Contractul de editare în reglementarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe
Teodor Bodoașcă - iunie 6, 2016- B. Plata remunerației. Cât pr1ivește „plata remunerației”, în lipsa unor norme speciale prevăzute în contextul reglementărilor consacrate de Legea nr. 8/1996 contractului de editare, sunt incidente, de asemenea, dispozițiile „dreptului comun”.
Sub acest aspect, observăm că Legea nr. 8/1996, în contextul reglementărilor consacrate „contractului de cesiune”, în general, nu cuprinde reguli speciale de plată a remunerației. Pe cale de consecință, „dreptul comun” urmează a fi identificat în contextul „dispozițiilor generale”, prevăzute de Codul civil pentru „contractul de locațiune” (art. 1777-1823). În concret, Codul civil evocă „obligația locatarului de plată a chiriei în cuantumul și la termenul stabilit în contract” [art. 1796 lit. b)], precum și „data plății chiriei” (art. 1797). Evident, „chiria” din „dreptul comun” este „remunerația” în cazul contractului de editare.
Facem precizarea că, în măsura în care, pentru diverse aspecte ale plății, dispozițiile art. 1796 lit. b) și cele ale art. 1797 C. civ. nu prevăd altfel, sunt incidente prevederile art. 1469-1565 C. civ., consacrate „plății”, ca principală modalitate de executare a obligațiilor.
Transpunând regulile prevăzute de art. 1797 C. civ. la cazul contractului de editare, plata remunerației este supusă regulilor care urmează. Astfel, de principiu, „în lipsă de stipulație contrară, editorul este obligat să plătească remunerația la termenele stabilite potrivit uzanțelor”, conform art. 1797 alin. (1) C. civ. Deci, în privința stabilirii „termenelor de plată” a remunerației, are „prioritate” cele convenite de părțile contractului și, în lipsa unor clauze exprese în acest sens, se aplică „uzanțele” din domeniu. În concret, în temeiul art. 1797 alin. (2) C. civ., „în lipsă de uzanțe și de stipulație contrară”, remunerația se plătește după cum urmează: în avans pentru toată durata contractului de editare, dacă aceasta nu depăşeşte o lună [lit. a)]; în prima zi lucrătoare a fiecărei luni, dacă durata contractului de editare este mai mare de o lună, dar mai mică de un an [lit. b)]; în prima zi lucrătoare a fiecărui trimestru, dacă durata contractului de editare este de cel puţin un an [lit. c)].
-
9. Forma și clauzele contractului de editare.
Observăm că Legea nr. 8/1996 nu cuprinde norme speciale privind „forma” contractului de editare. Cu toate acestea, fiind în prezența unei „specii a contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor”, sub acest aspect, sunt incidente corespunzător dispozițiile art. 42 teza I din aceiași Lege. Fără să intrăm în detalii, facem precizarea că, în temeiul acestora, „existența și conținutul contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale se pot dovedi prin forma scrisă”. Practic, și în cazul acestui contract, forma scrisă este cerută doar ad probationem și, nicidecum ad validitatem.
În context, evocăm că, în sistemul de drept francez, „forma scrisă” a contractului de cesiune este impusă ad validitatem, cu excepția contractelor de reprezentare, editare și de producție audiovizuală. În acest sens, s-a pronunțat și jurisprudența din domeniu[50].
În ceea ce privește „clauzele” contractului de editare, art. 51 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 stabilește unele „obligatorii” și, anume: durata cesiunii [lit. a)], natura exclusivă sau neexclusivă şi întinderea teritorială a cesiunii [lit. b)]; numărul maxim şi minim al exemplarelor [lit. c)]; remuneraţia autorului, stabilită în condiţiile prezentei legi [lit. d)]; numărul de exemplare rezervate autorului cu titlu gratuit [lit. e)]; termenul pentru apariţia şi difuzarea exemplarelor fiecărei ediţii sau, după caz, ale fiecărui tiraj [lit. f)]; termenul de predare a originalului operei de către autor [lit. g)]; procedura de control al numărului de exemplare produse de către editor [lit. h)]. În temeiul alin. (2) din cuprinsul aceluiași articol, „absenţa oricăreia dintre clauzele prevăzute la lit. a), b) şi d) dă dreptul părţii interesate de a cere anularea contractului”.
În context, facem precizarea că, în „dreptul comun”, potrivit art. 41 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, „contractul de cesiune a drepturilor patrimoniale trebuie să prevadă drepturile patrimoniale transmise şi să menţioneze, pentru fiecare dintre acestea, modalităţile de utilizare, durata şi întinderea cesiunii, precum şi remuneraţia titularului dreptului de autor (teza I). Absenţa oricăreia dintre aceste prevederi dă dreptul părţii interesate de a cere rezilierea contractului (teza a II-a).
