Angajamentul unilateral
Adina Buciuman - mai 1, 2016Încrederea în sinceritatea și menținerea promisiunii celuilalt nu este însă lipsită de orice relevanță juridică. O promisiune unilaterală formulată în termeni, împrejurări sau condiții care să îi confere suficientă claritate și siguranță, încât să genereze în persoana destinatarului speranța apreciată ca legitimă că aceasta va fi îndeplinită, poate sta la baza angajării răspunderii civile în sarcina promitentului, în caz de nerespectare. Mecanismul juridic concret în baza căruia va fi obligat promitentul rămâne însă de discutat. Așa cum vom vedea, speranța legitimă a destinatarului promisiunii nu atrage automat identificarea actului unilateral ca sursă a obligației promitentului. Fundamentarea angajamentului unilateral pe speranța legitimă a beneficiarului promisiunii face ca acesta să întrețină relații echivoce cu alte surse de obligații, precum contractul și delictul sau cvasi-delictul.
Departajarea de contract devine dificilă, dacă avem în vedere că acceptarea promisiunii poate rezulta dintr-un simplu gest sau chiar dintr-o tăcere neechivocă[89]. Și mai puternică este însă puterea de absorbție a răspunderii civile delictuale. Ea include și cazurile care nu se pot integra în modelul contractului cu acceptare implicită, de pildă situația în care promitentul își asumă în mod neechivoc îndeplinirea unei prestații, fără a cunoaște beneficiarii/beneficiarul acesteia și independent de vreo manifestare de voință din partea lor[90]. Sursa obligației nu este angajamentul sau promisiunea celui care și-a manifestat intenția în acest sens, ci în inconstanța de comportament manifestată prin încălcarea ei, coroborată cu prejudiciul cauzat prin frustrarea terților de prestația legitim sperată. Versatilitatea promitentului constituie o încălcare a îndatoririi generale de prudență și diligență care incumbă tuturor față de toți ceilalți[91]. În acesta cadru trebuie integrată, ca principiu, și răspunderea pentru retragerea intempestivă a ofertei[92], precum și cea antrenată în contextul întregii perioade precontractuale.
Un caz aparte îl reprezintă anunțurile publicitare false cu privire la câștigarea unui premiu, pe care comercianți abili și nu tocmai bine-intenționați le trimit consumatorilor, creându-le aparența înșelătoare că au dobândit dreptul la plata acestuia, când, în realitate, câștigul este în continuare afectat de un element alea. Instanțele franceze stabilesc constant obligația comerciantului de a plăti reclamantului decepționat valoarea premiului promis, printre multiplele calificări juridice vehiculate[93] fiind și aceea de angajament unilateral. Pe lângă argumentele de ordin general îndreptate contra angajamentului unilateral ca sursă de obligații, în cazul loteriilor publicitare această calificare trebuie respinsă ab initio, în lipsa oricărei intenții a promitentului de a se lega juridic. Înscrierea faptei în categoria ilicitului civil, printre altele, descurajează extinderea noțiunii de cvasi-contract în această situație. Răspunderea civilă delictuală își vede funcția reparatorie pusă sub semnul întrebării din cauza condamnării invariabile la plata valorii integrale a premiului, fără analizarea prejudiciului real suferit de reclamant.
În ce ne privește, credem că discuția se poartă pe un teren inadecvat. Așa cum s-a arătat pe bună dreptate[94], obligarea de către judecători a societății vinovate la plata întregului premiu anunțat ca fiind deja câștigat se înscrie într-un trend moralizator față de comerciantul profesionist și, respectiv, hiper-protectiv cu privire la consumatori. Este un drept judiciar al protecției consumatorului, și nu o soluție ce ține de dreptul obligațiilor civile[95]. Nu justiția comutativă justifică soluția, ci o justiție distributivă, orientată aici spre compensarea unei prezumate inegalități de facto dintre părțile raportului juridic de dreptul consumului, între partea puternică, profesionistul, mai avizat nu doar asupra calităților și viciilor produselor, dar și asupra practicilor comercianților de atragere a clientelei, și partea considerată slabă, consumatorul, mai puțin informat și, după cum se vede, adesea naiv. Obligarea la plata premiului intervine aici ca o reechilibrare post factum, nu a unui dezechilibru de ordin patrimonial, ci a avantajului informațional, considerat excesiv, al comerciantului față de situația de inferioritate a masei consumatorilor, cu intenția, comună cu cea a legiuitorului din acest domeniu, de a palia prin mecanisme juridice o inegalitate între persoane care, în bună logică privatistă, ar fi trebuit să se situeze pe poziții de egalitate.
