Contestaţia în anulare, între trecut şi prezent, în reglementarea Codului de procedură penală în vigoare
Gheorghiță Mateuț - februarie 1, 201634. După părerea noastră, instanţa nu este compusă potrivit legii în două situaţii, şi anume:
a) în cazul în care se constată că au fost încălcate prevederile din legea de organizare judiciară sau din legi speciale referitoare la compunerea completului de judecată care privesc numărul de judecători (aspectul constitutiv). În această privinţă, se prevede că, în primă instanţă, completul de judecată este compus dintr-un singur judecător, cu excepţia completului de fond de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care este alcătuit din 3 judecători, iar în apel, completul este format din doi judecători, cu excepţia completelor de apel de la instanţa supremă care sunt compuse din 3 sau 5 judecători, după caz[61].
b) în cazul în care se constată că au fost încălcate prevederile legale prin care se stabileşte că o anumită categorie de cauze, cum sunt cauzele cu minori[62] sau cele privind infracţiunile de corupţie[63], se judecă de judecători anume desemnaţi, în condiţiile prevăzute de lege, sau specializaţi, după caz, ori prin care se stabileşte modul de desemnare a judecătorilor care formează completul de judecată, potrivit legii. Această situaţie priveşte aspectul funcţional al compunerii instanţei, care are aceeaşi pondere ca alcătuirea cu numărul de judecători prevăzut de lege în privinţa conformităţii cu dispoziţiile legale, fiind de natură să atragă, în caz de încălcare, sancţiunea nulităţii absolute.
35. Accepţiunea largă a noţiunii de „compunere a instanţei” care nu se limitează doar la numărul de judecători care fac parte dintr-un complet de judecată, vizând şi alte aspecte, este susţinută atât în doctrină[64], cât şi în jurisprudenţă[65]. În această direcţie, s-a arătat că este relevant şi art. 354 C. pr. pen. care în alin. (2) şi (3) reglementează continuitatea completului de judecată. Nerespectarea principiului continuităţii constituie însă în viziunea acestui cod, spre deosebire de reglementarea anterioară a recursului, unde figura în cadrul aceluiaşi caz de casare, un caz distinct de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 lit. c) C. pr. pen. deşi, după părerea noastră, aparţine tot de „compunerea instanţei”[66]. Totodată, mai este relevantă şi jurisprudenţa CEDO în materie, care include principiul nemijlocirii în noţiunea de compunere a instanţei[67].
36. În doctrină[68], plecând de la o soluţie recentă de practică judiciară[69], s-a susţinut că nu există niciun temei pentru a considera că repartizarea aleatorie a cauzelor se subsumează noţiunii de compunere a instanţei, nerespectarea normelor de repartizare aleatorie având consecinţe doar în planul răspunderii disciplinare, nu şi în plan procesual.
În ceea ce ne priveşte, nu putem fi de acord cu o asemenea opinie. În consens cu opinia separată[70], considerăm că aceasta poate antrena nulitatea, ca sancţiune procesuală, fiind prevăzută în mod expres în art. 344 alin. (1) C. pr. pen. şi art. 11 şi 53 alin. (1) din Legea nr. 304/2004. Mai mult, suntem de părere că nerespectarea dispoziţiilor referitoare la repartizarea aleatorie face parte din cadrul exigenţelor de legalitate, în măsura în care afectează modul de desemnare a completului de judecată care trebuie să fie alcătuit doar din judecători cu capacitatea funcţională de a judeca pentru cauzele penale care intră în competenţa instanţei, potrivit legii de procedură[71].
37. Cel de-al doilea caz de contestaţie în anulare, prezent în acelaşi cadru, prevăzut de art. 426 lit. d) C. pr. pen., îl reprezintă existenţa unui caz de incompatibilitate. Chiar dacă nu se prevede în mod expres, considerăm şi noi, alături de alţi autori[72], că, având în vedere natura juridică a contestaţiei în anulare, el priveşte doar judecătorii care au făcut parte din completul de judecată care a soluţionat definitiv cauza. Totodată, el nu poate fi analizat decât prin prisma cazurilor de incompatibilitate prevăzute în art. 64 C. pr. pen. care prevede aparent limitativ cazurile în care judecătorul este incompatibil.
38. Astfel cum s-a arătat în doctrină[73], incompatibilitatea reprezintă starea juridică a judecătorului aflat în vreuna din situaţiile prevăzute de lege care atrage interdicţia de participare a acestuia la judecarea unei anumite cauze penale de competenţa instanţei de judecată din care face parte în scopul asigurării imparţialităţii acestuia în judecarea cauzei. Ea nu afectează însă şi competenţa instanţei, care rămâne neschimbată, având drept consecinţă doar împiedicarea judecătorului considerat incompatibil de a-şi exercita atribuţiile în cauza penală cu care acesta este învestit datorită cazului de incompatibilitate constatat, în care legea pune sub semnul îndoielii obiectivitatea sa, fie datorită unor calităţi procesuale care le-a avut anterior (judex inhabilis), fie datorită altor situaţii care îl încadrează în dispoziţiile legii (judex suspectus).
