Contestaţia în anulare, între trecut şi prezent, în reglementarea Codului de procedură penală în vigoare
Gheorghiță Mateuț - februarie 1, 2016115. Plecând de la termenii folosiţi în art. 431 alin. (1) C. pr. pen. care prevede că „instanţa examinează”, a mai fost exprimată şi ideea[174] că această etapă în procedura contestaţiei în anulare nu trebuie redusă la un simplu filtru administrativ, la o verificare formală, în urma căreia se ia act că se regăsesc cerinţele legale, ci presupune parcurgerea unui proces deliberativ pe care îşi pun amprenta aprecierile in concreto pe care instanţa este îndrituită să le facă din această perspectivă. În acelaşi timp, s-a remarcat, pe bună dreptate, că nu trebuie să se cadă nici în cealaltă extremă, prin parcurgerea examenului de temeinicie raportat la fondul contestaţiei în anulare, deoarece în acest mod s-ar lipsi de conţinut judecata propriu–zisă şi s-ar denatura regula admisibilităţii în principiu, încălcându-se, în mod evident, legea[175].
116. Concluzia la care s-a ajuns este aceea că în procedura de examinare în principiu, instanţa poate şi trebuie să verifice existenţa unei concordanţe aparente între cazul de contestaţie, motivul pe care se sprijină şi dovada invocată. Astfel, invocarea de motive străine de cazul de contestaţie în anulare de care se prevalează contestatorul ori depunerea unei dovezi care nu are legătură cu acel caz pe care îl vizează reliefează lipsa acestei concordanţe[176]. S-a mai arătat[177] totodată că măsura în care motivele invocate şi dovezile depuse susţin pe fond cazul de contestaţie invocat formează obiectul procedurii de judecare propriu–zise, reglementate în art. 432 C. pr. pen.
117. În ceea ce ne priveşte, suntem de părere că examinarea admisibilităţii în principiu a cererii de contestaţie în anulare, având caracterul unei verificări prealabile judecării în fond a acesteia trebuie să ţină seama de obiectul procedurii preliminare, astfel cum este definit în art. 431 alin. (2) C. pr. pen., neputând fi extins cu privire la alte aspecte, care privesc temeinicia contestaţiei în anulare. De aceea, încheierea de admitere în principiu trebuie motivată exclusiv pe temeiurile din care rezultă îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege. Motivarea admiterii în principiu este importantă, deoarece fixează însuşi obiectul procedurii de judecare propriu–zisă a contestaţiei în anulare, pe fondul chestiunilor pe care se întemeiază cererea care este limitată doar la cazurile de contestaţie în anulare acceptate ca admisibile.
118. În cuprinsul art. 431 C. pr. pen. nu se prevede dacă este posibilă atacarea cu vreo cale de atac a încheierii de admitere în principiu a contestaţiei în anulare. În lipsa unei dispoziţii speciale, considerăm că nu vor putea fi atacate încheierile pronunţate de instanţa de apel, întrucât nu pot fi atacate nici deciziile acestora, fiind definitive[178]. În privinţa încheierilor pronunţate de prima instanţă, situaţie posibilă în aproape toate cazurile de contestaţie în anulare, cu excepţia primului caz prevăzut în art. 426 lit. a) C. pr. pen., suntem de părere că ele ar putea fi atacate cu apel odată cu sentinţa dată în contestaţie în anulare, care este supusă apelului, potrivit art. 432 alin. (4) C. pr. pen..
3.6.2. Suspendarea executării hotărârii atacate
119. Întrucât contestația în anulare figurează printre căile de atac extraordinare care, după cum se știe, în sistemul nostru se exercită doar împotriva hotărârilor penale definitive, introducerea unei cereri de contestație în anulare nu are efect suspensiv de executare în temeiul legii, fiind prevăzută posibilitatea de suspendare a executării atât în reglementarea anterioară, cât şi în cea în vigoare. Aceasta este însă diferită de efectul suspensiv al căii de atac, având la bază dreptul recunoscut instanţei de a lua ea această măsură în situaţiile în care o apreciază ca necesară[179].
120. Potrivit art. 430 C. pr. pen., „până la soluţionarea contestaţiei în anulare, instanţa sesizată, luând concluziile procurorului, poate suspenda executarea hotărârii a cărei anulare se cere” (s.n.). Textul actual este identic cu art. 390 din Codul de procedură penală anterior. Considerăm că suspendarea este admisibilă și dacă nu a început executarea hotărârii a cărei anulare se cere, situație în care va avea ca efect amânarea executării acesteia[180]. După părerea noastră, deşi textul nu este destul de explicit, nici în reglementarea actuală, la fel ca în cea precedentă[181], suspendarea executării hotărârii atacate nu poate fi ruptă de admiterea în principiu pentru că în absenţa unei încheieri de admitere în principiu, nu se va putea trece la soluţionarea contestaţiei în anulare, parcurgerea, în prealabil, a unei asemenea proceduri fiind indispensabilă suspendării executării[182]. În consecință, doar odată cu admiterea în principiu sau ulterior, oricând în cursul procedurii, instanța va putea lua o asemenea măsură[183].
