Procesele investigative de descoperire şi urmărire penală a infracţiunilor contra securităţii naţionale şi de terorism
Doru Ioan Cristescu - iunie 2, 2020Cu alte cuvinte, nu există nici un impediment care să obstaculeze nici formularea unei sesizări penale, în modurile prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pr. pen. și nici primirea și înregistrarea în evidențele penale ale unității, de către organele de urmărire penală a respectivei sesizări penale.
În ce privește actele procesuale ce urmează a se realiza de către organul de urmărire penală imediat ulterior primirii și înregistrării sesizării penale, cum ar fi de pildă, dispunerea începerii urmăririi penale – pentru faptă ori continuarea urmăririi penale pentru persoană – acestea nu fac obiectul sesizării organului judiciar.
Necesitatea existenței unei autorizări prealabile sau îndeplinirea unei alte condiții prevăzute de lege, i.e. instituirea unui regim special, distinct de modurile de sesizare consacrate de art. 288 – 292 C. pr. pen. și prin care se derogă de la regimul general, prin care organele de urmărire penală sunt sesizate pentru declanșarea unui proces penal prin dispunerea începerii urmăririi penale față de persoană [ca una din ipotezele posibile menționate în art. 294 alin. (1) C. pr. pen.], ce le poate atrage denumirea generică de moduri de sesizare speciale în cazul persoanelor cu anumite calități, vizează doar actele procesuale îndeplinite ulterior momentului primirii și înregistrării sesizării penale, în condițiile prevederilor art. 289-293 C. pr. pen.
O primă clasificare a modurilor de sesizare, după criteriul efectului pe care îl produc[112], constă în sesizări:
– generale, care nu sunt indispensabile declanșării procesului penal, întrucât, în situația în care nu sunt realizate, pot fi înlocuite prin sesizarea din oficiu a organelor de urmărire penală, fiind cazul plângerii penală (art. 289 C. pr. pen.), denunțului penal (art. 290 C. pr. pen.), sesizărilor făcute de persoane cu funcții de conducere și de alte persoane ( 291 C. pr. pen.);
– speciale, a căror existență reprezintă cerința esențială și obligatorie a prevederilor legale, pentru ca organele judiciare să poată dispune începerea urmăririi penale, cum este cazul plângerii prealabile [art. 295 alin. (1) C. pr. pen.] ori autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiție prevăzută de lege pentru începerea urmăririi penale [art. 294 alin. (1)].
O altă posibilă clasificare a modurilor de sesizare a organelor de urmărire penală poate fi, după apartenența sau nu la sistemul judiciar a persoanelor – fizice sau juridice – ori organelor care realizează sesizarea:
– sesizarea externă a organelor de urmărire penală, atunci când organelor judiciare le este adusă la cunoștință comiterea unei/or infracțiuni de către persoane fizice sau juridice, care sunt extranee lor, deci nu fac parte din sistemul judiciar, categorie în cadrul căreia se înscriu plângerea penală (art. 289 C. pr. pen.), denunțul penal (art. 290 C. pr. pen.), sesizările făcute de persoane cu funcții de conducere și de alte persoane ( 291 C. pr. pen.), precum și plângerea prealabilă (art. 295 C. pr. pen.) și autorizarea prealabilă sau îndeplinirea unei condiții prealabile pentru începerea urmăririi penale [art. 294 alin. (1) C. pr. pen.].
– sesizarea internă a organelor de urmărire penală, ce fac parte din sistemul judiciar, adică autosesizarea în baza propriei activități, care își are sorgintea în îndeplinirea obligațiilor și îndatoririlor de serviciu, menționate în prevederile legale, categorie în cadrul căreia se înscrie sesizarea din oficiu ( 292 C. pr. pen.).
Sesizarea din oficiu are o procedură proprie, cu subiecți procesuali proprii, adică „persoane legal abilitate” sau „special însărcinate”[113] cu efectuarea activității sau a actului procedural – subordonate principiului legalității[114].
Sesizarea din oficiu, ca sesizare internă[115] a organelor de urmărire penală este determinată de propriile constatări, percepții ori investigații proprii ale organului de urmărire penală sau consecutivă investigațiilor informativ – operative realizate de organele operative ale organelor din sistemul public de securitate națională și siguranță publică, altele decât cele finalizate prin acte de constatare, potrivit art. 61 C. pr. pen.
