Contractul de editare în reglementarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe
Teodor Bodoașcă - iunie 6, 2016The editing contract in the regulation of Law no. 8/1996 on copyrights and related rights
In this study, the author describes the editing contract in the regulation of Law no. 8/1996 on copyrights and related rights, under which the holder of the copyright assigns to the editor, in return for a remuneration, the right to reproduce and distribute the work.
The structure and the content of the study reveal the comments on the legal regime applicable to the editing contract, to the definition and delimitation of the editing contract, to the scope of the editing contract, to the parties to the editing contract, to the object of the editing contract, to the publication of the work in soft copy, to the destruction of work or to their copies, to the determination and payment of remuneration in case of the editing contract, to the form and provisions of the editing contract, to the effects of the editing contract, to the assignment of the editing contract and to the termination of the editing contract.
Finally, the editing contract shall mean the “assignment” of the right to reproduce, to distribute and possibly, to certify the translation and adapt the work by the holder of the copyright. Nevertheless, the editor, as a result of the editing contract, only acquires the “use” of these rights, but not the rights as such.
Keywords: editing, work, reproduction of the work, remuneration.
-
1. Regimul juridic aplicabil contractului de editare
În prezent[1], „contractul de editare” are consacrate expressis verbis dispozițiile art. 48‑57 din Legea nr. 8/1996. Evident, acest contract, fiind o specie a contractului de cesiune[2], este supus, corespunzător, şi „dispoziţiilor comune” (art. 39‑47) din Legea nr. 8/1996 referitoare la „cesiunea drepturilor patrimoniale de autor”. Fiindcă cesiunea drepturilor patrimoniale de autor este o modalitate a „contractului de locaţiune”, contractul de editare este supus şi prevederilor art. 1777‑1823 C. civ., care reglementează locaţiunea în general. În sfârşit, fiind în prezența unui contract civil, acesta este guvernat şi de „dispozițiile generale” (art. 1166‑1323 C. civ.) privind contractul civil. Incidența acestor dispoziții legale în cazul contractului de editare trebuie realizată cu respectarea principiilor ce se deduc din adagiile generalis lex specialibus non derogat, respectiv specialia generalibus derogant și, neîndoielnic, în ordinea de preferinţă evocată.
-
2. Definiția și delimitarea contractului de editare
De regulă, în doctrină, majoritatea autorilor, propunându-și să definească contractul de editare, reproduc „definiția” dată acestuia de art. 48 alin. (1) din Legea nr. 8/1996[3]. În concret, potrivit acestui text, „prin contractul de editare, titularul dreptului de autor cedează editorului, în schimbul unei remuneraţii, dreptul de a reproduce şi dreptul de a distribui opera”. De asemenea, în temeiul art. 49, „titularul dreptului de autor poate ceda editorului şi dreptul de a autoriza traducerea şi adaptarea operei”.
Chiar la o sumară analiză, observăm că „definiția legală” cuprinde doar două „elemente esențiale” ale contractului de editare, adică „părțile” și „obiectul”.
În context, semnalăm că, întocmai ca în cazul „contractului de cesiune”, în general, art. 48 alin. (1) şi art. 49 din Legea nr. 8/1996[4] se referă la „cedarea” de către titularul dreptului de autor a dreptului de a reproduce, de a distribui şi, eventual, de a autoriza traducerea şi adaptarea operei. Cu toate acestea, editorul, urmare contractului de editare, dobândeşte doar „folosința” acestor drepturi şi, nicidecum drepturile ca atare. Concluzia se impune cu puterea evidenței, mai ales, din dispozițiile art. 55 din Legea nr. 8/1996. Astfel, potrivit acestui text, „editorul este obligat să înapoieze autorului originalul operei, dacă prin contract nu s‑a convenit altfel”. De asemenea, editarea, fiind o specie a locaţiunii, potrivit art. 1777 C. civ., transmiterea dreptului de folosinţă asupra lucrului care face obiectul acesteia este de esenţa acestui contract. Oricum, pentru evitarea interpretărilor diverse pe această temă, sugerăm legiuitorului ca, de lege ferenda, să modifice corespunzător toate textele Legii nr. 8/1996 care, referindu‑se la diverse aspecte ale contractului de cesiune, în general, sau la speciile acestuia prevăd fără distincţie,,transmiterea” sau „cedarea” drepturilor patrimoniale de autor.
Pe de altă parte, în temeiul art. 48 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, „nu constituie contract de editare convenţia prin care titularul dreptului de autor îl împuterniceşte, pe cheltuiala sa, pe un editor, să reproducă şi, eventual, să distribuie opera (teza I). În acest caz se aplică prevederile de drept comun referitoare la contractul de antrepriză” (teza a II-a) [alin. (3)].
Observăm că, între dispozițiile alin. (1) și cele ale alin. (2) din cuprinsul art. 48 din Legea nr. 8/1996, există unele deosebiri esențiale.
