Contestaţia în anulare, între trecut şi prezent, în reglementarea Codului de procedură penală în vigoare
Gheorghiță Mateuț - februarie 1, 20163.6.3. Procedura de judecare propriu–zisă.
128. Codul de procedură penală în vigoare preia concepţia legiuitorului din 1968 în ceea ce priveşte reglementarea procedurii de judecare care reprezintă în realitate a doua etapă în mecanismul de judecată creat pentru soluţionarea contestaţiei în anulare. Astfel, art. 432 fixează principalele reguli şi măsuri care încadrează împreună procedura de judecare a contestaţiei în anulare, după ce s-a dispus admiterea în principiu. În aceeaşi măsură, procedura de judecare este reglementată pe două planuri distincte, respectiv după cum este vorba de o contestaţie în anulare bazată pe vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 426 lit. a)–h) C. pr. pen., caz în care procedura este cea prevăzută de art. 432 alin. (1) C. pr. pen., sau de o contestaţie în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 426 lit. i) C. pr. pen., caz în care procedura este cea prevăzută în art. 432 alin. (2) C. pr. pen..
129. După părerea noastră, însă nu mai există nicio justificare pentru o reglementare diferenţiată a procedurii după criteriile avute în vedere de vechiul cod întrucât contestaţia în anulare întemeiată pe cazul prevăzut în art. 426 lit. i) C. pr. pen. nu mai este exceptată de la admisibilitatea în principiu, judecarea ei fiind divizată în toate cazurile în cele două etape: judecarea în principiu pe aspectele de admisibilitate şi judecarea propriu–zisă, pe fondul contestaţiei. In concreto, considerăm că procedura de judecată în ipoteza prevăzută în art. 426 lit. i) C. pr. pen. trebuie să fie aceeaşi cu cea prevăzută în art. 432 alin. (1) C. pr. pen. pentru celelalte cazuri de contestaţie. Derogările prevăzute de reglementarea anterioară derivau din lipsa unei proceduri prealabile de examinare a admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare. Or, cum în prezent nu mai există nicio deosebire între cazurile de contestaţie în anulare sub acest aspect, în mod logic, nu mai este utilă nici reglementarea unei proceduri de judecată derogatorie.
3.6.3.1. Procedura pentru cazurile prevăzute în art. 426 lit. a)–h) C. pr. pen.
130. După obţinerea încheierii de admitere în principiu, se va fixa termen de judecată asupra temeiniciei contestației în anulare şi se va dispune citarea părţilor interesate pentru termenul fixat. Pentru situaţia în care condamnatul se află în stare de deţinere, dispoziţiile art. 432 alin. (3) prevăd că judecarea contestaţiei în anulare nu poate avea loc decât în prezenţa inculpatului, ceea ce înseamnă că judecarea contestaţiei în anulare se face cu citarea părţilor şi va avea loc numai în prezenţa condamnatului când acesta se află în stare de deţinere, trebuind să fie adus la judecată.
131. Cu toate acestea, suntem de părere că judecarea contestaţiei în anulare în lipsa condamnatului care se află în stare de deţinere este posibilă dacă acesta cere în scris instanţei să procedeze la judecată în absenţa sa, arătând în mod expres că nu doreşte să participe şi că este de acord să fie reprezentat de avocatul său ales sau din oficiu. Considerăm că prevederea art. 432 alin. (3) C. pr. pen. nu poate anihila o dispoziţie de principiu, aplicabilă pe toată durata judecăţii, incluzând şi căile de atac extraordinare, potrivit căreia „pe tot parcursul judecăţii, inculpatul, inclusiv în cazul în care este privat de libertate, poate cere, în scris, să fie judecat în lipsă, fiind reprezentat de avocatul său ales sau din oficiu” [art. 364 alin. (4) C. pr. pen.].
132. În orice caz, odată fixat termenul de judecată, se va trece la judecarea contestaţiei în anulare pe fond, având ca obiect cazul invocat în cerere care trebuie să facă parte din cazurile enumerate limitativ în art. 426 C. pr. pen. pentru care a fost admisă în principiu cererea formulată de contestator[191]. În acest fel, se va examina temeinicia motivului de contestaţie în anulare.
De aceea, de regulă, judecata se rezumă la dezbateri judiciare. Ea are loc în şedinţă publică, orală, nemijlocită şi contradictorie şi constă în concluziile puse de contestator, de celelalte părţi şi de procuror. În mod excepţional, dacă este necesar să se dovedească împrejurarea care reprezintă temeiul contestaţiei, se administrează probele necesare prin depunerea de înscrisuri doveditoare ori prin solicitarea de relaţii de la diverse organe. Cu ocazia dezbaterilor, contestatorul este obligat să argumenteze temeinicia contestaţiei făcute, adică prezenţa vreunuia din cazurile prevăzute în art. 426 C. pr. pen., inclusiv existenţa motivelor pe care se întemeiază şi să indice şi probele care o susţin, iar celelalte părţi pot combate argumentarea contestatorului ori, dimpotrivă, o pot susţine. Procurorul pune concluzii, la fel, în raport de convingerea pe care şi-a făcut-o cu privire la temeinicia contestaţiei.
