Crima de agresiune – un updating sau un upgrading necesar?
Alexandru-Liviu Lascu - februarie 1, 2016Observăm că nu există opinii critice cu privire la faptul că nu sunt prevăzute norme care să asimileze unui act de agresiune atacul armat al unui stat împotriva unui actor non-stat. Neincluderea unei astfel de prevederi este oarecum firească pentru că, în situația în care un scenariu de acest gen s-ar materializa, există două ipoteze probabile și niciuna dintre ele nu reclamă o astfel de reglementare: dacă atacul forțelor armate ale unui stat vizează un actor non-stat găzduit pe teritoriul unui stat suveran iar atacul nu s-a întreprins cu acordul statului gazdă, atunci atacul armat îndeplinește condițiile calificării, potrivit art. 8 bis alin. (1) din Statutul C.P.I. ca act de agresiune împotriva statului gazdă; dacă atacul forțelor armate ale unui stat împotriva unui actor non-stat găzduit pe teritoriul altui stat se face cu acordul acestuia din urmă, atunci atacul nu poate fi calificat ca fiind un act de agresiune. În această din urmă ipoteză s-ar putea încadra și sprijinul militar oferit de Rusia guvernului sirian începând cu luna septembrie 2015 când la solicitarea acestuia din urmă, forțe militare aeriene rusești au efectuat bombardamente împotriva actorului non-stat Statul Islamic și a celorlalte forțe rebele, pe teritoriul sirian.
3.1.3. Echivocul listei de modalități actus reus
În cuprinsul art. 8 bis din Statutul C.P.I. există o suită de modalități prin care poate fi comisă crima de agresiune și care, așa cum am precizat anterior, au fost preluate textual din conținutul art. 3 lit. a) la e) al Rezoluției O.N.U. nr. 3314/1974 în conținutul art. 8 bis, alin. (2) din Statutul C.P.I.. În mod distinct de criticile privind ambiguitatea formulării lor, implicit a modului cum ar putea fi ele interpretate, aceste modalități actus reus de comitere a crimei de agresiune (invazia, atacul cu forțe armate, bombardarea, blocarea porturilor, uzul forțelor armate cantonate pe teritoriul altui stat, punerea la dispoziție a teritoriului sau trimiterea de bande înarmate pe teritoriul altui stat) nu sunt însoțite de explicații suplimentare care să ne lămurească dacă ele au un caracter exhaustiv sau, dimpotrivă, unul exemplificativ. Aspecte criticabile suscită, oricum, fiecare dintre cele două ipoteze, astfel: dacă modalitățile actus reus sunt prevăzute exhaustiv în textul de lege, atunci, neajunsul normei de incriminare constă în aceea că enumerarea din textul de lege nu reușește să cuprindă toate ipostazele care, în mod obiectiv și în acord cu opinia majorității specialiștilor, ar trebui să fie incluse în rândul actelor de agresiune; dacă modalitățile actus reus sunt prevăzute cu titlu de exemplu în textul incriminator, atunci, pe de o parte, nu există o definiție în termeni abstracți care să permită o încadrare a tuturor modalităților posibile actus reus în tiparul creat de textul de lege iar pe de altă parte, o astfel de interpretare ar suscita, pe bună dreptate, discuții privind respectarea principiului general de drept nullum crimen sine lege (prevăzut expres în conținutul art. 22 alin. (2) din Statutul C.P.I.), în cazurile în care ar fi calificată ca act de agresiune, vreo modalitate de intervenție care excede celor prevăzute în conținutul art. 8 bis. alin. (2) lit. a) la e) din Statutul C.P.I..
Așadar, apreciem că formula adoptată în finalul Conferinței de la Kampala în privința modalităților actus reus ale crimei de agresiune este una care poate fi considerată de succes doar din perspectiva faptului că a întrunit un oarecare consens al delegațiilor prezente dar, din motivele arătate, respectiva reglementare se situează sub nivelul așteptărilor în ceea ce privește standardele de tehnică legislativă.
