Calificarea în conflictele de legi şi în conflictele de jurisdicţii
Călina Jugastru - iunie 6, 2016Calificarea efectuată conform legii forului este o regulă larg răspândită. Este de ordinul evidenţei că legea instanţei sesizate este cea mai apropiată judecătorului forului. Este, totodată, legea pe care acesta o cunoaşte cel mai bine, astfel că nu apare nicio dificultate de aplicare (iura novit curia). Calificarea înseamnă, în esenţă, interpretarea normei conflictuale. Ori, judecătorul forului este cel mai în măsură să interpreteze norma conflictuală care aparţine de drept al instanţei sesizate[86]. Normele de drept internaţional privat aparţinând forului sunt norme naţionale, astfel că şi calificarea avută în vedere de legiuitor (în art. 2558 C. civ.) se referă la sistemul de drept naţional.
Fără îndoială, diferenţele existente între normele conflictuale ale sistemele de drept naţionale nu pot fi surmontate prin statuarea unei alte reguli decât calificarea lex fori[87]. La acest moment, nu se poate identifica o altă regulă, care să răspundă optim scopului calificării în dreptul internaţional privat. Dintr-o asemenea perspectivă, doctrina străină afirmă că acceptarea legii forului, în caz de calificare, este mai curând o atitudine de resemnare, decât de entuziasm. Adversarii calificării conform legii forului au arătat că această soluţie este un vehicul al izolaţionismului juridic[88].
Oricum, este în spiritul realismului juridic a accepta regula de calificare lex fori. Unele corecţii ale acestui principiu sunt necesare şi se concretizează sub forma excepţiilor, adică a situaţiilor în care calificarea are loc după altă lege decât legea statului instanţei sesizate. Pe măsură ce procesul de unificare a dreptului internaţional privat va dobândi amploare, se vor reduce diferenţele de conţinut şi legătură, în ceea ce priveşte normele conflictuale. Numai o unificare deplină va permite renunţarea la calificarea după legea forului, justificată de operarea noţiuni identice, la nivel conflictual. Deocamdată, rezultatele unificării regionale pot fi observate în soluţiile de excepţie, întrucât calificarea este permisă prin apelul la noţiunile conţinute în dreptul convenţional şi în dreptul unional.
Excepţiile de la calificarea lex fori
Situaţii de excepţie reglementate de Codul civil
Spre deosebire de Legea nr. 105/1992, care a menţionat doar situaţia-regulă, Codul civil este cuprinzător şi valorifică atât regula, cât şi excepţiile identificate în doctrina anterioară.
În cazurile expres prevăzute de art. 2558 alin. 2-5 C.civ., calificarea respectă altă lege decât legea instanţei sesizate. Aşa cum aplicarea legem fori este apanajul suveranităţii statale, excepţiile se justifică în respectul aceluiaşi principiu. Este la latitudinea statului suveran să permită ca, în cazuri determinate, să se aplice o altă lege de calificare decât legea instanţei sesizate. Este, de fapt, o modalitate de realizare a rolului dreptului internaţional privat – acela de a coordona sistemele juridice naţionale, de a le pune în acord unele cu altele şi de a le pune în acord cu dreptul european.
Enumerăm excepţiile de la principiul calificării conform lex fori, în ordinea în care acestea sunt abordate în textul Codului.
- a. Calificarea în caz de retrimitere
Retrimiterea este o instituţie utilă şi indispensabilă în dreptul internaţional privat. Ea presupune conflictul negativ de legi, în sensul că niciuna dintre legile în prezenţă nu acceptă să se aplice raportului juridic, ci îşi conferă reciproc competenţă de aplicare sau trimit mai departe, la legea unui stat terţ[89]. Legea română, spre exemplu, conferă competenţă de aplicare legii franceze, iar legea franceză refuză competenţa în materia respectivă şi trimite înapoi la legea română. De această dată, se va aplica legea română, în sensul de drept material sau substanţial (normele juridice care reglementează persoana fizică, contractele speciale, succesiunile etc.).
