Jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene referitoare la mandatul european de arestare
Gheorghe Bocșan - martie 1, 2018Cu privire la celelalte întrebări preliminare adresate, Curtea a răspuns după cum urmează:
– pct. 42 din hotărâre: „pedeapsa închisorii cu suspendarea executării reprezintă o pedeapsă în sensul art. 54 din CAAS, întrucât sancționează comportamentul ilicit al unei persoane condamnate. Respectiva pedeapsă trebuie considerată ca fiind «în curs de executare» din momentul în care condamnarea a devenit executorie și în timpul termenului de încercare. Ulterior, după expirarea termenului de încercare, pedeapsa trebuie considerată «executată» în sensul aceleiași dispoziții”;
– pct. 52 din hotărâre: „în sensul art. 54 din CAAS, pedeapsa pronunțată de către o instanță a unui stat contractant nu trebuie considerată «executată» sau «în curs de executare» atunci când inculpatul a fost pentru scurt timp reținut și/sau arestat preventiv și când, în conformitate cu legislația statului de condamnare, această privare de libertate trebuie dedusă din durata pedepsei închisorii ce va fi executată ulterior”;
– pct. 64: „faptul că un stat membru în care o persoană a făcut obiectul unei hotărâri definitive de condamnare în dreptul intern poate emite un mandat european de arestare pentru arestarea acestei persoane în scopul executării acestei hotărâri în temeiul deciziei–cadru nu poate avea vreo consecință asupra interpretării noțiunii «executare» în sensul articolului 54 din CAAS”;
– pct. 66: „posibilitatea lăsată unui stat membru de a emite un mandat european de arestare nu are nicio consecință asupra interpretării noțiunii «executare» în sensul art. 54 din CAAS. Or, astfel cum au arătat în mod întemeiat guvernul spaniol și Comisia, în circumstanțe precum cele descrise în acțiunea principală, faptul că hotărârea invocată în susținerea unui eventual mandat european de arestare a fost pronunțată în lipsă nu este de natură să infirme această constatare”.
Ceea ce trebuie precizat pentru o corectă înțelegere a soluției Curții în privința impactului pe care l-ar putea produce un mandat european de arestare în considerarea pedepsei inițiale ca aflată în curs de executare este că în prezenta cauză o astfel de întrebare este pur-ipotetică pentru că Italia nu a emis niciun MEA prin care să ceară predarea lui Kretzinger în vederea executării pedepsei în Italia, astfel încât, cu atât mai mult, în temeiul unui asemenea motiv nu se putea avea în vedere existența vreunei împiedicări de a fi urmărit și judecat pentru faptele respective în Germania.
II.3. Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 16 noiembrie 2010 din cauza C-261/09, având ca obiect cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare în cauza penală privindu-l pe Gaetano Mantello[10]
Această hotărâre a clarificat pentru prima noțiunea de „aceleași fapte” din perspectiva aplicării principiului ne bis in idem în materia MEA.
Starea de fapt, pe scurt, presupune următoarele: Gaetano Mantello, cetățean italian, a făcut obiectul unui mandat național de arestare în lipsă din Italia, emis pentru criminalitate organizată, constând în trafic de droguri. Ulterior, la 7 noiembrie 2008, s-a emis și un MEA pentru aceleași fapte, care a fost transmis prin SIS (Sistemul de Informații Schengen). Atât mandatul de arestare național cât și MEA se refereau la săvârșirea de către inculpat a mai multor fapte de trafic de droguri, în intervalul de timp cuprins între luna ianuarie 2004 și luna noiembrie 2005, împreună cu mai multe alte persoane, în cadrul unei rețele de criminalitate organizată transfrontalieră.
În efectuarea urmăririi penale, alături de alte probe, constând în special în supraveghere electronică, inculpatul a făcut obiectul unui filaj ce a demonstrat faptul că acesta a cumpărat 150 de grame de cocaină din localitatea Esslingen din Germania, pe care le-a introdus în Italia, fiind descoperit în posesia drogurilor la coborârea din tren în gara Catania.
