Culegerea de informații de securitate națională în era digitală – dimensiunea etică
Claudia Lascateu - martie 1, 2020Considerații finale
Ceea ce se remarcă este faptul că fiecare stat are propria viziune asupra securității naționale, drept urmare, programele de supraveghere realizate de o rețea de servicii secrete care transmit informații transfrontalier, în timp ce caută să își satisfacă propriile interese naționale arată o aplecare spre latura politică a relaționărilor interstatale, și mai puțin pe latura de drept internațional în forma tratatelor și acordurilor de alianță.
Imaginea clasică a modelului bazat pe contractul social survenit într-o anarhie a relațiilor inter-statale pare a fi cea mai apropiată de ceea ce reprezintă spațiul digital pentru actori statali și omenire, ținând cont, pe de-o parte, că, în esență, etica în contextul culegerii de informații descrie maniera în care comunități specifice, unite de factorul comun reprezentat de domeniul profesional, fundamentează și operaționalizează în norme specifice culturale, cutume și practici, valorile lor morale, iar, pe de altă parte, folosirea tehnologiei și a părții fizice a internetului (cabluri și hub-uri) ca sursă de informații a cărei poziționări geografice naște avantajul politic al statului respectiv, generează totodată și schimbări în influența exercitată internațional în termeni de putere statală.
În răspuns față de aceste politici s-au dezvoltat strategiile altor actori de a rezista acestor politici prin instrumente precum diplomația și aplicarea dreptului internațional, dar și prin influențarea comportamentului uzual al utilizatorilor de internet (Rusia, China, Turcia).
Chiar și așa, tratatele internaționale nu sunt interpretate la nivel statal într-o modalitate care să reflecte dorința de limitare a culegerii de informații din comunicații, iar în practică, dorința de a include viața privată digitală în reglementările internaționale confirmă faptul că normele existente nu sunt interpretate ca norme ce privesc supravegherea electronică ca fapt, ci implicațiile politice care apar din această activitate realizată de instituții statale.
Faptul relevant pentru această analiză este că normele actuale pivotează în jurul informațiilor care duc la identificarea persoanei, spre exemplu Organizația de Cooperare Economică și Dezvoltare (OECD) subliniază în procedurile sale că „date personale reprezintă orice date care duc la o persoană identificată sau identificabilă” pe când protecția datelor în Uniunea Europeană adaugă faptul că „o persoană identificabilă direct sau indirect, mai ales în legătură cu un număr de identificare sau mai mulți factori specifici identității sale: fizic, psihologic, mental, economic, cultural sau social”.
Chiar dacă această abordare se dovedește a fi eficientă pentru procesarea tradițională a datelor cu caracter privat, în era big data acestea necesită a fi suplimentate și cu privire la identificarea bazată pe caracteristici ale categoriilor de persoane și a grupurilor[248].
Ideea vine în contextul în care politicile publice și deciziile se fundamentează pe profiluri și tipare ale unor grupuri, și nu pentru un individ anume, așadar ar trebui luat în calcul dacă grupul respectiv prosperă, dacă poate acționa autonom, dacă este tratat du respect etc.
Ca rezultat, o viziune ar fi ca primele forme de normativ internațional care ar trebui să apară ar trebui să aibă un puternic caracter procedural, mai puțin general, care să se aplice domeniului de culegere de informații, și mai puțin asupra tipului de date private la care se referă și felului în care are impact asupra vieții private. Beneficiul acestei abordări constă în faptul că ar putea fi mai bine verificate sub aspectul legalității respectivele măsuri. Totodată, această abordare continuă linia de gândire trasată în secolele precedente, bazată pe necesitatea delimitării clare a excepțiilor de la aplicarea normei generale – exceptio est strictimissimae interpretationis[249].
Indiferent care ar fi modalitatea de a stabili cadrul legal al supravegherii informatice a vieții private în plan internațional, aceasta ar trebui să urmărească următoarele linii directoare: în primul rând, normele ar trebui să sporească transparența regulilor aplicabile, generând astfel și o jurisprudență unitară.
