Calificarea în conflictele de legi şi în conflictele de jurisdicţii
Călina Jugastru - iunie 6, 2016Este elocventă, în acest sens, reglementarea, în unele state, a unor instituţii juridice singulare sau care se regăsesc într-un număr restrâns de sisteme legislative. Trust[18] este instituţia consacrată, prin excelenţă, în dreptul anglo-saxon; kafala este specifică dreptului musulman; aufhebung este consacrat în dreptul german[19] iar căsătoria între persoane de acelaşi sex este recunoscută într-un număr redus de state. Desigur, trebuie luată în calcul dinamica legislativă, atât în perimetrul naţional, cât şi la nivel regional.
Având în vedere cele două dimensiuni – axiologică şi politică – conflictul de calificări reflectă disparităţile socio-culturale şi de politică legislativă. Este prezentă doctrinar şi ideea unui conflict de civilizaţii. Considerăm că este în discuţie, mai degrabă, specificul naţional, care angrenează, firesc, diferenţele de reglementare. Tradiţia versus armonizare şi uniformizare reprezintă o realitate care nu poate fi ignorată. În expresie doctrinară, apartenenţa ordinilor juridice unor lumi accentuat diferite, conferă calificării rol şi semnificaţii aparte, în sensul de a reflecta şi de a impune valorile forului[20].
Adăugăm constatarea că acest rol (de a promova valorile juridice naţionale) nu numai că se menţine, dar el revine în forţă în actualitate, ca bastion al forului faţă de tendinţele (internaţionale) de uniformizare legislativă.
-
2. Obiectul şi mecanismul calificării
Obiectul calificării
Calificarea are ca obiect noţiunile juridice care structurează norma conflictuală. Mai precis, are în vedere acele noţiuni care alcătuiesc legătura şi conţinutul normei conflictuale. Unele dintre aceste noţiuni necesită lămuriri conceptuale, ceea ce presupune interpretarea lor. Finalitatea calificării este încadrarea noţiunilor juridice în categorii juridice şi alegerea normei conflictuale corespunzătoare raportului juridic cu element străin.
În raport de obiectul calificării, apare necesar a preciza dacă termenul „calificare” desemnează procesul (demersul calificării) sau rezultatul operaţiunii calificării. Se remarcă existenţa unei polisemii[21], care oferă calificării o fizionomie complexă şi o funcţie esenţială în soluţionarea procesului civil internaţional. De o parte, calificarea trebuie acceptată ca operaţiune intelectuală de intepretare a normei conflictuale (calificarea stricto sensu). De altă parte, calificarea are ca finalitate alegerea legii aplicabile raportului juridic (calificarea lato sensu)[22], astfel că se repercutează, indirect, asupra soluţiei conflictului de legi.
Mecanismul calificării
Rolul calificării în dreptul internaţional privat este semnificativ în dreptul conflictelor de legi şi al conflictelor de jurisdicţii.
În ramurile dreptului privat care nu implică element de extraneitate, indiferent de modul în care se califică o anumită noţiune sau instituţie, operaţiunea respectivă nu aduce vreo schimbare în ceea ce priveşte legea aplicabilă. O calificare în interiorul sistemul de drept român va atrage, invariabil, aplicarea legii române.
În dreptul internaţional privat, consecinţele calificării sunt majore. O calificare primară a unei instituţii pe care dreptul forului nu o reglementează, va antrena, de regulă, aplicarea unei legi străine. De asemenea, prezenţa regulilor supranaţionale (dreptul unional) poate avea drept consecinţă recursul la concepte autonome, definite şi interpretate ca atare prin prisma normelor juridice europene. Sau, mai simplu, atunci când toate sistemele în prezenţă reglementează o anumită noţiune, dar o încadrează în categorii diferite, această împrejurare este suficientă pentru a genera un conflict de calificări. Un exemplu este caracterul căsătoriei – laic sau religios – care face ca legea aplicabilă să difere în funcţie de rezultatul calificării (speţa Caraslanis). Din perspectiva statului care cere, pentru validitatea căsătoriei, oficializarea acesteia în faţa ofiţerului de stare civilă, apare doar o chestiune de formă, rezolvată conform legii locului încheierii căsătoriei. În sistemele confesionale, respectarea solemnităţilor religioase este indisolubil legată de valabilitatea actului căsătoriei, astfel că avem de a face cu o problemă de fond (soluţionată conform legii ce guvernează statutul personal)[23].
