Art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale – trecut și prezent
Oana Bugnar-Coldea - iulie 4, 2021Evaziunea fiscală este fără îndoială o problemă mondială și, din păcate, atâta timp cât vor exista taxe și impozite, acest fenomen va dăinui. În aceste condiții, tentația legiuitorului de a stabili sancțiuni aspre[1] pentru săvârșirea unor infracțiuni de evaziune fiscală poate fi mare și, de altfel, legiuitorul român a și demonstrat, de-a lungul timpului, o puternică înclinație înspre adoptarea unui model autoritar[2] în ceea ce privește sancționarea unor astfel de fapte, în detrimentul unui model liberal[3].
În acest domeniu, însă, realitatea a demonstrat că stabilirea unor limite de pedeapsă ridicate nu conduce la o diminuare a fenomenului evazionist[4]. În acest context, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 55/2021[5], prin care a fost modificată Legea nr. 241/2005[6], în doctrină, s-a arătat cât se poate de pertinent faptul că „o legislație precum Legea nr. 241/2005, în forma actuală, care sancționează penal și evaziunea fiscală de 5 lei și atenuează răspunderea penală prin reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă în cazul plății integrale a prejudiciului, este o veritabilă bizarerie juridică”[7].
Această pertinentă observație a autorului citat nu este una pur teoretică, practica judiciară demonstrând că, în lipsa unor sancțiuni alternative, a unor cauze de nepedepsire, a unor alte modalități de stingere a acțiunii penale, un întreg proces penal (finalizat cu judecata în apel) poate fi desfășurat în considerarea unui prejudiciu de 72 de lei. În acest sens, facem trimitere la Sentința penală nr. 140/2017 a Tribunalului Brăila[8], prin care s-a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din lege, reținându-se în sarcina sa că a obținut venituri din cedarea folosinței unei garsoniere fără a le fi declarat la administrația fiscală în vederea impozitării, fiind calculat un prejudiciu în valoare de 72 de lei. Mai mult decât atât, instanța de fond s-a văzut, în aceste condiții, nevoită să dispună revocarea suspendării executării unei pedepse stabilite anterior pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 337 C. pen. de către inculpat, întrucât așa-zisa infracțiune de evaziune fiscală fusese comisă în termenul de supraveghere.
Din fericire, prin Decizia penală nr. 1291/2017 a Curții de Apel Galați[9], a fost desființată soluția de condamnare dispusă de Tribunalul Brăila. Instanța de apel, probabil, observând absurditatea situației, a dispus achitarea inculpatului în considerarea inexistenței scopului sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, arătând că „suma ce face obiectul infracțiunii deduse judecății, de 72 lei, este mai mult decât modică, neputând constitui o motivație infracțională serioasă pentru inculpat”. Ne întrebăm, în acest context, care au fost costurile suportate de stat pentru soluționarea unei astfel de cauze? În mod cert, mai mari de 72 de lei, valoarea prejudiciului reținut în cauză, care, de altfel, a fost de la bun început achitat de inculpat. O astfel de cauză credem că spune totul despre cât de necesară era o intervenție legislativă.
În aceste condiții, chiar dacă modificările aduse Legii nr. 241/2005 prin Legea nr. 55/2021 pot fi supuse anumitor critici, fără îndoială, această intervenție legislativă este una cât se poate de binevenită, deși este posibil ca, pentru societate în general, să fie mai greu de înțeles cum reglementarea unor cauze de nepedepsire, de atenuare a pedepsei, a posibilității de a se dispune suspendarea executării pedepsei în funcție de repararea prejudiciului poate fi benefică. Avantajele unei astfel de politici penale au fost evidențiate însă în doctrina germană[10], acestea nefiind puține. În primul rând, o astfel de reglementare creează un avantaj pentru victimă, prejudiciul cauzat acesteia fiind reparat cu celeritate și fără costuri suplimentare[11]. În al doilea rând, autorul este motivat să depună eforturi pentru a înlătura consecințele faptelor sale, acesta fiind unul dintre puținele cazuri în care interesele autorului și ale victimei converg. Sistemul judiciar, de asemenea, este avantajat, evitându-se prelungirea unui proces penal care generează, la rândul său, costuri.