Pentru fapta descrisă mai sus, constând în posesia a 150 de grame de cocaină destinată vânzării, inculpatul a fost condamnat definitiv la pedeapsa închisorii de 3 ani, 6 luni și 20 de zile închisoare cu executare, din care, în final, condamnatul nu a executat efectiv decât 10 luni și 20 de zile de detenție. I s-a aplicat, de asemenea, și o amendă penală, care nu a fost plătită.
La 3 decembrie 2008, aflat în libertate în Germania, Parchetul General din Stuttgart (Generalststanwaltschaft Stuttgart) a dispus arestarea lui Gaetano Mantello la domiciliu și prezentarea acestuia înaintea Judecătoriei Stuttgart (Amtsgericht Stuttgart), ca urmare a descoperirii în SIS a semnalării cu primire la MEA emis de Italia la 7 noiembrie 2008.
Inculpatul s-a opus predării sale către Italia în baza MEA invocând principiul specialității, precum și faptul că a fost deja condamnat pentru faptele ce făceau obiectul MEA și că ar fi și executat pedeapsa aplicată.
Pentru clarificarea acestei apărări a inculpatului, Curtea de Apel Stuttgart (Oberlandesgericht Stuttgart) a formulat o adresă către autoritățile italiene, cerându-le să explice cu exactitate în ce constau faptele pentru care inculpatul a fost condamnat comparativ cu cele ce formau obiectul MEA emis de Italia. Pentru că autoritățile italiene nu au răspuns adresei instanței germane, aceasta a decis să suspende predarea lui Mantello în baza MEA. La 4 aprilie 2009, Tribunalul din Catania, care a pronunțat hotărârea de condamnare a lui Mantello din anul 2005, a răspuns că hotărârea de condamnare nu se opunea urmăririi penale din noul mandat de arestare și din MEA.
În aceste condiții, Oberlandesgericht Stuttgart a formulat două întrebări preliminare, urmărind să clarifice dacă noțiunea „aceleași fapte” are o interpretare autonomă în dreptul Uniunii sau dacă, dimpotrivă, ar trebui interpretată în conformitate cu dreptul unuia din statele implicate.
Curte de Justiție a început prin a reaminti că MEA este o primă aplicație a principiului recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești și a deciziilor judiciare în materie penală, că, de principiu, executarea MEA este obligatorie cu excepția cazurilor expres prevăzute în decizia-cadru, această din urmă constatare rezultând și din cele decise în hotărârea din cauza Leyman și Pustovarov, care va fi prezentată mai jos în cuprinsul acestui studiu.
Curtea a conchis, în cadrul pct. 38 din hotărâre că expresia „aceleași fapte” constituie o noțiune autonomă de drept, a cărei definiție trebuie înțeleasă în același fel cu cea a noțiunii identice care apare în art. 54 CAAS (a se vedea pct. 40 din hotărâre), în sensul identității de acte materiale.
În ceea ce privește cea de-a doua întrebare preliminară, Curtea a constatat că ceea ce îi este de fapt neclar Curții de Apel din Stuttgart este noțiune de „judecată definitiv” din art. 3 pct. 2 din Decizia-cadru 2002/584/JAI, stabilind un caz de neexecutare obligatorie a MEA. Această condiție a fost a fost considerată îndeplinită dacă acțiunea penală s-a stins definitiv ori dacă s-a pronunțat achitarea în cauză, ce nu mai poate face obiectul căilor ordinare de atac.
În aceste condiții, ținându-se seama de conținutul comunicării Tribunalului din Catania către Curtea de Apel din Stuttgart, precum și de aspectul că faptele pentru care a fost deja condamnat Mantello reprezintă doar o parte din conduita criminală a acestuia, ce a fost avută în vedere în dosarul inițial și că alte acte materiale similare caracterizând același tip de infracțiune sunt cercetate independent de faptele pentru care a fost condamnat în primul dosar, nu există vreun impediment la predarea inculpatului autorităților italiene în baza MEA.
