Crima de agresiune – un updating sau un upgrading necesar?
Alexandru-Liviu Lascu - februarie 1, 2016Istoria recentă ne înfățișează o intervenție de acest gen în cursul primăverii anului 1999 când o coaliție de state aparținând N.A.T.O. au bombardat Iugoslavia pentru a determina forțele armate și de securitate ale acestui stat să își retragă trupele de pe teritoriul provinciei iugoslave Kosovo. Această intervenție militară a fost determinată de faptul că, urmare a unor mișcări de natură politică și militară ale etnicilor albanezi din această provincie, în scopul declarării independenței, Guvernul Federației Iugoslave, condus de Slobodan Milošević, a trecut la represalii, provocând mii de morți și răniți în rândul populației civile și un număr foarte mare de refugiați. Situația prezentată în fața Consiliului de Securitate de către observatorii O.N.U. era foarte elocventă în sensul existenței unui dezastru umanitar în Kosovo și cu toate acestea Rusia, membru permanent al acestui consiliu, și-a manifestat dreptul de veto împotriva unei intervenții militare autorizate de Consiliul de Securitate al O.N.U.. Considerând că situația din Kosovo este intolerabilă, statele N.A.T.O., la inițiativa Marii Britanii și cu contribuția primordială a Statelor Unite, luând în considerare comportamentul recurent al guvernului de la Belgrad, au decis că trebuie să treacă la acțiuni militare concrete pentru a stopa escaladarea dezastrului umanitar. În evaluarea situației, un argument determinant a fost acela al dovezilor elocvente privind practicile de purificare etnică și încălcare masivă a normelor dreptului umanitar pe care regimul lui Slobodan Milošević le-a întreprins în cursul războiului civil din spațiul iugoslav petrecut în anii precedenți. În justificarea acțiunii lor, statele N.A.T.O. au invocat o obligație morală a statelor civilizate de a lua măsuri în astfel de situații, chiar dacă ele exced dreptului internațional.
Aceste premise de fapt ar fi trebuit să constituie un subiect de dezbatere în cadrul Conferinței de la Kampala deoarece situații privind încălcări masive ale dreptului internațional umanitar sunt destul de prezente pe mapamond, la o scară mai mică sau mai mare, iar intervențiile militare pentru stoparea lor reprezintă deseori, singurele remedii posibile. Ca atare, urmarea unor proceduri clasice de autorizare de către Consiliul de Securitate al O.N.U. ar putea constitui demersuri lipsite de succes în situațiile în care cel puțin unul dintre statele cu drept de veto în acest consiliu este animat de un interes politic meschin, în dezacord cu majoritatea opiniilor, așa cum a procedat Rusia în cazul Kosovo. Pe de altă parte, bombardarea Iugoslaviei în scopul stopării crizei umanitare din Kosovo este un precedent periculos pentru că, indiferent de justificarea sa morală și pe care nu o contestăm, ea reprezintă argumentul perfect pentru ca alte state sau coaliții de state să întreprindă așa numite ,,intervenții armate în scop umanitar” în situații mult mai ambigue, mai controversate și care, deși în esența lor nu vizează aspecte umanitare, ar fi justificate în acest scop.
În această idee a lipsei unor reglementări internaționale clare și pentru a nu încuraja deciziile arbitrare ale unor state de a întreprinde acțiuni militare în scop pretins umanitar pe teritoriul altor state, Curtea Internațională de Justiție a adoptat o practică uniformă în sensul de a prohibi acest gen de intervențiile militare, fără autorizarea Consiliului de Securitate al O.N.U. Astfel, în cauzele Nicaragua v. S.U.A și R. D. Congo v. Uganda, C.I.J. a statuat că: ,,în ciuda faptului că statele sunt responsabile pentru protejarea drepturilor cetățenilor săi și pentru menținerea păcii în regiunile unde se situează acestea, uzul de forță pe teritoriul altui stat reprezintă un mecanism total neadecvat pentru prevenirea violării drepturilor omului“[45].
