Regimul juridic al speciei urs brun (ursus arctos) în România
Mihai-Bogdan Ionescu-Lupeanu - februarie 6, 20231. Introducere
Ursul brun (ursus arctos) a populat, cândva, Europa[1][2]. Extincția locală a speciei, la scara timpului istoric, înregistrează o vechime considerabilă[3].
În prezent, pe teritoriul României, se găsesc 60% din efectivele de urși de pe continent, exceptând Rusia[4].
Prin raportare la studiile existente în domeniul toponomasticii, nu putem concluziona decât că ursul brun a constituit o specie emblematică pentru spațiul carpatic din cele mai vechi timpuri[5].
Populația de urși bruni din România a cunoscut unele fluctuații[6], însă, prin raportare la anii ʼ50 ai secolului trecut, când specia începe să facă (și) obiectul statisticilor oficiale[7], trendul este ascendent[8],[9].
Creșterea populației speciei, mult peste efectivul optim[10], grefată pe accelerarea fenomenului de pierdere și fragmentare a habitatelor naturale care a determinat fie concentrarea efectivelor de urs în zonele cu habitat natural, fie intrarea acestora în contact cu activitatea umană, se află la baza escaladării conflictelor om-urs brun din ultimul deceniu[11], fapt reflectat (și) în numărul de materiale referitoare la aceasta publicate în mass-media[12].
2. Protecția ursului brun în dreptul intern
2.1. Scurt istoric al protecției speciei. De-a lungul istoriei, în România, ursul a fost privit ca o specie de vânat, fiind perceput ca un animal stricător sau ca vânat răpitor cu păr, motiv pentru care vreme îndelungată a putut fi vânat tot timpul anului[13], ceea ce nu excludea existența și a unor minime măsuri de protecție a exemplarelor acestei specii[14].
O primă modificare de paradigmă intervine abia în anii ʼ50, când, deși formal ursul brun continuă să fie încadrat în categoria vânatului răpitor cu păr, i se stabilește un sezon de vânătoare[15] și se interzice vânătoarea la bârlog[16].
Apărută subsecvent legii nr. 9/1973 privind protecția mediului înconjurător[17], Legea nr. 26/1976 privind economia vînatului şi vînătoarea[18] clasifică ursul brun printre speciile la care vânătoarea este permisă în perioade limitate, 15 martie – 15 mai, respectiv 1 septembrie – 31 decembrie [art. 18 lit. b)], stabilind (și) o excepție[19].
În vederea ocrotirii vânatului, sunt prohibite „vînătoarea de urși (…), exercitată fără asistența sau încunoștințarea împuternicitului unității care gospodărește fondul de vânătoare ori prin utilizarea altor cartușe decît cele cu un singur glonț” [art. 21 lit. c) teza II]; respectiv „vînarea (…) urșilor la bîrlog” [art. 21 lit. f) teza II]. Cuantumul despăgubirilor în cazul pagubelor cauzate economiei vânatului prin fapte ilicite privitoare la specie urs brun se ridică la 10.000 lei, pentru pagubele cauzate economiei vânatului prin săvârșirea de fapte ilicite în perioada de vânare, respectiv la 20.000 lei, pentru cele săvârșite în perioada de prohibiție (Anexa nr. 3).
Legea nr. 26/1976 a rămas în vigoare până la abrogarea sa expresă de către Legea fondului cinegetic și a protecției vânatului nr. 103/1996[20], cu modificările și completările ulterioare, care marchează o nouă etapă în evoluția dreptului protecției speciei. Astfel, ursul brun este încadrat în anexa nr. 2 a legii [Mamifere de interes vânătoresc și păsări din fauna sălbatică la care vânarea este interzisă (…)], cuantumul despăgubirilor în cazul faptelor ilicite fiind stabilit la 200.000.000 de lei (vechi). Pe cale de excepție, ursul se numără printre speciile care puteau fi vânate „numai cu aprobarea și în condițiile stabilite de autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, în conformitate cu prevederile convențiilor internaționale la care România este parte”[21],[22]. Ca măsuri suplimentare de protecției a speciei sunt prohibite vânarea „prin utilizarea altor cartușe decât a celor cu proiectile unice, a căror mărime este prevăzută prin reglementările tehnice emise de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură”[23], vânarea la bârlog și la nadă „fără aprobarea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, pentru fiecare caz”[24]. Legislația secundară apărută sub imperiul Legii nr. 103/1996 aduce noi măsuri de protecție a ursului brun; menționăm, cu caracter exemplificativ, interdicția organizării vânătorii prin metoda „la goană” mai mult de o dată pe aceeași suprafață a unui fond de vânătoare într-un sezon de vânătoare sau vânarea din observatoare închise[25].
