Culegerea de informații de securitate națională în era digitală – dimensiunea etică
Claudia Lascateu - martie 1, 2020Așa cum statuează Comentariul 16 al Consiliul Drepturilor Omului[188], culegerea de informații din mediul personal de către autoritățile publice „trebuie stabilită prin lege”. În principal, legalitatea presupune, pe de-o parte, cunoașterea de către persoanele supuse supravegherii electronice, pe de altă parte, cunoașterea autorităților sub a căror competențe legale se realizează respectiva culegere de informații.
Etica și dreptul nu sunt tematici identice, în ciuda tendinței generale de a le unifica, sau chiar în mod greșit a considera că Legea este fundamentul de la care pleacă normele comportamentului uman. Chiar în mod contrar, atunci când Legea nu vorbește despre tipuri noi de conflicte în mod concret, este necesar să recurgem la etică pentru a clarifica ipostazele în care ne aflăm: să distingem spre exemplu, care sunt principiile fundamentale de drept și jurisprudența relevantă ce poate fi invocată pentru a ne ghida în deslușirea unei controverse precum apariția divergențelor între state în spațiul cibernetic. Problema care se pune este dacă normele existente și principiile morale convenționale se aplică spațiului cibernetic, și dacă acestea sunt cele mai bune și eficiente mijloace de protejare a păcii și securității în condițiile în care statele își construiesc constant capabilități cibernetice[189].
4.1 Ecosistemul procedural privind culegerea de date private digitale
Ca moment determinant pentru era informațiilor digitale de securitate națională, atât politic cât și normativ, se remarcă dezvăluirile din 2013 realizate de Edward Snowden despre întinderea programelor de culegere de informații prin supraveghere tehnică gestionate de Statele Unite ale Americii și partenerii strategici, în mare parte dinte acestea fiind vorba de Regatul Unit, au provocat pe lângă interesul public ridicat asupra caracterului aparent nelimitat al măsurilor implementate de culegere de informații[190], și o dilemă juridică asupra competențelor legale pentru desfășurarea unor astfel de tehnici de documentare în scopul apărării intereselor de securitate națională.
Problema teritorialității puterii executive, fiind legată strict de apărarea intereselor naționale, în cazul acestor mijloace de culegere de informații, acesta este extrapolată în plan universal, supranațional, păstrându-și scopul inițial de a obține primordialitatea obiectivelor, numai că limitele exercitării acestor măsuri sunt creionate de tratate internaționale, de exercitarea puterii statale în plan strategic. În această paradigmă, ne raportăm și la protecția drepturilor omului, care survine din dorința interstatală de a garanta o interpretare comună, universală a normelor garanții privind umanitatea, chiar dacă practica poate fi diferită de la stat la stat. Normativul moral din care au izvorât tratatele de protejare a drepturilor omului fiind factorul unificator al comunității internaționale, dar și obligatorie ca normă ratificată în dreptul intern. Din aceste motive, dezvăluirile sus-menționate pun în discuție publică „jurisdicția”, consecințele resimțite fiind de ordin politic.
Acest rezultat este relevat din faptul că prin aplicarea tratatului multilateral adoptat de Adunarea Generală a Națiunilor Unite din 16 decembrie 1966 privind Convenția internațională a drepturilor civile și politice ale omului prin sancțiunile Comisiei Drepturilor Omului, sau cele ale Curții Europene ale Dreptului Omului de la Strasbourg asupra statelor, acestea sunt diferite, și o calificare mai exactă ar fi că se încadrează în zona politică, scopul fiind ralierea politicilor publice la dezideratul moral cuprins în normele internaționale.