Concluzia care se impune este aceea că necesitatea asigurării securității tranzacțiilor nu impune cu valoare de generalitate recunoașterea eficacității juridice a voinței unilaterale exprimate în sensul producerii de efecte juridice. Aceasta nu exclude însă ca, în anumite cazuri particulare, legiuitorul să considere că, în anumite condiții și/sau în anumite domenii bine delimitate, manifestarea unilaterală de voință ar putea fi ingredientul necesar pentru declanșarea anumitor efecte juridice, inclusiv de tip obligațional. Pentru a determina care este rolul exact al voinței unilaterale în generarea de obligații, și implicit dacă angajamentul unilateral este o sursă autonomă de obligații voluntare, trebuie să stabilim dacă această voință unilaterală este nu doar necesară, ci și suficientă din punct de vedere tehnic producerii acestui efect.
1.3. Rolul angajamentului unilateral în crearea de obligații juridice civile. Aspecte de tehnică juridică
După cum am văzut, nici regula morală a respectării cuvântului dat, nici exigența securității tranzacțiilor care să protejeze speranța legitimă a beneficiarului promisiunii nu conduc la concluzia că angajamentul unilateral ar putea fi sursă voluntară de obligații, alături de contract.
- A. Angajamentul unilateral și dreptul obiectiv
Sesizând aceste aspecte, doctrina franceză favorabilă angajamentului unilateral militează pentru admiterea acestuia concentrându-și eforturile în două direcții: pe de o parte, parcelează impedimentele teoretice ale admisiunii sale, pentru a le izola și combate separat, iar pe de alta, construiește o teorie a subsidiarității valorii lui de sursă autonomă de obligații[96]. Pe această cale, angajamentul unilateral devine nu un rival al contractului, ci mai degrabă o sursă auxiliară de obligații recunoscută în lipsa acestuia, ori de câte ori pare oportun ca autorul său să fie ținut de actul de voință, pentru a atinge un rezultat socialmente dezirabil și care nu poate fi practic atins pe altă cale, prin intermediul altei surse consacrate de obligații. Teoria angajamentului unilateral are vocația de a se aplica numai în circumstanțe particulare și în condiții strict determinate. După cum am văzut, la nivel principial, aceeași este și soluția codurilor care reglementează actul unilateral ca izvor de obligații, precum cel german, elvețian sau italian. Actul unilateral poate genera obligații în cazurile și condițiile prescrise de lege.
Codul civil român 2009 își propune mai mult: reunite într-o secțiune cu titlul extrem de net „actul unilateral ca izvor de obligații”, promisiunea zisă unilaterală și promisiunea publică de recompensă par a fi incluse în aceeași categorie. Însă, fie această aparență e înșelătoare și cele două se raliază unor instituții diferite, fie actul unilateral nu e sursă generală de obligații. După cum se poate observa, din art. 1329, caracterul obligatoriu al promisiunii publice de recompensă, manifestat prin irevocabilitatea sa, este condiționat de executarea prestației în schimbul căreia s-a promis plata. Chiar și încrederea în promisiune a celor care au efectuat cheltuieli în vederea executării prestației este protejată numai dacă acestea puteau conduce efectiv la atingerea rezultatului scontat (art. 1239 alin. 3). Cu alte cuvinte, voința unilaterală (sau, în varianta ei obiectivizată, declarația de voință) nu este per se generatoare de obligații.
Obligativitatea promisiunii publice de recompensă, despre care legiuitorul are grijă să ne avertizeze că nu este condiționată de executarea prestației în cunoștință de cauză (art. 1238 alin. 1, teza finală), pentru a exclude o posibilă asimilare cu procesul de formare a contractului, se înscrie în formula, caracteristică pentru obligațiile civile, a justiției comutative sau corective. Obligația promitentului este instrumentul de restaurare a echilibrului patrimonial pierdut, ca urmare a executării de către altul a unei prestații în favoarea promitentului, de care acesta din urmă a beneficiat. Prestația terțului reprezintă echivalentul dorit de promitent la asumarea obligației, fiind deci cauza acesteia[97]. Ea este înțeleasă aici ca valoare patrimonială obiectivă, și nu ca satisfacție de ordin subiectiv, fapt confirmat și de aceea că executarea prestației de mai multe persoane nu obligă la plata mai multor premii (art. 1327 alin. 2 și 3).
[89] Chiar în contextul deciziilor privind loteriile publicitare în care instanța s-a pronunțat expres în sensul existenței unui angajament unilateral, D. Mazeaud (Une volonté solitaire peut engendrer un lien de droit à la charge de celui qui l’exprime avec fermeté et précision, 14 févr. 1996, Recueil Dalloz, 1997. Somm., p. 168) apreciază că reținerea existenței unui contract ar fi fost o opțiune mai bună. În același sens, H. et L. Mazeaud, J. Mazeaud, F. Chabas, Leçons de droit civil, T. II, vol. 1, Obligations. Théorie générale, 9e éd., par F. Chabas, Montchrestien, Paris, 1998, §366-2, p. 354-355.
