Crima de agresiune – un updating sau un upgrading necesar?
Alexandru-Liviu Lascu - februarie 1, 2016Revenind la prevederile Statutului C.P.I., observăm că în versiunea finală, adoptată în cadrul Tratatului de la Roma, delegaţiile prezente, cu vot majoritar au decis ca în cuprinsul art. 5 alin. (1) să fie menţionată crima de agresiune la litera d) alături de crima de genocid, crimele împotriva umanităţii şi crimele de război, dar nu a adoptat o definiţie a acesteia. Există însă, o prevedere în conţinutul alineatului (2) al aceluiaşi articol în sensul următor: „Curtea îşi va exercita competenţa în ceea ce priveşte crima de agresiune când va fi adoptată o dispoziţie conform art. 121 (privitor la amendare) şi 123 (privitor la revizuire), care va defini această crimă şi va fixa condiţiile exercitării competenţei Curţii în ceea ce o priveşte. Această dispoziţie va trebui să fie compatibilă cu dispoziţiile pertinente ale Cartei Naţiunilor Unite”.
În vederea concretizării unei definiţii a acestei crime, sub egida O.N.U. şi cu participarea reprezentanţilor mai multor state semnatare ale Tratatului de la Roma, chiar a unora nesemnatare şi cu aportul unor O.N.G.-uri, a fost constituit un Grup Special de Lucru privind Crima de Agresiune care în perioada 2003 – 2007 a conceput un proiect de amendare a Statutul C.P.I. în scopul definirii crimei de agresiune, incluzând elementele sale constitutive şi condiţiile de exercitare a jurisdicţiei de către C.P.I. în privința acestei crime. Rezultatele studiului efectuat de către Grupul Special de Lucru au fost expuse Adunării Statelor Parte la Tratatul de la Roma cu ocazia primei Conferinţe de Revizuire a Tratatului de Roma al C.P.I., organizată în Kampala (Uganda) în perioada 31 mai – 12 iunie 2010, la care au participat 84 de delegaţii ale statelor şi 2500 de reprezentanţi ai unor organizaţii neguvernamentale.
În ceea ce priveşte definiţia crimei de agresiune, dezbaterile au fost relativ consensuale în privinţa definirii sale potrivit propunerilor Grupului Special de Lucru dar extrem de contradictorii în privinţa modului de exercitare a jurisdicţiei asupra acestei crime de către C.P.I.
Referindu-ne mai întâi la modul de definire a crimei, este demn de menţionat că s-a ajuns la un consens în privinţa interpretării dualiste a agresiunii: crimă de agresiune când se referă la un act comis de o persoană şi act de agresiune când se referă la acţiunea unui stat. Astfel, potrivit amendamentului propus, după articolul 8 al Statutului C.P.I., definind crima de război, urmează a se introduce articolul 8 bis, intitulat Crima de agresiune care, la alineatul (1) stipulează: „În scopurile prezentului Statut, crima de agresiune înseamnă planificarea, iniţierea ori executarea de către o persoană într-o poziţie de control efectiv sau direcţionare a acţiunilor politice sau militare ale unui stat a unei agresiuni care prin caracterul, gravitatea şi dimensiunea sa constituie o violare manifestă a Cartei Naţiunilor Unite”[24]. Aşadar, din conţinutul acestei dispoziţii se desprinde, în mod evident, concluzia că ea se referă la o infracţiune comisă de o persoană fizică. Această persoană este un subiect calificat deoarece prerogativele de care dispune, potrivit textului, sunt specifice unui conducător de stat sau de guvern sau a unei persoane care, deşi nu îndeplineşte în mod formal o asemenea funcţie, deţine în fapt aceste prerogative.
În cel de-al doilea alineat al articolului 8 bis, cel care defineşte actul de agresiune ca acţiune a unui stat, se prevede că: „În scopul paragrafului 1, actul de agresiune înseamnă uzul de forţă armată de către un stat împotriva suveranităţii, integrităţii teritoriale sau a independenţei politice a altui stat sau în orice altă manieră care contravine Cartei Naţiunilor Unite. Oricare din următoarele acte, indiferent de existenţa unei declaraţii de război, trebuie să fie calificat ca un act de agresiune, în acord cu Rezoluţia A.G. a O.N.U. nr. 3314/14 decembrie 1974… (se reiterează conţinutul art. 3 al acestei rezoluţii)”.[25] În definirea actului de agresiune, ca acţiune a statului, observăm că amendamentul propus include în formă identică conţinutul art. 3 al Rezoluţiei A.G. a O.N.U. nr. 3314/14 decembrie 1974, prezentat mai sus, şi care se referă la cele 7 modalităţi concrete prin care un stat poate exercita un act de agresiune faţă de alt stat.
