Jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene referitoare la mandatul european de arestare
Gheorghe Bocșan - martie 1, 2018Chambre d’instruction de la Cour d’appel de Montpellier a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:
„1) Lipsa notificării, în temeiul art. 31 alin. (2) din decizia-cadru […], de către un stat membru, în speță [Regatul Spaniei], a intenției sale de a continua aplicarea unor acorduri bilaterale sau multilaterale determină, în temeiul termenului «înlocuiește» de la art. 31 din această decizie-cadru, imposibilitatea acestui stat membru de a utiliza în relația cu un alt stat membru, în speță [Republica Franceză], care a făcut o declarație în temeiul art. 32 din decizia-cadru, alte proceduri decât cea a mandatului european de arestare?
În cazul unui răspuns negativ la întrebarea precedentă, se solicită să se răspundă la următoarea întrebare:
2) Rezervele formulate de statul de executare permit acestui stat aplicarea [Convenției din 1996], așadar anterioară datei de 1 ianuarie 2004, dar care a intrat în vigoare în acest stat de executare ulterior datei de 1 ianuarie 2004 prevăzute la art. 32 din decizia‑cadru?” (pct. 31 din hotărâre).
Prima întrebare a fost reformulată de Curte duă cum urmează: „să se stabilească dacă art. 31 din decizia-cadru trebuie interpretat în sensul că, având în vedere termenul «înlocuiește» care figurează la alin. (1) al acestui articol, lipsa notificării de către un stat membru, precum Regatul Spaniei, a intenției de a aplica acorduri bilaterale sau multilaterale, conform art. 31 alin. (2) din această decizie, determină imposibilitatea acestui stat membru de a utiliza alte proceduri decât cea a mandatului european de arestare în relația cu un alt stat membru, precum Republica Franceză, care a făcut o declarație în temeiul art. 32 din decizia-cadru” (pct. 48 din hotărâre).
Răspunsul la prima întrebare preliminară a fost negativ, Curtea stabilind că: „articolul 31 din decizia‑cadru trebuie interpretat în sensul că acesta nu vizează decât ipoteza potrivit căreia regimul mandatului european de arestare este aplicabil, situație diferită de cea în care o cerere de extrădare vizează fapte săvârșite înaintea unei date indicate de un stat membru într‑o declarație făcută conform articolului 32 din decizia‑cadru” (pct. 63 din hotărâre).
Pentru a decide astfel raționamentul Curții a pornit de la premisa că, de principiu, începănd cu data de 1 ianuarie 2004 se aplică prevederile deciziei-cadru 2002/584/JAI, care înlocuiesc dispozițiile corespunzătoare ale convențiilor în materie de extrădare între statele Uniunii Europene.
Singurele excepții de la această regulă sunt:
– aplicarea bazei convenționale privind extrădarea doar atunci când aceasta stabilește standarde mai înalte pentru asigurarea eficienței și a celerității procedurii de predare, în temeiul art. 31 alin. (2) al deciziei-cadru;
-aplicarea bazei convenționale privind extrădarea pentru fapte săvârșite anterior, până la o dată stabilită prin declarația statului membru, dată care nu poate fi ulterioară celei de 7 august 2002.
Conform pct. 58 al hotărârii, „înlocuirea prevăzută la art. 31 alin. (1) din decizia-cadru a convențiilor menționate în această dispoziție nu determină dispariția acestor convenții care rămân relevante pentru cazurile care intră sub incidența unei declarații a unui stat membru făcută conform art. 32 din decizia-cadru, dar și în alte situații în care regimul mandatului european de arestare nu ar fi aplicabil”.
Din răspunsul Curții la prima întrebare preliminară rezultă că algoritmul de soluționare a unor astfel de probleme juridice, specifice tranziției de la baza convențională în materie de extrădare la regimul MEA are două faze:
1. stabilirea împrejurării că regimul MEA este aplicabil speței;
2. în cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, se va analiza dacă MEA poate fi executat.
Dezvoltarea continuă a bazei convenționale privind extrădarea este încurajată de Uniune pentru uzul acesteia ori de câte ori MEA nu este aplicabil (state terțe dar și între state membre atunci când MEA nu poate fi folosit din cauza neîndeplinirii condițiilor acestuia).
Cea de-a doua întrebare preliminară a fost reformulată de Curte după cum urmează: „să se stabilească dacă art. 32 din decizia-cadru trebuie interpretat în sensul că acesta se opune aplicării de către un stat membru de executare a Convenției din 1996 în condițiile în care aceasta nu a devenit aplicabilă în acest stat membru decât ulterior datei de 1 ianuarie 2004”.
Astfel, la pct. 74 din hotărâre Curtea arată că: „Aplicarea unor convenții precum cea din 1996 nu aduce atingere regimului mandatului european de arestare prevăzut de decizia‑cadru întrucât, conform art. 31 alin. (1) din aceasta, o astfel de convenție nu poate fi utilizată decât în situația în care regimul mandatului european de arestare nu se aplică”.
