Jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene referitoare la mandatul european de arestare
Gheorghe Bocșan - martie 1, 2018Astfel, de o manieră foarte clară și coerentă Curtea arată că: „În primul rând, în accepțiunea sa obișnuită, termenul «judiciar» nu vizează serviciile de poliție. Astfel, acest termen se referă la puterea judiciară, care trebuie, astfel cum a arătat avocatul general la pct. 39 din concluzii, să fie distinctă, conform principiului separării puterilor care caracterizează funcționarea unui stat de drept, de puterea executivă. Astfel, autoritățile judiciare sunt considerate în mod tradițional a fi cele care participă la administrarea justiției, spre deosebire, printre altele de autoritățile administrative sau de serviciile de poliție, care fac parte din puterea executivă.
În al doilea rând, această interpretare a termenilor art. 6 alin. (1) din decizia‑cadru este susținută de contextul în care se înscrie această dispoziție.
Pe de o parte, trebuie să se facă o distincție între cooperarea judiciară în materie penală, astfel cum era prevăzută la art. 31 UE, și cooperarea polițienească, astfel cum era prevăzută la art. 30 UE.
Pe de altă parte, noțiunea «autoritate judiciară», în contextul deciziei‑cadru, trebuie înțeleasă în sensul că acoperă autoritățile care participă la administrarea justiției penale a statelor membre, cu excluderea serviciilor de poliție” (pct. 35-38 din hotărâre).
Având în vedere principiul separației puterilor în stat, distincțiile operate mai sus de Curte între activitatea polițienească și cea judiciară, precum și necesitatea luării deciziilor în privința MEA „sub control judiciar”, punctele 45-46 din hotărâre rețin că: „emiterea unui mandat de arestare de către o autoritate nejudiciară, precum un serviciu de poliție, nu permite ca autorității judiciare de executare să i se ofere garanția că emiterea acestui mandat european de arestare a beneficiat de un astfel de control judiciar și nu poate, în consecință, să fie suficientă pentru a justifica gradul ridicat de încredere între statele membre, menționat la pct. 25 din prezenta hotărâre, care constituie temeiul însuși al deciziei‑cadru. În această privință, sunt irelevante organizarea specifică a serviciilor de poliție în cadrul puterii executive și eventualul grad de autonomie de care beneficiază.
În consecință, noțiunea «autoritate judiciară», în sensul art. 6 alin. (1) din decizia-cadru, trebuie interpretată în sensul că serviciile de poliție nu intră în sfera acestei noțiuni, astfel încât mandatul european de arestare emis de astfel de servicii nu poate fi considerat o «decizie judiciară», în sensul art. 1 alin. (1) din decizia-cadru”. Pe scurt, încrederea reciprocă ce stă la baza MEA nu poate exista între o autoritate judiciară dintr-un stat și o autoritate de tip executiv din alt stat membru, ci doar între autoritățile judiciare ale statelor membre.
VI.2. Hotărârea Curții (Camera a patra) din 10 noiembrie 2016 în cauza C-453/16 PPU, având ca obiect decizia preliminară în procedura privind executarea unui MEA emis împotriva lui Halil Ibrahim Őzçelik[26]
În condiții similare cu cele din precedenta cauză, Krzysztof Marek Poltorak, aceeași instanță olandeză, Rechtbank Amsterdam, și-a pus problema validității unui MEA emis de poliția maghiară dar validat de procuror, având ca obiect solicitarea de arestare și predare a inculpatului pentru a fi urmărit penal în Ungaria.
În cursul procedurii desfășurate înaintea Rechtbank Amsterdam, autoritățile maghiare au răspuns unei adrese a instanței în sensul că „Ministerul Public este independent de puterea executivă și că acesta are misiunea să se asigure, pe durata fazei de cercetare, că serviciile de poliție respectă legea și că suspectul își poate exercita drepturile. Aceste autorități au mai precizat că, în cadrul acestei misiuni, Ministerul Public poate să modifice sau să anuleze o decizie adoptată de un serviciu de poliție atunci când acesta acționează în calitate de organ de cercetare și dacă consideră că această decizie nu este conformă cu legea sau cu obiectul anchetei. În plus, autoritățile menționate au indicat că procurorul care a validat un mandat de arestare național emis de un serviciu de poliție poate interveni în cursul procedurii penale respective, în calitate de reprezentant al Ministerului Public” (pct. 13 din hotărâre).
În aceste condiții, Rechtbank Amsterdam a adresat Curții de Justiție trei întrebări preliminare, pe care Curtea le-a reformulat și le-a unit într-una singură, ce se referea tocmai la situația în care un MEA emis de poliție, dar validat de procuror, îndeplinește condițiile de validitate ale deciziei-cadru.
Hotărârea se bazează în integralitate pe un raționament juridic identic cu cel din cauza Poltorak, discutată mai sus, singurul lucru diferit constând în faptul că prin procedura de validare de către procuror a MEA emis de poliție și pentru faptul că parchetul, în Ungaria, aparține autorității judiciare, fiind separat de puterea executivă, Curtea consideră că respectivul MEA a fost emis printr-o „decizie judiciară”, în sensul art. 8 alin. (1) lit. c) din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009.
