Jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene referitoare la mandatul european de arestare
Gheorghe Bocșan - martie 1, 2018În această privință, pct. 55-61 din hotărâre urmează firul logic prezentat în continuare:
„În această privință, trebuie amintit că art. 52 alin. (1) din Cartă admite că pot fi impuse restrângeri ale exercițiului unor drepturi, precum cele consacrate la art. 6 din aceasta, în măsura în care aceste restrângeri sunt prevăzute de lege, respectă substanța acestor drepturi și libertăți și, prin respectarea principiului proporționalității, sunt necesare și răspund efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de Uniune sau necesității protejării drepturilor și libertăților celorlalți (…).
În plus, din art. 52 alin. (3) din Cartă rezultă că, în măsura în care aceasta conține drepturi ce corespund unor drepturi garantate prin CEDO, înțelesul și întinderea lor sunt aceleași cu cele prevăzute de convenția menționată. Art. 53 din Cartă adaugă în acest sens că nicio dispoziție a acesteia nu trebuie să fie interpretată în sensul că limitează sau aduce atingere drepturilor recunoscute în special de CEDO (…).
Din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la art. 5 par. 1 lit. f) din CEDO, privind procedurile de extrădare, reiese că numai desfășurarea unei astfel de proceduri justifică privarea de libertate întemeiată pe acest articol și că, în consecință, dacă procedura nu este efectuată cu diligența impusă, detenția încetează să fie justificată (…).
În consecință, dat fiind că emiterea unui mandat european de arestare nu poate, prin ea însăși, să justifice o detenție a persoanei căutate pentru o durată totală care depășește timpul necesar executării acestui mandat, autoritatea judiciară de executare nu va putea să decidă menținerea persoanei în detenție, în conformitate cu art. 6 din Cartă, decât dacă procedura de executare a mandatului european de arestare a fost efectuată într‑un mod suficient de diligent și, prin urmare, dacă durata detenției nu are un caracter excesiv.
Pentru a se asigura că este într‑adevăr așa, autoritatea judiciară de executare va trebui să efectueze un control concret al situației în cauză, ținând seama de toate elementele pertinente în vederea evaluării justificării duratei procedurii, în special eventuala pasivitate a autorităților statelor membre în cauză și, dacă este cazul, contribuția persoanei căutate la această durată. Pedeapsa la care se expune această persoană sau pronunțată împotriva acesteia în ceea ce privește faptele care au justificat emiterea mandatului european de arestare al cărui obiect îl constituie persoana căutată, precum și existența unui risc de fugă vor trebui de asemenea să fie luate în considerare.
În acest context, împrejurarea că persoana căutată a fost deținută o durată totală care depășește cu mult termenele stabilite la art. 17 din decizia-cadru este de asemenea pertinentă, în măsura în care aceste termene sunt în principiu suficiente, având în vedere printre altele rolul esențial al principiului recunoașterii reciproce în sistemul instituit prin decizia-cadru, pentru ca autoritatea judiciară de executare să efectueze controalele prealabile executării unui mandat european de arestare și să adopte decizia privind executarea unui astfel de mandat.
În orice caz, dacă autoritatea judiciară de executare constată, în urma controlului menționat la pct. 58-60 din prezenta hotărâre, că este obligată să pună capăt detenției persoanei căutate, atunci îi revine sarcina ca, în temeiul art. 12 și al art. 17 alin. (5) din decizia-cadru, să ia, împreună cu punerea provizorie în libertate a acestei persoane, orice măsură pe care o va considera necesară pentru a evita fuga acesteia și să se asigure că condițiile materiale necesare în vederea predării sale efective rămân întrunite câtă vreme nu s‑a adoptat nicio decizie definitivă privind executarea mandatului european de arestare”.
V.5. Hotărârea Curții (Camera a patra) din 28 iulie 2016, pronunțată în cauza C-294/16 PPU, având ca obiect cererea de decizie preliminară formulată în procedura JZ împotriva Prokuratura Rejonowa Łodz-Śródmieście[24]
Ca urmare a emiterii de către autoritățile polone a unui MEA pe numele său, JZ a solicitat înaintea instanței polone, ulterior predării sale de către Regatul Unit, să deducă din pedeapsa totală la care a fost condamnat de instanța polonă perioada în care statul membru de executare a luat față de acesta măsura de supraveghere electronică a locuinței în contextul arestului acestuia la domiciliu.
Chestiunea juridică ridicată de către JZ are legătură directă cu dispozițiile art. 26 din Decizia-cadru 2002/584/JAI intitulat „Computarea detenției executate în statul membru de executare”, care prevede:
„(1) Statul membru emitent compută din durata totală a privării de libertate care ar trebui executată în statul membru emitent toate perioadele de detenție rezultând din executarea unui mandat european de arestare, ca urmare a condamnării la o pedeapsă sau măsură de siguranță privative de libertate.
