Angajamentul unilateral
Adina Buciuman - mai 1, 2016În cele din urmă, redactorii Codului civil german nu au preluat teoria angajamentului unilateral sursă generală de obligații astfel cum era susținută de doctrina secolului al XIX-lea. Deși în urma unor aprinse dezbateri[35], principiul reținut, dedus din textul vechiului art. 305, actualul art. 311 al. 1 BGB[36], este acela al necesității unui acord de voințe pentru nașterea obligației. Angajamentul unilateral nu este sursă de obligații decât în cazurile de excepție prevăzute de lege: promisiunea de recompensă (Auslobung §657 și urm. BGB), constituirea fundației (Stiftungsgeschäft §80 și urm. BGB), subscripția unui efect de comerț (Inhaberschuldverschreibung §793 și urm. BGB). Reformarea dreptului obligațiilor, prin legea din 26 noiembrie 2001, deși consacră o serie de soluții pretoriene, inclusiv în ce privește protecția părților în perioada precontractuală (a se vedea, de pildă, al. 2 al par. 311 BGB) păstrează principiul conform căruia un contract este necesar nașterii unei obligații printr-un act juridic.
Replici ale originalelor. Reglementarea angajamentului unilateral în alte sisteme de drept continentale
Celelalte reglementări ale țărilor europene, și nu numai, își modelează atitudinea față de angajamentul unilateral în funcție de sursa lor principală de inspirație – codul francez sau cel german. Codul civil din Québec, la fel cu Codul civil român de la 1864, preia tiparul contractualist francez și nu consacră niciun text angajamentului unilateral. După modelul german, Codul elvețian al obligațiilor din 1911 (art. 8), Codul civil olandez din 1992 (art. 6:219) și Codul civil italian din 1942 (art. 1987) stabilesc forța obligatorie a promisiunii de recompensă, respectiv a promisiunii adresate publicului. Tot pe linie germanică, Legea bulgară referitoare la contracte și obligații din 1950 plasează expres angajamentul unilateral printre sursele de obligații, arătând în art. 44 că acesta este supus dispozițiilor referitoare la contract acolo unde legea permite voinței unilaterale să creeze, să modifice sau să stingă drepturi și obligații[37]. O situație aparte o prezintă Estonia și Lituania. Dacă prima reglementează sub denumirea mai largă de promisiune publică de a plăti ceea ce în codul german reprezintă promisiunea de recompensă, cealaltă respinge expres posibilitatea creării de obligații printr-o promisiune unilaterală pe care o a doua parte nu a acceptat-o[38].
Proiecte de codificări europene
Centrându-și atenția mai mult asupra contractelor, proiectele de codificări europene și principiile UNIDROIT acordă o importanță relativ scăzută angajamentului unilateral. Astfel, stabilind că dispozițiile capitolului destinat contractului se aplică, cu adaptările necesare, „oricărei comunicări de intenții pe care o parte o adresează alteia”, art. 3.20 din principiile UNIDROIT, deși întitulat Declarații unilaterale, rămâne cantonat cadrului contractual.
O evidentă reticență la adresa angajamentului unilateral răzbate și din proiectul Gandolfi al Codului european al contractelor. Art. 20 restrânge efectele declarațiilor și actelor unilaterale la cele care „derivă din lege, cutumă sau bună-credință”, deci nu din voința autorului, subliniind totodată revocabilitatea acestora. Aceeași revocabilitate este prevăzută, de art. 23 din același proiect, și pentru promisiunea făcută publicului, sancționabilă doar cu obligarea la plata de daune-interese în favoarea celui care, întemeindu-se cu bună-credință pe promisiune, a efectuat anumite cheltuieli, cu excepția cazului în care autorul promisiunii probează că succesul scontat nu ar fi putut fi obținut.