Dispozitivul hotărârii stabilește că: „În scopul emiterii și al executării unui mandat european de arestare, noțiunea «aceleași fapte» care figurează la art. 3 pct. 2 din Decizia–cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre constituie o noțiune autonomă de drept al Uniunii.
În împrejurări precum cele din acțiunea principală, în care, ca răspuns la o solicitare de informații, în sensul art. 15 alin. (2) din această decizie–cadru, formulată de autoritatea judiciară de executare, autoritatea judiciară emitentă, în temeiul dreptului său național și cu respectarea cerințelor care decurg din noțiunea «aceleași fapte», astfel cum este consacrată la același art. 3 pct. 2, a constatat în mod expres că precedenta hotărâre pronunțată în ordinea sa juridică nu constituia o hotărâre definitivă cu privire la faptele vizate în mandatul său de arestare și, prin urmare, nu se opunea urmăririi vizate în mandatul de arestare menționat, autoritatea judiciară de executare nu are niciun motiv să aplice, în legătură cu o asemenea hotărâre, motivul de neexecutare obligatorie prevăzut la art. 3 pct. 2 menționat”.
III. Principiul specialității
În baza acestui principiu, rezultat din interpretarea per a contrario a prevederilor art. 27 alin. (2) din Decizia-cadru 2002/584/JAI, o persoană care face obiectul unui MEA nu poate fi urmărită penal, condamnată sau privată de libertate decât pentru săvârșirea infracțiunii ce a stat la baza emiterii acelui MEA și în nici un caz pentru alte infracțiuni săvârșite anterior predării sale. Această din urmă teză comportă mai multe excepții, prevăzute de art. 27 alin. (3) din decizia-cadru, printre care și cea de la lit. g), care presupune consimțământul expres al autorității judiciare de executare ce a predat persoana vizată de MEA.
III.1. Hotărârea Curții (Camera a treia) din 1 decembrie 2008 pronunțată în cauza C-388/08 PPU, având ca obiect cererea de hotărâre preliminară în cadrul procedurii penale îndreptată împotriva lui Artur Leymann și Alexei Pustovarov[11]
Starea de fapt, pe scurt, în cauza în care s-au formulat întrebările preliminare este următoarea: Artur Leymann a făcut obiectul unui MEA emis de Finlanda către Polonia pentru ca acesta să fie urmărit penal în Finlanda pentru fapta de trafic de stupefiante, constând în introducerea ilegală în țară și comercializarea în Finlanda a unei cantități mari de amfetamine, în perioada 1 ianuarie 2005 – 21 martie 2006. În baza MEA, Leymann a fost predat autorităților finlandeze pentru efectuarea urmăririi penale. Prin rechizitoriul din 2 octombrie 2006, inculpatul Leymann a fost trimis în judecată de parchetul finlandez pentru că ar fi introdus în țară și comercializat o cantitate importantă de hașiș, iar nu de amfetamine, așa cum s-a arătat în MEA. Mai mult, ar fi săvârșit faptele ca executant, în vreme ce organizatorul traficului ar fi fost Alexei Pustovarov.
Înaintea începerii judecății cauzei, procurorul a declarat că reprezentantul polonez pe lângă Eurojust i-ar fi spus că nu era nevoie să se solicite consimțământul statului polon pentru urmărirea penală a infracțiunii de trafic de stupefiante constând în trafic cu hașiș, câtă vreme s-a încuviințat același lucru pentru trafic cu amfetamine.
În pofida faptului că a susținut principiul specialității în materie de predare bazată pe MEA, Leymann a fost, în final, condamnat la pedeapsa închisorii cu executare de 3 ani și 4 luni de instanțele finlandeze.