Comparând dispozițiile art. 41 alin. (1) cu cele ale art. 51 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, observăm unele „elemente comune”, dar și „diferențe semnificative”.
Sunt elemente comune „durata cesiunii” și „remunerația autorului”.
În schimb, „contractul de cesiune” trebuie să cuprindă clauze referitoare la „drepturile patrimoniale transmise”, „modalitățile de utilizare” și „întinderea cesiunii”. Evident, în lipsa unor dispoziții legale contrare, „contractul de editare, fiind o specie a „contractului de cesiune”, trebuie să cuprindă clauze corespunzătoare și în legătură cu aceste „elemente”.
De asemenea, art. 51 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 prevede unele „clauze”, care, parte din ele, sunt determinate de specificitatea „contractului de editare”. Includem în această categorie „numărul maxim şi minim al exemplarelor”, „numărul de exemplare rezervate autorului cu titlu gratuit”, „termenul pentru apariţia şi difuzarea exemplarelor fiecărei ediţii sau, după caz, ale fiecărui tiraj”, „termenul de predare a originalului operei de către autor” și „procedura de control al numărului de exemplare produse de către editor”.
În sfârșit, art. 51 alin. (1) impune unele clauze pentru contractul de editare care, a fortiori, s-ar fi impus și în cazul contractului de cesiune, chiar dacă acestea se pot deduce din conținutul art. 39 din Legea nr. 8/1996. Avem în vedere „natura exclusivă sau neexclusivă” și „întinderea teritorială a cesiunii”.
Pe de altă parte, fiind în prezența unui contract, „contractul de editare” trebuie să cuprindă clauze corespunzătoare referitoare, spre exemplu, la „identificarea părților”, eventuale „pacte comisorii”, „modalități de soluționare a eventualelor litigii”, „data” și „locul încheierii” etc.
Oricum, și în cazul contractului de editare sunt incidente dispozițiile art. 1272 alin. (2) C. civ., conform cărora „clauzele obișnuite într-un contract se subînțeleg, deși nu sunt stipulate în mod expres”.
În schimb, contractul de editare nu ar putea să cuprindă „clauze prin care sunt nesocotite ordinea publică sau bunele moravuri” ori „clauze considerate nescrise” sau care atrag „nulitatea” acestuia.
10. Efectele contractului de editare.
A. Precizări prealabile. Potrivit art. 1272 alin. (1) C. civ. (instituit sub denumirea marginală „conținutul contractului”), „contractul valabil încheiat obligă nu numai la ceea ce este expres stipulat, dar și la toate urmările pe care practicile statornicite între părți, uzanțele, legea sau echitatea le dau contractului după natura sa” (s.n. – T.B., V.G.). Facem precizarea că art. 1272 C. civ. este plasat în contextul reglementărilor consacrate „efectelor contractului între părți” (art. 1270-1279 C. civ.). Deci, sub aspectul „efectelor contractului între părți”, legiuitorul a fost preocupat doar de „normarea obligațiilor”. Considerăm corectă această soluție, întrucât, de principiu, „obligației subiective” a uneia dintre părți în corespunde un „drept subiectiv” (corelativ) pentru cealaltă parte. Practic, această abordare are ca finalitate evitarea „repetării”.
Acesta este motivul pentru care, în cele ce urmează, vom analiza „obligațiile” care, potrivit Legii nr. 8/1996, se nasc din contractul de editare.
De regulă, în doctrină[51], pentru titularul dreptului de autor sunt analizate „obligația de predare a operei” și „obligația de garanție”. În schimb, editorului îi revin următoarele obligații: „de a reproduce opera”, „de a difuza opera”, „de exploatare a operei”, „de plată a remunerației”, „de restituire a originalului” și „de a oferi autorului copiile rămase în stoc”.
Analiza dispozițiilor Legea nr. 8/1996 relevă că „obligația de garanție”, analizată în doctrină, nu are consacrate norme speciale în contextul reglementărilor destinate „contractului de editare” sau „contractului de cesiune”, în general. Pe cale de consecință, o eventuală obligație de garanție ar trebui supusă normelor de drept comun din materia „locațiunii”. Contrar acestei realități normative, fiind preluate teze din doctrina franceză, obligația de garanție a titularului dreptului de autor în cazul contractului de editare este analizată ca și cum am fi în prezența unui „contract de vânzare-cumpărare”[52].