Câtă vreme regimul MEA nu se aplică, art. 32 din decizia-cadru 2002/584/JAI, prin referire la eventualele declarații făcute de statele membre referitoare la baza convențională privind extrădarea, nu distinge în funcție de data intrării în vigoare a Convenției din 1996.
Prin urmare, răspunsul la cea de-a doua întrebare preliminară reformulată a fost următorul: „Art. 32 din Decizia‑cadru 2002/584 trebuie interpretat în sensul că acesta nu se opune aplicării de către un stat membru de executare a Convenției privind extrădarea între statele membre ale Uniunii Europene, elaborată prin Actul Consiliului din 27 septembrie 1996 și semnată la aceeași dată de toate statele membre, chiar dacă aceasta nu a devenit aplicabilă în acest stat membru decât ulterior datei de 1 ianuarie 2004” (dispozitivul hotărârii, pct. 82.2.).
VII.2. „Lanțul” de MEA și noțiunea de „stat membru de executare” – Hotărârea Curții (Camera a doua) din 28 iunie 2012 în cauza C-192/12 PPU, având ca obiect cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare în procedura privind executarea unui MEA împotriva lui Melvin West[29]
Domnul West a făcut obiectul a trei mandate europene de arestare succesive:
– primul mandat european de arestare a fost emis de autoritățile judiciare franceze în anul 2005 în vederea urmăririi lui Malvin West pentru fapte de furt a unor hărți geografice vechi și rare săvârșite în 1999 și 2000 la Biblioteca Națională a Franței. Acest mandat de arestare, după ce a fost difuzat inițial prin intermediul Sistemului de informații Schengen (SIS) și al Interpol, a fost transmis autorităților competente din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, domnul West aflându‑se în acel moment în detenție în acest stat membru. La 15 februarie 2007, întrucât nu a putut obține predarea domnului West în executarea acestui mandat european de arestare, Tribunalul de Mare Instanță din Paris l‑a condamnat în lipsă la trei ani de închisoare. În consecință, la 31 august 2007, autoritățile judiciare franceze au emis un nou mandat european de arestare în vederea executării acestei pedepse privative de libertate, care a fost difuzat prin intermediul SIS și al Interpol;
– al doilea mandat european de arestare a fost emis de autoritățile judiciare finlandeze în 2009 în vederea executării de către Malvin West a unei pedepse cu închisoarea, confirmată în apel în anul 2002 de Curtea de Apel din Helsinki, pentru furturile săvârșite de acesta la biblioteca Universității din Helsinki (Finlanda) în anul 2001;
– al treilea mandat european de arestare a fost emis de autoritățile judiciare maghiare în 2010 în scopul arestării și predării lui Malvin West pentru furtul unor atlase istorice deosebit de valoroase de la Biblioteca Națională Széchenyi (Ungaria), respectiv a unor planșe pe care le-a rupt inițial din acestea.
Autoritățile judiciare din Regatul Unit l‑au predat pe Malvin West Ungariei, în executarea mandatului european de arestare emis de autoritățile maghiare menționate. Această predare nu a fost supusă niciunei condiții. O instanță judecătorească maghiară l‑a condamnat pe domnul West pentru faptele de furt de care a fost acuzat, la o pedeapsă cu închisoarea de 16 luni. Printr-o decizie din 2011, după ce a constatat că au fost îndeplinite condițiile de predare a domnului West atât în temeiul mandatului de arestare prezentat de autoritățile judiciare finlandeze, cât și în temeiul celui prezentat de autoritățile judiciare franceze, o instanță judecătorească superioară celei care a pronunțat condamnarea a dispus predarea domnului West Republicii Finlanda. Reiese din dosarul menționat că autoritatea judiciară britanică și‑a dat consimțământul pentru această predare fără să îl supună niciunei condiții.
La 15 septembrie 2011, Ungaria l‑a predat pe domnul West Republicii Finlanda în temeiul mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare ale acestui din urmă stat membru în vederea executării pedepsei cu închisoarea la care a fost condamnat de instanța finlandeză. Rămâneau de executat 17 luni de închisoare. Data eliberării domnului West era stabilită pentru 29 aprilie 2012. La 25 ianuarie 2012, Ministerul Justiției și Administrației Publice din Ungaria a adresat Virallinen syyttäjä (Ministerul Public din Finlanda) o scrisoare prin care acesta din urmă este informat cu privire la decizia Fővárosi Bíróság din 27 ianuarie 2011. Scrisoarea preciza că această instanță a hotărât că, „odată închisă procedura finlandeză, persoana interesată ar trebui predată autorităților franceze”.
La 9 februarie 2012, Virallinen syyttäjä a sesizat Helsingin käräjäoikeus (Tribunalul de Primă Instanță din Helsinki) cu o cerere având ca obiect predarea domnului West Republicii Franceze, în executarea mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare franceze la 31 august 2007, precizând că Ungaria și‑a dat consimțământul pentru această predare. Reiese din observațiile prezentate în ședință în fața Curții că Virallinen syyttäjä a întreprins de asemenea demersuri, prin intermediul poliției judiciare centrale, pentru a afla dacă Regatul Unit și‑a dat consimțământul pentru această predare. Autoritățile competente ale acestui din urmă stat membru ar fi răspuns că decizia privind predarea domnului West Republicii Franceze trebuia adoptată de autoritățile finlandeze. În răspunsurile sale la întrebările scrise adresate de Curte, Regatul Unit a precizat, la rândul său, în această privință, că Republica Finlanda i‑a solicitat consimțământul pentru predarea domnului West Republicii Franceze, dar că nu a dat acest consimțământ.