Alexei Pustovarov a fost predat de Spania în baza unui MEA emis de Finlanda în vederea urmăririi penale pentru trafic de stupefiante, cu aceeași referire la traficul cu amfetamine, iar nu cu hașiș. Acesta a fost predat autorităților finlandeze. În cursul urmăririi penale, procurorul finlandez, realizând că obiectul traficului era hașișul iar nu amfetaminele, a adresat autorităților spaniole un nou MEA, cerându-le consimțământul pentru urmărirea penală a lui Pustovarov pentru trafic cu hașiș.
Instanța de fond l-a condamnat însă pe inculpatul Pustovarov la pedeapsa închisorii pentru trafic de stupefiante fără însă a mai aștepta consimțământul autorităților spaniole. Ulterior, acest consimțământ a fost exprimat de Regatul Spaniei înainte de judecarea apelului, astfel încât instanța de apel a ținut cont de acesta și l-a condamnat pe inculpat la 5 ani și 8 luni închisoare.
Celor doi condamnați li s-a permis, în temeiul procedurii penale finlandeze să introducă o acțiune înaintea Curții Supreme (Korkein oikeus), prin care să conteste legalitatea desfășurării urmăririi penale pentru trafic de stupefiante câtă vreme, în realitate era vorba despre un alt drog decât cel precizat în MEA.
Întrebările preliminare formulate de Korkein oikeus Curții de Justiție se referă în principal la definirea noțiunii de „aceleași fapte”, din perspectiva aplicării principiului specialității în ceea ce privește procedura de predare în cazul unui MEA, la necesitatea exprimării consimțământului statului de executare a MEA pentru urmărirea penală a altor fapte decât cele precizate inițial în MEA, precum și a neaplicării principiului specialității atunci când procedura penală nu duce la aplicarea unei măsuri care să restrângă libertatea individuală a persoanei.
Raționamentul Curții pornește de la textul art. 27 alin. (2) din decizia-cadru 2002/584/JAI, potrivit căruia „o persoană care a fost predată nu poate fi urmărită penal, condamnată sau privată de libertate pentru o infracțiune săvârșită înaintea predării sale, alta decât cea care a motivat predarea sa”. Principiul este o consecință a suveranității statului membru de executare. De asemenea, „Statele membre pot renunța la aplicarea principiului specialității, conform art. 27 alin. (1) din decizia–cadru. Acest principiu cuprinde, pe de altă parte, mai multe excepții prevăzute la alin. (3) al aceluiași articol” (pct. 45 din hotărâre).
În continuare, Curtea reiterează o parte din raționamentul construit în cauza Advocaten voor de Wereld WZV, analizată mai sus, insistând pe importanța principiului recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești și a deciziilor judiciare în materie penală, a cărui primă concretizare o constituie tocmai MEA, astfel încât, statele membre să fie în principiu obligate să dea curs unui MEA, cu excepția situațiilor expres enumerate la art. 3 și 4 din decizia-cadru.
Cu privire strict la principiul specialității, în pct. 53 din hotărâre, Curtea precizează: „Astfel cum a arătat Comisia în observațiile prezentate, cererea de predare se întemeiază pe informațiile care prezintă situația investigațiilor la momentul emiterii mandatului european de arestare. Este, așadar, posibil ca, pe parcursul procedurii, faptele reținute să nu mai corespundă întru totul celor care fuseseră descrise inițial. Elementele obținute pot conduce la clarificarea și chiar la modificarea elementelor constitutive ale infracțiunii care au justificat inițial emiterea mandatului european de arestare”.
[10] ECLI:EU:C:2010:683, publicată în limba română, în format electronic, la pagina http://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf;jsessionid=9ea7d2dc30d648a3cc27188a42eabd8ea5a90dfecf6e.e34KaxiLc3qMb40Rch0SaxyNahv0text=&docid=84420&pageIndex=0&doclang=RO&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=644715, accesată la data de 9 ianuarie 2018.
[11] ECLI:EU:C:2008:669, publicată în limba română, în format electronic, la pagina http://curia.europa.eu/juris/document/document.jsftext=&docid=66639&pageIndex=0&doclang=RO&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=630936, accesată la data de 9 ianuarie 2018.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.