O dezbatere care să se finalizeze cu o poziție comună a statelor în privința naturii legale sau ilegale a intervenției militare pe teritoriul altui stat în scop umanitar ar fi destul de greu de imaginat în prezent, în ciuda eforturilor depuse în acest sens, în condițiile în care opiniile unor remarcabili specialiști se situează într-o dizarmonie frapantă. Acestea variază de la considerarea intervenției umanitare ca fiind în deplină legalitate, potrivit opiniei profesorului Julius Stone[46], care susține că o intervenție militară întreprinsă în alte scopuri decât cele care urmăresc afectarea suveranității, integrității teritoriale și independenței politice ale statului atacat nu poate fi etichetată ca un act de agresiune și până la ilegalitatea sa de plano, potrivit opiniei profesorului Ian Browlie[47], care apreciază că odată ce intervenția în scop umanitar nu se regăsește în mod expres în conținutul dreptului internațional, este lipsită de relevanță justificarea de ordin moral pentru întreprinderea ei. Consensul specialiștilor este deplin însă atunci când se referă la implicațiile lipsei de reglementări în această privință, în sensul că va genera o marjă de apreciere considerabilă la îndemâna judecătorilor chemați să soluționeze cauze de acest gen[48], iar o practică judiciară neunitară ar avea un impact negativ semnificativ în ceea ce privește credibilitatea C.P.I.
3.2.4. Sprijinul armat pentru mișcarea de auto-determinare
O situație care implică o atenție deosebită în ipoteza analizei sale din perspectiva unui act de agresiune o reprezintă cea a sprijinului armat pe care un stat sau grup de state îl acordă unor beligeranți implicați într-un război de autodeterminare. Aspectele contradictorii în privința acestor situații sunt determinate de faptul că în cuprinsul notelor explicative elaborate de comitetul de experți care au redactat proiectul Rezoluției O.N.U. nr. 3314/1974 privind Actul de Agresiune și care se regăsește integral în conținutul art. 8 bis alin. (2) din Statutul C.P.I. așa cum a fost el amendat în cadrul Conferinței de la Kampala există o referire care, în termeni generali, apreciază ca legitimă intervenția militară a unui stat străin în sprijinul luptei unui popor pentru autodeterminare[49].
Analizând această remarcă a comisiei de experți pe marginea textului ce definește actul de agresiune, se impune să facem câteva precizări. În primul rând, dreptul la autodeterminare al popoarelor este un principiu recunoscut și menționat explicit în cuprinsul art. 1 alin. (2) din Carta Națiunilor Unite[50]. În același timp, nu este lipsit de semnificație să facem precizarea că, în primele decenii de după cel de-al Doilea Război Mondial, pe întregul mapamond, a apărut un fenomen de amploare al mișcărilor de eliberare națională a popoarelor aflate sub dominația puterilor coloniale. Ca atare, spiritul vremurilor în care s-a adoptat Carta Națiunilor și Rezoluția O.N.U. nr. 3314/1974 era unul în favoarea sprijinirii acestor popoare pentru dobândirea suveranității și independenței lor naționale. În acest context, recurgerea popoarelor care au purtat războaie de eliberare națională la sprijin militar extern de la alte state nu a fost văzută ca o violare a principiilor Cartei Națiunilor Unite și nici sprijinul militar al statelor străine nu a fost considerat ca act de agresiune. Între timp, acest gen de mișcări politice sau militare în scopul eliberării de sub dominația colonială a popoarelor, în cea mai mare parte, s-a încheiat. Nu putem să nu amintim câteva excepții de notorietate în acest sens cum ar fi, situația Palestinei sau a provinciei iugoslave Kosovo care încă parcurg drumul anevoios spre independență, dar, cu toate acestea, nu se poate aprecia că la nivel global persistă acest fenomen al luptei popoarelor pentru autodeterminare.
Este adevărat, pe de altă parte, că această luptă a popoarelor pentru autodeterminare a fost treptat înlocuită de o altă formă de luptă, aceea a minorităților pentru dobândirea drepturilor acestora de conservare a identității lor naționale, culturale sau, după caz, de dobândire a unor forme de autonomie în cadrul statelor în care se găsesc. Practic, pe o scară graduală a modalităților de manifestare a luptei pentru afirmare a unei minorități, mișcarea de autodeterminare, adică de obținere a independenței, reprezintă forma cea mai radicală.
