Calificarea în conflictele de legi şi în conflictele de jurisdicţii
Călina Jugastru - iunie 6, 2016Competence in the conflicts of law and in the conflicts of jurisdictions
In this study, the author describes the competence in the conflicts of law and in the conflicts of jurisdictions, which is a logical and legal operation of interpreting the sense of the legal concepts expressing the content and the relation of the conflict-of-law rule, of interpreting the concepts and finally, of classification into a legal category – in relation to a system of law.
The structure and the content of the study reveal the comments on the preliminary considerations, on the subject matter and mechanism of the competence, on the typology of competence, of the law according to which the competence is given in the Romanian law and on the conclusions.
In conclusion, the institution of competence receives new valences in the context of multiplying the European rules in the regulations and directives requiring their transposition into the national laws of the Member States. The European law frequently operates with autonomous concepts and generates parallelism with the national regulations, as regards the competence of certain similar or identical concepts.
Keywords: conflicts of law, conflicts of jurisdictions, competence, rule of law.
-
1. Consideraţii preliminare
Calificarea şi conflictul de calificări. Noţiuni
Instituţie centrală a dreptului internaţional privat, calificarea are reglementare distinctă pentru conflictele de legi şi pentru conflictele de jurisdicţii. Prezenţa raportului juridic cu element de extraneitate determină obligativitatea de a califica, în sensul determinării apartenenţei raporturilor – în funcţie de conţinutul lor – la o instituţie sau la o categorie a dreptului privat[1].
Determinarea legii aplicabile raportului juridic cu element de extraneitate este indisolubil legată de problema calificării[2]. Diversitatea sistemelor juridice naţionale, dreptul convenţional şi dreptul unional – care operează cu noţiuni specifice, face necesară lămurirea prealabilă a termenilor pe care îi conţine norma conflictuală.
Pentru a afla ce lege va cârmui efectele juridice ale raportului cu element străin, trebuie să determinăm mai întâi cu ce legi are legătură acel raport. Indicaţia este dată de punctul de legătură, care localizează raportul juridic în spaţiu. Pentru identificarea punctului de legătură, trebuie determinat în prealabil conţinutul acestuia, adică raporturile juridice reglementate de norma conflictuală. În acest scop, dreptul internaţional privat recurge la categorii precum acte juridice, persoane, bunuri, succesiuni[3] etc.
În raport de optica proprie a legiuitorului naţional, este posibil ca aceste categorii să cunoască variaţiuni, în ceea ce priveşte conţinutul, în diferite state. Câteva exemple frecvent redate în literatură[4]: prescripţia acţiunii în justiţie este considerată în dreptul englez ca fiind o problemă de procedură, pe când în dreptul continental este socotită o problemă de drept material, substanţial. Viciile de consimţământ[5] pot să aparţină statutului personal sau materiei contractelor; leziunea poate constitui o problemă care aparţine statutului real sau materiei contractelor ş.a.[6]
Care este relaţia dintre lex causae şi calificare? Judecătorul forului este ţinut să determine legea aplicabilă unei anumite instituţii. Rezultă, la o simplă examinare a dispoziţiilor de drept internaţional privat român, că statutul individual se supune legii naţionale, că actele juridice bilaterale urmează legea aleasă de comun acord de părţi, că bunurile imobile sunt guvernate de lex rei sitae ş.a. Ceea ce presupune încadrarea instituţiei date în una dintre categoriile cunoscute ale statului forului.
Calificarea este o operaţiune utilizată şi în dreptul intern; în acest caz, încadrarea noţiunii într-o anumită categorie se raportează doar la categoriile juridice oferite de sistemul de drept intern. În dreptul internaţional privat[7], calificarea implică analiză şi alegere, dintre categoriile juridice oferite de mai multe sisteme de drept naţional, de dreptul unional sau de dreptul convenţional, după caz. O situaţie deosebită este cea în care dreptul forului nu reglementează anumite instituţii. Calificarea, în asemenea situaţii, nu se poate face după regula „calificarea lex fori”. Reperul pentru calificare îl va constitui acel sistem de drept care reglementează noţiunea sau instituţia respectivă.
Calificarea este o operaţiune logico-juridică de descifrare a sensului noţiunilor juridice care exprimă conţinutul şi legătura normei conflictuale, de interpretare a noţiunilor şi, în final, de încadrare într-o categorie juridică – în raport cu un sistem de drept[8]. Conflictul de calificări[9] evocă situaţia în care o anumită noţiune, din conţinutul sau din legătura normei conflictuale, primeşte înţelesuri diferite de la un sistem de drept la altul.
