Contractul de editare în reglementarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe
Teodor Bodoașcă - iunie 6, 2016Astfel, spre deosebire de desfiinţarea contractului de cesiune, desfiinţarea contractului de editare se prezintă ca o „modalitate de reziliere”. Facem precizarea că, în cazul rezilierii, desfiinţarea contractului poate fi solicitată de partea interesată dacă cealaltă parte nu şi‑a executat lato sensu obligaţiile contractuale (neexecutare propriu-zisă, executare necorespunzătoare sau executare cu întârziere). În acest sens, în cazul contractului de editare, art. 56 alin. (3) teza I din Legea nr. 8/1996 este lipsit de echivoc, întrucât prevede expressis verbis că autorul poate cere „desființarea contractului și daune pentru neexecutare”. Aceeaşi concluzie se degajă şi din dispoziţiile art. 51 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 8/1996, care obligă părţile să prevadă în contract termenul pentru apariţia şi difuzarea exemplarelor fiecărei ediţii sau, după caz, ale fiecărui tiraj. Practic, față de conținutul acestui text, în cazul contractului de editare, „nepublicarea operei în termenul stabilit sau în termen de un an de la acceptarea acesteia este considerată o neexecutare a unei obligaţii contractuale”. Mai mult, în dreptul comun, potrivit art. 1549 alin. (1) C. civ., „dacă nu cere executarea silită a obligaţiilor contractuale, creditorul are dreptul la rezoluţiunea sau, după caz, rezilierea contractului, precum şi la daune-interese, dacă i se cuvin”.
În schimb, în cazul contractului de cesiune, neutilizarea sau utilizarea insuficientă a drepturilor patrimoniale cesionate nu constituie o neexecutare a obligaţiilor contractuale. Astfel, în acord cu cele exprimate în doctrină, „în conţinutul Legii nr. 8/1996 sau ale altor acte normative din domeniu nu poate fi identificat un text care să oblige cesionarul să utilizeze drepturile patrimoniale cesionate. De fapt, potrivit art. 39 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, cesionarul poate fi obligat doar să utilizeze drepturile cesionate în modalităţile, pe durata şi pe teritoriul convenit. Practic, utilizarea drepturilor patrimoniale cesionate se prezintă ca un drept pentru cesionar şi, nicidecum ca o obligaţie”[72]. Întrucât art. 47 din Legea nr. 8/1996 sancţionează „nevalorificarea sau valorificarea insuficientă a unui drept”, în doctrină, pe bună dreptate, s-a considerat că „desfiinţarea contractului de cesiune poate fi fondată pe nerespectarea principiului bunei‑credinţe în executarea contractelor, prevăzut de art. 1170 C. civ”[73].
Pe cale de consecință, desfiinţarea contractului de editare, fiind întemeiată pe neexecutarea unei obligaţii contractuale, este supusă dispoziţiilor speciale referitoare la rezilierea „contractului de locațiune”, respectiv ale „rezilierii contractului”, în general, stipulate de art. 1817 C. civ. (rezilierea locațiunii), respectiv art. 1549-1554 C. civ. (rezoluțiunea, rezilierea și reducerea prestațiilor). În schimb, desfiinţarea contractului de cesiune este guvernată doar de dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 8/1996.
După cum s-a remarcat în doctrină, principala consecinţă juridică generată de această deosebire de regim juridic constă în faptul că numai în cazul desfiinţării contractului de editare, separat de dreptul autorului de a cere rezilierea contractului, acesta poate opune editorului „excepţia de neexecutare”.
Pe de altă parte, în cazul contractului de editare, „cauzele de neimputabilitate a neexecutării obligațiilor contractuale” nu pot fi întemeiate pe dispoziţiile art. 47 alin. (2) din Legea nr. 8/1996. În context, facem precizarea că, potrivit acestora, „autorul nu poate cere desfiinţarea contractului de cesiune, dacă motivele de neutilizare sau de utilizare insuficientă se datorează exclusiv culpei cedentului, faptei unui terţ, unui caz fortuit sau de forţă majoră”. Soluţia propusă în doctrină se impune, fiindcă art. 56 alin. (3) din Legea nr. 8/1996 fundamentează desfiinţarea contractului pe nepublicarea operei în termenul stabilit, iar art. 47 alin. (2) pe nefolosirea sau folosirea insuficientă a operei. În context, facem precizarea că, în dreptul comun, de principiu, potrivit art. 1548 C. civ., „culpa debitorului unei obligaţii contractuale se prezumă prin simplul fapt al neexecutării”.
Cu toate acestea, cauzele de exonerare de răspundere evocate mai sus sunt incidente şi în cazul contractului de editare, însă în temeiul normelor de drept comun, la care fac trimitere implicită dispoziţiile art. 56 alin. (3) și art. 153 din Legea nr. 8/1996.
O altă deosebire majoră între cele două „modalități de desființare a contractului”, semnalată în doctrină, constă în „momentul diferit” din care poate fi solicitată desfiinţarea contractului de cesiune, respectiv a contractului de editare. În concret, în condițiile art. 56 alin. (3) din Legea nr. 8/1996, în lipsa unei convenţii contrare, desfiinţarea contractului de editare poate fi cerută din momentul în care s‑a împlinit termenul de publicare, respectiv a expirat termenul de un an. În schimb, desfiinţarea contractului de cesiune nu poate fi solicitată, potrivit art. 47 alin. (3) din Legea nr. 8/1996, „înainte de expirarea unui termen de doi ani de la data cesionării drepturilor patrimoniale asupra unei opere (teza I) sau de trei luni în cazul operelor cedate pentru publicaţii cotidiene (teza a II‑a) ori de un an în cazul publicaţiilor periodice” (teza a III‑a)[74].
