Culegerea de informații de securitate națională în era digitală – dimensiunea etică
Claudia Lascateu - martie 1, 2020Mai mult, în 2015, a intrat în vigoare o lege potrivit căreia companiile străine care activează pe teritoriul Rusiei sunt obligate să țină toate datele provenite de pe teritoriul țării pe servere localizate în țară, sub pretextul oferirii unei mai bune protecții, demers care este circumscris încercării de a controla conținutul corespondenței electronice și social media a propriei populații[158]. Confruntat cu faptul că operatorii străini au refuzat să se conformeze, guvernul rus a ordonat providerilor locali de Internet să blocheze LinkdIn și a amenințat că va restricționa accesul la Facebook în 2018 dacă nu se conformează[159]. Similar, serviciile secrete și-au manifestat influența asupra conducerii VKontakte[160] pentru a dezvălui informații despre protestele din Ucraina pe Euromaidan și activiștii anti-corupție din Rusia. Conducerea platformei a fost înlocuită cu oligarhi apropiați viziunii lui Putin[161].
În același timp, Kremlinul a dirijat și sponsorizat hackeri pentru a infiltra conturi de e-mail ale oponenților politici, o serie de jurnaliști și cel puțin 100 de persoane reprezentative pentru societatea civilă din Rusia – un semnal că tacticile eficiente în plan intern vor putea fi extinse împotriva țintelor internaționale[162].
Caracteristicile războiului hibrid rus[163] |
|
Utilizează la minimum forța armată convențională |
Pentru a evita o confruntare directă cu forțele aliate NATO Moscova își urmărește interesele fără a folosi forța armată, dar asta nu înseamnă că nu folosește în mod deschis ca strategie amenințarea utilizării armelor convenționale sau chiar nucleare. |
Este persistent |
Războiul hibrid desființează concepția tradițională de război sau pace. Realitatea războiului hibrid este că intensitatea conflictului fluctuează, uneori devenind conflict armat, însă strategiile hibride sunt în permanență în curs de implementare. |
Se axează pe populație |
Experiența ultimelor războaie purtate de Statele Unite și aliații săi în Balcani și în orientul mijlociu în ultimele decenii i-au convins pe decidenții Moscovei de importanța abordării unei strategii care să influențeze populația țărilor vizate prin operațiuni informaționale și grupuri afiliate. Rusia folosește războiul hibrid pentru a atinge obiectivele proprii în sisteme politice și sociale existente. |
Astfel de fenomene determină reacții în plan internațional, politicile fiind îndreptate către alocarea de resurse financiare suplimentare pentru colectarea de date și analiză informațională, întrucât alertarea preventivă asupra activităților de tipul celor desfășurate de Rusia este foarte importantă, dar nu poate acapara întreaga activitate a capabilităților de strângere și analiză a datelor și informațiilor într-un stat.
Operațiunile externe de manipulare duse de Rusia și activitățile circumscrise războiului hibrid au dus, în mod inerent, la sancțiuni internaționale, atunci când Rusia a anexat ilegal Crimeea și susținut financiar și politic regimul din regiunea separatistă Donbas din estul Ucrainei. Sancțiunile au continuat să fie aplicate de Uniunea Europeana și S.U.A. ca răspuns la atacurile cibernetice, încălcări ale drepturilor omului sau corupție.
Relevant este, în perspectiva analizei realizate, că aceste campanii de influență se dovedesc a fi eficiente și greu de contracarat, chiar dacă instituțiile și reprezentanții media din Europa întreprind măsuri pentru a aborda și a atenua amenințarea reprezentată de campaniile online de manipulare a opiniei publice, punerea în aplicare a legilor privind confidențialitatea persoanelor și finanțarea organizațiilor de securitate cibernetică.
