Contestaţia în anulare, între trecut şi prezent, în reglementarea Codului de procedură penală în vigoare
Gheorghiță Mateuț - februarie 1, 2016“Appeal for annulment, between past and present, in the regulation of the applicable Code of criminal procedure” („Contestația în anulare, între trecut şi prezent, în reglementarea Codului de procedură penală în vigoare”)
Abstract
In this study, the author describes the legal regime of the appeal for annulment, which is an extraordinary withdrawal remedy, as regulated in the Code of criminal procedure.
The structure and the body of the study reveal the comments on the legal nature from an historical and comparative law perspective, on the cases of the appeal for annulment, on the procedure of the appeal for annulment (including the remedies at law), and for the purpose of the above, it was taken into consideration the doctrine developed by important names in the field of domestic and international law (C. Tănase, G. Tudor, N. Volonciu, A.S. Uzlău, M. Udroiu, I. Tanoviceanu, I. Ionescu, V. Panțurescu, V. Dongoroz, S. Kahane, I. Oancea, I. Fodor, N. Iliescu, S. Petrovici, D.V. Mihăescu, V. Rămureanu, J. Pradel, M. Delmas Marty, Y. Desdevises, M.-L. Rassat, B. Bouloc, S. Guinchard, J. Buisson, J. Pradel, G. Roussel, F. Desportes, L. Lazerges-Cousquer, J. Larguier, Ph. Conte, H.-D. Bosly, D. Vandermeersch, M.-A. Beernaert, M. Franchimont, A. Jacobs, A. Masset, W.R. LaFave, J.H. Israel, Nancy J. King, Orin S. Kerr, Ch.E. Torcia, J.B. Haddad, E.P. Marsh, J.B. Zagel, L.R. Meyer, G.L. Starkman, W.J. Bauer, A. Vlășceanu, G. Tudor, Gr. Theodoru, C. Văleanu, Tr. Pop, I. Neagu).
Finally, the author puts forward brief considerations regarding the appeal for annulment, considering that this remedy is deemed the most comprehensive remedy at law in the matter of curing the errors of law.
Keywords: appeal for annulment; extraordinary remedy at law; withdrawal; errors of law.
1. Natura juridică dintr-o perspectivă istorică şi de drept comparat
1. Sub aspectul naturii juridice, contestaţia în anulare reprezintă şi în lumina actualului Cod de procedură penală o cale de atac mixtă de anulare şi retractare a hotărârii penale definitive[1]. În urma admiterii contestaţiei în anulare, intervenind nulitatea hotărârii, cauza este repusă în situaţia anterioară rămânerii definitive a hotărârii, adică într-o etapă ordinară a judecăţii care se reia şi se desfăşoară potrivit legii, în vederea obţinerii unei soluţii corespunzătoare. Ea este reglementată în Codul de procedură penală în vigoare în art. 426-432 din Partea specială, Titlul III, Capitolul V, Secţiunea 1. La fel ca în Codul de procedură penală din 1968, contestaţia în anulare constituie o cale extraordinară de atac prin care se urmăreşte, în principal, obţinerea anulării hotărârii penale definitive pronunţate cu încălcarea normelor de procedură.
În reglementarea actuală, contestaţia în anulare este o cale de atac de anulare prin efectul pe care îl produce (de a repune cauza în etapa judecăţii), pentru cazurile prevăzute de art. 426 lit. a), c), d), e), f), g) şi h) C. pr. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 255/2013, constând în nerespectarea procedurii de judecată în apel şi în nerespectarea unor dispoziţii legale sancţionate cu nulitate absolută, în timp ce pentru motivele prevăzute de art. 426 lit. b) şi i) C. pr. pen. care privesc fondul cauzei, este o cale de atac de retractare, deoarece în aceste din urmă cazuri, instanţa care a pronunţat hotărârea atacată este chemată să revină asupra ei şi să dea o altă soluţie corespunzătoare pe fond. În practica judiciară recentă[2] s-a statuat că noul conţinut al cazului de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) C. pr. pen. constituie un exemplu de îndreptare a unei greşeli privitoare la soluţionarea fondului cauzei (error in judicando)[3].