Nu în ultimul rând, autorul citat arată că o astfel de reglementare este oportună, inclusiv din perspectiva finalității pedepsei. Din punctul de vedere al rolului compensatoriu, în opinia autorului, aplicarea unei pedepse îndeplinește acest rol mai degrabă simbolic, fiind dificil de înțeles cum încarcerarea unei persoane pentru comiterea, de exemplu, a unei infracțiuni de furt compensează prejudiciul cauzat, cu atât mai mult cu cât situația victimei nu se schimbă cu nimic. Din perspectiva reeducării, se apreciază că, în măsura în care autorul trebuie să se ocupe singur de repararea prejudiciului și să depună eforturi în acest sens, acesta va înțelege mai bine consecințele faptei comise, iar comportamentul său social ar fi mult mai mult îmbunătățit decât s-ar întâmpla prin simpla sa încarcerare. În plus, încarcerarea unei persoane și „ruptura” care se creează între aceasta și restul societății vor face mai dificilă reintegrarea socială a autorului după executarea pedepsei și, mai mult decât atât, în sistemul penitenciar există chiar pericolul „infectării criminale”.
Astfel, autorul citat a arătat că, în realitate, rolul de intimidare nu îl are doar sancțiunea prevăzută de lege, ci, mai degrabă, riscul de a fi descoperit joacă acest rol. Rolul preventiv al dreptului penal este atins în măsura în care la nivelul societății există un sentiment de încredere în justiție. Or, pentru dezvoltarea acestui sentiment este esențial ca, în primul rând, prejudiciul cauzat victimei să fie reparat. Majoritatea cetățenilor nu vor considera că ordinea socială a fost restabilită prin aplicarea unei pedepse atâta timp cât pagubele suferite de către victimă nu au fost reparate[12].
În consecință, înainte de a trece la analiza punctuală a modificărilor aduse recent art. 10 din Legea nr. 241/2005, dorim să subliniem încă o dată faptul că această intervenție era cât se poate de necesară.
1. Scurt istoric al „evoluției” dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005[13]
Art. 10 din lege a suferit, de-a lungul timpului, mai multe modificări, inclusiv în procesul legislativ existând dezbateri cu privire la conținutul normei, iar constituționalitatea acestuia a fost în multiple rânduri pusă sub semnul întrebării, cea mai recentă modificare fiind adusă prin Legea nr. 55/2021.
În forma inițială a Legii nr. 241/2005, adoptată de Senat, se prevedea că, în măsura în care prejudiciul este integral acoperit de inculpat până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, limitele de pedeapsă se reduc la jumătate, iar, dacă prejudiciul nu depășește 50.000 euro în echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amendă.
Comisia juridică a propus modificarea textului, în sensul limitării momentului până la care trebuie reparat prejudiciul, pentru a fi aplicabile aceste dispoziții – până la primul termen de judecată – și s-a propus ca, în cazul în care prejudiciul nu depășește 100.000 euro, să existe posibilitatea aplicării amenzii, iar, în cazul în care prejudiciul nu depășește 50.000 euro, să se aplice o sancțiune administrativă care se înregistrează în cazierul judiciar. În privința motivului introducerii acestui amendament, s-a precizat că „prin această normă se realizează o mai bună recuperare a prejudiciului”[14].
Cu ocazia adoptării proiectului de lege, acest amendament a fost dezbătut, fiind exprimate două opinii. Pe de o parte, s-a arătat că această propunere nu poate fi primită, întrucât, astfel, nu s-ar ajunge la o mai bună colectare a taxelor și a impozitelor, dimpotrivă, putând fi încurajat fenomenul evazionist, iar, pe de altă parte, s-a arătat că o astfel de reglementare ar fi benefică, statul având de câștigat de două ori: prin recuperarea sumelor datorate de contribuabil și prin faptul că nu ar mai suporta costurile generate de încarcerarea persoanelor care comit infracțiuni de evaziune fiscală.