121. Conţinutul prevederilor legale indică faptul că împiedicarea executării hotărârii atacate reprezintă o derogare de la principiul caracterului imediat executoriu al hotărârilor penale definitive. De aceea, ea este supusă unei proceduri particulare. Totodată, ea trebuie să ţină seama şi de „părţile interesate”, care se citează în caz de admitere în principiu, conform art. 431 alin. (2) C. pr. pen.. Aceasta înseamnă că suspendarea executării nu trebuie limitată doar la persoana care a introdus contestaţia în anulare, ci ar trebui extinsă şi cu privire la celelalte persoane faţă de care se produc efectele acesteia în cazul în care s-a stabilit admisibilitatea ei în principiu[184].
122. Potrivit textului legal, instanţa se pronunţă la cererea contestatorului sau din oficiu, luând şi concluziile procurorului în camera de consiliu. În continuare, se mai prevede că părţile nu se citează, dar aceasta nu înseamnă că este interzisă participarea lor. În concordanţă cu aceste prevederi, credem că, în privinţa contestaţiei în anulare, participarea procurorului este obligatorie, din moment ce se prevede obligaţia pentru instanţă de a lua, în prealabil, concluziile procurorului. Contrar unei opinii exprimate în doctrina anterioară[185], credem că acest lucru nu este posibil, în mod evident, în absenţa acestuia[186].
123. Nu se vorbeşte însă nimic de participarea şi a contestatorului, aşa cum ar fi fost firesc, pentru că, în absenţă, evident, nu-şi poate susţine cererea şi nu poate răspunde la argumentele pe care eventual le invocă procurorul cu ocazia concluziilor acestuia, al căror conţinut nu este cunoscut de contestator. De aceea, după părerea noastră, testul este neconstituţional, pentru că nu garantează respectarea contradictorialităţii.
124. În orice caz, suspendarea executării se dispune prin încheiere motivată, odată cu admiterea în principiu sau separat, dar, așa cum am menționat mai sus, condiţionat de parcurgerea procedurii de admitere în principiu[187]. Ea durează, potrivit legii, până la soluţionarea contestaţiei, dar având în vedere caracterul ei facultativ, credem şi noi alături de alţi autori[188] că ar putea fi revocată oricând în cursul judecăţii, dacă s-ar justifica o asemenea măsură.
125. Spre deosebire de reglementarea anterioară, nu mai există nicio derogare în cazul contestației în anulare întemeiate pe cazul autorităţii de lucru judecat, când suspendarea executării privește cea de-a doua hotărâre definitivă pronunțată împotriva contestatorului pentru aceeași faptă. În prezent, pentru toate cazurile, instanța se poate pronunța asupra suspendării executării oricând din momentul declanşării procedurii de judecare în principiu a cererii de contestaţie în anulare și până în momentul soluționării acesteia. O asemenea soluţie este firească, ținând seama de împrejurarea că şi în acest caz trebuie parcursă procedura de examinare în principiu care este prevăzută şi pentru celelalte cazuri. Totodată, așa cum s-a remarcat şi în doctrina anterioară[189], care îşi păstrează valabilitatea, pentru acest caz, suspendarea executării poate fi acordată doar atunci când contestatorul se află în executarea celei de-a doua hotărâri definitive. Per a contrario, dacă contestatorul se găsește în executarea primei hotărâri definitive, suspendarea acesteia nu mai poate fi acordată, deoarece această hotărâre nu este supusă anulării în caz de admitere a contestației.
126. În toate cazurile, însă, suspendarea executării hotărârii poate dura numai până la soluționarea contestației în anulare, când, după caz, hotărârea atacată este desființată prin admiterea contestației, situație în care nu se mai pune problema executării ori, dimpotrivă, este menținută ca urmare a respingerii contestației în anulare, situație în care executarea hotărârii atacate va fi dusă până la capăt[190].