Conflictul de calificări are o anume specificitate în dreptul internaţional privat, în sensul că pune în prezenţă mai multe sisteme de drept, iar soluţia conflictului de calificări „comandă”, în ultimă instanţă, soluţia conflictului de legi[10]. Conflictul de calificări configurează ipoteza în care raportul juridic este susceptibil de a fi guvernat de legi aparţinând unor state diferite. Fiecare dintre aceste legi are o altă optică asupra înţelesului noţiunilor din norma conflictuală, ceea ce va determina opţiunea pentru unul sau pentru altul dintre sistemele de drept.
Între factorii care influenţează sau determină calificarea sunt enumeraţi[11]: împrejurarea că noţiunile juridice pot avea sensuri diferite în mai multe sisteme de drept; împrejurarea că unele sisteme de drept conţin instituţii juridice care nu sunt reglementate în sistemul legislativ al forului; faptul că diferite sisteme legislative încadrează situaţii identice în categorii juridice distincte. Ruperea logodnei, de exemplu, este raportată fie la răspunderea delictuală, fie la răspunderea contractuală. Tot aşa, dacă de cujus nu are moştenitori, iar decesul are loc în străinătate, cui vor reveni bunurile şi cu ce titlu? Variante posibile – bunurile să intre în patrimoniul statului al cărui cetăţean a fost defunctul ori să fie preluate de statul pe al cărui teritoriu se găseau bunurile la data deschiderii succesiunii. Se impune calificarea dreptului statului asupra bunurilor vacante. Dacă este vorba despre un drept de moştenire, atunci bunurile vor reveni statului de cetăţenie al defunctului. Dacă bunurile ar trece în patrimoniul statului ca bunuri fără stăpân (res nullius), ele vor fi atribuite, cu acest titlu, statului pe al cărui teritoriu se găsesc.
Ceea ce are relevanţă, din perspectiva dreptului internaţional privat, este conflictul de calificări. Operaţiunea calificării, în sine, nu ridică probleme deosebite. Dificultăţile apar odată ce, examinându-se sistemele de drept în prezenţă, noţiunile cunosc diferenţe de definire sau de interpretare ori atunci când instituţiile nu sunt reglementate în dreptului forului. Astfel, conflictul de calificări „poate fi conceptualizat sub forma unei divergenţe de subsumare a situaţiilor de fapt unor noţiuni juridice diferite”[12].
Dimensiunile calificării
Practicile naţionale extrem de variate, în ceea ce priveşte încadrarea unor noţiuni juridice în categorii juridice, generează interogaţii cu privire la posibilitatea convertirii calificării într-un instrument de politică legislativă. Doctrinar, au fost remarcate valenţele multiple ale instituţiei calificării, precum şi pericolul „derapajelor” de legiferare, la nivel naţional.
Subliniem câteva idei care pun în relief dimensiunile conferite calificării, din perspectiva legiuitorului naţional şi din perspectiva tendinţelor de uniformizare legislativă.
- a. Calificarea are o dimensiune axiologică, întrucât reflectă valorile consacrate ale statului forului[13]. Din acest punct de vedere, este elocventă instituirea principiului (adoptat de majoritatea ţărilor) potrivit căruia calificarea se realizează conform legii forului. Nu numai că lex fori este legea cea mai comodă pentru organul de jurisdicţie (iura novit curia). Dar, legea forului oferă certitudinea că soluţia conflictului de legi sau a conflictului de jurisdicţii este în consonanţă cu valorile economice, sociale şi culturale recunoscute de statul instanţei sesizate şi încorporate în sistemul de drept al acestui stat.
- b. Calificarea este un instrument de politică legislativă şi judiciară. În general, reglementarea instituţiilor juridice transpune politica statală în diferite domenii. De exemplu[14], imperativul protecţiei copilului a impus, în dreptul francez, calificarea recunoaşterii judiciare a filiaţiei naturale, ca şi chestiune de stare civilă, care este guvernată de legea personală a copilului. Asemenea consideraţii fundamentează încadrarea capacităţii, numelui, filiaţiei ş.a., în categoria statutului personal.
Într-o extremă, calificarea poate să reprezinte un instrument la îndemâna judecătorului, pentru atingerea unei anumite finalităţi. Mai precis, recurgându-se la o ficţiune sau la o falsă calificare, se evită consecinţele juridice ale aplicării unei norme juridice, apreciată ca fiind inacceptabilă. Un exemplu[15] pentru ilustrarea acestei teze. Contractul de concesiune încheiat între o societate americană şi o societate tunisiană a fost reziliat unilateral de către partenerul american. Litigiul s-a aflat pe rolul instanţei tunisiene, care a calificat rezilierea contractului ca fiind o problemă care aparţine răspunderii delictuale (aşadar, se supune dreptului tunisian, ca lex loci delicti) şi nu ca o problemă de răspundere contractuală (guvernată, în principiu, de lex contractus). Calificarea operaţiunii de desfiinţare a contractului pe terenul răspunderii delictuale a fost dictată, în speţă, de obţinerea de către partenerul din Tunisia, a unei reparaţii consistente a prejudiciului[16]. Într-un asemenea context, semnificaţia calificării apare prin prisma consecinţelor juridice urmărite. Prin filtrul acestui exemplu, calificarea nu exprimă decât un adevăr relativ, fiind dependentă de efectul juridic scontat, căruia îi este asociată[17].