În ipoteza retrimiterii, calificarea se face după legea străină care a retrimis la legea română. Dreptul român admite doar retrimiterea de gradul I[90], adică situaţia în care legea română face trimitere la legea străină, iar legea străină retrimite la legea română. În măsura în care operăm cu instituţia retrimiterii, trebuie să admitem că şi calificarea noţiunilor din structura normei conflictuale care dispune retrimiterea se realizează după această lege.
- b. Calificarea după natura bunurilor
Legea care guvernează calificarea naturii bunurilor este indicată în art. 2558 alin. 3 C. civ. Natura mobiliară sau imobiliară a bunurilor se determină conform legii locului unde bunurile se află sau sunt situate. Excepţia este motivată de legătura mai strânsă a bunurilor cu legea statului unde se găsesc acestea la momentul când se face calificarea, decât cu legea statului instanţei sesizate (bineînţeles, în cazul în care bunurile sunt pe teritoriul unui alt stat decât statul forului).
- c. Calificarea instituţiilor nereglementate de dreptul forului
Una dintre excepţiile general admise de la calificarea lex fori este calificarea care priveşte instituţii fără corespondent în dreptul forului. Este o măsură de precauţie din partea legiuitorului, determinată de diferenţele notabile între sistemele de drept continental şi anglo-american. Şi unul şi celălalt, au particularităţi de reglementare care se reflectă în instituţii-unicat pentru respectivul sistem de drept.
Problema calificării instituţiilor necunoscute forului este atribuită (în ce priveşte paternitatea ideii) lui Bartin[91]. Acesta a pus problema calificării „sfertului văduvei” (speţa Bartholo), instituţie reglementată de dreptul maltez, dar nereglementată de dreptul francez. După dreptul maltez, soţul supravieţuitor primea o pătrime din bunurile soţului predecedat, pe când sistemul francez nu cunoştea o astfel de reglementare[92].
Tot aşa, dreptul musulman reglementează kafala, care este o măsură de protecţie destinată minorilor şi care presupune plasarea acestora într-o familie „familie de primire”), în vederea întreţinerii şi educaţiei[93]. Nu este nicio suprapunere cu instituţia adopţiei (nereglementată în dreptul musulman), întrucât kafala nu are efecte asupra filiaţiei.
Calificarea instituţiilor care nu se regăsesc în sistemul juridic al forului prezintă interes major pentru dreptul internaţional privat. În raporturile transfrontaliere, găsirea unor soluţii confortabile pentru toate părţile implicate este indispensabilă. Nu este posibilă nici uniformizarea absolută, totală a reglementărilor naţionale, după cum refuzul surmontării obstacolelor cunoscute din diferenţele de legiferare, nu poate fi admis. Permisiunea legii forului de a aplica o calificare consacrată în străinătate, în sistemul juridic al altui stat, este un gest de suveranitate pe care îl întreprinde statul forului, în ideea coordonării normelor naţionale de conflict.
- d. Calificarea potrivit voinţei părţilor
În materiile în care funcţionează lex voluntatis, părţile pot desemna conţinutul noţiunilor cu care operează, fără a putea defini ele însele actul juridic încheiat[94].
„Când părţile au determinat ele însele înţelesul noţiunilor dintr-un act juridic, calificarea acestor noţiuni se face după voinţa părţilor” (alineatul ultim al art. 2558 C. civ.). Lex voluntatis în materia calificării este o aplicaţie particulară a principiului autonomiei de voinţă, care guvernează materia actelor juridice în dreptul internaţional privat. Fie că este vorba despre contracte, fie că sunt în discuţie acte juridice unilaterale, părţile şi, respectiv, autorul[95] actului unilateral, au libertatea de a alege legea aplicabilă. De asemenea, au libertatea de a califica noţiunile de care s-au folosit în actul juridic pe care l-au încheiat.