3.3. Elementele consecințialiste în culegerea de informații private digitale – excepționalismul
Acest discurs moral din sfera securității naționale privind faptul că atingerea scopului nu face importante mijloacele folosite este dificil de catalogat, putând fi denumit „o moralitate a excepțiilor” sau „etica exigențelor” sau chiar „o pledoarie pentru pretexte” sau „o cerere de exceptare” pentru că, în mod particular, un astfel de raționament și lista condițiilor necesare pentru încuviințarea unei exceptări, sau pentru recunoașterea situației excepționale, se regăsește în multe ale tipuri de discurs moral (precum cel al deontologiei sau cel realist) și mai ales de logică juridică precum cele din dreptul penal referitoare la dreptul de auto-apărare, sau cele din plan contractual atunci când vorbim de cazul fortuit, sau, în caz de război când vorbim de situații de urgență, întotdeauna aceste evenimente sunt strâns legate de alte condiționări pentru a stabili caracterul rar și neobișnuit[164].
În toate situațiile de raționament moral de acest fel, dar și juridic, se regăsesc și cerințele unei juste cauze alături de o formă de asumare legitimă a autorității acordării acelei excepții. Totodată, în aceste circumstanțe se identifică și faptul că normele morale dominante în astfel de situații de securitate națională presupun folosirea unei soluții excepționale doar în ultimă instanță pentru a diminua pagubele inutile asupra altor agenți morali relevanți (cum ar fi în dreptul umanitar limitarea numărului victimelor colaterale).
Totuși, s-a relevat o tendință internațională de a opaciza problemele apărute din activitățile de informații, tradiționalul scrutin public căpătând o importanță diminuată față de predilecția implementării de proceduri juridice bazate pe delegarea cunoașterii depline către oficiali ce au aviz de securitate[165].
Rezoluția Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite referitoare la Dreptul la viață privată în Era Digitală, nr. 68/167 din 21.01.2014, aduce o interpretare nouă statuând că „supravegherea extrateritorială și/sau interceptarea comunicațiilor, dar și colectarea de date cu caracter personal, mai ales atunci când sunt realizate la scară largă, pot afecta exercitarea drepturilor omului”, deoarece „aceleași drepturi pe care le au oamenii offline, trebuie protejate on-line, incluzând dreptul la viață privată”, cerând statelor să „respecte și să protejeze dreptul la viață privată, chiar și în contextul comunicațiilor digitale”, aceasta fiind o recomandare de schimbarea politicilor naționale în ceea ce privește operatorii de comunicații.
Elementul de noutate este reprezentat de extinderea aplicării normelor tratatelor internaționale la care au aderat anumite state, în plan extrateritorial, deci o extensie a jurisdicției drepturilor omului ca autoritate asupra indivizilor, indiferent de spațiul în care se află, sau forma de guvernământ a statului în care se află.
Aceasta suplimentează prevederile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale[166] care debutează prin a stabili jurisdicția drepturilor omului ca fiind aplicabilă fiecărui stat semnatar în parte, și este de datoria acestora de a garanta protecția lor: „Înaltele Părți Contractante recunosc oricărei persoane aflate sub jurisdicția lor drepturile și libertățile definite în Titlul I al prezentei Convenții”.
Ori, universalitatea protecției acestor drepturi fundamentale a fost rațiunea morală pe care s-a construit întreaga normă, rolul său fiind de a găsi o aplicare cât mai vastă și nu limitată la normativul specific fiecărei națiuni. În sine Convenția exultă din aceleași idei morale, unificatoare, ca element definitoriu al civilizației noastre, definite de și prin forma de guvernământ democratică.
În cazul Bancovic și alții c. Belgiei și alții[167], CEDO consideră că bombardamentul realizat de NATO în Serbia nu a reprezentat un exercițiu al jurisdicției, întrucât deciziile militare în spațiul extern nu fac obiectul acestei Convenții. Dreptul aplicabil este reprezentat de Convențiile de la Geneva, deci, „articolul 1 privind jurisdicția se aplică chestiunilor de ordin comun, iar din punct de vedere al dreptului internațional, competența jurisdicțională a statului este în primul rând teritorială”. Deși dreptul internațional nu exclude exercițiul puterii statale extrateritorial, baza unei astfel de jurisdicții (care include naționalitatea, steagul, relațiile diplomatice și consulare) sunt acceptate ca regulă generală și limitate de suveranitatea teritorială a celuilalt stat relevant. Deci, în opinia Curții, celelalte forme de jurisdicție, sunt excepționale.
