Calificarea în conflictele de legi şi în conflictele de jurisdicţii
Călina Jugastru - iunie 6, 2016- a. Calificarea normelor conflictuale conţinute în dreptul unional
Din perspectiva dreptului unional, funcţionează două modalităţi principale de calificare: precizările aduse în corpul actului normativ şi interpretările efectuate de anumite jurisdicţii internaţionale.
Actele normative conţin, în majoritatea lor, lămuriri cu privire la aria de aplicare a reglementărilor. În partea introductivă sunt definite noţiunile cu care operează actul normativ, în condiţiile în care preambulul actului extinde explicaţiile terminologice. În general, se face menţiunea că respectivele calificări sunt valabile în contextul actului normativ în discuţie.
Subliniem importanţa explicaţiilor pe care le aduc regulamentele europene, pentru unele noţiuni care nu întotdeauna au definiţii legale în sistemele interne. Ori, dacă asemenea definiţii există în dreptul intern, ele pot fi optim înţelese datorită interpretărilor curţilor europene. Avem în vedere noţiuni cum sunt: „procedura de insolvenţă”, „procedura de lichidare”, „centrul intereselor principale” (ale debitorului – Regulamentul nr. 1346/2000); „răspunderea părintească”, „deplasarea sau reţinerea ilicită a unui copil” (Regulamentul nr. 2201/2003); „reşedinţa obişnuită a persoanei fizice” şi „reşedinţa obişnuită a societăţilor comerciale sau a altor organisme, constituite sau nu ca persoane juridice” (Regulamentul nr. 864/2007; Regulamentul nr. 593/2008).
Textele directivelor europene conţin, de asemenea, lămuriri cu privire la termenii vehiculaţi. Legile de transpunere a directivelor în dreptul intern preiau fidel aceşti termeni, ceea ce simplifică sarcina legiuitorului naţional şi asigură implementarea unitară a directivelor în statele membre. De exemplu: „date cu caracter personal”, „prelucrarea datelor cu caracter personal”[96], „operator”, „sistem de evidenţă a datelor cu caracter personal”, „destinatar”, „consimţământul persoanei vizate” (Directiva nr. 95/46/CE privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date); „utilizator”, „date de transfer”, „date de localizare”, „comunicaţie”, „poştă electronică” (Directiva nr. 2002/58/CE privind prelucrarea datelor personale şi protejarea confidenţialităţii în sectorul comunicaţiilor publice[97]); „servicii ale societăţii informaţionale”, „furnizor de servicii”, „comunicare comercială” (Directiva nr. 2000/31/CE privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societăţii informaţionale, în special ale comerţului electronic, pe piaţa internă[98]); „contract la distanţă”, „consumator”, „furnizor”, „mijloc de comunicare la distanţă” (Directiva nr. 1997/7/CE privind protecţia consumatorilor în cazul contractelor la distanţă[99]); „semnătura electronică”, „semnatar”, „date de creare a semnăturii”, „dispozitiv de creare a semnăturii”, „produs asociat semnăturii electronice”, „certificat”, „certificat calificat” (Directiva nr. 1999/93/CE privind un cadru comunitar pentru semnăturile electronice[100]).
Dincolo de aceste precizări noţionale, se impune, fără discuţie, interpretarea dispoziţiilor legale europene. Sunt extrem de multe situaţii, deduse pe rolul instanţelor naţionale, care pun probleme insuficient lămurite în corpul regulamentelor. Soluţiile pronunţate de CJUE stau mărturie că este preferabilă interpretarea noţiunilor la nivelul instanţei europene şi nu la nivel statal. Odată ce instanţele naţionale oferă, fiecare, propria interpretare, se pierde rolul de armonizare şi de unificare al dreptului european.
Un rol esenţial în calificarea noţiunilor cuprinse în dreptul Uniunii Europene revine Curţii de Justiţie de la Luxembourg. Pe calea întrebărilor preliminare, sunt dezlegate problemele de drept ivite în cursul aplicării dreptului unional, în faţa autorităţilor judiciare naţionale.
Din acest motiv, este preferabil ca textele actelor europene să fie cât mai clare, iar acolo unde normele juridice lasă loc de echivoc, să se recurgă la interpretarea Curţii. Tocmai pentru că s-a avut în vedere varietatea şi multitudinea soluţiilor naţionale în raport cu o anumită problemă de drept, Curtea a avansat ideea existenţei unor noţiuni sau categorii autonome, reglementate în regulamentele europene. Justificarea interpretării autonome rezidă în necesitatea unificării practicii în materia raporturilor juridice cu element de extraneitate, lăsând la o parte posibilele soluţii oferite de magistraţii instanţelor naţionale. Categoriile autonome trebuie să devină categorii comune statelor membre, cu atât mai mult cu cât acestea au prioritate de aplicare faţă de dreptul naţional.