Deși apreciem ca validă aserțiunea potrivit căreia „fiecare modificare realizată prin legislație, orientată spre conservarea speciei, a fost urmată de creșteri constante a populației”[26], nu putem achiesa și la cea potrivit căreia „fiecare perioadă în care ursul a fost tratat ca specie de interes cinegetic a fost urmată de un declin semnificativ al populației”[27], motivat de faptul că cele mai multe dintre modificările legislative orientate spre conservarea speciei urmate de creșteri populaționale nu au vizat interdicția vânării speciei, ci reglementarea acestei din urmă activități.
DOWNLOAD FULL ARTICLE
[1] Annette Mertens, Ovidiu Ionescu, Ursul: biologie, ecologie și management, Ed. HACO International, 2000, p. 2.
[2] De altfel, arealul său cuprinde întreaga emisferă nordică [Ion Micu, Ursul brun: Aspecte eco-etologice, Ed. Ceres, București, 1998, p. 16].
[3] Astfel, în Danemarca se apreciază că a dispărut încă de acum 5.000 de ani, în Marea Britanie, în secolele X-XI d. Chr., iar în Europa Occidentală (continentală) în trecutul recent: în Estul Germaniei (Silezia), în 1770, în Vestul Germaniei (Bavaria), în 1836, iar în Elveția, în 1904, în Alpii francezi, în 1937 [Kai Curry-Lane, The Brown Bear (Ursus arctos) in Europe: decline, biology and ecology în International Conference on Bear Research and Management, vol. 2 (1972), p. 74 (74-83)].
Din cele două tentative de reintroducere a ursului brun de până în anul 2000, cea dintâi, efectuată în regiunea Bialowieza (Polonia), constând în eliberarea a 10 urși, în perioada 1938-1944, ultimele urme ale acestora fiind observate în 1947 (setul de urme identificat în 1963 în regiune a fost atribuit unui urs din Bielorusia aflat într-un periplu transfrontalier), a constituit un eșec notabil [Andreas Zedrosser, Bjørn Dahle, Jon E. Swenson, Norbert Gerstl, Status and management of the brown bear in Europe, Ursus vol. 12 (2001), p. 14 (9-20)], în vreme ce cea de-a doua, efectuată în Munții Pirinei, în perioada 1996-1997, poate fi considerată un real succes, demonstrând că reintroducerea speciei în arealele în care a fost declarată extinctă este posibilă [pentru amănunte a se vedea Santiago Palazón, The importance of reintroducing large carnivores: The brown bear in the Pyrinees, p. 231 în High mountain conservation in a changing world, Jordi Catalan, Joosep M. Ninot, M. Mercé Aniz (edits.), Springer Open, 2017].
[4] Obiectivului 15 (Viața terestră) din Capitolul II al Strategiei naționale pentru dezvoltarea durabilă a României 2030, din 09.11.2018, adoptată prin H.G. nr. 877/2018 (M. Of. nr. 985 din 21 noiembrie 2018).
[5] Aspectul este relevat (și) de studiile [Anatol Eremia, Ursul în onomastica românească, Akademos, nr. 3 (30)/2013, p. 108-109].
[6] Începutul anilor ʼ50, populația de urs brun era estimată la cc. 860 de exemplare, 1969 – 4.700 de exemplare, 1974 – 3.700 de exemplare, 1988 – 8.000 de exemplare, 2007 – 6.000 de exemplare, care reprezentau la momentul aderării României la Uniunea Europeană 35-40% din efectivele estimare în acel moment la nivelul întregii Europe, cu excepția Rusiei, iar la nivelul anului 2016, estimarea populației indica 6.050-6.640 de exemplare [Planul național de acţiune pentru conservarea populației de urs brun din România, din 28.06.2018, aprobat prin Ordinul ministrului mediului nr. 625/2018 (M. Of. nr. 549 din 2 iulie 2018], iar tendința de creștere a efectivelor este evidentă [C. Cazacu, M.C. Adamescu, O. Ionescu, G. Ionescu, R. Jurj, M. Popa, R. Cazacu, A. Cotovelea, Mapping trends of large and medium size carnivores of conservation interest in Romania, Annals of Forest Research, vol. 57 (2014), nr. 1, p. 97-107. DOI: 10.15287/afr.2014.170. Accesat la data de 6 decembrie 2022].