Un exemplu este reprezentat de cazul care a făcut obiectul Curții Internaționale de Arbitraj Permanent de la Haga[191] dintre Australia și Timorul de Est[192], în contextul în care țările erau cosemnatare a unui Tratat de exploatare a rezervelor de petrol din Marea Timorului. În cursul procesului de arbitraj membrii ai Serviciul Secret de Informații al Australiei (ASIS)[193] s-au prezentat ca fiind muncitori în construcții și au instalat tehnică de interceptare în pereții celor mai înalți demnitari ai țării vecine. Acuzația adusă Australiei în fața Curții Internaționale de Justiție, a fost a fost că a obținut și a păstrat date electronice și documente încălcând suveranitatea Timorului de Est, privind arbitrajul ce avea loc[194]. Scopul operațiunii a fost obținerea de informații vitale pentru negocierea ostilă privind rezervele de petrol și gaze din strâmtoarea Timorului dintre cele două state dusă în fața Curții de Arbitraj, fapt confirmat și de ofițerul de informații ASIS care a condus operațiunea de interceptare din 2004, a declarat în 2012 că prin aceste mijloace Guvernul Australian a avut acces la informații secrete de cel mai înalt nivel discutate de guvernul Timorului de Est care au profitat strategiei de negociere[195].
Dezvăluirea operațiunii de interceptare[196] a Guvernului din Timorul de Est a fost decisă de Inspectoratul General al Activității de Informații și Securitate al Australiei[197] organ de supervizare a activităților serviciilor de informații australiene.
Acest caz arată că de lege lata, aplicarea tehnicilor de spionaj pe timp de pace este strict interzisă de dreptul internațional public, atrăgând sancțiuni statului care încalcă aceste principii general valabile, însă, trebuie avut în vedere că activitatea de culegere de informații externe este o expresie a suveranității, deci, un drept al statului care asigură, corolar, fundamentul independenței. O astfel de viziune ce transpare ca interpretare într-o notă imperialistă referitor la activitatea de informații externe este analizată de A. Lubin care concluzionează că această activitate este de fapt o „doctrină a abuzului de drept centrată pe folosirea și/sau abuzul de discreție[198] de către un subiect de drept internațional”[199].
Ideea principală urmărită de Lubin este că activitatea de informații este încadrată juridic ca drept la legitimă apărare a unui subiect de drept, acesta fiind statul. Această abordare juridică conceptualizează sensul strategiilor urmate de serviciile de informații în folosul securității, și totuși, această abordare implică o serie de limitări născute din subiectivismul regulilor aplicabile în acest domeniu.
Dacă ne raportăm exclusiv la această viziune legată de legitimă apărare, spectrul activității de informații s-ar rezuma la realizarea activităților specifice, cu rol preemptiv, exclusiv în cazul actorilor cunoscuți, discurs care duce la concluzia că statul are dreptul să supravegheze global în interesul securității, aserțiune care necesită o calificare a limitelor și scopului acestor tipuri de activități, ținând cont de îndatorirea fundamentală de protejare a drepturilor omului de către stat. Aceasta este diferența dintre exercițiul de culegere de informații prin supraveghere în masă, în mod legitim și proporțional, sau desfășurarea acestei activități în mod abuziv.
Un alt exemplu ar fi supravegherea realizată de către Serviciul de informații britanic GCHQ[200] în perioada 2009-2010 asupra șefului[201] Organizației Mondiale a liberului Schimb[202] și a unor conducători africani[203], dezvăluire realizată de Edward Snowden furnizând jurnaliștilor informații extrase neautorizat din serverele NSA. Comunicatul de presă al GCHQ legat de aceste date publicate includea faptul că „serviciul desfășoară numai activități autorizate, necesare și proporționate, care sunt în deplină concordanță cu prevederile Convenției drepturilor omului”.
Având în vedere cadrul legal internațional reprezentat de protecția drepturilor fundamentale ale omului prin tratate de importanță majoră[204] la care au aderat state care dețin înaltă tehnologie de supraveghere în masă, precum Germania, Franța și Rusia, interesul nostru se axează pe faptul că viața privată[205] este protejată de aceste acte internaționale. Dilema ce apare în situația supravegherii, este dacă prevederile respective se aplică și supravegherii extrateritoriale, adică, dacă se aplică culegerii de informații.