3.1.4. Lipsa reglementării în privința elementului subiectiv
Așa cum am arăta mai sus, definiția actului de agresiune a fost concepută în maniera în care actele materiale ce intră în conținutul acestei crime să cuprindă acele ipoteze de fapt în care pot fi afectate suveranitatea, integritatea teritorială sau independența politică a unui stat și care fuseseră deja adoptate în cuprinsul art. 3 lit. a) la e) din Rezoluția O.N.U. nr. 3314/1974. Includerea în conținutul art. 8 bis din Statutului C.P.I. numai a acestor dispoziții denotă o politică a pașilor mărunți pe care au adoptat-o oficialii O.N.U. în cadrul Conferinței de la Kampala. Este lesne de înțeles că o astfel de politică privind reglementarea la un nivel minimal dar care să întrunească acceptul majorității statelor participante a fost de preferat unei formule exhaustive și inovatoare, dar care să aibă puține șanse de a fi adoptată. Din aceste motive, nu trebuie să surprindă avalanșa de critici, cele mai multe dintre ele întemeiate în privința lacunelor din conținutului constitutiv al crimei de agresiune, în ceea ce privește latura ei obiectivă. Nu aceleași argumente pot fi invocate însă în ceea ce privește latura ei subiectivă. Specialiștii apreciază ca fiind, literalmente, o scăpare, faptul că în conținutul definiției nu sunt prevăzute suficiente elemente care să prevadă că oricare dintre modalitățile alternative de întreprindere a unui atac armat să fie, fără niciun dubiu, un act îndreptat împotriva altui stat, așadar să existe o dimensiune suficient de bine conturată a unei laturi subiective, cel puțin sub forma unei intenții indirecte. Realitatea a oferit suficiente dovezi privind atacuri efectuate asupra unui stat cu afectarea neintenționată a teritoriului altui stat or, aceste gen de acțiuni nu pot fi catalogate drept acte de agresiune, dacă îmbracă forma unei culpe din partea statului atacator. În astfel de cazuri, statul în culpă poate fi tras la răspundere materială pentru daunele colaterale comise altor state, dar catalogarea atacului ca fiind un act de agresiune, în lipsa unei intenții clare de afectare a prerogativelor ce țin de suveranitatea și integritatea teritorială a altui stat ar fi, în mod evident, neîndreptățită.
Pe de altă parte, nu mai puțin adevărat este că responsabilizarea penală a unei persoane pentru comiterea unei crime de agresiune trebuie făcută numai în contextul analizei elementelor constitutive ale acestei crime. Este exclusă, așadar, o răspundere implicită, de tipul strict liability a unui lider politic sau militar chiar dacă intervenția militară pe care a inițiat-o, condus-o sau coordonat-o este considerată de factorii decidenți ca fiind un act de agresiune.
Opinăm însă că, distinct de analiza elementelor constitutive ale crimei de agresiune aspectele de natură subiectivă în calificarea actului de agresiune nu ar trebui să lipsească. Prin urmare, în lipsa unor dispoziții clarificatoare sub acest aspect, în mod inerent, rămâne o marjă discreționară nefiresc de mare la îndemâna celor îndreptățiți să califice o anumită intervenție ca fiind act de agresiune sau nu.
3.2. Acțiuni militare care pot constitui excepții de la actele de agresiune armată
Aspectul, de departe cel mai controversat în cadrul dezbaterilor de la Kampala, denumit de către Matthew Gillett ca fiind ,,elefantul din sufrageria conferinței”[32], a fost cel al reglementării situațiilor în care o intervenție armată, chiar întreprinsă în modalitățile enumerate în cuprinsul art. 8 bis din Statutul C.P.I., nu constituie un act de agresiune. Așa cum avea să se constate din documentele oficiale ale conferinței de la Kampala, până la finalul dezbaterilor, nu au fost întrunite formule de compromis care să poată fi adoptate împreună cu celelalte amendamente în materia excepțiilor de la etichetarea ca acte de agresiune ale unor anumite situații de uz de forță în relațiile dintre state. Subiectul prezintă o importanță capitală în contextul reglementării condițiilor de tragere la răspundere a unei persoane sub aspectul crimei de agresiune deoarece, așa cum am precizat anterior, condiția prealabilă pentru angajarea răspunderii penale în privința acestei crime este ca persoana în cauză să fi …planificat, iniţiat ori executat,… dintr-o poziţie de control efectiv sau să fi direcţionat acţiunile politice sau militare ale unui stat,…. în realizarea unui act de agresiune armată împotriva altui stat. Așadar, în condițiile în care, acțiunea supusă unor investigații de natură penală ar constitui excepție de la normele de incriminare care definesc actul de agresiune atunci, în mod evident și pe cale de consecință, persoana cercetată în cauză ar fi exceptată de la răspundere penală.
