Contractul de editare în reglementarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe
Teodor Bodoașcă - iunie 6, 2016De asemenea, se susține că „obligația de predare a originalului prezintă interes doar în cazul operelor de artă plastică”[55]. În principiu, fiind de acord cu această aserțiune, totuși, observăm că art. 51 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 8/1996 se referă la „originalul operei” fără să facă distincție în legătură cu natura ei, literară, artistică sau științifică. Evident, principiul ubi lex non distringuit, nec nos distinguere debemus ne îndeamnă să admitem că același interes poate exista în cazul oricărei categorii de opere. În ceea ce ne privește, considerăm că predarea „originalului operei” prezintă interes doar în cazul „transmiterii folosinței dreptului de reproducere” și în funcție de „procedeul de reproducere” utilizat (litografiere, xerocopiere, fotografiere, filmare etc.).
În context, facem precizarea că „obligația de predare a originalului operei” nu echivalează cu „transferul dreptului de proprietate” asupra acestuia, de la titularul dreptului de autor la editor. În acest sens pot fi analizate dispozițiile art. 56 din Legea nr. 8/1996, care obligă editorul să „înapoieze originalul operei, originalele operelor de artă, ilustrațiile și orice alte documente primite pentru publicare, dacă nu s-a convenit altfel”.
În doctrină, fiind abordată problematica juridică a „refuzului de a pune opera la dispoziția editorului”, în mod just, s-a decis că soluțiile sunt diferite, după cum acesta este săvârșit de autor ori de către succesorii acestuia[56].
În primul caz, refuzul fiind consecința exercitării de către autor a „dreptului de a retracta opera”, acesta va fi obligat să-l despăgubească pe editor, în condițiile art. 10 lit. e) din Legea nr. 8/1996. Reiterăm că, în temeiul acestui text, autorul are „dreptul de a retracta opera, despăgubind, dacă este cazul, pe titularii drepturilor de utilizare, prejudiciaţi prin exercitarea retractării”.
În schimb, în al doilea caz, fiind în prezența „neexecutării unei obligații contractuale”, va fi angajată „răspunderea civilă contractuală”, conform art. 1350 și urm. C. civ. În context, considerăm că, pentru identitate de rațiune, aceeași soluție se impune și în cazurile în care „titulari ai drepturilor de autor” sunt „alte persoane” decât „succesorii autorului”, ca atare.
Oricum, în al doilea caz, în temeiul art. 1516 alin. (2) C. civ., editorul poate, „la alegerea sa și fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin: să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligației (pct. 1); să obțină, dacă obligația este contractuală, rezoluțiunea sau rezilierea contractului ori, după caz, reducerea propriei obligații corelative (pct. 2); să folosească, atunci când este cazul, orice alt mijloc prevăzut de lege pentru realizarea dreptului său” (pct. 3).
C. Obligațiile editorului. A. Obligația de a permite autorului să aducă îmbunătățiri sau alte modificări operei.
Această obligație este prevăzută de art. 53 din Legea nr. 8/1996. Astfel, în temeiul acestuia, „editorul este obligat să permită autorului să aducă îmbunătățiri sau alte modificări operei în cazul unei ediții noi, cu condiția ca aceste îmbunătățiri sau modificări să nu mărească esențial costurile editorului și să nu schimbe caracterul operei, dacă în contract nu se prevede altfel”. În opinia noastră, aceste dispoziții legale presupun observațiile care urmează.
În primul rând, „îmbunătățirea” are semnificația de a aduce modificări operei, astfel încât aceasta să devină mai bună sau, altfel spus, să aibă o calitate superioară. În schimb, „modificarea” are înțelesul de „a schimba aspectul sau forma operei”. Într-o logică elementară, orice „îmbunătățire” a operei este o „modificare”, însă, evident, nu orice „modificare” poate fi o „îmbunătățire” a acesteia.
În al doilea rând, îmbunătățirile sau alte modificări sunt permise doar „autorului”. Din acest punct de vedere, art. 53 din Legea nr. 8/1996 face aplicarea dreptului moral al autorului, prevăzut de art. 10 lit. d) din Legea nr. 8/1996, de „a pretinde respectarea integrităţii operei şi de a se opune oricărei modificări, precum şi oricărei atingeri aduse operei, dacă prejudiciază onoarea sau reputaţia sa”. Cu toate acestea, în practică, se întâlnesc situații în care, după decesul autorului, înainte ca diverse opere să intre în „domeniul public”, sunt republicate în „ediții noi” cu „îmbunătățiri și adăugiri” aduse de alți autori[57].