39. În mod evident, incompatibilitatea judecătorului este legată de imparţialitatea instanţei care, după cum se ştie, este esenţială pentru garantarea unui proces echitabil, fiind impusă atât de reglementări interne[74], cât şi de reglementări internaţionale[75]. Mai mult, se poate afirma că incompatibilitatea, prin intermediul mijloacelor sale procedurale (abţinerea şi recuzarea), se află în întregime în serviciul imparţialităţii. De aceea, în acord cu modulaţiile fizionomiei judecătorului şi cu exigenţa morală de imparţialitate, incompatibilitatea este plasată printre cazurile de contestaţie în anulare, putând antrena, în situaţia în care se confirmă, anularea hotărârii definitive şi rejudecarea cauzei. În plus, cercetarea incompatibilităţii pe calea contestaţiei în anulare determină sancţionarea îndoielilor procurorului, unei părţi sau persoanei vătămate pe care aceştia o pot avea cu privire la imparţialitatea unui judecător care a participat la judecarea definitivă a unei cauze.
40. Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului promovează constant necesitatea respectării dreptului la o instanţă imparţială, subliniind în mod ferm importanţa teoriei aparenţei. Astfel, s-a menţionat că judecătorul nu trebuie doar să fie imparţial, ci, în egală măsură, să se vadă că este imparţial. S-a mai precizat că aparenţele au un rol deosebit, , deoarece, într-o societate democratică instanţele trebuie să inspire justiţiabililor deplină încredere[76].
41. Acceptând art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului ca fundament al incompatibilităţii, credem că, din perspectiva întemeierii contestaţiei în anulare pe acest caz, jurisprudenţa penală ar trebui să ţină seama de distincţiile pe care le face Curtea Europeană a Drepturilor Omului în privinţa imparţialităţii[77]. După părerea noastră, un asemenea demers este obligatoriu, întrucât Noul Cod de procedură penală realizează în mod expres apropierea dintre incompatibilitate şi exigenţa de imparţialitate, asimilarea uneia de cealaltă părând naturală, prin conţinutul art. 64 lit. f) care, departajându-se de reglementarea concretă a celorlalte cazuri de incompatibilitate, foloseşte o formulă generală, incluzând printre situaţiile de incompatibilitate a judecătorului şi cea în care „există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorului este afectată” (s.n.)[78]. Această prevedere, care leagă între ele cele două noţiuni, credem că face posibil ca art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului să poată fi invocat direct în faţa jurisdicţiilor naţionale. Supleţea unui asemenea fundament credem că ar putea constitui pentru instanţele învestite cu o cerere de contestaţie în anulare pe acest temei o şansă extraordinară de a fi suverane în aprecierea acesteia fără să fie limitate la cazurile stricte enumerate în art. 64 C. pr. pen.[79].
[61] În practică, s-a decis că judecarea cererilor privind extrădarea în complet format din 2 judecători şi, ulterior, în complet de divergenţă, iar nu în complet format dintr-un singur judecător, după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, are ca efect casarea hotărârii, fiind încălcate dispoziţiile referitoare la compunerea completului de judecată (C.S.J., Secţia penală, Decizia nr. 4802 din 31 august 2005, cit. de N. Volonciu, A. Vlăsceanu, op. cit., p. 56).
[62] În jurisprudenţă s-a decis că, în acest caz, participarea în completul de judecată a altor judecători decât cei desemnaţi potrivit legii să judece cauzele cu infractori minori atrage casarea hotărârii (C.S.J., Secţia penală, Decizia nr. 3068 din 15 decembrie 1995, în G. Antoniu, A. Vlăsceanu, A. Barbu, Codul de procedură penală – texte, jurisprudenţă, hotărâri CEDO, Ed. Hamangiu, Bucureşti, p. 463).
[63] În acest sens sunt prevederile cuprinse în Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare în care se prevede, în art. 29 alin. (1), că „pentru judecata în primă instanţă a infracţiunilor prevăzute în prezenta lege se constituie complete specializate” (s.n. – Gh. M.).
[64] G. Tudor, op. cit., p. 1078.
[65] A se vedea motivarea opiniei separate la Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a II-a Penală, Decizia 10/1 din 6 ianuarie 2015 (nepublicată).
[66] În acelaşi sens, G. Tudor, op. cit., p. 1078.
[67] A se vedea, CEDO, 18 martie 2014, Beraru c. României, www.echr.coe.int.
[68] M. Udroiu, op. cit., pp. 1090 și 1091.
[69] Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a II-a Penală, Decizia nr. 10/A din 6 ianuarie 2015 (nepublicată).
[70] Idem.