Actele materiale care ar putea fi considerate ca fiind excepții de la definiția actului de agresiune pot fi identificate numai în contextul analizei acestei definiții și observăm din conținutul art. 8 bis alin. (2) din Statutul C.P.I. următoarea formulare: ,,În scopul paragrafului 1, actul de agresiune înseamnă uzul de forţă armată de către un stat împotriva suveranităţii, integrităţii teritoriale sau a independenţei politice a altui stat sau în orice altă manieră care contravine Cartei Naţiunilor Unite”. Această ultimă prevedere ne înfățișează posibilitatea de a interpreta că orice agresiune armată care nu contravine Cartei Națiunilor Unite este exceptată de la etichetarea ca act de agresiune. În cuprinsul cartei, sunt prevăzute două ipoteze în care o acțiune armată îndreptată împotriva altui stat este justificată: războiul de auto-apărare[33] și intervenția armată autorizată de Consiliul de Securitate al O.N.U.[34].
Nu această interpretare a constituit sâmburele discordiei în cadrul dezbaterilor de la Kampala, prevederile respective fiind deja cunoscute, ci dezbaterile privind includerea în rândul excepțiilor a unor tipuri de acțiuni armate care deși nu se pliază întru totul pe calapodul normativ al războiului de auto-apărare sau al intervenției armate autorizate de C.S. al O.N.U. ar trebui considerate, totuși, ca atare, precum și dezbaterile privind inserarea în cadrul amendamentelor a unor noi tipuri de intervenții armate care, în lumina realităților cotidiene, ar trebui să fie considerate ca fiind justificate. Discuțiile pe aceste din urmă aspecte au fost iscate și de faptul că dispozițiile art. 32 din Statutul C.P.I. lasă la îndemâna judecătorilor, în cadrul proceselor, o marjă de apreciere a situațiilor care exclud tragerea la răspundere penală a inculpaților, respectiv de extindere a ariei acestora, astfel: „În timpul procesului, Curtea poate lua în considerare un motiv de exonerare a răspunderii, altul decât cele care sunt prevăzute la paragraful 1, dacă acest motiv decurge din dreptul aplicabil (dreptul internațional)”. Cum o astfel de prevedere, dincolo de buna ei intenție, ar putea da naștere la arbitrariu sau la practici neuniforme ale instanței, delegațiile prezente la Kampala au dorit o clarificare a excepțiilor de la actele de agresiune, o chestiune extrem de importantă și sensibilă în același timp, dar care, din păcate, nu s-a concretizat printr-un amendament. În cele ce urmează, o să ne referim la aceste aspecte, așa cum au fost ele dezbătute în cadrul Conferinței de la Kampala, cu argumentele pro sau contra, invocate de delegații statelor participante.
[32] A se vedea, M. Gillett, op. cit., p. 15.
[33] Art. 51 din Carta Națiunilor Unite: ,, Nicio dispoziție din prezenta Carta nu va aduce atingere dreptului inerent de autoapărare individuala sau colectiva în cazul în care se produce un atac armat împotriva unui Membru al Națiunilor Unite, până când Consiliul de Securitate va fi luat masurile necesare pentru menținerea păcii și securității internaționale…”, disponibil pe http://www.anr.gov.ro/docs/legislatie/internationala /Carta_Organizatiei_Natiunilor_Unite_ONU_.pdf
[34] Art. 42 din Carta Națiunilor Unite: ,, În cazul în care Consiliul de Securitate va socoti ca măsurile prevăzute în Articolul 41 (măsuri ce nu implică folosirea forței) nu ar fi adecvate ori că s-au dovedit a nu fi adecvate, el poate întreprinde, cu forțe aeriene, navale sau terestre, orice acțiune pe care o considera necesară pentru menținerea sau restabilirea păcii și securității internaționale. Aceasta acțiune poate cuprinde demonstrații măsuri de blocadă și alte operațiuni executate de forțe aeriene, maritime sau terestre ale Membrilor Națiunilor Unite.”, disponibil pe http://www.anr.gov.ro/docs/legislatie/internationala /Carta_Organizatiei_Natiunilor_Unite_ONU_.pdf
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.