Posibilitatea organului de urmărire penală de a se autosesiza este configurată de obținerea unor informații de către acesta prin:
– constatarea proprie (ceea ce include și constatarea infracțiunii flagrante);
– perceperea unui zvon public, care se confirmă;
– autosesizarea din presa scrisă, audio vizuală;
– din date rezultate din instrumentarea altor cauze penale;
– din încunoștiințarea făcută de către o persoană în alte condiții decât cele prevăzute de lege pentru a fi considerate plângere penală (plângere anonimă) sau denunț penal (denunț anonim).
Autosesizarea organului de urmărire penală nu se poate suprapune:
– nici peste dreptul și obligația organelor de constatare și control, care constată efectiv ori iau la cunoștință despre săvârșirea unei infracțiuni în legătură cu încălcări ale dispozițiilor și obligațiilor agentului, pe care îl controlează, potrivit legii ori pentru infracțiunile săvârșite în legătură cu serviciul de către cei aflați în subordinea lor ori sub controlul lor, de a întocmi acte de constatare în acest sens, conform prevederilor art. 61 C. pr. pen.;
– nici peste dreptul și obligația organelor de conducere și control de a sesiza de îndată organele de urmărire penală, atunci când, în exercitarea atribuțiilor de serviciu au luat la cunoștință despre săvârșirea unei infracțiuni, pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 291 C. pr. pen.
Substituirea organului de urmărire penală în atribuțiile organelor susarătate ori obținerea, preluarea și valorificarea unor informații din cadrul acestor organe și prezentarea acestora ca fiind rezultatul unor activități proprii de natură constatativă ori investigativă excede atribuțiilor unui organ de urmărire penală, constituie o depășire a acestora, ceea ce configurează aspect de nelegalitate și, nu este exclus, de acțiuni abuzive din partea organului de urmărire penală, nefiind exclusă și varianta urmăririi unui interes personal.
23.3. Organele judiciare competente pentru efectuarea urmăririi penale în cazul infracțiunilor contra securității naționale și de terorism
Organul de urmărire penală competent material, potrivit legii, pentru efectuarea urmăririi penale în cazul infracțiunilor contra securității naționale și de terorism este Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și de Terorism (D.I.I.C.O.T.)[116], iar serviciile şi organele specializate în culegerea şi prelucrarea informaţiilor, între care și organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale, sunt obligate de a sesiza conform dispoziţiilor legale şi de a pune de îndată la dispoziţia D.I.I.C.O.T. toate datele şi informaţiile, chiar neprelucrate[117], deţinute în legătură cu săvârşirea infracţiunilor contra securității naționale și de terorism, conform prevederilor O.U.G. nr. 78/2016[118], iar, în mod corelativ, organele de urmărire penală, între care și D.I.I.C.O.T., au obligația să comunice S.R.I. orice date sau informații privitoare la securitatea națională, rezultate din activitatea de urmărirea penală[119]
23.4. Stadiul examinării și verificării actului de sesizare
Atât în situația sesizării parvenite din partea organelor de stat cu atribuții în domeniul securității naționale, cât şi atunci când sesizarea se produce prin plângere sau denunţ ori sesizarea persoanelor cu funcții de conducere și alte persoane, demersul investigativ penal în cazul infracțiunilor contra securității naționale și terorism parcurge stadiul de examinare și verificare prealabilă a actului de sesizare.
Cu prilejul examinării actului de sesizare organul de urmărire penală verifică următoarele:
a) care este infracțiunea cu care a fost sesizat;
b) dacă este competent material, teritorial și funcțional pentru a efectua urmărirea penală în cauza având ca obiect infracțiunea sesizată;
c) dacă sesizarea, formulată prin plângere, denunț, pe care a receptat – o îndeplinește condițiile de formă prevăzută de lege, și dacă descrierea bazei factuale este completă și clară;
d) dacă încunoștințarea primită, prin actul de constatare încheiat de către organele prevăzute de art. 61 C. pr. pen., în condițiile art. 291 C. pr. pen., este suficientă din punct de vedere cantitativ și calitativ, în ce privește informațiile oferite, pentru a se contura existența elementelor corespunzătoare tipicității infracțiunilor contra securității naționale sau terorism;
e) inexistența vreunuia dintre cazurile care împiedică exercitarea acțiunii penale prevăzute de art. 16 alin. (1) C. pr. pen.
În practica judiciară a organelor de urmărire penală au existat și există mai multe cauze penale, din care rezultă verificările întreprinse cu prilejul examinării actului de sesizare, exemplificările se regăsesc la finalul acestui capitol.