În derularea firească a unei acţiuni de tragere la răspundere penală a unei persoane fizice pentru comiterea unei crime de agresiune desprindem concluzia că, mai întâi, trebuie să existe un act de agresiune al unui stat împotriva altui stat, calificat ca atare potrivit unuia sau mai multor tipare din cele menţionate în cuprinsul art. 8 bis alin. (2) şi, subsecvent, persoana fizică care a exercitat prerogativele de conducere a acţiunii statului agresor urmează a fi responsabilizată penal potrivit dispoziţiilor art. 8 bis alin. (1) pentru comiterea crimei de agresiune.
Dacă amendamentele mai sus amintite nu au stârnit controverse în cadrul Conferinţei de la Kampala, fiind adoptată textual propunerea Grupului Special de Lucru, în privinţa condiţiilor de exercitare a jurisdicţiei de către C.P.I. părerile au fost împărţite. Luând în considerare aceste divergenţe de idei, Grupul Special de Lucru a prezentat propuneri alternative pe care le-a supus dezbaterii. Elementul de maximă sensibilitate al discuţiilor a fost acela al stabilirii organismului care califică acţiunea unui stat ca fiind un act de agresiune sau nu. Un grup format în jurul delegaţiilor statelor care deţin calitatea de membri permanenţi ai Consiliului de Securitate al O.N.U. în încercarea evidentă de a-şi capitaliza un rol esenţial în această decizie au susţinut că unicul organism care să se pronunţe în calificarea unei acţiuni ca act de agresiune ar trebui să fie Consiliul de Securitate al O.N.U. Cum aceste state deţin însă un drept de veto în privinţa adoptării rezoluţiilor în cadrul Consiliului de Securitate al O.N.U., nu este greu de imaginat că în ipoteza adoptării acestui amendament, ele ar fi putut să blocheze orice decizie de calificare a unui act de agresiune care ar afecta interesele lor politice şi în acest fel să zădărnicească realizarea deplină şi efectivă a justiţiei penale internaţionale. În replică, de cealaltă parte s-a situat majoritatea delegaţiilor prezente care, deşi au considerat legitimă atribuirea unui astfel de rol Consiliului de Securitate al O.N.U., nu au acceptat o monopolizare a deciziei sale în această privință. Ca atare, adoptarea amendamentului a suscitat îndelungi dezbateri, medieri, iar datorită poziţiilor aproape ireconciliabile ale delegaţiilor au fost inclusiv tentative de renunţare la adoptarea lui. În final, a fost adoptată o formulă de compromis care, deşi a nemulţumit în bună măsură pe majoritatea delegaţilor prezenţi, a fost acceptată doar în considerentul interesului major al tuturor celor prezenţi pentru umplerea golul lăsat în conținutul Statutului C.P.I. încă de la adoptarea acestuia, în privinţa crimei de agresiune.
În fine, amendamentele dispoziţiilor statutare cu privire la aspectul de mai sus se regăsesc în conţinutul articolelor 15 bis şi 15 ter care, în esenţă, stabilesc că dacă la solicitarea unui stat parte sau în baza constatărilor proprii ale Procurorul C.P.I., acesta consideră că se impune efectuarea de investigaţii sub aspectul crimei de agresiune, înainte de a începe investigaţiile el trebuie să se adreseze Consiliului de Securitate al O.N.U. pentru a se pronunţa asupra existenţei sau nu a unui act de agresiune şi numai dacă acest organism se pronunţă în sensul calificării ca atare a actului de agresiune, atunci Procurorul C.P.I. va putea să demareze efectiv actele de investigare.
Există o singură situație care excede acestui cadru procedural, şi anume dacă timp de 6 luni de la notificarea Consiliului de Securitate al O.N.U. de către Procurorul C.P.I. nu primeşte nicio decizie privind calificarea actului de agresiune, atunci Procurorul C.P.I. poate demara actele de investigaţie în baza unei autorizări a Diviziei Preliminare a C.P.I.. Chiar şi în această situaţie, dacă printr-o decizie a Consiliului de Securitate se cere C.P.I. stoparea investigaţiilor, potrivit dispoziţiilor prevăzute de art. 16 din Statutul C.P.I. timp de un an de zile de la cererea respectivă, Procurorul C.P.I. nu va putea efectua niciun act de investigaţie sau urmărire penală în respectiva cauză.