În al doilea rând, acest cadru normativ ar trebui să minimizeze arbitrariul, acest aspect fiind strâns legat de transparentizarea procedurilor și a modalității de stabilire a țintelor supravegherii.
În al treilea rând, aceste reguli ar trebui să crească responsabilitatea instituțiilor implicate precum și a celor responsabili de politicile de stat privind securitatea națională.
Mai mult, ar trebui redusă, dacă nu eliminată, distincția dintre cetățeni și străini în protecția persoanelor și a garanțiilor oferite asupra dreptului la viață privată.
Deopotrivă, un element care se dovedește a fi critic privind comunitatea de informații din state democratice este reprezentat de mijloacele de control extern, independent[250]. Prin definiție, publicul nu poate fi un factor direct de responsabilizare a serviciilor pentru că aproape întreaga activitate a acestora se petrece în secret.
Așa cum reține Hegel[251] în lumina gândirii aristoteliene bazate pe experiența anterioară „oricare ar fi înțelepciunea sau adevărul pe care putem să îl studiem din istorie, acestea sunt atât de întinse cât este și prezentul în istorie și timp”, dacă ne uităm spre trecut pentru a estima potențialul spațiului cibernetic ca resursă pentru societate există șanse să rămânem antamați într-un cadru depășit, când abordarea acestui domeniu ar trebui să fie realizată din perspectiva tehnologiilor emergente.
Bibliografie:
Publicații on-line
– https://www.abc.net.au;
– http://snowdenandthefuture.info;
– https://dcssproject.net;
– https://supreme.justia.com/cases;
– https://nakedsecurity.sophos.com;
– https://www.privacyrules.com;
– https://eur-lex.europa.eu;
– https://www.echr.coe.int;
– https://www.consilium.europa.eu;
– http://www.europarl.europa.eu;
– https://en.wikipedia.org;
– http://www.statewatch.org;
– https://www.jstor.org;
– https://www.ecchr.eu;
– https://www.osce.org.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cronologic):
– Klass c. Germaniei, 1978;
– Gaygustus c. Austriei, 1996;
– Bancovic și alții c. Belgiei și alții, 2001;
– Coster c. Regatului Unit al Marii Britanii, 2001;
– Von Hannover c. Germaniei, 2004;
– Weber și Saravia c. Germaniei, 2006;
– Pfeifer c. Austriei, 2007;
– Liberty și alții c. Regatului Unit, 2008;
– A și alții c. Secretarului de Stat pentru Afaceri Interne, 2009;
– Big Brother Watch c. Regatului Unit al Marii Britanii, 2018;
– Catt c. Regatului Unit, 2019.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene
– Digital Rights Ireland c. Irlandei și alții, 2014;
– Schrems c. Comisarul de protecție a datelor Irlanda, 2015;
– Secretarul de Stat pentru Afaceri Interne c. Watson, 2016;
– Tele2 Sverige AB c. Post, 2016;
– Privacy International și alții, 2017;
– Ordre des barreaux francophones et germanophone și alții, 2018;
– La Quadrature du Net și alții, 2018;
– Weil și Gulacsi c. Ungariei, Cehiei, Poloniei, 2019;
Curtea Internațională de Justiție
– Timorul de Est c. Australiei, 2015-42, 2013-16,
Curtea Supremă a Regatului Unit
– A și alții c. Secretarului de Stat pentru Afaceri Interne, 2004 (cazul Belmarsh);
– Catt c. Regatului Unit, 2015;
– Secretarul de Stat pentru Afaceri Interne c. Watson, 2016.
Curtea Supremă a Statelor Unite ale Americii (cronologic)
– Olmstead c. SUA, 1928;
– Katz c. SUA, 1967;
– Statele Unite c. Verdugo-Urquidez, 1990.