Problema garantării respectului drepturilor la viață privată persoanelor, indiferent de cetățenie, a fost tratată de această manieră uniformizantă de ONU prin Rezoluția 68/169 pentru a crește implicarea statelor în schimbarea politicilor naționale, datorită faptului că la nivel statal sunt diferențe de tratament pe criterii de teritorialitate și de apartenența la cetățenia respectivă. Un caz important este reprezentat de cauza adusă în fața Curții Supreme, în 1990, SUA c. Verdugo-Urquidez[168], care în esență demonstrează că persoanele străine nu se bucură de aceleași drepturi și garanții privind viața privată întrucât legea fundamentală a statului a fost gândită și formulată având în vedere proprii cetățeni.
În materie de culegerea de informații din supravegherea electronică observăm că s-a preluat viziunea exprimată de Curte, așadar, ținând cont de specificul special al serviciilor de informații, se consideră că jurisdicția extrateritorială exercitată nu încalcă prevederile dreptului internațional, acțiunile acestora fiind „o jurisdicție extraordinară”.
Însă, sub aspectul persoanelor vizate se naște discuția apartenenței la teritoriu, a naționalității, a oferirii unor garanții obligatorii cetățenilor proprii rezultat din aplicarea chiar a articolului 1 din Convenție. Un exemplu grăitor este reprezentat de felul în care se aplică Tratatul internațional privind supravegherea comunicațiilor (SIGINT), unde este clară distincția de tratament a persoanelor vizate, aceasta fiind realizată pe criteriul cetățeniei (între cetățeni, rezidenți permanenți și non-cetățeni), întrucât legea națională fiecărui stat semnatar implică o serie de obligații față de proprii cetățeni.
Totuși, practica rezultată din această interpretare nu trebuie să nască un tratament total diferit a cetățenilor de străini, așa cum reține și Curtea Supremă a Regatului Unit în cauza Belmarsh[169]. În 2005, reclamanții[170] au dus cauza în fața Curții de la Strasbourg, pentru ca în 2009 decizia Curții să fie că drepturile lor la libertate și securitate au fost încălcate, fiindu-le acordate compensații pentru detenția nelegală.
Concluzia care transpare este că nu se pot face diferențe în tratamentul persoanelor, exclusiv pe considerente de cetățenie[171], însă contextul luptei antiteroriste și a culegerii de informații din supraveghere, relevă faptul că nu există o legătură între apartenența la o cetățenie anume și comportamentul care ar putea reprezenta un pericol pentru securitatea națională, având în vedere că atacul cu bombă din 07.07.2005 de la metroul din Londra a fost realizat de cetățeni britanici, atacul armat din 05.11.2009 de la Fort Hood, Texas a fost realizat de Nidal Hasan, cetățean american, maior în armata americană, atacul cu bombă din 15.04.2013 de la maratonul din Boston a fost realizat de frații Tsarnaev dintre care unul avea rezidența permanentă în SUA, iar celălalt este cetățean american.
Având în vedere că dreptul la viață privată în era digitală a evoluat prin analogie cu operațiunile fizice de căutare și prin regres către procedurile existente analog, plecând, ori la sistemele naționale, ori de la prevederile dreptului internațional, ne aflăm în punctul de a concluziona că o astfel de interpretare generează rezultate îndoielnice, dacă încercăm să aplicăm această logică juridică și culegerii de informații din supraveghere.
Spre exemplu, accesul fizic la un computer poate părea depășit, dar trebuie notat că cele mai sensibile informații deținute de entitățile statale și private sunt stocate pe computere care nu sunt conectate la internet (în intranet) sau la alte rețele, chiar din necesitatea de a le proteja împotriva unor accesări neautorizate de la distanță. Chiar și de la distanță, pașii procedurali pentru obținerea accesului la dispozitivul respectiv trebuie să respecte rigorile procedurale pentru asigurarea legalității operațiunii, respectiv, necesitatea ingerinței și proporționalitatea măsurii.