În al treilea rând, „îmbunătățirile” sau „alte modificări” sunt permise în cazul unei „ediții noi”. Per a contrario, acestea sunt inadmisibile în cadrul „aceleiași ediții”, chiar dacă este vorba despre tiraje diferite. Neîndoielnic, o soluție contrară, ar submina „unitatea ediției”.
În al patrulea rând, „îmbunătățirile” sau „modificările” sunt restricționate de „mărirea esențială a costurilor editorului” și de „schimbarea caracterului operei”. Sub primul aspect, prin „mărirea esențială a costurilor editorului” trebuie să avem în vedere nu numai cheltuielile ocazionate, ca atare, de reproducerea, difuzarea, traducerea sau transformarea operei, ci și cele determinate de „mărirea corespunzătoare a remunerației” autorului. Sub al doilea aspect, „schimbarea caracterului operei” are semnificația că opera, după îmbunătățire sau modificare, chiar dacă rămâne circumscrisă aceluiași domeniu (literar, artistic sau științific), aparține altui „gen”. Spre exemplu, în cazul operelor literare, urmare îmbunătățirii sau modificării, o „schiță” se transformă într-un „roman”. Neîndoielnic, sub rezerva respectării acestor „limite legale”, este permisă orice îmbunătățire sau modificare aduse operei.
În al cincilea rând, prevederile art. 53 din Legea nr. 8/1996 au caracter „dispozitiv, fiind incidente doar în situația în care, „în contract nu se prevede altfel”. Deci, și sub aspectul acestei obligații, acordul de voință al părților are prioritate.
b. Obligația de a înapoia originalul operei. Reiterăm, această obligație este reglementată de art. 55 din Legea nr. 8/1996, având și semnificația că, pe calea contractului de editare, nu se transmite și „dreptul de proprietate asupra originalului operei”.
Sunt supuse obligației de restituire, alături de „originalul operei”, „ilustrațiile” și „orice alte documente primite pentru publicare”. Pentru identitate de rațiune, intră sub incidența textului analizat doar „originalele” „ilustrațiilor” sau ale „altor documente”. De fapt, în caz contrar, ar fi afectată „unitatea normativă” a dispozițiilor art. 55 din Legea nr. 8/1996.
În context, semnalăm exprimarea pleonastică și, oarecum, asimetrică din conținutul acestui text. Astfel, după ce este evocat „originalul operei”, art. 55 se referă și la „originalele operelor de artă”. Evident, „operele de artă” sunt prevăzute, atât implicit, prin evocarea „operei”, cât și explicit. În ceea ce privește „formularea asimetrică”, observăm că referirea la „operă” este făcută la „singular”, iar la „operele de artă” la „plural”. Față de aceste motive, considerăm oportun ca, de lege ferenda, art. 55 din Legea nr. 8/1996 să fie modificat, în sensul că „editorul este obligat să înapoieze autorului originalului operei, a ilustrațiilor și a altor documente…”.
Și prevederile art. 55 din Legea nr. 8/1996 au caracter dispozitiv, întrucât acestea sunt incidente numai dacă, prin contract, „nu s-a convenit altfel”.
În doctrină[58], s-a pus problema remediilor în cazul în care „autorul nu se prezintă pentru a primi originalul operei care a făcut obiectul contractului de editare”, apreciindu-se că se aplică „regulile generale”, inclusiv „obligarea silită a autorului la luarea în primire a originalului operei, sub sancțiunea de daune cominatorii, dacă este cazul”, precum și „obligarea autorului la plata de daune-interese moratorii”.
În ceea ce ne privește, exprimăm rezerve în legătură cu soluția prezentată.
Astfel, nu trebuie omisă împrejurarea că suntem în prezența unei „obligații a editorului” și, corelativ, a unui „drept subiectiv al autorului”. Fiind vorba despre un „drept subiectiv”, autorul are posibilitatea legală de a-l exercita sau, dimpotrivă, de a nu-l exercita. Obligarea acestuia să-l execute silit, echivalează cu transformarea „dreptului” într-o „obligație”, ceea ce, din punct de vedere logico-juridic, este inadmisibil.
c. Obligația de a oferi copiile operei. Această obligație este prevăzută de art. 56 alin. (5) din Legea nr. 8/1996, fiind introdusă în această Lege prin ARTICOLUL UNIC pct. 16 din Legea nr. 329/2006 de aprobare a O.U.G. nr. 123/2005 pentru modificarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe[59].
În concret, potrivit acestui text, „în cazul în care editorul intenționează să distrugă copiile operei, rămase în stoc o perioadă de 2 ani de la data publicării, și dacă în contract nu se prevede o altă perioadă, acesta este obligat să le ofere mai întâi autorului”.