Curtea Supremă a Australiei
– Gutnick c. Dow Jones, 2002.
Curtea Constituțională a României
– Decizia nr. 1258/2009 referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a prevederilor Legii nr. 298/2008 privind reținerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicații electronice destinate publicului sau de rețele publice de comunicații, precum și pentru modificarea Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul comunicațiilor electronice;
– Decizia nr. 440/2014 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 82/2012 privind reținerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de rețele publice de comunicații electronice și de furnizorii de servicii de comunicații electronice destinate publicului, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul comunicațiilor electronice și ale art. 152 din Codul de procedură penală.
Reglementări (cronologic):
– Acordului multilateral de cooperare în domeniul SIGINT dintre Australia, Canada, Noua Zeelandă, Regatul Unit și Statele Unite ale Americii, din 1941, înnoit în 1943;
– Declarația universală a drepturilor omului, 1948 – Adunarea generală a Consiliului Organizației Națiunilor Unite;
– Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (Convenția Europeană a Drepturilor Omului) 1950 (intrată în vigoare în 1953) -Adunarea generală a Consiliului Organizației Națiunilor Unite;
– Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice ale omului 1966 (intrată în vigoare în 1967) – Consiliul Europei;
– Legea privind viața privată 1974, SUA;
– Comentariul 16: articolul 17 (dreptul la viață privată) dreptul la respectarea vieții private, a familiei, a căminului și a corespondenței și protecția onoarei și a reputației adoptată în cea de-a 32-a sesiune a Comitetului pentru drepturile omului, Organizația Națiunilor Unite, 08.04.1988;
– Decizia Comisiei Europene 2000/520/EC prin care se constată conformitatea principiilor de transfer a datelor cu caracter personal între SUA și UE cu Directiva 95/46/EC;
– Constituția României, 1990, revizuită în 2003;
– Legea nr. 51/1991 privind securitatea națională, republicată;
– Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate;
– Standardele naționale de protecție a informațiilor clasificate în România, aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 585/2002;
– Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul comunicațiilor electronice;
– Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice – Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice;
– Directiva 2006/24 a Parlamentului European și Consiliului Europei privind retenția datelor cu caracter personal generate sau procesate în legătură cu serviciile publice de comunicații electronice sau rețele de comunicații publice, de completare a Directivei 2002/58/EC privind viața privată și comunicațiile electronice;
– Legea nr. 298/2008 privind reținerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicații electronice destinate publicului sau de rețele publice de comunicații, precum și pentru modificarea Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul comunicațiilor electronice;
– Codul penal 2009;
– Directiva 2009/1369/EC de modificare și completare a Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice;
– Legea nr. 82/2012 privind reținerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de rețele publice de comunicații electronice și de furnizorii de servicii de comunicații electronice destinate publicului, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul comunicațiilor electronice;
– Cybersecurity Strategy of the European Union: An Open, Safe and Secure Cyberspace, Brussels, 2013 – Comisia Europeană;
– Codul civil, 2013;
– Codul de procedură penală, 2014;
[248] Taylor L., Floridi L., van der Sloot B. Group Privacy: new challenges of data technologies, Springer, 2017, p. 14.[249] Din latină „excepția este de strictă interpretare”, însemnând că nu se pot aduce excepții de la aplicarea legii prin interpretare sau analogie, cazurile în care nu este aplicabilă norma generală trebuie exact stipulate în actul normativ sau în contract, aspect subliniat și de jurisprudența CJUE în cauza Weil și Gulacsi c. Ungariei, Cehiei, Poloniei, 2019.
[250] Cauza Klass c. Germaniei în care s-au supus analizei prevederile legale naționale privind supravegherea țintite asupra persoanelor CEDO a reținut că se impune instituirea unui mijloc de control independent (1978).
[251] Georg Wilhelm Friedrich Hegel – filosof idealist german din secolul XIX care arată că între necesitate și libertate este doar o aparentă opoziție.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.