Atunci când este necesară o autorizare prealabilă sau îndeplinirea unei condiții prealabile pentru începerea urmăririi penale, cum este cazul, de pildă, în situația miniștrilor din Guvernul României ori al europarlamentarilor, organul de urmărire penală efectuează verificări prealabile, ce vizează:
– existența faptei prevăzută de legea penală;
– elementele indiciale rezonabile din care rezultă că persoana în discuție a săvârșit fapta pentru care s – a început urmărirea penală;
– inexistența vreunuia dintre cazurile de împiedicare a punerii în mișcare și a exercitării acțiunii penale, prevăzute de art. 16 alin. (1) C. pr. pen..
Ce se materializează într-un Referat, întocmit de către procurorul care a efectuat verificările, care se remite instituției competente de la care se solicită autorizarea prealabilă sau îndeplinirea altei condiții prealabile.
Comentariu
(1) În vechea reglementare sesizarea – indiferent că era internă (sesizare din oficiu, ce încorporează și comunicarea cu caracter secret a organelor de stat din domeniul securității naționale) sau externă (denunț, plângere) – traversa stadiul efectuării actelor premergătoare.
(2) Sesizarea din oficiu, ca unul din modurile de sesizare ale organelor de urmărire penală, respectiv sesizarea internă, în noua reglementare, prezintă specificitatea că organele judiciare iau la cunoștință despre săvârșirea unei infracțiuni pe alte căi decât prin plângere, denunț ori sesizări făcute de persoane cu funcții de conducere sau alte persoane, adică fie printr-o autosesizare, în sensul că organul de urmărire penală ia act personal despre existența unei infracțiuni, percepând propriis sensibus comiterea acesteia ori din orice sursă deschisă (cum ar fi, de exemplu, din mass media), fie din examinarea sau instrumentarea unor alte cauze penale.
Organele de stat cu atribuții în domeniul securității naționale[120] au obligația, izvorâtă din prevederile legilor ce le reglementează activitatea și a celor care le stabilesc organizarea și funcționarea, ca, atunci când din activitatea întreprinsă constată existența unor suspiciuni rezonabile cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, indiferent de forma acesteia și de stadiul în care se află, să sesizeze organul de urmărire penală[121]. întocmind în acest sens un proces verbal despre împrejurările constatate, să ia măsuri de conservare a locului săvârșirii infracțiunii, de ridicare sau conservare a mijloacelor materiale de probă, care se înaintează, de îndată, organelor de urmărire penală,
(3) În actuala reglementare există 2 stadii privind momentul declanșator al procesului penal:
a) primul stadiu, ce vizează pornirea procesului penal pentru fapta ilicită penală, ce se obiectivează prin dispunerea începerii urmăririi penale pentru faptă (in rem).
Condițiile ce se cer a fi îndeplinite pentru dispunerea acestei măsuri procesuale constau în:
– actul de sesizare să îndeplinească condițiile prevăzute de lege[122], ceea ce este valabil și în ceea ce privește sesizarea din oficiu, ce încorporează și constatarea, materializată într – un proces verbal, realizată de organele de stat cu atribuții în domeniul securității naționale potrivit dispozițiilor art. 61 1 lit. c C. pr. pen., ce constituie act de sesizare al organelor de urmărire penală;
– nu există vreunul din cazurile care împiedică exercitarea acțiunii penale, din cele prevăzute de art. 16 alin. (1) C. pen. , condiție valabilă și în situația sesizării din oficiu, ce încorporează și constatarea, materializată într – un proces verbal, realizată de organele de stat cu atribuții în domeniul securității naționale potrivit dispozițiilor art. 61 alin. (1) lit. c) C. pr. pen., ce constituie act de sesizare al organelor de urmărire penală
– cel de-al doilea stadiu, ce se referă la continuarea urmăririi penale pentru infracțiunea reținută, față de o persoană anume – in personam – ce dobândește calitatea de suspect.
[112] Apud Gh. Mateuț, Procedură Penală, partea specială, vol. I, Ed. Lumina Lex, București, 1997, p.7.
[113] V. Dongoroz în V. Dongoroz și colectiv, Explicații teoretice ale codului de procedură penală român, Ed. Academiei României, București, 1976, partea specială, vol. 2 p. 7.
[114] Idem.