Aşadar, deşi, în aparenţă, s-ar putea spune că în privinţa crimei de agresiune nu există un monopol decizional privind declanşarea procedurilor de investigaţie din partea Consiliului de Securitate al O.N.U., existând şi posibilitatea unor investigaţii proprio motu ale Procurorului C.P.I., ca excepţie de la regulă, considerăm că incidenţa acestora din urmă în practică va fi aproape nulă. Presupunând că oricare dintre statele cu statut de membru permanent al Consiliului de Securitate al O.N.U. ar avea interesul să blocheze investigarea unei crime de agresiune în privinţa căreia există o notificare a Procurorului C.P.I., acesta ar avea la îndemână posibilitatea ca în cadrul dezbaterilor pe acest subiect din cadrul consiliului să facă uz de dreptul său de veto şi astfel, să împiedice începerea investigaţiilor.
Pe de altă parte, nu numai statele cu statut de membru permanent în cadrul Consiliului de Securitate al O.N.U. pot evita jurisdicţia C.P.I. în privinţa crimei de agresiune. Potrivit dispoziţiilor prevăzute în cuprinsul art. 15 bis punctele 4 şi 5 din Statutul C.P.I., statele părţi care depun la Registratura C.P.I. o declaraţie de renunţare la recunoaşterea jurisdicţiei acestei instanţe şi cele care nu au calitatea de state părţi o pot evita, la rândul lor.
Aşadar, ţinând cont de condiţiile de exercitare a jurisdicţiei C.P.I. în privinţa crimei de agresiune, aşa cum au fost ele stabilite în cadrul Conferinţei de la Kampala, putem aprecia că previziunile profesorului Michael P. Scharf sunt pe deplin întemeiate, în sensul că o aplicare efectivă a acestora este prea puţin probabilă. O scurtă analiză a situaţiilor ipotetice ne va edifica în acest sens, astfel: dacă statul vizat este unul membru permanent al Consiliului de Securitate al O.N.U., aşa cum am precizat anterior, prin dreptul său de veto va putea oricând să blocheze o rezoluţie contrară intereselor sale politice; dacă este vorba despre un stat care nu are calitatea de stat parte la Tratatul de la Roma, atunci potrivit dispoziţiilor art. 15 bis pct. 5, jurisdicţia C.P.I. nu îi este aplicabilă nici în ceea ce-i priveşte pe cetăţenii săi şi nici în ceea ce priveşte faptele comise pe teritoriul său; dacă este vorba despre un stat parte la Tratatul de la Roma care intenţionează să întreprindă un act de agresiune faţă de un alt stat, atunci ar fi de neînțeles ca acesta să nu se prevaleze de dispoziţiile art. 15 bis pct. 4 şi, în prealabil, să nu depună o declaraţie de nerecunoaştere a jurisdicţiei C.P.I.. În lumina celor arătate şi a condiţiilor date, considerăm că mult mai dificil ar fi de stabilit în ce situaţii se poate exercita efectiv această jurisdicţie a C.P.I. în privinţa crimei de agresiune.
Concluzionând asupra Conferinţei de la Kampala cu referire strictă la crima de agresiune, ale cărei amendamente vor intra în vigoare cel mai devreme la 1 ianuarie 2017, cu condiţia ratificării lor de către cel puţin 30 de state părţi, apreciem că, deşi din punct de vedere al dreptului substanţial au fost întreprinşi paşi importanţi prin adoptarea unei definiţii (Anexa I, articolul 8 bis) şi prin detalierea elementelor constitutive ale crimei (Anexa a II-a), din punct de vedere procedural, dispoziţiile prevăzute în amendamente (Anexa I, articolele 15 bis şi 15 ter), practic, paralizează aplicarea efectivă a normelor de drept substanţial.
[24] A se vedea, Resolution RC/Res. 6 adopted at the 13th plenary meeting, on 11 June 2010, by consensus, on The crime of aggression, Annex I, p. 2, disponibil pe http://www.icc-cpi.int/iccdocs/asp_docs/Resolutions/RC-Res.6-ENG.pdf
[25] Idem.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.