De remarcat aici ambiguitatea Curții de Casație franceze care, sesizată cu recurs contra unei hotărâri a Curții de Apel din Douai, care a apreciat că anunțurile publicitare înșelătoare obligă societatea autoare la plată, pentru că ele „trebuie analizate ca un angajament unilateral care a făcut să se nască o datorie”, evită să tranșeze calificarea juridică a manifestării de voință în discuție, considerând că ține de puterea suverană de interpretare a instanțelor de fond „care au reținut angajamentul de a plăti…”. A se vedea și Douai, 10 févr. 1993, RTDciv.1995.887, obs. J. Mestre; Cass. civ. 1re, 28 mars 1995, RTD civ. 1996.397, obs. J. Mestre; Cass. civ., 2e, 28 juin 1995, Recueil Dalloz, 1996.180, note J.-L. Mouralis.
[90] Situația trebuie diferențiată de oferta adresată publicului, care, la fel cu oferta cu destinatar determinat, este o manifestare unilaterală de voință menită să genereze obligații la întâlnirea ei cu acceptarea.
[91] A. Sériaux, L’engagement unilatéral en droit positif actuel, op. cit., §8-10, p. 13-15, care analizează separat cazul în care promitentul a fost inițial de bună-credință, formulând promisiunea cu intenția de a și-o respecta, și cel, întâlnit în jurisprudența asupra loteriilor publicitare înșelătoare, în care acesta este de rea-credință, urmărind de la început să creeze o speranța legitimă falsă a destinatarilor în obținerea prestației promise.
[92] Pentru analiza căreia trimitem la J.-L. Aubert, Notions et rôles d’offre et de l’acceptation dans la formation du contract, L.G.D.J., Paris, 1970, în special §165-213, p. 157-196. Autorul distinge între oferta fără termen și oferta cu termen, pe care o numește policitațiune, argumentând că regimul juridic al primeia se explică prin natura sa dublă, de fapt juridic și element al viitorului contract. Distincția este preluată și în dreptul nostru, atât de doctrină (de pildă L. Pop, Tratat de drept civil. Obligațiile, vol. II, Contractul, Ed. Universul Juridic, București, 2009, §61-62, p. 162-173, I. Albu, Răspunderea civilă precontractuală, Dreptul, nr. 7/1993, p. 40, dar și, cel puțin la nivelul regimului juridic stabilit, de Noul Cod civil (art. 1187-1193).
[93] Pentru o analiză detaliată, a se vedea C. Grimaldi, Quasi-engament et engagement…, op. cit., în special §103-182, p. 51-87. Autorul optează pentru crearea unei noi surse de obligații, cvasi-angajamentul, integrat în sfera faptului ilicit, dar distinct de răspunderea civilă delictuală, prin aceea că generează aparența unui angajament.
[94] A. Sériaux, L’engagement unilatéral en droit positif actuel, op. cit., §10, p. 14, după care instanțele pronunță respectivele decizii cu intenția de „a da o lovitură” „abominabilelor” societăți comerciale.
[95] Pentru punerea în discuție a justeței de a privi dreptul consumației ca o ramură a dreptului privat, a se vedea P. Vasilescu Légitimité et inégalité en matière civile, ARCHES, Revue Internationale de Sciences Humaines, t. 8, 2005, http://www.arches.ro. (cit. la 10.05.2013), idem, Un chip al postmodernismului recent: dreptul consumatorului, în Consumerismul contractual. Repere pentru o teorie generală a contractelor de consum¸ Ed. Sfera Juridică, Cluj-Napoca, 2006, p. 1-62.
[96] Pentru prezentarea detaliată a acestei argumentații, a se vedea J.-L. Aubert, Engagement par volonté unilatérale, Rép. civ. Dalloz, mars 1998, J. Ghestin, M. Billiau, G. Loiseau, Le régime des créances et des dettes, L.G.D.J., Paris, 2005, §103-111, p. 116-132, Ph. Jestaz, L’engagement par volonté unilatérale, în Les obligations en droit français et en droit belge. Convergences et divergences, Bruylant, Bruxelles, Dalloz, Paris, 1994, p. 3 (care le grupează în inconveniente iluzorii și avantaje reale). Favorabil angajamentului unilateral se pronunță, la noi, sub incidența vechiului cod civil, dar prin acordarea unei valori obiective declarației de voință, și M.N. Costin, Actul unilateral ca izvor de obligații, în S.U.B.B. Iurisprudentia, nr. 1/1988, p. 51 și urm.
[97] Este o situație în care putem stabili că actul are un obiect diferit de cauza sa obiectivă, ne atrage atenția, pentru a combate teoriile anticauzaliste, H. Capitant, în celebra sa teză de doctorat, De la cause des obligations (Contrats, engagements unilatéraux, legs), 3e éd., Paris, Librairie Dalloz, 1927, §33, p. 80, n. 1. Obiectul actului este recompensa promisă, iar cauza obținerea prestației din partea terților. Astfel, obiectul actului ar putea fi licit, în vreme ce cauza este ilicită.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.