Pe de altă parte, dat fiind „principiul libertății de voință”, care domină materia contractuală, nimic nu se opune ca părțile din contractul de editare, de comun acord, să renunţe la dreptul de a cere desfiinţarea contractului pentru motivul că editorul nu a publicat opera în termenul stabilit ori în termen de un an. În acest sens, în dreptul comun, art. 1169 C. civ., sub denumirea marginală „libertatea de a contracta”, dispune că „părţile sunt libere să încheie orice contracte şi să determine conţinutul acestora, în limitele impuse de lege, de ordinea publică şi de bunele moravuri”.
În schimb, în cazul contractului de cesiune, în temeiul art. 47 alin. (5) din Legea nr. 8/1996, „autorul nu poate renunţa anticipat la exercitarea dreptului de a cere desfiinţarea contractului”. Potrivit doctrinei din domeniu, acest text comportă unele observaţii particulare[75].
Astfel, interdicţia de renunţare anticipată la dreptul de a cere desfiinţarea contractului subzistă numai până în momentul împlinirii celor trei termene, stipulate de art. 47 alin. (3). Concluzia se impune, deoarece dreptul la acţiune se naşte chiar în momentul în care aceste termene s‑au scurs.
Pe de altă parte, chiar dacă art. 47 alin. (5) din Legea nr. 8/1996 nu prevede, încălcarea acestei interdicţii determină nulitatea absolută numai a clauzei respective. Natura absolută a nulităţii se deduce din formularea imperativă a dispoziţiilor art. 47 alin. (5), iar caracterul parţial al nulităţii rezultă din faptul că, în general, urmare constatării sau declarării nulităţii, actul juridic este lipsit doar de acele efecte care sunt contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea lui valabilă, potrivit principiului quod nullum est, nullum producit efectum[76]. În prezent, acest principiu este reglementat de art. 1255 C. civ[77].
De asemenea, în doctrină[78], s-a observat că „posibilitatea desfiinţării contractului de cesiune, în general, şi a celui de editare, în special, este instituită exclusiv în beneficiul autorului, cu toate că şi alte persoane, care sunt titulare ale drepturilor patrimoniale de autor, se pot afla în situaţia de a fi parte în acest contract”. Neîndoielnic, procedând astfel, legiuitorul a nesocotit principiul egalităţii în faţa legii, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituţie.
În sfârșit, în temeiul art. 56 alin. (3) teza a II‑a din Legea nr. 8/1996, în ipoteza desfiinţării contractului de editare pentru nepublicarea operei în termenul stabilit sau, în lipsă, în termen de un an de la data acceptării acesteia, autorul păstrează remuneraţia primită sau, după caz, poate solicita plata integrală a remuneraţiei. În acord cu cele exprimate în doctrină[79], „această normă are rolul de a sancţiona lipsa de diligenţă a editorului, dar şi să evite suportarea de către titularul dreptului de autor a eventualelor daune morale sau materiale rezultate din nepublicarea operei”.
[72] Ibidem.
[73] Ibidem.
[74] În acord cu cele exprimate în doctrină, considerăm că termenele prevăzute de art. 47 alin. (3) din Legea nr. 8/1996 sunt termene de graţie pentru cesionar. Drept urmare, înăuntrul lor, cesionarul este obligat să asigure utilizarea drepturilor patrimoniale cesionate conform contractului, dar în aşa fel încât să nu afecteze interesele legitime ale cedentului. Pentru cedent, aceste termene sunt termene prohibitive, fiindcă, în interiorul lor, nu poate promova acţiunea în justiţie pentru desfiinţarea contractului de cesiune (în acest sens, a se vedea T. Bodoașcă, L. – I. Tarnu, op. cit., p. 119).
[75] Idem, p. 120.
[76] A se vedea: Gh. Beleiu, Drept civil român. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil, cit. supra, p. 211; E. Lupan, I. Sabău‑Pop, Tratat de drept civil român, cit. supra, p. 259; O. Ungureanu, Drept civil. Introducere, cit. supra, p. 137‑182.
[77] Art. 1255 din C. civ., fiind instituit sub denumirea marginală „nulitatea parţială”, stabileşte următoarele reguli: Clauzele contrare legii, ordinii publice sau bunelor moravuri şi care nu sunt considerate nescrise atrag nulitatea contractului în întregul său numai dacă sunt, prin natura lor, esenţiale sau dacă, în lipsa acestora, contractul nu s‑ar fi încheiat [alin. 1 (1)]; În cazul în care contractul este menţinut în parte, clauzele nule sunt înlocuite de drept cu dispoziţiile legale aplicabile [alin. (2)]; Dispoziţiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător şi clauzelor care contravin unor dispoziţii legale imperative şi sunt considerate de lege nescrise [alin. (3)].
[78] A se vedea T. Bodoașcă, L. – I. Tarnu, op. cit., p. 120.
[79] Ibidem.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.