În cauza Big Brother Watch c. Regatului Unit al Marii Britanii[206], Curtea Europeană a Drepturilor omului a decis că supravegherea în masă încalcă drepturile omului prin lipsa de incorporare a unor măsuri precise de protejare a vieții private și a unei forme de control extern asupra tipurilor de măsuri întreprinse, însă acestea nu au încălcat dreptul internațional. Decizia Curții se bazează pe respectul vieții de familie și a dreptului la liberă exprimare față de adunarea masivă de date folosită asupra cetățenilor britanici de serviciul de informații britanic. Cazul a adus în discuție și formele de cooperare și schimbul de informații dintre serviciile de informații, aspecte care au fost considerate conforme prevederilor internaționale angajate de statele implicate.
Curtea reține, totodată că natura juridică a culegerii de informații din mediul comunicațiilor de pe internet prin intermediul accesului la comunicații cu sprijinul operatorilor (programele PRISM și Upstream) are susținere legală în normele naționale ale Regatului Unit și păstrează echilibrul puterii exercitate de stat și cetățeni, din perspectiva proporționalității măsurilor desfășurate, în sensul prevederilor Convenției europene a drepturilor omului.
Mai mult, Curtea are în vedere că supravegherea în masă chiar dacă nu se dovedește a fi ilegală, este susceptibilă de a putea naște abuzuri, dat fiind accesul fizic la rețeaua de fibră optică (programul TEMPORA) și lipsa unei ținte precise a culegerii de informații. O astfel de supraveghere nu garantează respectarea dreptului la viață privată în sensul statuat de Convenție, întrucât supravegherea ar trebui să poată fi accesată de persoana vizată și să aibă rezultate previzibile.
[188] Comitetul pentru Drepturile Omului din cadrul Națiunilor Unite, Comentariul 16: articolul 17 (dreptul la viață privată) dreptul la respectarea vieții private, a familiei, a căminului și a corespondenței și protecția onoarei și a reputației adoptată în cea de-a 32-a sesiune a Comitetului pentru drepturile omului, 08.04.1988.
[189] Lucas G., Ethics and Cyber Warfare. The Quest for Reasonable Security in the Age of Digital Warfare, Oxford University Press, 2017, pp. 40-41.
[190] Milanovic M. Human Rights Treaties and Foreign Surveillance: Privacy in the Digital Age, Harvard International Law Journal, vol.56, nr. 1, 2015, pp. 81-146.
[191] În contextul în care în 2002 Australia s-a retras din Convenția Națiunilor Unite a dreptului mărilor (UNCLOS) care ar face o decizie a Curții Internaționale de Justiție de la Haga obligatorie și de strictă interpretare în materie de dispute teritoriale, două luni mai târziu Timorul de Est devine independent față de Indonezia, așadar, în 2004 încep negocierile privind recunoașterea teritorială dintre Timorul de Est și Australia. În același timp a debutat operațiunea serviciului de informații externe al Australiei pentru a obține date și informații privind negocierile tratatului și a fi folosite în avantaj. Cu 18 luni înaintea instalării tehnicii de interceptare avusese loc exploziile din Bali, insulă aflată în sudul Asiei. (East Timor spying scandal: Tony Abbott defends ASIO raids on lawyer Bernard Collaery’s offices, ABC, 04.12.2013 https://www.abc.net.au/news/2013-12-04/asio-arrests-key-witness-in-east-timor-spying-scandal/5132954 accesat la 20.12.2019).
[192] Curtea Internațională de Arbitraj Permanent de la Haga, Timor Leste c. Australiei, 2015-42, Curtea Internațională de Justiție 2013-16.
[193] Serviciul de informații externe al Australiei.
[194] Măsuri impuse de Curtea Internațională de Justiție în cazul Timor Leste c. Australiei https://www.icj-cij.org/en/case/156/provisional-measures.