Prin decizia din 17 februarie 2012, Helsingin käräjäoikeus a autorizat predarea domnului West Republicii Franceze. Acesta din urmă a formulat recurs în fața Korkein oikeus împotriva acestei decizii. Domnul West se opunea unei astfel de predări pentru motivul că Regatul Unit nu și‑a dat consimțământul cu privire la această a treia predare. Virallinen syyttäjä considera, în schimb, că respectiva predare necesita numai consimțământul Ungariei, întrucât acest stat membru este cel din care domnul West a fost predat în mod efectiv Republicii Finlanda.
Din această situație judiciară complexă apare problema de a ști dacă, în cazul unui astfel de „lanț” de MEA, autoritatea judiciară de pe teritoriul căreia o persoană a fost predată pentru prima dată își menține dreptul de a consimți sau nu la predarea acesteia în continuare către alte state, sau dacă este de-ajuns pentru o operațiune de predare ulterioară în baza unui alt MEA să existe doar consimțământul ultimului stat care va realiza cea din urmă predare a persoanei respective. În termeni metaforici, problema constă în a ști dacă „lanțului” de MEA din cauză trebuie să îi corespundă și „un lanț paralel de consimțăminte” la predare exprimate de statele în cauză, în care statul inițial să consimtă și la orice predare ulterioară.
Textul juridic ce constituie sediul materiei în această problemă la nivelul dreptului Uniunii Europene îl constituie dispozițiile art. 28 al Deciziei-cadru 2002/584/JAI, „predarea sau extrădarea ulterioară”:
„(1) Fiecare stat membru poate notifica Secretariatului General al Consiliului că, în relațiile sale cu alte state membre care au făcut aceeași notificare, se consideră că a fost acordat consimțământul pentru predarea unei persoane către un stat membru, altul decât statul membru de executare, în temeiul unui mandat european de arestare emis pentru o infracțiune săvârșită înaintea predării acesteia, cu excepția situației în care, într‑un caz particular, autoritatea judiciară de executare dispune în alt mod în decizia sa de predare.
(2) În orice situație, o persoană care a fost predată statului membru emitent în temeiul unui mandat european de arestare poate, fără consimțământul statului membru de executare, să fie predată unui alt stat membru decât statul membru de executare, în temeiul unui mandat european de arestare emis pentru o infracțiune săvârșită înaintea predării sale, în următoarele cazuri:
(a) atunci când, deși a avut posibilitatea să o facă, persoana căutată nu a părăsit teritoriul statului membru căruia i‑a fost predată în patruzeci și cinci de zile de la data eliberării sale definitive, sau atunci când s‑a întors pe teritoriul acestuia după ce l‑a părăsit;
(b) atunci când persoana căutată acceptă să fie predată unui stat membru, altul decât statul membru de executare, în temeiul unui mandat european de arestare. Consimțământul se dă autorităților judiciare competente ale statului membru emitent și se consemnează în conformitate cu dreptul intern al acestui stat. Este redactat astfel încât să reiasă că persoana în cauză a acționat în mod liber și în deplină cunoștință a consecințelor acestuia. Persoana căutată are dreptul, în acest scop, să fie asistată de un avocat;
(c) atunci când persoana căutată nu beneficiază de principiul specialității, în conformitate cu art. 27 alin. (3) lit. a), e), f) și g).
(3) Autoritatea judiciară de executare consimte ca persoana vizată să fie predată unui alt stat membru, în conformitate cu următoarele norme:
(a) cererea de consimțământ este prezentată în conformitate cu art. 9, însoțită de informațiile menționate la art. 8 alin. (1), precum și de o traducere, astfel cum se prevede la art. 8 alin. (2);
(b) consimțământul este dat atunci când infracțiunea pentru care este solicitat implică ea însăși obligația de predare, în conformitate cu dispozițiile prezentei decizii‑cadru;
(c) decizia este adoptată în cel mult treizeci de zile de la data primirii cererii;
(d) consimțământul este refuzat pentru motivele menționate la art. 3 și, în caz contrar, nu mai poate fi refuzat decât pentru motivele menționate la art. 4. Pentru cazurile menționate la articolul 5, statul membru emitent trebuie să furnizeze garanțiile care sunt prevăzute în acesta.
[29] ECLI:EU:C:2012:404, publicată în limba română în format electronic la adresa http://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf;jsessionid=9ea7d2dc30dc5458aede3a1d4626bf4da0b6c8c84aeb.e34KaxiLc3qMb40Rch0SaxyNaxf0?text=&docid=124464&pageIndex=0&doclang=RO&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=31195, accesată la data de 14 ianuarie 2018.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.