În primul rând, în cazul prevăzut de alin. (1), titularul dreptului de autor „cedează editorului dreptul de a reproduce sau de a distribui opera”. În schimb, în cazul prevăzut de alin. (2), titularul dreptului de autor îl „împuternicește pe editor să reproducă și, eventual, să distribuie opera”. Evident, între „a ceda un drept” și „a împuternici pe cineva să exercite acel drept” există deosebiri de esență.
În al doilea rând, în cazul prevăzut de alin. (1), titularul dreptului de autor este îndreptățit la o „remunerație”, plătită de editor. În schimb, în cazul prevăzut la alin. (2), cheltuielile de reproducere și de distribuire a operei” sunt suportate de către „titularul dreptului de autor”.
În al treilea rând, în cazul prevăzut de alin. (1), editorul reproduce și distribuie opera în condițiile Legii nr. 8/1996. În schimb, în cazul prevăzut de alin. (2), editorul reproduce și, eventual, distribuie opera în condițiile dreptului comun referitoare la „contractul de antrepriză”, adică potrivit art. 1851 și urm. C. civ. În context, facem precizarea că, în temeiul art. 1851 alin. (1) C. civ., „prin contractul de antrepriză, antreprenorul se obligă ca, pe riscul său, să execute o anumită lucrare, materială ori intelectuală, sau să presteze un anumit serviciu pentru beneficiar, în schimbul unui preţ”.
În condițiile art. 48 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, editorul (antreprenorul) se obligă să execute pe riscul său, cu materialele lui, însă pe cheltuiala titularului dreptului de autor, în schimbul unui preț, reproducerea operei în tirajul convenit cu acesta. În acest caz, toate drepturile patrimoniale asupra exemplarelor operei reproduse aparțin titularului dreptului de autor, care le poate distribui independent sau în baza unui contract încheiat cu antreprenorul sau cu o terță persoană[5].
Faţă de cele prezentate, în acord cu cele exprimate în doctrina din domeniu, contractul de editare poate fi definit ca „acea specie a contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor, în temeiul căruia titularul dreptului de autor, în calitate de cedent, se obligă să transmită altei persoane, în calitate de editor, pentru un timp determinat, în schimbul unei remuneraţii, folosința dreptului de a reproduce, de a distribui şi, eventual, de a autoriza traducerea şi adaptarea operei pe cheltuiala sa”[6].
Pe de altă parte, contractul de editare se delimitează de alte contracte.
Astfel, în doctrină[7] se consideră că acest contract trebuie delimitat de „contractul de cesiune a dreptului de reproducere”. În concret, se apreciază că, în cazul contractului de editare, cesionarul are obligația de a reproduce și difuza opera. În schimb, în cazul contractului de cesiune a dreptului de reproducere, cesionarul nu este obligat să reproducă opera. Se mai susține că, în cazul acestui contract, „cesionarul dreptului de reproducere dobândește o facultate și nu o obligație, fiind liber să publice opera sau nu și având putere deplină să decidă dacă și când va aduce opera la cunoștință publică”[8].
Referitor la ultima teză, exprimăm rezerve în legătură cu „legalitatea” acesteia. Astfel, în temeiul art. 47 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, „autorul poate solicita desființarea contractului de cesiune a dreptului patrimonial în cazul în care cesionarul nu îl utilizează sau îl utilizează într-o măsură insuficientă și dacă, prin aceasta, interesele justificate ale autorului sunt afectate considerabil”.
Mai mult, în condițiile în care contractul de editare este o specie a contractului de cesiune, din punct de vedere logico-juridic, apare dificil de fundamentat o eventuală „delimitare netă” între acestea. În fond, unul reprezintă „generalul”, iar celălalt „particularul” (specia).
De asemenea, în literatura de specialitate[9], este evocată delimitarea dintre „contractul de editare” și „contractul de antrepriză”. Fără să intrăm în detalii în acest context, reiterăm că această delimitare este evocată și de art. 48 alin. (2) din Legea nr. 8/1996.
Contractul de editare se delimitează de „contractul de comandă”[10].
În prezent, contractul de comandă este reglementat de art. 46 din Legea nr. 8/1996. Facem precizarea că, pe calea contractului de comandă sunt valorificate drepturile patrimoniale asupra unor opere viitoare. În concret, autorul se obligă să creeze o anumită operă și, eventual, să transmită persoanei care a comandat-o unele sau toate drepturile patrimoniale asupra acesteia. Fără a deveni autor, beneficiarul dobândește dreptul de proprietate asupra operei numai dacă există o clauză contractuală expresă în acest sens. De asemenea, prin intermediul acestui contract, beneficiarul nu își asumă obligația de a reproduce și distribui opera, așa cum se întâmplă în cazul contractului de editare.