[195] Wilkinson M, Cronau P. Drawing the Line, ABC, 24.03.2014, https://www.abc.net.au/4corners/drawing-the-line/5328634 accesat la 20.12.2019.
[196] Keane B. Open and shut: ASIS crime and the Labor Liberal cover-up, Crikey, 12.06.2015.
[197] Instituție înființată în 1986, independentă funcțional, dar care face parte din portofoliul primului ministru, competentă cu auditarea activităților a șase servicii de informații australiene care formează comunitatea australiană de informații. Această instituție este o parte importantă din sistemul de responsabilizare din cadrul guvernului australian, controlând legalitatea activităților serviciilor de informații, respectarea politicilor guvernamentale în domeniul securității naționale și respectarea drepturilor omului.
[198] Terminologie introdusă în dreptul international public de G.D.S. Taylor în lucrarea The Content of the Rule Against Abuse of Rights in International Law, 46 Brit 46 Brit. Y. B. Int’l L. 323, 1972-1973, în care argumentează, plecând de la principiul de drept internațional potrivit căruia nicio persoană nu poate abuza de drepturile sale, și preluând argumentele lui Sir H. Lauterpacht din The Function of Law in the International Community, Oxford 1933, acesta definește abuzul de drept ca un instrument general de a îndrepta toate eforturile circumscrise suveranității statului către influențarea dreptului internațional, având în vedere că dreptul internațional este un drept al tratatelor, cutumiar. Dacă se pleacă de la premisa că un stat suveran dictează altui stat o anumită conduită, este necesară o calificare imediată a faptei. Un stat nu poate acționa pe teritoriul altui stat fără permisiunea acestuia pe timp de pace (Cazul Lotus, CIJ, 1927), dar există limite de expresie asupra drepturilor fiecărui stat de a-și exprima suveranitatea.
[199] Lubin A. Espionage as a Sovereign Right under International Law and its Limits, ILSA, vol. 24, nr. 3, 2016, pp. 22-28.
[200] Government Communications Headquarters GCHQ, echivalentul National Security Agency NSA.
[201] Pascal Lamy șeful World Trade Organisation WTO, membru al Partidului Socialist din Franța.
[202] Gallagher R., Extensive British Spying throughout Africa revealed in Le Monde. The Intercept 2016, https://archive.is/V6NEM accesat la 14.12.2019.
[203] Piel S, Tilouine J. British spying: tentacles reach across Africa’s heads of states and business leaders, Le Monde, 2016, https://archive.is/UxcMW accesat la 14.12.2019.
[204] Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice ale omului, 1966 (intrat în vigoare în 1967) – Consiliul Europei și Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (Convenția Europeană a Drepturilor Omului) 1950 (intrată în vigoare în 1953) – Adunarea generală a Consiliului Organizației Națiunilor Unite.
[205] Art. 12 din Declarația universală a drepturilor omului, 1948: „Nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare în viața sa personală, în familia sa, în domiciliul lui sau în corespondența sa, nici la atingeri aduse onoarei și reputației sale. Orice persoană are dreptul la protecția legii împotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri.”, respectiv art. 17 din Pactul internațional privind drepturile civile și politice ale omului, 1966 „Nimeni nu va putea fi supus vreunor imixtiuni arbitrare sau ilegale în viața particulară, în familia, domiciliul sau corespondența sa, nici la atingeri ilegale aduse onoarei și reputației sale. Orice persoană are drept la protecția legii împotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri”.
[206] La 13.09.2018 Curtea de la Strasbourg a pus în discuție 3 tipuri de supraveghere tehnică realizate de serviciul de informații britanic GCHQ: interceptarea în masă a comunicațiilor în cadrul programului TEMPORA, cooperarea informativă cu NSA în cadrul programelor americane PRISM și Upstream și obținerea comunicațiilor de la operatori.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.