2. Într-o prezentare generală, dacă se compară actualele prevederi referitoare la contestaţia în anulare cu legislaţia anterioară, ar putea rezulta că, în linii mari, a fost păstrată reglementarea dinainte. Cu toate acestea, se remarcă şi unele schimbări care necesită o analiză diferită. Astfel, deşi se menţine caracterul limitativ al cazurilor de contestaţie în anulare, se introduc cinci cazuri noi, transferate succesiv din vechea reglementare a recursului şi din aceea a recursului în casaţie prin Legea nr. 255/2013, unele dintre cazurile existente şi în codul anterior au o configuraţie modificată, iar unele aspecte privind titularii, cererea, termenul de introducere, instanţa competentă, admiterea în principiu şi procedura de judecare sunt reglementate parţial diferit în textele actuale. În plus, intrarea în vigoare a noilor prevederi pune şi problema valabilităţii doctrinei şi jurisprudenţei generate de reglementarea precedentă.
3. Totodată, subliniem faptul că, în principiu, o asemenea cale de atac nu își găsește corespondent în alte legislații. La noi, ea a avut o evoluţie interesantă, fiind desprinsă din contestaţia la executare, care viza în regimurile Codurilor de procedură penală din 1864 şi 1936 cu modificările ulterioare, atât executarea, cât şi hotărârea în sine, fiind, în anumite cazuri[4], o cale de atac extraordinară, de reformare[5]. Ulterior, printr-o lege din 1960, ea a devenit contestaţie contra hotărârii[6], pentru ca apoi, prin Codul de procedură penală din 1968 să se reglementeze expres contestaţia în anulare printre căile de atac extraordinare, fiind menţinută şi de actualul cod. Această evoluţie evidenţiază tendinţa continuă de perfecţionare a reglementării contestaţiei în anulare, care ţine seama şi de schimbările referitoare la gradele de jurisdicţie, inclusiv de cele referitoare la eliminarea recursului din rândul căilor ordinare de atac şi introducerea recursului în casaţie printre căile extraordinare de atac în noul Cod de procedură penală.
4. O cale de atac care prezintă unele caractere care o apropie de contestația în anulare din procesul nostru penal, o reprezintă opoziția, cale de atac cu un caracter foarte larg, care vizează îndeosebi nelegalitatea hotărârii atacate[7]. Ea este cunoscută astăzi doar în Franța și în Belgia, fiind o cale de atac ce poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor pronunțate în lipsă, chiar în recurs, cu condiția să nu fie îndeplinită procedura de comunicare a recursului și declanșează rejudecarea cauzei de către aceeași instanță[8].
Codul de procedură penală francez dispune în art. 578 obligativitatea comunicării recursului. Textul art. 579 C. pr. pen. francez prevede că partea care nu a primit comunicarea impusă de art. 578 are dreptul să facă opoziție la decizia dată în recurs, dacă nu a fost prezentă la judecată. De asemenea, art. 588 stabilește obligativitatea comunicării motivelor de recurs, iar art. 589 dă dreptul părții care nu a primit motivele de casare să facă opoziție împotriva deciziei instanței de casare, dacă recursul a fost admis. Astfel cum este reglementată în Franța, opoziția este o cale de atac ordinară, de retractare, cu aplicație doar în materie corecțională și polițienească și care, odată exercitată, conduce la rejudecarea cauzei, de către aceeași instanță, în prezența opozantului[9]. În doctrină[10], s-a subliniat că această procedură se justifică prin ideea că nimeni nu poate fi condamnat și constrâns să execute o pedeapsă fără să fie în prealabil audiat.