[7] O statistică amănunțită a efectivelor de urs brun în perioada 1954-1997 găsim în Ion Micu, op. cit., p. 20-21.
[8] Neculai Șelaru, Attila Kelemen, Managementul de succes al populațiilor de urs în România, [https://ec.europa.eu/environment/nature/conservation/species/carnivores/pdf/72_SUCCES%20AL%20POPULAtIEI.pdf. Accesat la data de 6 decembrie 2022]: „Efectivele au crescut aproape continuu, ca urmare a unui management inspirat, aplicat cu consecvență în România. Remarcăm însă, și două perioade de regres, care coincid cu perioadele 1970 – 1974 și 1990 – prezent, când a fost permisă vânătoarea cu străini și au fost extrași cei mai mulți urși, preponderent masculi dominanți”.
[9] Includerea ursului brun, la un moment dat, în categoria speciilor vulnerabile, în condițiile în care autorul apreciază efectivul la cc. 5.000 de exemplare, este cel puțin discutabilă [Dumitru Murariu, Ursul brun, p. 64 în Cartea Roșie a Vertebratelor din România, Nicolae Botnarciuc, Victoria Tatole (edit.), București, 2005]. Din punctul de vedere al Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUCN), la nivel global, există un risc scăzut de extincție a specie, în aceeași stare de conservare fiind încadrată și populația din zona carpatică, care include efectivele existente în România, Serbia, Polonia, Slovacia și Ucraina [pentru amănunte a se vedea informațiile existente pe pagina https://www.iucnredlist.org/. Accesată la data de 24 decembrie 2022].
[10] Potrivit celor mai recente studii, efectivul optim al speciei urs brun pe teritoriul României este de 4.002 exemplare. Comparativ, în anul 2002, acesta era de 4.400 de exemplare[Ramon Jurj, Marius Popa, Georgeta Ionescu, Ovidiu Ionescu …, Analiza bonității habitatului ursului brun la nivel național prin prisma dezvoltării socio-economice din ultimul deceniu din România, Ed. Silvică, 2021, p. 56].
[11] Ramon Jurj, Marius Popa, Georgeta Ionescu, Ovidiu Ionescu …, op. cit., p. 54.
[12] Potrivit unui studiu având ca obiect articolele privitoare la specia urs brun, difuzate în perioada 2007-2021, de 8 canale online (alese în funcție de gradul de influență la nivel național și internațional și/sau de situarea lor pe raza zonelor cu densități ridicate de urși bruni), după eliminarea celor irelevante pentru cuvintele cheie utilizate, au fost reținute spre analiză 931.
Potrivit concluziilor studiului, 77% dintre materialele difuzate priveau interacțiunile om-urs brun, 20% vânarea sau braconarea unor exemplare ale speciei și doar 3% priveau ecologia acesteia. Totodată s-a observat că numărul de materiale apărute înainte de anul 2016, când s-a procedat la interzicerea vânătorii timp de un an era insignifiant, creșterea ce a urmat fiind una rapidă de la 23, în 2016, la 69 în anul următor, pentru ca în anul 2021 să se înregistreze 430 de articole ( ceea ce reprezentă 46% din numărul de articole analizate). Calendaristic, majoritatea articolelor au fost publicate în perioada aprilie-septembrie, perioadă în care autorii consideră că urșii bruni sunt cei mai activi [Andra Claudia Neagu, Steluța Manolache, Laurențiu Rozylowicz (2022), The drums of war are beating louder: Media coverage of brown bears in Romania, Nature Conservation nr. 50, p. 65-84. https://doi.org/10.3897/natureconservation.50.86019. Accesat la data de 6 decembrie 2022]. În ceea ce ne privește apreciem că în respectiva perioadă, și activitățile umane în extravilanul localităților sunt mult mai intense decât în perioada de iarnă și implică și persoane cu mai puțină experiență în gestionarea interacțiunilor om- animal sălbatic.
[13] Art. 102 alin. (1) din Legea pentru poliția rurală din 25 decembrie 1868; art. 4 alin. (1) din Legea asupra Poliției Vânatului de la 1891; art. 11 alin. (1) din Legea asupra Poliției Vânatului de la 1906 (M. Of. nr. 286 din 28 martie 1906); art. 25 alin. (1) din Legea pentru protecția vânatului și reglementarea vânătoarei de la 1921, republicată (M. Of. nr. 12 din 19 aprilie 1923); art. 30 pct. 23 din Legea nr. 231/1947 pentru organizarea economiei vânatului (M. Of. nr. 154 din 8 iulie 1947).