(2) În acest scop, toate informațiile privind durata detenției persoanei căutate pe baza mandatului european de arestare sunt transmise de autoritatea judiciară de executare sau de autoritatea centrală desemnată în temeiul art. 7 autorității judiciare emitente în momentul predării” (pct. 10 din hotărâre).
Problema care se pune, în acest context, se referă la definirea noțiunii de „detenție”. În cest scop, Sąd Rejonowy dla Łodzi – Śródmieścia w Łodzi (Tribunalul Districtual din Łódź – Centrul Orașului Łódź, Polonia) a formulat o întrebare preliminară.
Curtea a reformulat-o în felul următor: „să se stabilească dacă art. 26 alin. (1) din Decizia‑cadru 2002/584 trebuie interpretat în sensul că măsuri precum arestul la domiciliu cu o durată de nouă ore în timpul nopții, însoțit de supravegherea persoanei în cauză prin intermediul unei brățări electronice, de obligația de a se prezenta zilnic sau de mai multe ori pe o săptămână la o secție de poliție la ore fixe, precum și de o interdicție de a solicita eliberarea de documente care să permită călătoria în străinătate, pot fi calificate drept «detenție» în sensul acestui art. 26 alin. (1)” (pct. 31 din hotărâre).
Raționamentul juridic construit de Curte pornește de la necesitatea interpretării conforme a dreptului național polonez în materia executării pedepselor, în contextul incidenței în cauză și a dispozițiilor privind MEA.
Un al doilea element esențial al silogismului îl constituie premisa potrivit căreia „detenția” reprezintă o noțiune de drept autonomă în contextul deciziei-cadru 2002/584/JAI (acest lucru rezultă mutatis mutandis din hotărărea Kozłowski, analizată mai sus în cadrul prezentului studiu).
În varianta în limba polonă a deciziei-cadru, în locul noțiunii de „detenție” se folosește noțiunea de „privare de libertate”. Curtea consideră însă că existența unei anumite sintagme doar în unele versiuni lingvistice ale unui act al Uniunii justifică, atunci când o noțiune are caracter autonom și, prin urmare trebuie definită și aplicată unitar la nivelul întregii Uniuni, orientarea după toate variantele lingvistice ale respectivului act. Analizând astfel mai multe versiuni lingvistice ale deciziei-cadru, Curte a constatat că termenii „detenție” și „privare de libertate” sunt folosiți alternativ, interschimbabil. Astfel, concluzia Curții a fost în sensul că: „aceste noțiuni sunt noțiuni similare, al căror sens obișnuit face trimitere la o situație de detenție sau de încarcerare, iar nu la o simplă restrângere adusă libertății de mișcare” (pct. 40 din hotărâre).
Pe de altă parte, punerea provizorie în libertate de către autoritatea de executare a celui ce face obiectul unui MEA, poate fi însoțită, în conformitate cu prevederile art. 12 din decizia-cadru, de toate măsurile pe care instanța le consideră necesare pentru a evita fuga persoanei respective.
În acest mod, Curtea a distins între natura juridică a unor asemenea măsuri, dispuse de autoritatea de executare și măsura „detenției”.
Curtea a considerat că, din punctul de vedere al intensității și duratei limitării libertății individuale pe care măsurile luate de autoritățile de executare britanice, acestea nu pot fi considerate echivalente, chiar dacă sunt evaluate împreună, în cadrul unui ansamblu, unei lipsiri de libertate de mișcare, pe care o presupune în mod necesar noțiunea de detenție.
Prin urmare, dispozitivul hotărârii răspunde întrebării preliminare adresate după cum urmează:
„Art. 26 alin. (1) din Decizia‑cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, astfel cum a fost modificată prin Decizia‑cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009, trebuie interpretat în sensul că măsuri precum arestul la domiciliu cu o durată de nouă ore în timpul nopții, însoțit de supravegherea persoanei în cauză prin intermediul unei brățări electronice, de obligația de a se prezenta zilnic sau de mai multe ori pe săptămână la o secție de poliție la ore fixe, precum și de interdicția de a solicita eliberarea de documente care să permită călătoria în străinătate, nu sunt, în principiu, având în vedere tipul, durata, efectele și modalitățile de executare a tuturor acestor măsuri, într‑atât de constrângătoare încât să producă un efect privativ de libertate comparabil cu cel care rezultă dintr‑o încarcerare și astfel să fie calificate drept «detenție» în sensul dispoziției menționate, aspect care trebuie însă verificat de instanța de trimitere”.