Se poate observa că, în esență, o opinie susține modelul autoritar, amendamentul propus fiind, pe de altă parte, o expresie a modelului liberal, concentrat mai puternic pe recuperarea prejudiciului cauzat prin comiterea infracțiunii. Altfel spus, parlamentarii au trebuit să decidă ce este mai important: pedepsirea infractorului sau recuperarea prejudiciului.
Legea a fost promulgată în varianta care punea mai mare accentul pe recuperarea prejudiciului. Ulterior, prin Legea nr. 255/2013[15], art. 10 alin. (1) a fost modificat în sensul că s-a precizat expres că aceste dispoziții se aplică în cazul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prevăzute la art. 8 sau art. 9 din lege[16], s-a înlocuit necesitatea acoperirii „prejudiciului” cu cea a acoperirii integrale a „pretențiilor părții civile”, iar unicul efect generat de repararea prejudiciului era reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă. S-a revenit, așadar, la o prevedere axată mai mult pe sancționarea inculpatului. Din nefericire, de această dată, motivele care au determinat această modificare nici nu se regăsesc în expunerea de motive și nici nu au fost arătate cu ocazia dezbaterii proiectului de lege.
Constatându-se, probabil, că modificarea adusă prin Legea nr. 255/2013 nu a condus la o scădere a fenomenului evazionist sau la o rată mai mare de recuperare a prejudiciilor, prin Legea nr. 55/2021 s-a revenit parțial la forma inițială a dispozițiilor art. 10, fiind însă adăugate prevederi noi – respectiv dispozițiile art. 10 alin. (11) și alin. (12).
2. Condițiile de aplicare a art. 10 din lege
Raportându-ne la actuala reglementare, constatăm că, pentru a deveni incidente dispozițiile art. 10 din lege, este necesar ca: (a) prin comiterea faptei să se cauzeze un prejudiciu; (b) inculpatul să acopere prejudiciul cauzat [în cazul alin. (1)], respectiv prejudiciul produs prin comiterea faptei, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzile și penalitățile [în cazul alin. (11)]; (c) repararea prejudiciului să se facă în cursul urmăririi penale sau în cursul judecății; (d) făptuitorul să nu mai fi beneficiat în ultimii 5 ani de dispozițiile alin. (1), în cazul în care s-ar dori aplicarea acestora[17].
DOWNLOAD FULL ARTICLE[1] În sistemul național, în cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală, în forma agravată prevăzută de art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, pedeapsa prevăzută de lege este cea a închisorii între 9 și 15 ani, în timp ce, exemplificativ, limita de pedeapsă maximă pentru comiterea unei infracțiuni de evaziune fiscală, în formă agravată, este de 5 ani în Austria, 7 ani în Estonia, 4 ani în Finlanda, 5 ani în Irlanda, 6 ani în Italia, 8 ani în Portugalia, 10 ani în Marea Britanie și Germania. ProTax Report, Approaches to tax crimes in the European Union (WP2 – Focus groups to explore institutional practices in anti-money laundering and tax evasion), https://ec.europa.eu/research/participants/documents/downloadPublicdocumentIds=080166e5c8c7ea6a&appId=PPG
MS.
[2] După abrogarea Legii nr. 87/1994 și intrarea în vigoare a Legii nr. 241/2005, unii autori, în mod pertinent, au arătat că, având în vedere că au fost multiplicate incriminările penale, a fost menținut principiul obligativității și oficialității acțiunii penale și s-a menținut preferința pentru pedepse privative de libertate; legiuitorul român a preluat, în mod clar, în domeniul infracționalității fiscale modelul autoritar, un model ce subliniază o încredere absolută a statului în represiunea penală. M. Șt. Minea, C.F. Costaș, D.M. Ionescu, Legea evaziunii fiscale. Comentarii și explicații, Ed. C.H. Beck, București, 2006, p. 31.