Din aceste considerente, apreciem că ar fi fost extrem de oportună o dezbatere, în cadrul Conferinței de la Kampala pe acest gen de intervenție militară a unui stat străin care, deși excede, în mod evident, paradigmei decolonizării, vine în sprijinul unui pretins drept la autodeterminare al unei minorități etnice, naționale sau de altă natură. Are o minoritate, de orice natură ar fi aceasta, un drept la autodeterminare? Dacă da, atunci sprijinirea militară de către un stat străin a unui război în purtat în numele și în scopul acestui drept apare ca fiind un demers legitim? Sunt întrebări la care Conferința de la Kampala nu a oferit răspunsuri, iar lacunele normative nu fac altceva decât să dea posibilitatea unor state ca după bunul-plac și potrivit intereselor lor politice să interpreteze principii generoase din cuprinsul Cartei Națiunilor Unite cum este și acesta al dreptului popoarelor la autodeterminare. În acest sens, este suficient de exemplificativă situația actuală din Ucraina care are o parte din teritoriul național, peninsula Crimeea, sub ocupația Federației Ruse, iar o altă parte, din regiunea Donbas, sub controlul efectiv al separatiștilor ruși, sprijiniți, aproape nedisimulat de către Rusia. Aceasta din urmă, deși neagă implicarea ei în războiul civil din Ucraina, justifică integrarea peninsulei Crimeea în Federația Rusă ca fiind un act ce reprezintă dreptul la autodeterminare exprimat în mod liber de populația acestei peninsule, iar în ceea ce privește sprijinul pentru separatiștii ruși din estul Ucrainei, Rusia afirmă că nu face altceva decât să sprijine interesele minorității ruse din Ucraina, la fel ca al celor din orice altă țară, în scopul promovării drepturilor colective de care trebuie să se bucure aceste comunități. Chiar dacă această poziție a Rusiei este în dezacord cu cea a majorității statelor, motiv pentru care au și fost adoptate o serie de sancțiuni economice și o izolare a Rusiei în plan politic, câtă vreme nu există o clarificare normativă în dreptul internațional în privința aspectului la care ne-am referit, ea nu poate suporta consecințe juridice concrete.
[45] A se vedea, R. Goodman, Humanitarian Intervention and Pretexts for War, în ,,American Journal of International Law, vol. 100, 2006, p. 111; C.I.J., Military and Paramilitary Activities in and Against Nicaragua (Nicaragua v. U.S.A), C.I.J. Report 14, paragraf 268, 27 iunie 1986; Case Concerning Armed Activities on the Territory of the Congo (Democratic Republic of the Congo v. Uganda), C.I.J., Judgment of December 19, 2005, paragraf 152.
[46] A se vedea, J. Stone, Aggression and World Order, C.A.: University of California Press, Berkeley, U.S.A., 1958, p. 95.
[47] A se vedea, I. Browlie, Humanitarian Intervention, în J. Norton Moore (ed.) ,,Law and Civil War in the Modern World”, Baltimore and London: Johns Hopkins University Press, 1974, p. 217.
[48] A se vedea, K. Anderson, The Rise of International Criminal Law: Intended and Unintended Consequences, în ,,European Journal of International Law”, Oxford University Press, Vol. 20, 2009, pp. 331-333.
[49] A se vedea, Document A/9890/December, 6, 1974, Report of the Sixth Committee on the Question of Defining Aggression, Article 7:,, Nimic din cuprinsul acestei definiții și, în particular, din cuprinsul art. 3 nu va prejudicia în vreun fel dreptul la autodeterminare, libertate și independență, așa cum rezultă acesta din dispozițiile Cartei Națiunilor Unite, al popoarelor cărora în mod forțat li s-a încălcat acest drept, (…), în particular, popoarelor colonizate, conduse de regimuri rasiste sau în orice alt mod, aflate sub dominație străină; nu va fi afectat, de asemenea, dreptul acestor popoare de a se lupta pentru aceste deziderate, de a cere și a primi sprijin, în condițiile respectării principiilor prevăzute în Carta Națiunilor Unite…”, disponibil pe http://www.derechos. org/peace/dia/doc/dia76.html
[50] A se vedea, art. 1 alin. (2) din Carta Națiunilor Unite: ,,Scopurile Națiunilor Unite sunt următoarele: 1 …. 2. Să dezvolte relații prietenești între națiuni, întemeiate pe respectarea principiului egalității în drepturi a popoarelor și dreptului lor de a dispune de ele însele și să ia oricare alte măsuri potrivite pentru consolidarea păcii mondiale”, disponibil pe http://www.anr.gov.ro/docs/legislatie/internationala/Carta_Organizatiei _Natiunilor_Unite_ONU_.pdf
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.