133. În ceea ce privește soluționarea contestației în anulare, ea se poate realiza fie prin respingerea contestației ca neîntemeiată, fie prin admiterea acesteia dacă instanța găsește contestația întemeiată. În ambele situații instanța se pronunță, în principiu, printr-o decizie definitivă [art. 432 alin. (1) C. pr. pen.].
134. Când se respinge contestația în anulare, situația este relativ simplă, întrucât nu se pune problema modificării soluției pronunțate anterior prin hotărârea judecătorească atacată cu cererea de contestația în anulare. După părerea noastră, contestaţia în anulare nu va putea fi respinsă, în această etapă, ca tardivă sau ca inadmisibilă, deoarece tardivitatea şi inadmisibilitatea se examinează cu ocazia admiterii în principiu[192]. Ca atare, instanţa, soluţionând în fond contestaţia în anulare, o va putea respinge doar ca neîntemeiată.
135. În cazul însă în care instanța, în urma judecării contestației în anulare sub aspectul temeiniciei constată că aceasta este întemeiată, lucrurile sunt mai complicate. Într-un prim timp, dispune prin decizie admiterea contestației în anulare și desființarea hotărârii atacate. Doctrina anterioară[193] a subliniat că instanța dispune desființarea hotărârii atacate numai cu privire la faptele și persoanele la care se referă contestația, atunci când obiectul cauzei privește o pluralitate de fapte și persoane. Este vorba, în actuala reglementare, atât de decizia instanţei de apel (pronunţată asupra apelului), cât şi de sentinţa primei instanţe, rămasă definitivă prin neapelare.
136. Într-un al doilea timp, procedează fie de îndată, fie acordând un termen, după caz, la rejudecarea apelului sau la rejudecarea cauzei după desfiinţare. După cum se observă, textul procedural conține, în actuala reglementare, două situații diferite: rejudecarea apelului care este posibilă atunci când instanța de apel, a cărei decizie a fost desfiinţată ca urmare a admiterii contestației în anulare, s-a pronunțat asupra hotărârii atacate cu apel fără a dispune rejudecarea de către instanța de rejudecare [ipoteza prevăzută de art. 421 pct. (1) şi pct. (2) lit. a) C. pr. pen.]; rejudecarea cauzei după desfiinţare care este posibilă în materia apelului atunci când instanța de apel a cărei decizie a fost desființată prin admiterea contestației în anulare a procedat la rejudecarea cauzei după admiterea apelului și desfiinţarea hotărârii atacate cu apel, cu trimiterea cauzei spre rejudecare de către instanța a cărei hotărâre a fost desfiinţată sau de către instanţa competentă [ipoteza prevăzută în art. 421 pct. 2 lit. b) C. pr. pen.][194].
137. După părerea noastră, prin expresia „rejudecarea cauzei după desfiinţare” legiuitorul nu putea avea în vedere în reglementarea din prezent decât cazul în care instanța de apel a dispus rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost desfiinţată care poate fi prima instanță sau instanța competentă, după caz, deoarece doar pentru cazul prevăzut în art. 426 lit. a) C. pr. pen. contestația în anulare este de competența exclusivă a instanței de apel care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere, iar pentru celelalte cazuri poate fi de competenţa instanţei de apel, doar dacă aceasta este instanţa care a pronunţat hotărârea definitivă a cărei anulare se cere sau instanţa competentă să judece cauza în primă instanţă, potrivit legii. De aceea, pentru ca cererea de contestație în anulare să fie admisibilă este necesar ca prima instanță să fie instanța de rejudecare în urma desfiinţării prin admiterea apelului, nu o altă instanță care pronunță o hotărâre care reintră în ciclul procesual ordinar al judecății.
138. Rejudecarea apelului se poate realiza potrivit art. 432 alin. (1) C. pr. pen. de către aceeași instanță fie de îndată, respectiv la același termen la care a judecat și contestația în anulare, fie ulterior, acordând un termen în acest scop. Nu acelaşi lucru se poate spune, după părerea noastră, în ipoteza rejudecării cauzei după desfiinţare care este de competenţa altei instanţe, impunându-se utilizarea procedeului trimiterii cauzei spre rejudecare ca urmare a desfiinţării deciziei instanţei de apel prin admiterea contestaţiei în anulare.
139. În prima ipoteză, instanța admite contestația în anulare, desființează decizia atacată și rejudecând apelul, pronunță o soluție care poate fi, în principiu, oricare dintre soluțiile pe care le poate pronunța o instanță de apel potrivit art. 421 pct. 1 lit. a) şi b) şi pct. 2 lit. a) şi b) C. pr. pen., în redactarea actuală. Această situație ar putea fi întâlnită frecvent în cazul contestației în anulare prevăzut în art. 426 lit. b) C. pr. pen., constând în aceea că inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, dintre cele prevăzute în art. 16 lit. e)-h) şi j) C. pr. pen. cu privire la care existau probe în dosar. În același sens s-a exprimat și practica judiciară[195]. În ceea ce ne privește, considerăm că ea nu este exclusă nici în cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 lit. h) C. pr. pen., constând în aceea că instanţa nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea acestuia era legal posibilă, deoarece, dacă este prezent la termenul fixat pentru judecarea contestației inculpatul va putea fi audiat la acel termen, după care se poate trece în continuare la rejudecarea apelului în aceeași ședință de judecată, fără să fie necesară acordarea unui termen.
