorităților judiciare emitente de a audia persoana căutată înainte de a emite un astfel de mandat european de arestare ar zădărnici în mod inevitabil însuși sistemul de predare prevăzut de Decizia‑cadru 2002/584 și, prin urmare, realizarea spațiului de libertate, securitate și justiție, din moment ce, în special pentru a evita fuga persoanei vizate, un astfel de mandat de arestare trebuie să beneficieze de un anumit efect de surpriză.
41. În orice caz, legiuitorul european a asigurat respectarea dreptului de a fi audiat în statul membru de executare într‑un mod care să nu compromită eficacitatea mecanismului mandatului european de arestare.
42. Astfel, din art. 8 și 15 din Decizia-cadru 2002/584 reiese că, înainte de a decide predarea persoanei căutate în scopul urmăririi penale, autoritatea judiciară de executare trebuie să efectueze un anumit control asupra mandatului european de arestare. În plus, art. 13 din această decizie-cadru prevede că persoana căutată are dreptul de a fi asistată de un avocat atunci când consimte la predarea sa și, dacă este cazul, renunță la aplicarea principiului specialității. Pe de altă parte, în temeiul art. 14 și 19 din Decizia-cadru 2002/584, persoana căutată, atunci când nu consimte la predarea sa și face obiectul unui mandat european de arestare emis în scopul urmăririi penale, are dreptul de a fi audiată de autoritatea judiciară de executare în condițiile stabilite de comun acord de autoritatea judiciară emitentă și autoritatea judiciară de executare.
43. Având în vedere ceea ce precedă, trebuie să se răspundă la primele patru întrebări, precum și la a șasea întrebare că Decizia‑cadru 2002/584 trebuie interpretată în sensul că autoritățile judiciare de executare nu pot refuza executarea unui mandat european de arestare emis în scopul efectuării urmăririi penale pentru motivul că persoana căutată nu a fost audiată în statul membru emitent anterior emiterii acestui mandat de arestare”.
Argumentația Curții este absolut logică și ține seama de regulile procesului echitabil și ale dreptului la apărare fără a sfida bunul-simț juridic: cum ar putea oare să se impună o regulă atât de absurdă ca cel vizat de un MEA să fie întâi audiat de autoritățile emitente, câtă vreme, scopul unui MEA este tocmai cel de a pune o astfel de persoană la dispoziția justiției statului emitent în vederea anchetei ori a executării pedepsei?
V.2. Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 26 februarie 2013, pronunțată în cauza C-399/11 având ca obiect cererea de decizie preliminară formulată în procedura Stefano Melloni împotriva Ministerio Fiscal[19]
Această hotărâre este una dintre cele mai des invocate din jurisprudența în materie penală a Curții de Justiție a Uniunii Europene pentru că abordează pe larg problematica dreptului de a fi judecat penal în prezență, drept ce a primit o consacrare prin stabilirea de standarde minime în materie, în temeiul art. 82 alin. (2) lit. b) TFUE, prin Directiva (UE) 2016/343 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2016 privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție și a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale[20]. După cum vom observa în continuare, directiva anterior menționată impune statelor să respecte cerințe referitoare la judecata în absența inculpatului pe care prezenta hotărâre a Curții nu le consideră atât de importante încât nerespectarea lor să fie considerată impediment în executarea unui MEA.
La data întrebărilor preliminare formulate în cauză, Decizia-cadru 2002/854/JAI a fost deja modificată prin prevederile Deciziei-cadru 2009/299/JAI[21].
În 1996, înaintea existenței MEA, o instanță spaniolă a admis cererea de extrădare în Italia a lui Stefano Melloni, pentru a fi judecat acolo pentru săvârșirea mai multor infracțiuni. Profitând de faptul că instanța spaniolă l-a lăsat în libertate pe cauțiune, acesta a fugit. Prin urmare, nu a mai putut fi predat autorităților italiene. În continuare, instanțele judecătorești competente din Italia l-au judecat în lipsă pe inculpat pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, după ce însă au notificat procedura și termenele avocaților împuterniciți de Melloni să-l reprezinte. La finalul procedurii în contumacie din Italia, susnumitul a fost condamnat la 10 ani închisoare pentru bancrută frauduloasă.
Autoritățile judiciare italiene au emis apoi, în 2004, un MEA pe numele lui Melloni pentru executarea pedepsei susmenționate. În anul 2008, urmare a MEA, autoritățile judiciare spaniole l-au arestat pe Stefano Melloni. Acesta s-a opus predării sale în Italia pentru executarea pedepsei la care a fost condamnat, motivând că a fost condamnat în lipsă, în condițiile în care a revocat între timp mandatul de reprezentare încredințat avocaților în cauză, iar pe de altă parte legislația internă italiană nu îi garantează o cale de atac sau un drept la rejudecarea procesului desfășurat în lipsa lui.