VI.3. Hotărârea Curții (Camera a patra) din 10 noiembrie 2016 în cauza C-477/16 PPU având ca obiect cerere de decizie preliminară în procedura privind executarea unui MEP emis împotriva lui Ruslanas Kovalkovas[27]
Cauza este foarte asemănătoare cu precedentele două discutate în cadrul prezentului studiu, respectiv Poltorak și Őzçelik.
Singura diferență față de aceste două cauze constă în aceea că în prezenta, MEA a fost emisă de Ministerul Justiției din Lituania, ca urmare a unei hotărâri definitive de condamnare la pedeapsa închisorii pronunțată împotriva lui Ruslanas Kovalkovas de o instanță judecătorească. Autoritatea de executare a fost și de această dată Rechtbank Amsterdam, care a adresat Curții de Justiție aceleași întrebări ca și în precedentele două spețe, întrebări pe care Curte le-a unit și reformulat.
Raționamentul din celelalte două cauze a fost aplicat întocmai, însoțit de constatarea că Ministerul Justiției nu poate fi considerat, în nici un caz, o autoritate judiciară, fiind prin natura sa parte a puterii executive.
Pct. 42 din hotărâre arată că: „desemnarea unui organ al puterii executive, precum Ministerul Justiției din Lituania, drept autoritate competentă să emită mandatul european de arestare ar însemna să se acorde puterii executive puterea de decizie în procedura de predare a persoanelor căutate, tocmai ceea ce decizia-cadru urmărește să desființeze”. Această din urmă observație a Curții are legătură, fără îndoială, cu situația convențiilor de extrădare clasice, bazate pe dreptul internațional pubic, prin care, de obicei, Ministerul Justiției este desemnat ca autoritate centrală a statelor în materie de extrădare. Or, Decizia-cadru 2002/584/JAI își propune, după cum arată punctul (5) din preambulul său, să elimine extrădarea între statele membre și să o înlocuiască cu un sistem de predare între autoritățile judiciare.
Concluzia Curții a fost în sensul că un MEA nu poate fi emis în mod valabil de un organ al puterii executive, deci nici de către Ministerul Justiției, calificarea ca organ judiciar al emitentului MEA fiind de esența acestui instrument de cooperare judiciară în materie penală.
VII. Alte probleme de drept abordate de jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene în legătură cu MEA
În cadrul acestei secțiuni va fi abordată problema relației dintre MEA și convențiile clasice de extrădare între statele membre ale Uniunii Europene, chestiunea „lanțului de MEA”, necesitatea existenței unui mandat de arestare național, prealabil și distinct față de MEA, rezistența fizică a persoanei la predare în baza unui MEA și noțiunea de forță majoră.
VII.1. Relația dintre MEA și convențiile aplicabile în materia extrădării – Hotărârea Curții (Camera a treia) din 12 august 2008 din cauza C-296/08 PPU având ca obiect cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare în procedura de extrădare împotriva lui Ignacio Pedro Sanesteban Goicoechea[28]
Art. 31 din Decizia-cadru 2002/584/JAI, intitulat „Raporturile cu alte instrumente legale” prevede:
„(1) Fără a aduce atingere aplicării acestora în relațiile dintre statele membre și statele terțe, prezenta decizie-cadru înlocuiește, de la 1 ianuarie 2004, dispozițiile corespunzătoare ale următoarelor convenții aplicabile în materie de extrădare, în relațiile dintre statele membre:
(a) Convenția europeană privind extrădarea din 13 decembrie 1957, Protocolul adițional al acesteia din 15 octombrie 1975, al doilea Protocol adițional al acesteia din 17 martie 1978 și Convenția europeană pentru reprimarea terorismului din 27 ianuarie 1977, în partea referitoare la extrădare;
(b) Acordul între cele douăsprezece state membre ale Comunităților Europene privind simplificarea și modernizarea modalităților de transmitere a cererilor de extrădare, din 26 mai 1989;
(c) Convenția privind procedura simplificată de extrădare între statele membre ale Uniunii Europene, din 10 martie 1995;
(d) Convenția privind extrădarea între statele membre ale Uniunii Europene, din 27 septembrie 1996;
(e) Titlul III, capitolul 4 din Convenția de punere în aplicare din 19 iunie 1990 a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune.
(2) Statele membre pot continua să aplice acordurile sau aranjamentele bilaterale sau multilaterale în vigoare la data adoptării prezentei decizii-cadru, în măsura în care acestea permit aprofundarea sau extinderea obiectivelor acesteia și contribuie la simplificarea sau facilitarea sporită a procedurilor de predare a persoanelor care fac obiectul unui mandat european de arestare (…).
Statele membre notifică Consiliului și Comisiei, în termen de trei luni de la data intrării în vigoare a prezentei decizii-cadru, acordurile sau aranjamentele existente prevăzute la primul paragraf, pe care doresc să continue să le aplice (…) ”.