În conformitate cu art. 487 și urm., 544 și 545 C. pr. pen. francez, opoziția este, în esență, calea de atac folosită împotriva hotărârilor pronunțate în lipsă în materie corecțională și polițienească. Ca atare, opoziția presupune o judecată în lipsă și urmărește protejarea intereselor unei persoane absente, care este de bună-credință. În ultimul timp, la fel ca la noi şi în Franța, legea a restrâns noțiunea de lipsă (défaut), ca o garanție împotriva încercărilor părților de tergiversare a judecării cauzei. De aceea, opoziția nu ar putea fi admisă decât în două cazuri destul de restrictive: dacă cel citat personal la domiciliu, la parchet sau la ușa instanței nu se prezintă, având o scuză valabilă, supusă aprecierii suverane a jurisdicției; dacă cel necitat în persoană nu a avut cunoștință de citație, în afara cazului în care a solicitat expres să fie judecat în lipsă ori când cere să fie reprezentat de avocat care, prin prezența sa, asigură contradictorialitatea judecății[11].
În consecință, opoziția este o cale de atac pentru care poate opta, în principal, persoana condamnată în lipsă. Ministerul public nu poate formula opoziție, deoarece nu poate lipsi de la judecată, iar partea civilă, dacă este citată regulamentar, este considerat că a renunțat la constituirea de parte civilă, dacă nu s-a prezentat și nici nu și-a asigurat reprezentarea. Cu toate acestea, dacă se constată această renunțare prezumată, judecata este considerată în lipsă, fiind posibilă exercitarea opoziției. În privința termenului de introducere, legea prevede un termen de cel mult 10 zile de la notificarea făcută persoanei și de o lună dacă persoana locuiește în străinătate, iar în privința formei, opoziția nu este supusă niciunei condiții speciale, fiind o cale de atac ușor accesibilă.
Efectele opoziției sunt similare cu cele prevăzute pentru contestația în anulare din dreptul nostru. Astfel, în urma admiterii opoziției, hotărârea atacată riscă să fie anulată în toate dispozițiile sale, atât penale, cât și civile[12]. Opoziția la opoziție este inadmisibilă, cum este şi contestaţia în anulare la contestaţie în anulare. Dacă opozantul nu se prezintă la judecată la data fixată, condamnatul nu mai poate utiliza decât apel și recurs în casație. De la această regulă există o singură excepție, și anume dacă opozantul nu a fost avertizat cu privire la judecata opoziției, când instanța trebuie să pronunțe o nouă decizie în lipsă, susceptibilă, la rândul ei, de opoziție.
În Belgia, opoziția, este, în mod similar, o cale de atac ordinară de retractare care permite părților care au fost judecate în lipsă să ceară rejudecarea cauzei în fața aceluiași tribunal. Aici, opoziția este deschisă contra judecăţilor și a hotărârilor date în lipsă, cu excepția hotărârilor curților de asesori și ale Curții de Casație. Ea poate fi formulată de oricare dintre părțile procesului într-un termen de 15 zile de la notificare, cu excepţia Ministerului Public, care nu poate să lipsească de la judecată (art. 187 C. instr. crim. belgian)[13].
Opoziția va fi notificată atât ministerului public, cât și celorlalte părți în cauză. Dacă opozantul este în stare de deținere, opoziția la condamnarea penală poate fi făcută prin declarație care se înregistrează la directorul închisorii sau delegatul acestuia. Acesta întocmește proces-verbal și notifică fără întârzieri ministerul public și părțile interesate.
În toate cazurile, prin efectul opoziției declarată admisibilă, judecata anterioară făcută în lipsă este desființată. În această situație, opoziția condamnatului face ca apelul Ministerului Public și al părții civile să rămână fără obiect. Dacă aceștia vor să obţină repunerea cererilor lor la instanţa de apel, vor trebui să facă din nou apel contra hotărârii date asupra opoziției.
[1] În acelaşi sens, a se vedea, C. Tănase, Contestaţia în anulare în noul Cod de procedură penală, Dreptul nr. 8/2011, p. 49; G. Tudor, Contestaţia în anulare, în N. Volonciu, A.S. Uzlău (coordonatori), Noul Cod de procedură penală comentat, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2014, p. 1068.
[2] Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală, Încheierea din camera de consiliu din 15 octombrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 5189/2/2014 (nepublicată).