[115] Ca opusă sesizării externe a organelor de urmărire penală, conform căreia, anumite organe din sistemul executiv (administrația de stat și organele de informații din domeniul securității naţionale), enumerate exhaustiv de prevederile art. 61 C. pr. pen., respectiv:
a) organele inspecţiilor de stat, ale altor organe de stat, precum şi ale autorităţilor publice, instituţiilor publice sau ale altor persoane juridice de drept public, pentru infracţiunile care constituie încălcări ale dispoziţiilor şi obligaţiilor a căror respectare o controlează, potrivit legii;
b) organele de control şi cele de conducere ale autorităţilor administraţiei publice, ale altor autorităţi publice, instituţii publice sau ale altor persoane juridice de drept public, pentru infracţiunile săvârşite în legătură cu serviciul de către cei aflaţi în subordinea ori sub controlul lor;
c) organele de ordine publică şi siguranţă naţională, pentru infracţiunile constatate în timpul exercitării atribuţiilor prevăzute de lege,
în situația în care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, percep o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârşirea unei infracţiuni, au următoarele obligații legale:
– să întocmească un proces-verbal despre împrejurările constatate,
– să ia măsuri de conservare a locului săvârşirii infracţiunii şi de ridicare sau conservare a mijloacelor materiale de probă.
– în cazul infracţiunilor flagrante, aceleaşi organe au dreptul de a face percheziţii corporale sau ale vehiculelor, de a-l prinde pe făptuitor şi de a-l prezenta de îndată organelor de urmărire penală.
– atunci când făptuitorul sau persoanele prezente la locul constatării au de făcut obiecţii ori precizări sau au de dat explicaţii cu privire la cele consemnate în procesul-verbal, organul de constatare are obligaţia de a le consemna în procesul-verbal
– de a înainta, de îndată, actele încheiate împreună cu mijloacele materiale de probă, organelor de urmărire penală.
Procesul-verbal încheiat în conformitate cu prevederile legale constituie act de sesizare a organelor de urmărire penală şi nu poate fi supus controlului pe calea contenciosului administrativ.
Precizăm că, în situația controalelor efectuate de către autoritățile administrației publice sau altor autorităţi publice, instituţii publice ori al altor persoane juridice de drept public, orice persoană cu funcție de conducere în cadrul acestor entități, precum şi orice persoană cu atribuţii de control, atunci când, în exercitarea atribuţiilor lor, au luat cunoştinţă de săvârşirea unei infracţiuni pentru care acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu, sunt obligate să sesizeze de îndată organul de urmărire penală şi să ia măsuri pentru ca urmele infracţiunii, corpurile delicte şi orice alte mijloace de probă să nu dispară, potrivit dispozițiilor art. 291 alin. (1) C. pr. pen., după cum și orice persoană care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu de interes public, care în exercitarea atribuţiilor sale a luat cunoştinţă de săvârşirea unei infracţiuni pentru care acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu, este obligată să sesizeze de îndată organul de urmărire penală. potrivit dispozițiilor art. 291 alin. (2) C. pr. pen.
[116] Art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 78/2016.
[117] Art. 12 alin. (4) din O.U.G. nr. 78/2016
Serviciile şi organele specializate în culegerea şi prelucrarea informaţiilor, în condițiile prevăzute de reglementările proprii de organizare și funcționare, la cererea procurorului șef al D.I.I.C.O.T. sau a procurorului anume desemnat de acesta, îi vor pune la dispoziție toate datele şi informaţiile deţinute în legătură cu săvârşirea infracţiunilor prevăzute la art. 11., neprelucrate.
[118] Art. 12 alin. 3 din O.U.G. nr. 78/2016
Serviciile şi organele specializate în culegerea şi prelucrarea informaţiilor au obligaţia de a sesiza conform dispoziţiilor legale şi de a pune de îndată la dispoziţia D.I.I.C.O.T. toate datele şi informaţiile deţinute în legătură cu săvârşirea infracţiunilor prevăzute la art. 11.
[119] Art. 12 alin. 3 din Legea nr. 14/1992.
[120] În mod greșit în textul art. 61 alin. (1) lit. c) C. pr. pen. acestea sunt denumite generic organe de siguranță, atât timp cât, potrivit prevederilor art. 29 pct. 2 din Legea nr. 255/2013, în tot cuprinsul Legii nr. 51/1991 sintagma de „siguranța națională” se înlocuiește cu sintagma „securitate națională”. Noțiunea de siguranță națională a fost înlocuită cu noțiunea de securitate națională, astfel că devine de la sine înțeles că organele ce fac parte din acest sistem poartă denumirea generică de organe ale securității naționale și nu cea folosită de legiuitor în formularea criticată.
[121] Art. 11 alin. (1) lit. d) și 21 din Legea nr. 51/1991, art. 11 din Legea nr. 14/1992.
[122] Adică plângerea, denunțul, sesizările făcute de persoane cu funcții de conducere și de alte persoane și în cazul sesizării din oficiu trebuie să cuprindă datele menționate la art. 289 alin. (2) C. pr. pen.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.