Alte excepţii de la calificarea lex fori
Doctrinar, au fost semnalate şi alte situaţii în care se recurge la legi diferite de legea forului, pentru a califica noţiunile care intră în structura normei conflictuale.
În principal, sunt în discuţie calificări cuprinse în dreptul Uniunii Europene şi în tratatele internaţionale. Calificările din dreptul unional se impun statelor din spaţiul european, iar calificările din convenţiile internaţionale sunt obligatorii pentru statele-părţi semnatare ale convenţiei. Nu este vorba despre o eventuală abdicare de la suveranitate; dimpotrivă, statele decid suveran măsura în care permit, pe propriul teritoriu, alte calificări decât lex fori.
[86] Pentru argumente în favoarea calificării lex fori, I.P. Filipescu, A.I. Filipescu, op. cit., p. 88-89; D.-Al. Sitaru, Drept internaţional privat. Partea generală. Partea specială – Normele conflictuale în diferite ramuri şi instituţii ale dreptului privat, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2013, p. 62.
[87] Legea forului este legea ţării unde se desfăşoară procesul. În procesele de drept internaţional privat se apreciază că organele arbitrale nu au o lege a forului. Potrivit concepţiei restrictive din dreptul român, o asemenea poziţie poate fi susţinută doar în ceea ce priveşte arbitrajul ad-hoc (I. Deleanu, S. Deleanu, Mică enciclopedie a dreptului. Adagii şi locuţiuni latine în dreptul românesc, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2000, p. 192).
Pentru organele de jurisdicţie cu sediul în România, lex fori este legea română. A se vedea, R.-B. Bobei, op. cit., p. 48, nota 2 de subsol.
[88] Cu privire la problema calificării după legea forului şi excepţiile permise în dreptul francez, a se vedea, Y. Loussouarn, P. Bourel, P. de Vareilles-Sommières, op. cit., p. 257-259. La origine, regula calificării lex fori a fost considerată singura adecvată, în virtutea suveranităţii statelor (a se vedea, JCI. Droit international. Fasc.531: Qualification en droit international privé, material disponibil pe pagina web http://www.lexisnexis.fr/droit-document/fascicules/jcl-droit-international/126_EG_DI0_510126CH_1_PRO_231696.htm, consultată la 6 decembrie 2015).
[89] Pentru detalii referitoare la noţiunea şi originea jurisprudenţială a retrimiterii, a se vedea, A. Oprea, Repere privind tehnica retrimiterii în dreptul internaţional privat, în Revista Română de Drept Privat nr. 6/2015, p. 136.
[90] Conform art. 2559 C.civ., dacă legea străină face trimitere la legea română sau la legea altui stat, se aplică legea română, dacă nu se prevede expres în alt mod. Ipoteza expusă evocă retrimiterea de gradul al II-lea.
[91] Pentru referinţe bibliografice, M. Attal, A. Raynouard, Droit international privé, Tome 1: Principes généraux, p. 317.
[92] „Dans tous les cas, une phase d’analyse de l’institution étrangère, tendant à dégager son rôle, précède celle du classement dans l’une des catégories de droit international privé du for. Selon l’expression d’un auteur allemand, il faut «placer l’étoffe étrangère dans les tiroirs du système national» (Melchior); selon celle de l’autre, «l’État étranger caractérise ses règles, l’État du for les classes» (Raape)” (B. Audit, L. d’Avout, Droit international privé, op. cit., p. 240-241).
[93] Pentru explicaţii, B. Audit, L. d’Avout, op. cit., p. 240-241.
[94] T.R. Popescu, Drept internaţional privat, Ed. Romfel, Bucureşti, 1994, p. 92.
[95] Potrivit sublinierii doctrinei, criteriul care permite diferenţierea actului unilateral de contract vizează împrejurarea dacă actul juridic are părţi sau doar autor (a se vedea P. Vasilescu, Drept civil. Obligaţii, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2012, p. 223).
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.