[158] Russia Passes Law to Force Websites onto Russian Servers, Reuters, 04.07.2014.
[159] Khrennikov I., Russia Threatens to Shut Facebook Over Local Data Storage Laws, Bloomberg Technology, 26.09.2017.
[160] Platformă social media folosită în spațiul ex-sovietic.
[161] Soldatov A., Borogan I., The Red Web: The Kremlin’s War on the Internet, PublicAffairs, 2015, pp. 291-294.
[162] Satter R. și alții, Russia Hackers Pursued Putin Foes, Not Just US Democrats, Associated Press, 02.11.2017.
[163] Tabel realizat pe baza concluziilor lui Chivvis C.S. în Understanding Russian „Hybrid Warfare” and What Can Be Done About it, RAND Corporation, CT-468, Testimony presented before the House Armed Services Committee 22.03.2017.
[164] Coleman S. Even dirtier Hands in War: Considering Walzer s Supreme Emergency Argument, Research in Ethical Issues in Organisations, pp. 61-73.
[165] Bigo D. Raportul privind securitatea națională și probele secrete în legislație și în fața instanțelor: explorarea dificultăților Comisia Parlamentului European pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (LIBE), 2014.
[166] Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăților fundamentale, Roma, 1950 – Adunarea Generală a ONU.
[167] În cauză 6 cetățeni ai Republicii Federale Iugoslavia au depus acțiune în fața Curții de la Strasbourg împotriva 17 țări europene membre NATO, legat de misiunea de bombardare realizată pe 23.04.1999 care a avut ca obiectiv stația radio și de televiziune sârbă din Belgrad și care a dus la moartea a 16 persoane și rănirea a altora. Reclamanții au arătat că prin operațiunea NATO le-a fost încălcat dreptul la viață, la libertatea de exprimare și dreptul la o justă compensație.
[168] Statele Unite c. Verdugo-Urquidez, 1990 este un caz în care s-a decelat faptul că protecția prevăzută în cel de-al patrulea Amendament asupra vieții private nu se aplică în cazul perchezițiilor și sechestrelor realizate de agenții federali asupra bunurilor din străinătate deținute de persoane străine nerezidente. Verdugo-Urquidez era acuzat de trafic internațional de droguri. https://supreme.justia.com/cases/federal/us/494/259/ accesat la 20.01.2020.
[169] A și alții c. Secretarului de Stat pentru Afaceri Interne, 2004 – cunoscut drept cazul închisorii Belmarsh – avea ca obiect detențiunea pe termen nelimitat a prizonierilor străini, fără a fi supuși unei judecăți, prin efectul Legii Antiterorism, criminalitate și securitate din 2001. Reclamanții au fost 9 străini care au fost amenințați cu deportarea fără judecată pentru că prezentau o amenințare la securitatea națională. Curtea Supremă (The House of Lords) a reținut că prevederile legale în baza cărora deținuții erau încarcerați erau incompatibile cu art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului generând discriminarea persoanelor străine – totuși, Secretarul de Stat nu a fost obligat să îi elibereze.
[170] Cei 9 reclamanți imigraseră în Regatul Unit, unde trăiau de ceva vreme, până când Secretarul de stat a decis să-i deporteze în lumina informațiilor că aceștia erau conectați într-un fel cu Osama bin Laden sau cu Al Qaeda.
[171] Gaygustus c. Austriei, 1996, CEDO evidențiază faptul că doar în situații extraordinare se pot considera legitime tratamentele diferențiate asupra persoanelor fundamentat pe considerente de naționalitate fără a încălca prevederile Convenției. „Fiecare din drepturile prevăzute în Convenție trebuie protejate și garantate, indiferent că persoana este cetățean sau străin”.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.