[71] În speţă, repartizarea cauzei de pe rolul Curţii de Apel Bucureşti completului de judecată a fost realizată la data de 26.06.2014, dată la care niciunul dintre membrii acestuia nu funcţionau în cadrul acestei instanţe, unde şi-au început activitatea abia la data de 01.07.2014, când au fost promovaţi. În opinia separată s-a susţinut că hotărârea Colegiului de conducere a Curţii de Apel Bucureşti din 26.06.2014 prin care a fost desemnat completul de judecată format din judecători de la instanţa inferioară, se bucură de prezumţia de legalitate, atât timp cât nu a fost desfiinţată pe cale jurisdicţională, contestatorul neinvocând nelegalitatea acesteia în cadrul statornicit de art. 52 C. pr. pen., cu titlu de chestiune prealabilă.
[72] G. Tudor, op. cit., p. 1078; Gr. Gr. Theodoru, op. cit., 2008, p. 823.
[73] A se vedea, Gr. Gr. Theodoru, Tratat de drept procesual penal, Ediţia a 2-a, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2008, p. 278; I. Neagu, Tratat de procedură penală. Partea generală, Ediţia a 2-a revăzută şi adăugită, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2010, p. 395; N. Volonciu, Tratat de procedură penală. Partea generală, vol. I, Ed. Paideia, Bucureşti, 1997, p. 326.
[74] Exigenţa imparţialităţii este menţionată în Constituţie atât în art. 21 alin. 3, ca o cerinţă a procesului echitabil, cât şi ca o trăsătură obligatorie a justiţiei, în art. 21 alin. (3) şi art. 124 alin. (2) din Constituţie, precum şi în Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor [art. 2 alin. (3)], în Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară [art. 2 alin. (1), art. 6 alin. (1) şi alin. (10)], în Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, adoptat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 387/2005 [art. 5 alin. (2) lit. e)] şi în Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor adoptat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 328/2005 [art. 3 alin. (2), (9) şi (10)].
[75] Din această categorie fac parte Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (art. 6 parag. 1), Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene [art. 47 alin. (2)], Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (art. 10), Recomandarea (2010) 12 a Comitetului de Miniştri ai Consiliului Europei (pct. 21) etc. Cu titlu exemplificativ, reglementările europene în materie subliniază necesitatea respectării aparenţei, recomandându-se ca „judecătorii să acţioneze liberi de orice influenţă externă nepotrivită … şi să fie percepuţi altfel” [pct. 60 din Recomandarea (2010) 12 a Comitetului de Miniştri ai Consiliului Europei] şi „să adopte în toate cazurile un comportament imparţial, pentru a se evita suspiciunile de parţialitate în conştiinţa justiţiabilului” (pct. 21 din Opinia nr. 3/2002 a Consiliului consultative al judecătorilor europeni).
[76] CEDO, De Cubber c. Belgiei, 26 octombrie 1984, parag. 26, série A, nr. 86; CEDO, Piersack c. Belgiei, 1 octombrie 1982, parag. 30.
[77] A se vedea, Boris Bernabé, La récusation des juges; Étude médiévale, moderne et contemporane, L.G.D.J., Paris, 2009, p. 362.
[78] Practic, prin acest text se renunţă la limitarea formală a cazurilor de incompatibilitate.
[79] Din păcate, practica judiciară nu a fost receptivă la acest aspect, după data intrării în vigoare a Noului Cod de procedură penală, păstrându-şi reticenţa în a admite contestaţia în anulare întemeiată pe existenţa unui caz de incompatibilitate, chiar dacă uneori au existat situaţii multiple care justificau o astfel de soluţie (Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a II-a Penală, Decizia penală nr. 10/A din 6 ianuarie 2015, nepublicată). În sens contrar, în opinia separată s-a considerat că cererea de contestaţie în anulare era întemeiată, deoarece au existat motive din care rezulta îndoiala cu privire la imparţialitatea membrilor completului de judecată în apel datorită comportamentului acestora în timpul derulării procedurilor judiciare, concretizat în măsuri care au fost dispuse în mod abuziv împotriva contestatorului şi în mod flagrant, contrar unor dispoziţii legale imperative. S-a mai argumentat că nu a fost vorba de o acţiune singulară sau de un act izolat, ci de o conduită procesuală susţinută, manifestată pe parcursul tuturor termenelor de judecată, care a constat în pronunţarea unor soluţii şi luarea unor măsuri care au generat neîncredere în obiectivitatea instanţei). Dimpotrivă, într-o altă speţă, în care s-a invocat atitudinea „de părtinire a unui membru al completului de judecată în defavoarea persoanei vătămate” motivată pe un „schimb de replici cu ocazia interviului pentru promovare la I.C.C.J., în urma căruia judecătoarea G.R. a fost respinsă”, coroborate cu „modalitatea tehnică de argumentare a soluţiei dispuse în Dosarul nr. 22674/3/2015”, instanţa a admis contestaţia în anulare formulată de Parchetul de pe lângă ÎCCJ – DNA împotriva Deciziei penale nr. 733/20.05.2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia I Penală pe care a desfiinţat-o, procedând la rejudecarea apelului (Curtea de Apel Bucureşti, Secţia I Penală, Decizia penală nr. 1006 din 17 august 2015, nepublicată).
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.