VI. Definiții autonome ale unor noțiuni folosite în Decizia-cadru 2002/584/JAI – cele trei hotărâri ale Curții de Justiție din data de 10 noiembrie 2016
După cum am văzut și mai sus, în cadrul punctului II.3. al prezentului studiu (referitor la cauza Gaetano Mantello), o atenție deosebită a fost acordată de instanțele judecătorești, atunci când au fost solicitate să încuviințeze predarea unor persoane în baza MEA, noțiunilor cu care operează Decizia-cadru 2002/584/JAI, în sensul de a ști dacă acestea au sensuri autonome în dreptul Uniunii Europene, distincte de sensul lor din dreptul statelor membre sau, dimpotrivă, unele din ele trebuie interpretate în conformitate cu dreptul statului de executare, respectiv al statului emitent al MEA.
Principalele noțiuni autonume identificate de jurisprudența Curții de Justiție au fost: „aceleași fapte” (în contextul aplicării principiului ne bis in idem din cauza Gaetano Mantello), „autoritate judiciară” (în contextul identificării tipurilor de autorități care au vocația de a emite MEA, problemă abordată în cauza Poltorak, cauza Őzçelik și cauza Kovalkovas) și „stat membru de executare” (cauza Malvin West, discutată la punctul VII.2. al studiului).
VI.1. Hotărârea Curții (Camera a patra) din 10 noiembrie 2016, pronunțată în cauza C-452/16 PPU, având ca obiect cererea de decizie preliminară în procedura privind executarea unui MEA împoriva lui Krzysztof Marek Poltorak[25]
Urmare a pronunțării de către o instanță suedeză a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii față de resortisantul polonez Poltorak, direcția generală a poliției din Suedia a emis un MEA pe numele acestuia, având ca obiect predarea sa în vederea executării pedepsei.
Rechtbank Amsterdam (Tribunalul din Amsterdam) a fost sesizat, în calitate de autoritate judiciară de executare a mandatului european de arestare menționat, în vederea arestării și a predării domnului Poltorak autorităților suedeze.
Instanța olandeză a avut unele dubii referitoare la competența unei unități de poliție de a emite un MEA, astfel încât a adresat Curții patru întrebări preliminare, primele trei fiind reformulate într-o singură întrebare de Curte, iar la cea de-a patra, Curtea a decis că nu mai trebuie să răspundă întrucât răspunsul dat întrebării reformulate este lămuritor.
Pe scurt, chestiunea la care avea să răspundă Curtea era următoarea: „să se stabilească dacă noțiunea «autoritate judiciară», prevăzută la art. 6 alin. (1) din decizia‑cadru, este o noțiune autonomă a dreptului Uniunii și dacă acest art. 6 alin. (1) trebuie interpretat în sensul că un serviciu de poliție, precum cel în discuție în litigiul principal, intră în sfera noțiunii «autoritate judiciară emitentă», în sensul acestei dispoziții, astfel încât mandatul european de arestare emis de acesta în scopul executării unei hotărâri prin care a fost pronunțată o pedeapsă privativă de libertate poate fi considerat o «decizie judiciară», în sensul art. 1 alin. (1) din decizia‑cadru”.
În raționamentul juridic pe care l-a construit, Curtea arată că executarea MEA este, în principiu, obligatorie, în baza principiului recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești și a deciziilor judiciare, însă doar atunci când se respectă condițiile stabilite ad validitatem de decizia-cadru. Reiterând constatările din hotărârea Kozłowski, prezentată mai sus în cadrul acestui studiu, Curtea arată că ori de căte ori o noțiune nu este lăsată expres în scopul de a fi definită de dreptul intern al statelor, aceasta reprezintă o noțiune autonomă a dreptului Uniunii și trebuie să beneficieze de o definiție, interpretare și aplicare unitară.
În continuare, Curtea dezvoltă raționamentul analizănd delimitarea dintre sfera judiciară și cea polițienească în materia cooperării. Curtea este de acord că prin noțiunea de „autoritate judiciară emitentă” nu trebuie înțeleasă în mod exclusiv o instanță judecătorească, ci și alte organe cu funcții judiciare.
[24] ECLI:EU:C:2016:610, publicată în limba română în format electronic la adresa http://curia.europa.eu/juris/document/document.jsftext=&docid=182300&pageIndex=0&doclang=RO&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=1278182, accesată la data de 13 ianuarie 2018.
[25] ECLI:EU:C:2016:858, în limba română în format electronic, la adresa http://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf;jsessionid=9ea7d0f130d592c0d167e3cd4fa58aa3eaed2f20e871.e34KaxiLc3eQc40LaxqMbN4PaNuKe0text=&docid=185246&pageIndex=0&doclang=RO&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=1319879, accesată la data de 13 ianuarie 2018.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.