Operaţiunea calificării, din perspectiva dreptului internaţional privat, se poate descompune în două etape. Prima etapă, în care noţiunea juridică este încadrată în categoria corespunzătoare din dreptul privat care nu presupune element de extraneitate. Astfel, nominalizăm statutul personal, statutul organic al persoanei juridice, contractele, statutul real, succesiunile etc. Această operaţiune se păstrează în sfera dreptului intern şi, în principiu, nu ridică probleme; presupune examinarea dreptului intern şi plasarea în categoria juridică adecvată. Cea de a doua etapă (care nu este obligatorie întotdeauna) este cea în care se constată calificări diferite la nivelul sistemelor de drept naţionale. Numai după ce este calificată noţiunea – conform unuia sau altuia dintre sistemele în prezenţă – se poate determina legea aplicabilă raportului juridic. În cea de a doua fază există un conflict de calificări, a cărui soluţie influenţează legea aplicabilă (legea aplicabilă este, după caz, legea română, legea franceză, legea spaniolă etc.).
Corespunzător celor două etape, în dreptul comparat sunt identificate două tipuri de conflicte: conflictul de categorii şi conflictul de calificări. Conflictul de categorii este operaţiunea de clasificare pe care o realizează interpretul normei conflictuale şi are în vedere, întotdeauna, categoriile cunoscute ale dreptului intern. Este o operaţiune de determinare a naturii juridice dominante a unei instituţii, atunci când există mai multe variante posibile (având în vedere exclusiv concepţiile avansate în dreptul intern al statului respectiv). Se exemplifică, arătându-se că viciile de consimţământ pot aparţine fie statutului personal, fie materiei contractelor; capacitatea de a încheia căsătoria poate ţine fie de statutul personal, fie de regimul matrimonial ş.a.[24] Al doilea conflict este conflictul de calificări, prezent atunci când state diferite, califică diferit o anumită instituţie juridică. Se acceptă că unele categorii de drept intern au un conţinut mai larg în dreptul internaţional privat. De exemplu, statutul familial este un element al statutului individual şi este guvernat de legea personală. Însă înţelesul noţiunii „statut familial” este privit extensiv în dreptul internaţional privat, înglobând aspectele referitoare la stabilirea filiaţiei, obligaţia de întreţinere între soţi, dreptul soţilor de a încheia anumite contracte sau de garantare a datoriilor în mod reciproc. Pe măsură ce ne îndepărtăm de nucleul categoriei vizate, există posibilitatea ca unele aspecte să fie „acaparate” de alte categorii juridice şi, prin urmare, să fie clasificate diferit[25].
Mecanismul calificării acţionează, de regulă, în favoarea ţării forului. Este în discuţie norma conflictuală a forului – care se cere interpretată – astfel că, firesc, ea va fi interpretată în lumina dreptului forului, ca sistem juridic de la care emană. Dacă acesta este argumentul principal pentru aplicarea lege fori, nu se poate nega că există şi inconveniente ale aplicării acesteia. Speţa Caraslanis, de pildă, pune problema de a valida un mariaj care, în ţara de origine a soţilor, este considerat nul. Se ajunge astfel la „denaturarea” dreptului străin (din perspectiva necesităţii calificării), atunci când acesta este luat în considerare,. Calificările sunt radical diferite în cele două sisteme legislative în prezenţă şi pun în opoziţie două concepţii importante asupra caracterului căsătoriei (caracterul laic sau caracterul religios)[26].
-
3. Tipologia calificării
- A. Calificarea primară şi calificarea secundară
Calificarea primară este acea operaţiune de calificare care are ca obiect determinarea legii aplicabile raportului juridic cu element de extraneitate. De rezultatul calificării depinde legea competentă să guverneze raportul juridic. Calificarea primară are loc conform legii forului. Pentru dreptul român, regula este enunţată în art. 2558 alin. 1 C. civ.: „Când determinarea legii aplicabile depinde de calificarea ce urmează să fie dată unei instituţii de drept sau unui raport juridic, se ia în considerare calificarea juridică stabilită de legea română”.