Am putea afirma că instituţia calificării este reflexia actualităţii legislative din statul forului. La fel ca ordinea publică de drept internaţional privat, calificarea prezintă, în oglindă, opţiunea legiuitorului naţional pentru anumite standarde şi valori actuale, care configurează societatea la un moment dat.
[1] A se vedea, D.A. Popescu, M. Harosa, Drept internaţional privat, Tratat elementar, vol. I, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1999, p. 331.
[2] O. Ungureanu, C. Jugastru, A.Circa, Manual de drept internaţional privat, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2008, p. 86-90.
[3] “Ştiinţa dreptului, încă din cele mai vechi timpuri, nu a putut face abstracţie de efectele materiale, patrimoniale ale morţii. Tot ce ne-a aparţinut lăsăm în urma noastră. Dar, cui? Şi în ce condiţii? Sarcina de a răspunde la aceste întrebări revine dreptului succesoral. Însă lucrurile pot deveni extrem de complicate atunci când succesiunea pune în balanţă mai multe sisteme de drept, aparţinând unor ţări diferite, care-şi dispută între ele competenţa. Atunci când succesiunea prezintă legături cu mai multe sisteme de drept vorbim despre o succesiune internaţională (internationaler Erbfall)” (D.A. Popescu, Consideraţii privind determinarea legii aplicabile succesiunilor internaţionale – Internationales Erbrecht – Partea I, în Revista Română de Drept Privat nr. 4/2007, p. 143).
[4] S. Deleanu, Drept internaţional privat, vol. 1, Ed. Dacia Europa Nova Lugoj, 1999, p. 115.
[5] Pentru definirea viciilor de consimţământ, a se vedea, O. Ungureanu, C. Munteanu, Drept civil. Partea generală, în reglementarea noului Cod civil, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2013, p. 205-206; I. Dogaru, S. Cercel, Drept civil. Partea generală, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2007, p. 117.
[6] B. Audit, L. d’Avout, Droit international privé, septième édition refondue, Economica, Paris, 2013, p. 236.
[7] Pentru un scurt istoric al operaţiunii calificării, a se vedea, I. Macovei, Drept internaţional privat, vol. I, Ed. Ars Longa, Iaşi, 1999, p. 79-80.
[8] Într-o definiţie apropiată, prin calificare se înţelege operaţiunea de determinare a categoriei juridice în care se încadrează o situaţie de fapt, având drept consecinţă indicarea legii competente [a se vedea, I. Macovei, N.R. Dominte, comentariul art. 2558 C. civ., în F.-A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei (coord.), „Noul Cod civil. Comentariu pe articole”, vol. II, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2012, p. 2556].
[9] Pentru definirea conflictului de calificări, a se vedea, N. Diaconu, Drept internaţional privat, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2002, p. 58.
[10] Y. Loussouarn, P. Bourel, P. de Vareilles-Sommières, Droit international privé, 10e édition, Dalloz, Paris, 2013, p. 249.
[11] I.P. Filipescu, A.I. Filipescu, Tratat de drept internaţional privat, ediţie revăzută şi adăugită, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2005, p. 84-85.
[12] R.-B. Bobei, Calificarea şi conflictul de calificări în dreptul internaţional privat, Ed. All Beck, Bucureşti, 2005, p. 99.
[13] R. Boukhari, La qualification en droit international privé, în „Les Cahiers de droit” vol. 51, nr. 1/2010, p. 189-190.
[14] Ph. Francescakis, La théorie du renvoi et les conflits de systèmes en droit international privé, Sirey, Paris, 1958, nr. 23, lucrare citată după R. Boukhari, op. cit., p. 184.
[15] Speţa Agrimotor, soluţionată de Curtea de Apel Tunis, la data de 25 decembrie 1982, citată după R. Boukhari, La qualification en droit international privé, op. cit., p. 185.
[16] Cu privire la aceste probleme, a se vedea, R. Boukhari, op. cit., p. 185.
[17] A se vedea, M.-C. de Lambertye-Autrand, La distinction des meubles et des imeubles en droit international privé, Thèse de doctorat, Université de Paris I Panthéon-Sorbonne, Paris, 2001, nr. 36, nota 49, apud P. Lagarde, La qualification des biens en meubles et immeubles dans le droit international privé du patrimoine familial, în Mélanges en l’honneur de Mariel Revillard. Liber amicorum, Defrénois, Paris, 2007, nota 46, p. 222-223 (a se vedea, pentru aceste referinţe bibliografice, R. Boukhari, La qualification en droit international privé, op. cit., p. 185, nota 151 de subsol).
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.