Instanța spaniolă i-a respins apărările și a decis predarea acestuia către Italia în baza MEA, reținând, în sinteză, că nu s-a putut face proba revocării mandatului avocaților în timpul procesului desfășurat în Italia, câtă vreme este evident faptul că Melloni a cunoscut faptul că se desfășoară procesul respectiv, însă în mod voluntar a hotărât să se sustragă acestuia.
Stefano Melloni a atacat decizia susmenționată printr-un „recurso de amparo”, adică un recurs bazat pe elemente de neconstituționalitate a hotărârii judecătorești atacate, introdus la Tribunal Constitucional. Motivul invocat l-a constituit încălcarea de către instanța care a decis predarea sa a prevederilor art. 24 al Constituției Regatului Spaniei, ce stabilește dreptul la apărare, la asistență din partea unui avocat, dreptul de a nu se autoacuza etc. Tribunal Constitucional a admis că în jurisprudența sa a considerat o încălcare a dreptului la un proces echitabil, așa cum este prevăzut în art. 24 din Constituție, situația în care „s-a admis extrădarea în state care permit condamnările în lipsă în cazul infracțiunilor foarte grave, fără ca predarea persoanei condamnate să fie supusă condiției ca aceasta să poată ataca condamnările respective pentru a se garanta dreptul la apărare” (pct. 20 din hotărâre).
Problema ridicată în acest context de Tribunal Constitucional este aceea dacă „Decizia-cadru 2002/584 interzice instanțelor spaniole să condiționeze predarea domnului Melloni de posibilitatea revizuirii hotărârii de condamnare în cauză (pct. 24 din hotărâre).
Pentru soluționarea recurso de amparo cu care a fost sesizat de Stefano Melloni, Tribunal Constitucional a formulat următoarele întrebări preliminare adresate Curții de Justiție:
„1) Art. 40 alin. (1) din Decizia-cadru 2002/584/JAI, în versiunea în vigoare care rezultă din Decizia-cadru 2009/299/JAI, trebuie interpretat în sensul că nu permite autorităților judiciare naționale, în cazurile menționate în dispoziția respectivă, să supună executarea unui mandat european de arestare condiției ca respectiva hotărâre de condamnare să poată fi revizuită, pentru a garanta dreptul la apărare al persoanei interesate?
2) În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, art. 40 alin. (1) din Decizia-cadru 2002/584/JAI este compatibil cu cerințele care decurg din dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil prevăzut la art. 47 din cartă […], precum și cu dreptul la apărare garantat de art. 48 alin. (2) din aceasta?
3) În cazul unui răspuns afirmativ la a doua întrebare, art. 53 din cartă, interpretat sistematic în coroborare cu drepturile recunoscute la art. 47 și 48 din cartă, permite unui stat membru să condiționeze predarea unei persoane condamnate în lipsă de posibilitatea ca hotărârea de condamnare să fie supusă revizuirii în statul solicitant, conferind astfel drepturilor respective un mai mare nivel de protecție decât cel care decurge din dreptul Uniunii Europene, cu scopul de a evita o interpretare care restrânge sau aduce atingere unui drept fundamental recunoscut de constituția statului membru respectiv”?
[18] ECLI:EU:C:2013:39, publicată în limba română, în format electronic, la adresa http://curia.europa.eu/juris/document/document_print.jsfdoclang=RO&text=%2522rom%25C3%25A2nia%2522&pageIndex=0&part=1&mode=req&docid=132981&occ=first&dir=&cid=2539604, accesată la data de 12 ianuarie 2018.
[19] ECLI:EU:C:2013:107, publicată în limba română în format electronic la adresa http://curia.europa.eu/juris/document/document.jsftext=&docid=134203&pageIndex=0&doclang=RO&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=1065950, accesată la data de 12 ianuarie 2018.
[20] Publicată în limba română în JO L 65/1 din 11.3.2016, în format electronic la adresa http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=CELEX:32016L0343&from=RO, accesată la data de 12 ianuarie 2018.
[21] Decizia-cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009 de modificare a Deciziilor-cadru 2002/584/JAI, 2005/214/JAI, 2006/783/JAI, 2008/909/JAI și 2008/947/JAI, de consolidare a drepturilor procedurale ale persoanelor și de încurajare a aplicării principiului recunoașterii reciproce cu privire la deciziile pronunțate în absența persoanei în cauză de la proces, publicată în original în limba română în JO L 81/24 din 27.03.2009, în format electronic la adresa http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=CELEX:32009F0299&from=RO, accesată la data de 12 ianuarie 2018.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.