La prima vedere, Principiile dreptului european al contractelor, elaborat de comisia Lando, pare să propună cu îndrăzneală un principiu general al obligatoriului angajamentului unilateral. Astfel, în paragraful 2:107, întitulat, în varianta franceză, „Promesses obligatoires sans acceptations” dispune destul de tranșant: „Promisiunea care se vrea obligatorie din punct de vedere juridic fără acceptare îl leagă pe autorul ei”. În realitate însă textul nu vizează orice promisiune făcută cu intenția de a produce efecte juridice independent de acceptarea sa din partea beneficiarului, ci numai anumite promisiuni, eventual cele pe care legea, jurisprudența sau cutuma le-ar declara obligatorii în lipsa acceptării[39]. De altfel, o altă interpretare nici nu ar fi posibilă din punct de vedere logic, dacă avem în vedere că același proiect stabilește principiul revocabilității ofertei[40]: nu vedem de ce ar fi mai puțin constrângător un angajament luat în vederea acceptării, dacă orice promisiune juridică „aruncată în vânt”, fără a viza întâlnirea cu voința beneficiarului, ar lega autorul ei, cum lasă să se înțeleagă formula lacunară a textului. Concluzia este că Principiile dreptului european al contractelor propun doar recunoașterea în anumite cazuri a angajamentului unilateral ca sursă de obligații, dar nu sugerează admiterea unei reguli generale a caracterului obligatoriu al angajamentului unilateral.
Noul Cod civil român. Modernitatea cu orice preț
Produs al unor surse inspiratoare eclectice, Codului civil român 2009[41] se îndepărtează de tradiția Codului Napoleon în materia actului unilateral. Tăcerea, manifestare elegantă a unei poziții de dezaprobare sau, cel puțin, de suspiciune, este înlocuită cu afirmarea, abruptă și dezinhibată de orice neliniști conceptuale, a unei noi surse de obligații.
Cu o dublă grijă, aceea de a nu uita nimic, de a nu lăsa aspecte nereglementate, respectiv de a nu spune nimic cu privire la natura unor instituții[42], art. 1165 C. civ. enumeră actul unilateral printre izvoarele obligațiilor juridice civile. Textul reprezintă o sinteză, cu adăugări proprii, ale art. 1372 C. civ. Québec[43] și art. 1173 C. civ. italian[44]. Niciunul din textele indicate, însă, nu menționează actul unilateral ca sursă de obligații; acesta este inclus implicit în formulele „orice act căruia legea îi atașează cu autoritate efectele unei obligații”, respectiv „orice act capabil să le producă [obligațiile, n. ns., A.B.] în conformitate cu ordinea juridică”. Codul nostru nici nu se mulțumește cu o expresie similară, cu sens larg – actul unilateral fiind menționat expres -, dar nici nu renunță la ea – „orice alt act… de care legea leagă nașterea unei obligații” – , ca și cum ar exista, pe lângă contracte și acte unilaterale, alte tipuri de acte juridice generatoare de obligații. Expresiile folosite în codurile luate drept model ni se par mai fericite, întrucât surprind mai exact dependența efectelor obligaționale ale actului unilateral de dispoziția legii, soluție la care conduce analiza acestor reglementări în ansamblul lor.
[35] În cadrul discuțiilor purtate cu ocazia adoptării BGB-ului, numeroase voci din cadrul comisiilor constituite în acest scop au solicitat înlăturarea paragrafului 305 (actualul 311 al. 1), pentru a lăsa la aprecierea doctrinei chestiunea angajamentului unilateral, ceea ce ar fi dat jurisprudenței posibilitatea ca, păstrând totuși principiul, să fie mai flexibilă în acceptarea unor derogări de la acesta. A se vedea în acest sens, C. Bufnoir, J. Challamel, J. Drioux, F. Gény, P. Hamel, H. Lévy-Ullmann, R. Saleilles, Code civil allemand, traduit et annoté, Imprimerie nationale, Paris, 1904, Art. 305, p. 429. Cu toate că opinia nu a întrunit adeziunea majorității, aspectele arătate livrează un indiciu important cu privire la atitudinea juriștilor germani față de rolul care ar trebui acordat angajamentului unilateral printre sursele de obligații; în orice caz, arată că, spre deosebire de situația din aceeași perioadă din Franța, unde opiniile favorabile angajamentului unilateral au rămas izolate, în Germania ele erau cel puțin suficiente pentru a genera o reală dispută. De altfel, în baza acelorași discuții, s-a adăugat, ca o soluție de compromis, mențiunea referitoare la excepțiile prevăzute de lege, pentru a stabili în mod clar că, atunci când legea permite nașterea unei obligații dintr-o simplă declarație unilaterală de voință, suntem în prezența unei derogări de la principiul enunțat de par. 305 BGB, respectiv a unei aplicații a teoriei angajamentului unilateral (Pentru detalii, ibidem, loc. cit. supra).