În context, facem precizarea că, în temeiul art. 41 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, contractul de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor, în general, poate avea ca obiect și drepturi patrimoniale privind „opere viitoare”, cu condiția ca acestea să nu privească „totalitatea” operelor, indiferent dacă sunt sau nu nominalizate în contract.
3. Domneniul contractului de editare.
Ab initio, facem precizarea că, în limbajul comun, verbul „a edita” are semnificația de „efectuare a lucrărilor de tipărire și de răspândire a unei cărți sau a unei publicații” ori de „a îngriji apariția unei opere”[11].
În schimb, în doctrină, unii autori apreciază că, „în limbajul comun, prin utilizarea termenului editare, se face trimitere la carte, la reproducerea operelor scrise”[12].
Alți autori, dimpotrivă, afirmă că, „tocmai pentru a nu limita domeniul de aplicare a contractului de editare doar la operele scrise și la reproducerea acestora, …, pot fi editate toate operele de creație intelectuală susceptibile de reproducere” [13]. Sunt avute în vedere „atât operele literare, cât și operele grafice, muzicale, multimedia, artistice etc.”[14]
Fiind, în principiu, de acord cu această ultimă opinie, observăm că remarcabilul autor face confuzie între „natura operei” (literară, artistică sau științifică)[15] și diverse „modalități” ale acesteia. Astfel, cu toate că enumerarea se referă distinct la „operele muzicale” și la „operele artistice”, primele sunt, de fapt, modalități ale ultimelor.
*În același sens, a se vedea T. Bodoașcă, A. Drăghici, Contribuţii la studiul reglementărilor legale referitoare la contractul de editare, în „Revista română de dreptul proprietății intelectuale” nr. 1/2009.
[1] Anterior intrării în vigoare a Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 26 martie 1996, fiind ulterior modificată și completată), în România, „contractul de editare” a fost reglementat, în ordine, de următoarele acte normative: Legea nr. 596/1946 privind contractul de editare și dreptul autorului asupra operelor literare (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 22 iulie 1946, fiind abrogată expres de art. 43 din Decretul nr. 321/1956); Decretul nr. 17/1948 privind editarea și difuzarea cărții (publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 13 ianuarie 1949, fiind abrogat implicit de art. 43 din Decretul nr. 321/1956); Decretul nr. 19/1951 privind dreptul de autor asupra operelor susceptibile de a fi tipărite (publicat în Buletinul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 16 februarie 1951, fiind abrogat expres de art. 43 din Decretul nr. 321/1956); Decretul nr. 321/1956 privind dreptul de autor [publicat în Buletinul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 27 iunie 1956, fiind abrogat expres de art. 154 alin. (2) din Legea nr. 8/1996].
[2] Legea nr. 8/1996 reglementează, ca specii ale „contractului de cesiune”, alături de contractul de editare, „contractul de comandă” (art. 46), „contractul de reprezentare teatrală sau de execuție muzicală” (art. 58-62) și „contractul de închiriere a operei” (art. 63).
[3] A se vedea B. Florea, op. cit., p. 16.
[4] Aceeaşi inadvertenţă o regăsim şi în cazul contractului de cesiune, în general [în acest sens, evocăm, spre exemplu, art. 39 alin. (3) şi (6) şi art. 41 alin. (1) din Legea nr. 8/1996].
[5] A se vedea: B. Florea, op. cit., p. 20; C. R. Romițan, Considerații cu privire la sintagma de „utilizator” în domeniul operelor scrise. Propuneri de lege ferenda, în „Revista română de dreptul proprietății intelectuale”, nr. 4/2009, p. 122.
[6] A se vedea T. Bodoașcă, L. – I. Tarnu, op. cit., p. 111; B. Florea, op. cit., p. 18.
[7] A se vedea B. Florea, op. cit., p. 18.
[8] A se vedea: B. Florea, op. cit., p. 18; A. Lucas, H. – J. Lucas, Traité de la propriété litéraire et artistique, Editura Litec, Paris, 1994, p. 459.
[9] A se vedea B. Florea, op. cit., p. 20.
[10] Pentru unele detalii în legătură cu regimul juridic al acestui contract, a se vedea T. Bodoașcă, V. Grăjdeanu, Discuții în legătură cu unele aspecte juridice ale contractul de comandă în reglementarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, în Revista română de dreptul proprietății intelectuale nr. 2/2016.
[11] A se vedea Dicționarul explicativ al limbii române (DEX), ediția a II-a, apărut sub egida Academiei Române, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, București, 1998, p. 331.
[12] A se vedea V. Roș, D. Bogdan, O. Spineanu-Matei, op. cit., p. 373.
[13] A se vedea B. Florea, op. cit., p. 18.
[14] Ibidem.
[15] A se vedea art. 1 alin. (1) teza I, art. 7 și art. 24 din Legea nr. 8/1996.
Arhive
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | ||||
4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 |
18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 |
25 | 26 | 27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.