Cercetând „dispozițiile generale” ale Codului civil, consacrate contractului de locațiune (art. 1777-1823), constatăm că art. 1786 lit. c) obligă locatorul „să asigure locatarului liniștita și utila folosință a bunului pe tot timpul locațiunii”, iar art. 1789 C. civ. detaliază această obligație[53]. Mai mult, Codul civil reglementează „garanția pentru lipsa calităților convenite” (art. 1792), „tulburările de fapt” (art. 1793) și „tulburările de drept” (art. 1793). De asemenea, în același context normativ, Codul civil cuprinde dispoziții referitoare la „garanția contra viciilor” (art. 1790) și „efectele garanției contra viciilor” (art. 1791).
În ceea ce ne privește, considerăm că, oricât de tentantă ar fi analiza „obligației de garanție” în cazul contractului de editare, în lipsa unor norme derogatorii de la „dreptul comun” evocat, demersul apare inutil în contextul analizei unor aspecte referitoare la „transmiterea contractuală a drepturilor patrimoniale de autor”.
Cât privește obligațiile de a „reproduce”, „difuza” și „exploata” opera, în context, găsim de cuviință să facem observațiile ce urmează.
În primul rând, „reproducerea și difuzarea”, fiind drepturi patrimoniale care, în temeiul art. 48 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, se transmit editorului pe calea contractului de editare, au fost analizate în contextul „obiectului” acestui contract. Reluarea lor, sub „umbrela” obligațiilor editorului, se constituie, de asemenea, într-un demers inutil.
În al doilea rând, observăm că, evident nejustificat, sunt omise „traducerea” și „adaptarea”, evocate de art. 49 din Legea nr. 8/1996.
În al treilea rând, „obligația de exploatare” nu are consacrate norme speciale în contextul reglementărilor prevăzute de Legea nr. 8/1996 pentru contractul de editare. Pe cale de consecință, sunt incidente corespunzător prevederile art. 47 din această Lege, consacrate „desființării contractului de cesiune” pe motivul că cesionarul nu utilizează sau utilizează insuficient drepturile patrimoniale transmise. Și în acest caz, pentru a evita repetările, așa-zisa obligație a editorului de „exploatare a operei” nu va fi analizată în acest context.
Pe de altă parte, distinșii autori au omis „obligația editorului de a permite autorului să aducă îmbunătățiri operei”, conform art. 53 din Legea nr. 8/1996.
În sfârșit, fiindcă „plata remunerației” a fost analizată anterior, nu revenim asupra ei în acest context.
B. Obligația titularului dreptului de autor de a preda editorului originalul operei la termenul stabilit. Această obligație este evocată de art. 51 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 8/1996. Astfel, reiterăm că, potrivit acestuia, contractul de editare trebuie să cuprindă și clauze privind „termenul de predare a originalului operei de către autor”.
Această obligație este absolut firească, întrucât editarea, traducerea și adaptarea operei presupun un „contact nemijlocit” a editorului cu suportul material al operei. Practic, în cazul neîndeplinirii acestei obligații, editorul se află în „imposibilitate faptică” să exercite aceste prerogative în legătură cu opera.
În doctrină, în legătură cu această obligație, s-a apreciat că există situații în care titularul dreptului de autor este în imposibilitate faptică să predea editorului „originalul operei”[54]. În acest sens, sunt date ca exemplu operele realizate pe calculator, susținându-se că „chiar și exemplarul de pe un suport magnetic remis editorului constituie o copie iar nu originalul”.
În legătură cu acest aspect, considerăm că, pe de o parte, se face confuzie între „manuscris” și „copie” și, pe de altă parte, contractul de editare este restrâns doar la operele susceptibile de exprimare în „formă scrisă”. Facem precizarea că, în legislația română există texte care pun semnul identității între „înscrisul pe suport informatic” și „înscrisul pe suport de hârtie”. În acest sens, evocăm dispozițiile art. 266 C. pr. civ.
[50] A se vedea B. Florea, op. cit., p. 33.
[51] A se vedea: B. Florea, op. cit., p. 35 și urm.; V. Roș, op. cit., p. 180 și urm.
[52] Ibidem.
[53] În concret, potrivit art. 1789 C. civ., „locatorul este obligat să întreprindă tot ceea ce este necesar pentru a asigura în mod constant locatarului folosința liniștită și utilă a bunului, fiind dator să se abțină de la orice fapt care ar împiedica, diminua sau stânjeni o asemenea folosință”.
[54] A se vedea V. Roș, op. cit., p. 180.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.