Art. 32 al aceleiași decizii-cadru, intitulat „Dispoziție tranzitorie” prevede :
„Cererile de extrădare primite până la 1 ianuarie 2004 vor continua să fie reglementate de instrumentele existente în domeniul extrădării. Cererile primite după această dată vor fi guvernate de normele adoptate de statele membre, în temeiul prezentei decizii-cadru. Cu toate acestea, orice stat membru poate face, în momentul adoptării prezentei decizii-cadru, o declarație în care să indice faptul că, în calitate de stat membru de executare, va continua să examineze, în conformitate cu sistemul de extrădare aplicabil până la 1 ianuarie 2004, cererile referitoare la fapte săvârșite înaintea unei date indicate de acesta. Această dată nu poate fi ulterioară datei de 7 august 2002. Respectiva declarație va fi publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene. Aceasta poate fi retrasă în orice moment”.
Conform art. 32 din decizia-cadru, Republica Franceză a făcut următoarea declarație (JO 2002, L 190, p. 19):
„Franța declară, conform art. 32 din decizia-cadru […], că, în calitate de stat de executare, va continua să examineze potrivit sistemului de extrădare aplicabil până la 1 ianuarie 2004 cererile referitoare la fapte săvârșite anterior datei de 1 noiembrie 1993, data intrării în vigoare a Tratatului privind Uniunea Europeană semnat la Maastricht la 7 februarie 1992” (pct. 17 din hotărâre).
Starea de fapt din cauză implică următoarele elemente:
– la 11 octombrie 2000, guvernul spaniol a introdus, în temeiul Convenției europene privind extrădarea din 13 decembrie 1957, o cerere de extrădare a domnului Santesteban Goicoechea pentru fapte pretins a fi fost săvârșite pe teritoriul spaniol în lunile februarie și martie 1992;
– cererea de extrădare a fost respinsă de autoritățile franceze în 2001, pe motiv că faptele ar fi fost prescrise în conformitate cu dreptul francez;
– la 31 martie 2004, autoritățile judiciare spaniole au eliberat împotriva domnului Santesteban Goicoechea un mandat european de arestare vizând aceleași fapte ca cele vizate prin cererea de extrădare din 11 octombrie 2000;
– autoritățile franceze nu au dat curs acestui mandat din cauza împrejurării că faptele au fost comise în anul 1992, iar potrivit declarației susmenționate a Republicii Franceze, faptele săvârșite până la data 1 noiembrie 1993 urmau să se examineze de această țară potrivit sistemului de extrădare aplicabil până la data de 1 ianuarie 2004;
– la 27 mai 2008 a fost efectuată o cerere de arestare preventivă de către Juzgado Central de Instrucción de la Audiencia Nacional (Spania) pentru aceleași fapte, în vederea unei cereri de extrădare întemeiate pe Convenția din 1996. La 28 mai 2008, domnul Santesteban Goicoechea a fost reținut în vederea extrădării de către Procureur de la République;
– la 2 iunie 2008, autoritățile spaniole au solicitat extrădarea domnului Santesteban Goicoechea în temeiul Convenției din 1996;
– domnul Santesteban Goicoechea a refuzat să fie predat autorităților spaniole, considerând în special că Regatul Spaniei nu poate utiliza dispozițiile Convenției din 1996;
– Regatul Spaniei nu a notificat, în conformitate cu prevederile art. 31 alin. (2) par. 4 din decizia-cadru 2002/584/JAI, Consiliului și Comisiei, în termen de trei luni de la data intrării în vigoare a deciziei-cadru, acordurile sau aranjamentele existente prevăzute la primul paragraf, pe care dorea să continue să le aplice.
În aceste condiții, Sanesteban Goicoechea a solicitat Curții să declare că ar fi contrar principiilor generale de drept aplicabile în cadrul Uniunii, în special principiilor securității juridice, legalității și neretroactivității legii penale mai aspre să i se aplice Convenția din 1996 pentru fapte cu privire la care Chambre d’instruction de la Cour d’appel de Versailles a declarat, prin Hotărârea din 19 iunie 2001, că a intervenit prescripția potrivit dreptului francez și a pronunțat un aviz defavorabil extrădării (pct. 43 din hotărâre).
[26] ECLI:EU:C:2016:860, publicată în limba română in format electronic la adresa http://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf;jsessionid=9ea7d0f130d5b5839fe247e5406392b7f184080223a3.e34KaxiLc3eQc40LaxqMbN4PaNuKe0text=&docid=185253&pageIndex=0&doclang=RO&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=1344630, accesată la data de 13 ianuarie 2018.
[27] ECLI:EU:C:2016:861, publicată în limba română în format electronic la adresa http://curia.europa.eu/juris/document/document.jsftext=&docid=185243&pageIndex=0&doclang=RO&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=1348860, accesată la data de 13 ianuarie 2018.
[28] ECLI:EU:C:2008:457, publicată în limba română în format electronic la adresa http://curia.europa.eu/juris/document/document.jsftext=&docid=68716&pageIndex=0&doclang=RO&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=1360995, accesată la data de 13 ianuarie 2018.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.