- b. Calificarea normelor din convenţii internaţionale
Calificările conţinute în convenţii internaţionale sunt, de fapt, calificări legale. Interesează acele tratate internaţionale care, odată ratificate, devin parte integrantă a dreptului intern. Calificarea convenţională este, în realitate, o calificare legală, întrucât se realizează prin intermediul dispoziţiilor legale care încorporează convenţia internaţională. Tratatele internaţionale leagă statele semnatare, pentru care convenţia are putere de lege[101].
S-a subliniat[102] că este preferabil de evitat ca fiecare stat să califice potrivit lex fori, întrucât acest lucru ar afecta echilibrul convenţiei internaţionale în cauză. Se recomandă ca, în vederea calificării, să fie identificată intenţia comună a părţilor care au negociat încheierea convenţiei, astfel ca operaţiunea calificării să corespundă realităţii juridice pe care acestea au dorit să o exprime.
Desigur, apare ideal ca, la momentul încheierii tratatului internaţional, statele-părţi să lămurească termenii utilizaţi. În măsura în care este necesar ca aceştia să fie explicaţi/ interpretaţi, este recomandabil ca problemele de calificare să fie incluse în tratat. Aşa s-a procedat, de pildă, în Convenţia de la Haga din 1984 cu privire la legea aplicabilă trust-ului şi recunoaşterii acestuia. Convenţia conţine o definiţie oportună a trust-ului, care este o instituţie de provenienţă anglo-saxonă, necunoscută în dreptul ţărilor continentale[103].
- c. Problema calificării autonome
Calificarea autonomă este indicată ca situaţie care exclude conflictul de calificări. Calificarea se realizează pe baza generalizării calificărilor diferite ale aceleiaşi noţiuni din sistemele de drept naţionale. Fiind libere sau independente de sistemele de drept în prezenţă, aceste calificări sunt considerate autonome[104]. Calificarea autonomă presupune recursul la dreptul comparat, pentru a deduce modalităţile în care diferite sisteme de drept califică o anumită noţiune şi pentru a stabili care este noţiunea juridică autonomă care va fi luată în considerare la calificarea unei norme juridice[105].
Calificarea autonomă nu are acelaşi înţeles cu calificarea internaţională. Calificarea autonomă implică utilizarea, prin metoda generalizării, a calificărilor diferite date aceleiaşi noţiuni, fără a aduce atingere identităţii sistemelor de drept naţionale. În schimb, calificarea internaţională presupune un sistem de drept internaţional privat uniform. Tot în rândul diferenţelor se înscrie şi faptul că în cadrul calificării internaţionale, conceptele au semnificaţie universal valabilă, iar calificarea are ca scop identificarea normei conflictuale ca aparţinând materiei persoanelor, actului juridic, bunurilor etc. Calificarea autonomă urmăreşte, în schimb, determinarea sistemului conflictual adecvat speţei[106].
-
5. Concluzii
Indispensabilă dreptului internaţional privat, instituţia calificării primeşte noi valenţe în contextul multiplicării normelor europene din regulamente şi din directivele care reclamă transpunerea în legile naţionale ale statelor membre. Dreptul european operează frecvent cu concepte autonome şi generează paralelismul cu reglementările naţionale, în ce priveşte calificarea unor noţiuni apropiate sau identice. Doctrina şi jurisprudenţa adaugă pagini care rescriu istoria calificării şi o ancorează, mai temeinic, în operaţiunile de determinare a legii aplicabile raportului juridic cu element de extraneitate.
[96] Prelucrarea datelor cu caaracter personal implică un set de principii expres reglementate. Legea română privind protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date (Legea nr. 677/2001) conţine, alături de regulile directoare care guvernează operaţiunile de prelucrare, drepturile persoanelor vizate prin prelucrare (a se vedea Al. Bleoancă, Contractul în formă electronică, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2010, p. 175-176).
[97] Setul de directive referitoare la protecţia datelor personale a fost transpus prin două legi adoptate de legiuitorul român: Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date (pentru Directiva nr. 1995/46/CE) şi Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice (pentru Directiva nr. 2002/58/CE).
[98] Directiva nr. 2000/31/CE a fost transpusă în dreptul român prin Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic (modificată).
[99] Directiva nr. 1997/7/CE a fost transpusă în dreptul român prin O.G. nr. 130/2000 (aprobată cu modificări prin Legea nr. 51/2003). Textul ordonanţei a fost republicat în M.Of. nr. 177/7.03.2008.
[100] Această directivă a fost transpusă prin Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică.
[101] B. Selejan-Guţan, L.-M. Crăciunean, Drept internaţional public, ed. a 2-a, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2014, p. 222-236.
[102] Y. Loussouarn, P. Bourel, P. de Vareilles-Sommières, Droit international privé, op. cit., p. 257-258.
[103] Loc. cit.
[104] I. Macovei, Drept internaţinal privat, Vol. I…, op. cit., p. 87; S. Deleanu, Drept internaţional privat. Partea generală, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2013, p. 114.
[105] N. Diaconu, Teoria conflictelor de legi în materie civilă, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2005, p. 80.
[106] R.-B. Bobei, Calificarea şi conflictul de calificări în dreptul internaţional privat, Ed. All Beck, Bucureşti, 2005, p. 27-28.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.