[14] E.g., interdicția utilizării oricăror capcane pentru prinderea urșilor sau interdicția utilizării pentru vânarea acestora o oricărui alt cartuș decât cel cu proiectil unic [art. 33 pct. 5 și 8 lit. e) din Legea nr. 231/1947].
Nu putem face însă abstracție de faptul de numărul ridicat de măsuri îndreptate fățiș împotriva speciei. E.g., „vânarea, prinderea sau distrugerea fiarelor sălbatice, a animalelor dăunătoare (…), precum și a puilor (…) lor este permisă (…) în orice mod, cu orice unelte și chiar fără permis de vânătoare” [art. 11 alin. (1) din Legea asupra Poliției Vânatului de la 1906]; instituirea unui premiu pentru fiecare urs ucis [Art. 25 alin. (2) din Legea pentru protecția vânatului și reglementarea vânătoarei de la 1921]; autorizarea de către Ministerul Agriculturii și Domeniilor, cu avizul administratorului de vânătoare al județului, la cererea motivată a titularului dreptului de vânătoare, a ocolului silvic sau agricol, ori a administrației regionale pescărești, a exercitării vânătorii în zonele de refugiu, „pentru suprimarea acelor urși care sʼau obișnuit a strica vite” [art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 231/1947].
[15] „1 martie – 15 ianuarie inclusive, cu excepția ursoaicelor cu pui” [art. 12 pct. 5 din Decretul nr. 76/1953 cu privire la economia vânatului și pescuitul în apele de munte (B. Of. nr. 7/ 23 februarie 1953)].
[16] Art. 25 lit. e) din Decretul nr. 76/1953.
Actul normativ preia din legislația anterioară și interdicția utilizării la vânarea ursului a altor cartușe decât cele cu proiectil unic [art. 25 lit. d) din Decretul nr. 76/1953].
[17] B. Of. nr. 91 din 23 iunie 1973.
[18] B. Of. nr. 99 din 12 noiembrie 1976.
[19] Art. 19 teza I din Legea nr. 26/1976: „Urșii care atacă animalele domestice pot fi vânați în tot cursul anului, cu aprobarea ministrului economiei forestiere și materialelor de construcții”.
[20] M. Of. nr. 235 din 27 septembrie 1996.
[21] Art. 30 alin. (2) din Legea nr. 103/1996.
[22] La momentul intrării în vigoare a Legii nr. 103/1996, România aderase, prin Legea nr. 13/1993 (M. Of. nr. 65 din 25 martie 1993), la Convenția privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa, adoptată la Berna la 19 septembrie 1979 care listează specia urs brun în Anexa nr. II (Specii strict protejate).
[23] Art. 33 lit. e) din Legea nr. 103/1996.
Subsecvent, legislația secundară a reglementat problematica [Ordinul ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor nr. 173/2001 pentru stabilirea caracteristicilor minime ale muniției permise pentru vânarea unor specii de vânat în România cu arme de vânătoare cu țevi ghintuite (M. Of. nr. 383 din 13 iulie 2001 Ordinul ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor nr. 264/2003 pentru stabilirea caracteristicilor minime ale muniției permise pentru vânarea unor specii de vânat în România cu arme de vânătoare cu țevi ghintuite (M. Of. nr. 270 din 17 aprilie 2003)].
[24] Art. 33 lit. h) din Legea nr. 103/1996.
[25] Art. 5 pct. C subpct. a1) și art. 14 din Regulamentul privind organizarea şi practicarea vânătorii din 28.01.2005, aprobat prin ordinal ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 71/2005 (M. Of. nr. 126 din 9 februarie 2005), cu modificările și completările ulterioare.
[26] Ioan Mihai Pop, Silviu Chiriac, Leonardo Bereczky, Lajos Berde, Radu Mihai Sandu, Szilárd Szabó, Coautori: Liviu Matei, József Both, Evaluarea riscurilor ridicate de prezența urșilor în zonele locuite: Metodologie standard pentru Echipele de evaluare a riscului – Risk Assessment Team (RAT), Ed. Green Steps, Brașov, 2013, p. 12.
[27] Idem., nota de subsol nr. 9.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.