Spre deosebire de obligațiile anterioare, care sunt reglementate prin „norme dispozitive”, această obligație este prevăzută de o „normă imperativă”. Practic, sub rezerva că părțile pot conveni o perioadă mai mare sau mai mică decât cea de „2 ani”, editorul este îndatorat să ofere copiile operei rămase în stoc, mai întâi, autorului.
Chiar dacă textul analizat nu prevede, considerăm că „oferirea copiilor operei” trebuie făcută cu „titlu gratuit”. Pledează pentru această concluzie chiar împrejurarea că obligația de oferire a copiilor operei se naște în momentul în care editorul „intenționează să distrugă copiile rămase în stoc”.
În sfârșit, observăm că nu fac obiectul acestei obligații „copiile ilustratelor” sau ale „altor documente” puse de titularul dreptului de autor la dispoziția editorului. Evident, pentru identitate de rațiune, obligația prevăzută de art. 56 alin. (5) din Legea nr. 8/1998 ar trebui extinsă și asupra acestor „elemente”. Oricum, până la o eventuală intervenție legislativă sub acest aspect, acestea ar putea fi restituite în temeiul principiului accesorium sequitur principale.
11. Cesiunea contractului de editare.
De o manieră evident „lapidară”, art. 54 din Legea nr. 8/1996 prevede că „editorul va putea ceda contractul de editare numai cu consimțământul autorului”. Oricum, această normă are o dublă semnificație. Astfel, pe de o parte, evocă expressis verbis posibilitatea „transmiterii” contractului de editare și, pe de altă parte, implicit, fundamentează, sub aspect juridic, caracterul intuitu personae a contractului de editare.
În doctrina română[60] s-a pus problema „formei” pe care trebuie să o îmbrace „consimțământul autorului”. Fiind evocată lipsa unui text legal expres în acest sens în sistemul de drept român, distinsul autor evocă „doctrina” (franceză)[61], care consideră că autorul trebuie să consimtă în „formă scrisă”. De asemenea, se susține că, „în același sens sunt și dispozițiile art. 132-19 CPI francez pentru cesiunea contractului de reprezentare”. Într-adevăr, potrivit acestui text, „l’entrepreneur de spectacles ne peut transférer le bénéfice de son contrat sans l’assentiment formel et donné par écrit de l’auteur ou de son représentant” (s.n. – T.B., V.G.). Ar fi, totuși, de observat eroarea în care se află doctrina franceză, întrucât în discuție este forma „contractului de editare” și, nicidecum a „contractului de reprezentare”.
În realitate, fiindcă „forma scrisă” este cerută pentru dovedirea „existenței și conținutul contractului de cesiune”, conform art. 42 teza I din Legea nr. 8/1996, pentru identitate de rațiune, aceeași formă se impune și în cazul „contractului de editare, precum și a „consimțământului autorului” pentru cedarea acestuia.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 54 trebuie puse în corelație cu prevederile art. 39 alin. (4) și alin. (6) din Legea nr. 8/1996, referitoare la cesiunea exclusivă și neexclusivă a drepturilor patrimoniale de autor. În concret, potrivit art. 39 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, „în cazul cesiunii exclusive, însuși titularul dreptului de autor nu mai poate utiliza opera în modalitățile pe termenul și pentru teritoriul convenite cu cesionarul și nici nu poate transmite dreptul respectiv unei alte persoane (teza I). Caracterul exclusiv al cesiunii trebuie să fie expres prevăzut în contract” (teza a II-a). Deci, sub acest aspect, s-ar părea că art. 54 din Legea nr. 8/1996 derogă de la „dreptul comun”, în sensul că „cedarea contractului altei persoane” este permisă și în cazul în care acesta are „natură exclusivă”[62]. Într-adevăr, art. 54 se referă la cedarea contractului de editare cu consimțământul autorului fără să facă distincție în legătură cu caracterul exclusiv sau neexclusiv al acestuia.
[55] Ibidem.
[56] A se vedea V. Roș, D. Bogdan, O. Spineanu-Matei, op. cit., p. 380.
[57] Spre exemplu, lucrarea Drept civil. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil, elaborată de regretatul profesor universitar Gh. Beleiu, a fost republicată, după decesul acestuia, în numeroase „ediții revăzute și adăugite” de către alți autori în Editura Universul Juridic, București.
[58] A se vedea B. Florea, op. cit., p. 41.
[59] Legea nr. 329/2006 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 657 din 31 iulie 2006.
[60] A se vedea V. Roș, op. cit., p. 186.
[61] Este evocat C. Colombet, Propriété litteraire et artistique et droits voisins, Dallos, 1997, p. 251.
[62] Pentru această interpretare, a se vedea V. Roș, op. cit., p. 187.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.