[3] Considerăm că și sub imperiul codului anterior era vorba de error in judicando, chiar dacă în configurația anterioară contestația în anulare nu putea fi admisă dacă era discutat fondul cauzei, instanța dispunând condamnarea cu ignorarea probelor care ar fi justificat soluția încetării procesului penal (A se vedea, Curtea de Apel Craiova, Secţia penală, Decizia nr. 1383 din 19 ianuarie 2013, Buletinul Curţilor de Apel nr. 10/2013, p. 44). În sens contrar, a se vedea, M. Udroiu, Comentariu în Codul de procedură penală. Comentariu pe articole, Edit. C.H. Beck, București, 2015, p. 1088.
[4] Era vorba de cazurile când procedura de chemare a părţii pentru ziua când s-a judecat cauza nu a fost îndeplinită conform legii, când partea a fost în imposibilitate absolută de a se prezenta la termenul de judecată pentru un caz de forţă majoră şi când există autoritate de lucru judecat.
[5] A se vedea, I. Tanoviceanu, Tratat de drept şi procedură penală, vol. V, Tipografia „Curierul judiciar”, Bucureşti, 1927, p. 625; I. Ionescu – Dolj, Curs de procedură penală română, p. 483; V. Panţurescu, Codul de procedură penală adnotat, Bucureşti, 1940, p. 558; V. Dongoroz, S. Kahane, I. Oancea, I. Fodor, N. Iliescu, S. Petrovici, Modificările aduse Codului penal şi Codului de procedură penală prin actele normative din anii 1956-1960, Ed. Academiei, Bucureşti, 1962, p. 497; D. V. Mihăescu, V. Rămureanu, op. cit., pp. 24-27.
[6] D. V. Mihăescu, Probleme teoretice şi practice ale contestaţiei în contra hotărârii, „Justiţia nouă”, nr. 7/1965, p. 89 şi urm.
[7] În același sens, a se vedea D. V. Mihăescu, V. Rămureanu, Căile extraordinare de atac în procesul penal, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1970, pp. 21 și 22.
[8] Cu privire la condiţiile opoziţiei, se vedea, J. Pradel, Droit pénal comparé, 3e édition, Dalloz, Paris, 2008, p. 456; Mireille Delmas Marty, Procédures pénales d’Europe, Presses Universitaires, France, 1995, p. 211 și urm, p. 271; Yvon Desdevises, L’opposition, în Carence des parties: Jugements par défaut, Jugements réputes contradictoires, Opposition, Ed. LexisNexis, Litec, Paris, 2003, p. 60 şi urm.
[9] Cu privire la calea de atac ordinară de retractare a opoziției din procesul penal francez, a se vedea, Michèle-Laure Rassat, Procedure pénale, 2e édition, Ellipsses, Paris, 2013, 696-700; B. Bouloc, Procédure pénale, 25e édition, Dalloz, Paris, 2016, pp. 951-959; Serge Guinchard, Jacques Buisson, Procédure pénale, 10e édition LexisNexis, Paris, 2014, pp. 1379-1385; J. Pradel, Procédure pénale, 18e édition, Éditions Cujas, Paris, 2015, 898-903; G. Roussel, Procédure pénale, 6e édition, Vuibert, Paris, 2015, pp. 426 și 427; F. Desportes, L. Lazerges-Cousquer, Traité de procédure pénale, Economica, Paris, 2016, pp. 2242-2251.
[10] A se vedea, Mireille Delmas-Marty, op. cit., p. 211.
[11] A se vedea, J. Larguier, Ph. Conte, Procédure pénale, 23e edition, Dalloz, Paris, 2014, pp. 387 și 388.
[12] Ibidem, p. 390.
[13] A se vedea, H. – D. Bosly, Damien Vandermeersch, Droit de la procédure pénale, 2e édition, La Charte, 2001, Brugge, p. 980 şi urm.; H. – D. Bosly, D. Vandermeersch, M. – A. Beernaert, Droit de la procédure pénale, La Charte, 2010, Brugge, pp. 1189-1211; M. Franchimont, A. Jacobs, A. Masset, Manuel de procédure pénale, 4e édition, Larcier, Bruxelles, 2012, p. 994 şi urm.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.