127. În măsura în care încheierea prin care se soluţionează cererea de suspendare este dată de instanţa de apel, care rămâne cazul cel mai frecvent, în pofida modificării competenţei instanţei prin noul cod, această încheiere nu mai poate fi apelată, deoarece art. 408 alin. (2) C. pr. pen. dispune că numai încheierile date în primă instanţă pot fi atacate cu apel, numai odată cu sentinţa. Or, în cazul contestaţiei în anulare de competenţa instanţei de apel, încheierea pronunţată cu privire la suspendare nu mai poate fi apelată, întrucât nici decizia dată în apel nu este susceptibilă de a mai fi atacată, fiind definitivă. Cu excepţia cazului prevăzut de art. 426 lit. a), în toate celelalte cazuri ar putea fi declarat apel împotriva unei astfel de încheieri, dacă este dată în primă instanţă, care este competentă să judece contestaţia în anulare, însă numai odată cu fondul, conform art. 408 alin. (2) C. pr. pen.
[174] Ibidem.
[175] Ibidem.
[176] Ibidem.
[177] Ibidem. În acelaşi sens, a se vedea şi Î.C.C.J., Secţia penală, Decizia nr. 1131/2013, Revista de drept penal nr. 2/2013, p. 192.
[178] Cu privire la revizuire, art. 459 alin. (7) C. pr. pen. prevede în mod expres că încheierea prin care este admisă în principiu cererea de revizuire este definitivă.
[179] D. V. Mihăescu, V. Rămureanu, op. cit., p. 80.
[180] A se vedea, V. Dongoroz ș.a., Explicații teoretice ale Codului de procedură penală român. Partea specială, vol. II, precit., p. 257.
[181] Plecând de la formularea textului legal, doctrina corespunzătoare reglementării anterioare a exprimat opinia că posibilitatea instanţei de a dispune suspendarea se naşte odată cu sesizarea, prin depunerea cererii de contestaţie în anulare, care trebuie să aibă conţinutul prevăzut de lege (D. V. Mihăescu, V. Rămureanu, op. cit., p. 80). S-a arătat (idem) că în baza unei astfel de sesizări şi a verificării dosarului cauzei se poate aprecia încă de la început dacă măsura suspendării este justificată sau nu. Chiar dacă textul face referire la sesizare, în dezacord cu această interpretare, credem însă că instanţa nu se poate pronunţa cu privire la suspendare, înainte de a se învesti cu soluţionarea contestaţiei în anulare odată declarată. Or, numai admiterea în principiu poate legitima o asemenea măsură, cu consecinţa învestirii instanţei cu judecarea propriu–zisă a contestaţiei în anulare. Ca urmare, se va putea dispune suspendarea doar din momentul în care este creat cadrul procesual legal necesar care se realizează doar dacă instanţa admite în principiu contestaţia în anulare, nu şi înainte de acest moment. În plus, dacă s-ar pronunţa anterior, instanţa ar putea fi suspectată de lipsă de imparţialitate.
[182] În sens contrar, a se vedea, N. Volonciu, A. Vlășceanu, Codul de procedură penală comentat. Art. 3851-4142. Recursul. Căile extraordinare de atac, Ed. Hamangiu, București, 2007, p. 140.
[183] C.S.J., Secţia Penală, Încheierea din 27 mai 2003, cit. de N. Volonciu, A. Vlășceanu, op. cit., p. 140.
[184] Gh. Mateuţ, Contestaţia în anulare. Suspendarea executării, Revista de drept penal nr. 2/2002, pp. 121-128.
[185] D.V. Mihăescu, V. Rămureanu, op. cit., p. 81. (S-a susţinut că nu este neapărat necesar ca procurorul să-şi expună concluziile oral. Condiţia să se ia concluziile procurorului a fost interpretată în sensul că, înainte de a dispune asupra suspendării, instanţa sesizată trebuie să cunoască opinia procurorului. S-a subliniat faptul că textul, utilizând exprimarea „luând concluziile procurorului”, spre deosebire de revizuire care are un alt mod de redactare, respectiv „ascultând” concluziile procurorului, îngăduie ca părerea procurorului să fie formulată şi în scris).
[186] În sens contrar, Gr. Theodoru, op. cit., Tratat, p. 852.
[187] Sub acest aspect, contestaţia în anulare nu se deosebeşte de revizuire, chiar dacă în privinţa revizuirii în art. 460 C. pr. pen. în vigoare suspendarea executării figurează printre măsurile care pot fi luate odată cu sau ulterior admiterii în principiu, ca o procedură autonomă.
[188] Gr. Theodoru, op. cit., Tratat, p. 852.
[189] Ibidem, p. 257, N. Volonciu, A. Vlășceanu, op. cit., pp. 139 și 140.
[190] N. Volonciu, A. Vlășceanu, op. cit., p. 140.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.