140. În cea de-a doua ipoteză, instanța admite contestația în anulare, desființează decizia atacată și fixează termen pentru rejudecarea apelului sau pentru rejudecarea cauzei după desfiinţare. O asemenea ipoteză se întâlnește frecvent în cazul contestație în anulare prevăzut în art. 426 lit. a) (când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de apel nu a fost îndeplinită conform legii ori când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de apel a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare)[196].
141. În toate cazurile de contestație în anulare, cu excepția cazului prevăzut de art. 426 lit. b) C. pr. pen., când instanța nu poate pronunța altă soluție în urma rejudecării decât aceea de admitere a apelului, de desfiinţare a hotărârii pronunțate în apel și de încetare a procesului penal[197], instanța poate pronunța în urma rejudecării oricare dintre soluțiile prevăzute de lege, care poate fi identică cu cea pronunțată de instanța de apel a cărei decizie a fost desființată prin admiterea contestației în anulare sau o soluție diferită, după caz. Singura limită pe care legea nu o prevede, însă, în mod expres, este cea impusă de regula non informatio in peius care, după părerea noastră, se aplică și în această materie, fiind un principiu de aplicabilitate generală în materia căilor de atac, astfel încât în urma rejudecării, instanța nu poate crea o situație mai grea pentru partea care a exercitat calea de atac a contestației în anulare decât cea pe care o conține hotărârea desființată, cu excepția cazului în care există și contestația în anulare formulată de procuror[198].
[191] În acelaşi sens, ÎCCJ, Secţia Penală, Decizia nr. 3033 din 25 noiembrie 2014, Săptămâna juridică nr. 15/2015, p. 23 (S-a decis că motivele de contestaţie în anulare noi care nu au format obiectul examinării în etapa admiterii în principiu nu pot fi invocate direct în procedura de judecare a contestaţiei în anulare reglementată în art. 432 C. pr. pen. prin eludarea etapei admiterii în principiu a contestaţiei în anulare).
[192] În sens contrar, a se vedea, D. V. Mihăescu, V. Rămureanu, op. cit., pp. 94și95.
[193] V. Dongoroz ș.a., op. cit., p. 259.
[194] În același sens, cu privire la reglementarea anterioară, a se vedea, N. Volonciu, A. Vlășceanu, op. cit., p. 147.
[195] ÎCCJ, Secţia Penală, Decizia nr. 3599 din 9 sept. 2003, cit. de N. Volonciu, A. Vlășceanu, op. cit., p. 148 (în speță, constatând că cererea de contestația în anulare, introdusă de unul dintre condamnați este întrunită, întrucât pentru una din infracțiunile săvârșite de acesta se împlinise termenul de prescripție specială a răspunderii penale, înainte de judecarea recursului, instanța a admis contestația, a desființat decizia atacată cu privire la contestator, a admis recursurile declarate de procuror și de contestator și a dispus încetarea procesului penal față de acesta din urmă).
[196] În lumina reglementării anterioare, a se vedea, ÎCCJ, S. Pen., Decizia nr. 6327 din 26 noiembrie 2004, cit. de N. Volonciu, A. Vlășceanu, op. cit., 148 (În speță, instanța a admis contestația în anulare introdusă de contestator pentru motivul prevăzut de art. 386 lit. b) C. pr. pen., a desființat decizia atacată, prin care instanța de recurs a respins recursul declarat de aceasta și a fixat termen pentru judecarea recursului cu citarea părților).
[197] N. Volonciu, A. Vlășceanu, op. cit. pp. 148 și 149; V. Dongoroz ș.a., op. cit., p. 259; Gr. Theodoru, op. cit., Tratat, 2007, p. 855.
[198] Gr. Theodoru, op. cit., Tratat, 2007, p. 855; N. Volonciu, Tratat de procedură penală. Partea specială, vol. II, Ed. Paideia, București, 1994, p. 333; D. V. Mihăescu, V. Rămureanu, op. cit., p. 99 (S-a arătat că „a admite contrariul că în lipsa unui text expres, regula neagravării situaţiei părţilor în propria cale de atac nu ar apărea în materia contestaţiei în anulare, ar însemna să se limiteze foarte mult utilizarea acestei căi de atac extraordinare, faţă de riscul părţii care o poate folosi. Or, aceasta ar contraveni spiritului în care a fost instituită şi dezvoltată contestaţia în anulare, care restabilind drepturile procesuale încălcate, constituie un mijloc eficient de apărare a legalităţii în procesul penal, de care nu ne putem dispensa”).
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.