În aceste condiții, nu mai pare surprinzătoare, și nici întru totul eronată imaginea sistemului german în ochii autorilor francezi, ca unul favorabil angajamentului unilateral. Pentru denunțarea acestei discrepanțe între situația de lege lata din dreptul german și reflexia gândirii juridice germane în abordările privatiștilor francezi, a se vedea C. Witz, Droit privé allemand, vol. 1, Actes juridiques, droits subjectifs. BGB, Partie générale. Loi sur les conditions générales d’affaires, Litec, Paris, 1992, §117, p. 116 și urm.
[36] Textul actualului par. 311 al. 1 BGB dispune: „pentru a înființa o obligație printr-un act juridic, respectiv pentru a modifica conținutul unei obligații, este necesar un contract încheiat între părți, atâta vreme cât legea nu dispune altfel” (trad. ns., după R. Legeais, M. Pédamon (coord.), Code civil allemand, traduction commentée du texte en vigoeur au 31 octobre 2009, Dalloz, 2010).
[37] Cit. după C. Grimaldi, Engagement et quasi-engagement…, op. cit., §904, p. 410-411.
[38] Pentru detalii, a se vedea ibidem, §902 și §905, p. 410-411.
[39] Concret, se pare că textul vizează creditul documentar și promisiunea publică de donație. A se vedea Commission pour le droit européen du contrat, Principes du droit européen du contrat, vol. 2, par G. Rouhette, I. de Lamberterie, D. Tallon. C. Witz, Société de legislation comparée, L.G.D.J., Paris, 2003, p. 25.
[40] Articolul 2:202 (Revocarea ofertei) al Principiilor dreptului european al contractelor dispune:(1) Oferta poate fi revocată dacă revocarea parvine destinatarului său înainte ca acesta să fi expediat acceptarea sau, în cazul acceptării deduse din comportamentul destinatarului ofertei, înainte ca contractul să fi fost încheiat în baza alineatelor 2 sau 3 din art. 2:205”(trad. ns., A.B.).
[41] Întrucât vechiul Cod civil nu cuprindea dispoziții referitoare la angajamentul unilateral, trimiterile noastre la textele codului din prezentul capitol vor viza, fără a preciza de fiecare dată, numai Codul civil 2009. Textele altor legiuiri, dacă va fi cazul, vor fi semnalate cu precizări îndestulătoare (fie C.civ., 1864, fie vechiul cod civil, fie C. civ. francez, fie C. civ. Québec ori C. civ. italian, după caz).
[42] Revelator în acest sens este faptul că gestiunea de afaceri, îmbogățirea fără justă cauză și plata nedatorată sunt incluse în enumerarea surselor de obligații fiecare cu denumirea ei (art. 1165 N.C.civ.), legiuitorul ferindu-se să le dea o calificare generică, fie aceea tradițională de cvasi-contracte, fie cea de fapte juridice licite, care de altfel este folosită în titlul capitolului al III-lea din cartea a V-a, Despre obligații, din cod.
[43] Art. 1372 alin. 1 C. civ. Québec dispune: „L’obligation naît du contrat et de tout acte ou fait auquel la loi attache d’autorité les effets d’une obligation”.
[44] Textul art. 1173 C. civ. italian (întitulat Fonti delle obligazioni) este formulat astfel: „Le obbligazioni derivano da contratto (Cod. civ. 1321 e seguenti), da fatto illecito (Cod. civ. 2043 e seguenti), o da ogni altro atto o fatto idoneo a produrle (Cod. civ. 433 e seguenti, 651, 2028 e seguenti, 2033 e seguenti, 2041 e seguenti) in conformità dell’ordinamento giuridico”.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.