[3] Modelul autoritar a fost definit în doctrină ca fiind un model ce implică o anumită severitate din partea statului, care nu face din protecția drepturilor individuale principala sa preocupare, în timp ce modelul liberal presupune recunoașterea în raport cu statul a individului, ca valoare autonomă, implicând respectul și demnitatea sa. Aplicat infractorului, liberalismul implică interes pentru reintegrarea sa socială, iar, aplicat victimei, presupune repararea prejudiciului cauzat. Modelul liberal, general vorbind, urmărește să asigure un echilibru între lupta contra criminalității și protejarea drepturilor individuale. A se vedea J. Pradel, Droit Pénal Comparé, 4e édition, Ed. Dalloz, Paris, 2016, pp. 885, 929.
[4] În ciuda limitelor de pedeapsă extrem de ridicate stabilite de legiuitorul național, potrivit unui raport al Comisiei Europene din septembrie 2020, România înregistra cele mai mari pierderi de TVA din Uniunea Europeană, Finlanda, pe de altă parte (cu un maxim special al închisorii de 4 ani), situându-se pe ultimele locuri, alături de Suedia și Croația. https://ec.europa.eu/taxation_customs/sites/default/files/vat-gap-full-report-2020_en.pdf.
[5] Publicată în M. Of. nr. 332 din 1 aprilie 2021.
[6] Publicată în M. Of. nr. 672 din 27 iulie 2005.
[7] C.F. Costaș, Prejudiciul sau eterna necunoscută a galaxiilor fiscale, penale și de insolvență, Cluj Tax Forum Journal nr. 2/2019, p. 112.
[8] Disponibilă la adresa: www.rolii.ro.
[9] Disponibilă la adresa: www.rolii.ro.
[10] C. Roxin, Pena y reparación, Anuario de derecho penal y ciencias penales, vol. 52, 1999, pp. 5 și urm., disponibil la adresa: www.dialnet.unirioja.es.
[11] În cazul infracțiunii de evaziune fiscală, este impropriu să discutăm despre o „victimă”, statul fiind cel prejudiciat, însă avantajul recuperării cu celeritate a sumelor datorate de contribuabili există și în acest caz.
[12] C. Roxin, op. cit., pp. 9 și urm.
[13] În prezent, potrivit art. 10 din lege: „(1) În cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute la art. 8 şi 9, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii prejudiciul cauzat este acoperit integral, iar valoarea acestuia nu depăşeşte 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplică pedeapsa cu amendă.
(11) În cazul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute la art. 8 şi 9, dacă în cursul urmăririi penale sau în cursul judecăţii până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive prejudiciul produs prin comiterea faptei, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile, este acoperit integral, fapta nu se mai pedepseşte, făcându-se aplicarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare.
(12) Dispoziţiile prezentului articol se aplică tuturor inculpaţilor chiar dacă nu au contribuit la acoperirea prejudiciului prevăzut la alin. (1) şi (11).
(2) Dispoziţiile prevăzute la alin. (1) nu se aplică dacă făptuitorul a mai săvârşit o infracţiune prevăzută de prezenta lege într-un interval de 5 ani de la comiterea faptei pentru care a beneficiat de prevederile alin. (1)”.
[14] http://www.cdep.ro/comisii/juridica/pdf/2005/rp220.pdf.
[15] Legea pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, publicată în M. Of. nr. 515 din 14 august 2013.
[16] Vechea reglementare a suscitat dezbateri cu privire la sfera de aplicare a art. 10 din Legea nr. 241/2005, respectiv dacă se aplică doar în cazul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 9 sau și în cazul comiterii altor infracțiuni din lege. A se vedea D. Chertes, Sfera de aplicare a art. 10 din Legea nr. 241/2005. Incidența modificării acesteia prin Legea nr. 255/2013 de punere în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, articol disponibil la adresa: www.penalmente.eu.
[17] Această condiție nu este aplicabilă însă și în cazul în care s-ar pune problema aplicării dispozițiilor art. 10 alin. (11) din lege, având în vedere că, în cuprinsul art. 10 alin. (2), se face trimitere exclusiv la alin. (1) al aceluiași articol.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.