Calificarea secundară este, practic, subsecventă calificării primare şi nu influenţează desemnarea lex causae. Calificarea secundară intervine după momentul la care s-a făcut calificarea primară şi este o problemă care aparţine dreptului intern. De pildă, a determina dacă un contract are natură civilă sau comercială, este o problemă de calificare secundară. Natura mobiliară sau imobiliară a bunurilor se stabileşte în conformitate cu legea locului unde acestea se află sau sunt situate (prin excepţie de la regula statuată în art. 2558 C. civ.)[27].
- B. Calificarea conţinutului şi calificarea legăturii normei conflictuale
În cazul calificării conţinutului, are loc modificarea normei conflictuale; în cazul calificării legăturii, are loc modificarea legii aplicabile raportului juridic. Conflictul de calificări referitor la noţiunile din conţinutul normei conflictuale influenţează norma conflictuală care se va aplica în speţă. Conflictul de calificări care priveşte legătura, are drept consecinţă păstrarea normei conflictuale; totuşi, de rezultatul calificării depinde soluţia conflictului de legi[28].
- C. Calificarea legală, calificarea jurisprudenţială şi calificarea doctrinară
- a. Calificarea legală este operaţiunea de definire, interpretare şi încadrare a noţiunilor în categorii juridice, prin chiar textul legii (lege – lato sensu).
Un exemplu de calificare legală este oferit de textul actelor normative. Mai generos decât actul normativ anterior, Codul civil român (Cartea a VII-a) aduce multiple precizări noţionale, care îşi găsesc aplicabilitatea în conflictele de legi. Prin analogie, respectivele calificări pot fi utile şi în conflictele de jurisdicţii, în măsura în care se aplică în raporturile cu state non-europene. În relaţiile cu statele membre, sunt aplicabile calificările conţinute, întâi de toate, în corpul actelor normative de aplicare imediată, directă şi prioritară (regulamentele europene). Noul Cod de procedură civilă nu aduce întotdeauna lămuriri ale termenilor, făcând apel şi la definiţiile Codului civil.
Câteva trimiteri la textele legale în vigoare sunt edificatoare.
[18] The trust este raportul în virtutea căruia o persoană, numită settler transmite un lucru altei persoane, numite trustee, cu obligaţia celei din urmă de a dispune în folosul unui terţ beneficiar, desemnat de settler. A se vedea, D. Hayton, Trusts in EU private international law, în „Revista de drept internaţional privat şi drept privat comparat” 2006, 267-283; R. Crone, Liberalités, institutions contractuelles et trust à l’épreuve du droit international privé, în „Les Petites Affiches” nr. 62/28.03.2001, p. 54; B. Chappuis, «Trust» et fiducie en Suisse, în „Recueil Dalloz” 2007, p. 1648.
[19] Aufhebung desemnează cauze de desfacere a căsătoriei care au existat înainte de încheierea acesteia, ocupând un loc intemediar, între cauzele de divorţ (care sunt ulterioare perfectării căsătoriei) şi cauzele de nulitate (care sunt anterioare sau concomitente încheierii căsătoriei).
[20] Ibidem, p. 193.
[21] R. Boukhari, La qualification en droit international privé, în „Les Cahiers de droit” vol. 51, nr. 1/2010, p. 165-166.
[22] R.-B. Bobei, op. cit., p. 38.
[23] M.-L. Niboyet, G. de Geouffre de la Pradelle, Droit international privé, 4e édition, Librairie Générale de Droit et de Jurisprudence, Paris, 2013, p. 224.
[24] B. Audit, L. d’Avout, Droit international privé, op. cit., p. 236.
[25] M.-L Niboyet., G. de Geouffre de la Pradelle, op. cit., p. 224. Cu privire la conflictele de categorii, a se vedea şi M. Attal, A. Raynouard, Droit international privé, Tome 1: Principes généraux, Éditions Larcier, Bruxelles, 2013, p. 314-318.
[26] Loc. cit.
[27] D.A. Popescu, M. Harosa, op. cit., p. 344.
[28] A se vedea, D.A. Popescu, M. Harosa, Drept internaţional privat, op. cit., p. 342.
Arhive
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | ||||
4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 |
18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 |
25 | 26 | 27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.