Ordinul provizoriu de protecție, ordinul de protecție și asigurarea respectării acestora. Scurte considerații referitoare la protejarea membrilor familiei în legislația națională
Teodor Manea - noiembrie 7, 2021
b. Dispozițiile nasc, în opinia noastră mai multe întrebări. Prima dintre acestea are legătură chiar cu necesitatea reglementării.
Cum lesne se poate observa că întreaga idee a existenței ordinului de protecție provizoriu este aceea de a asigura o modalitate legală de intervenție în situații urgente, în care este necesară luarea unor măsuri rapide pentru protejarea persoanelor vulnerabile.
Ulterior, procedura urmează să se desfășoare în fața instanței de judecată, care poate emite sau nu un ordin de protecție ordinar, obișnuit ca să zicem așa.
În acest context, oare ce rost mai are implicarea procurorului, când s-ar fi putut pur și simplu ca organul de poliție care a luat ordinul de protecție provizoriu să sesizeze instanța cu solicitare de dispunere a unui ordin de protecție?
Aceasta în condițiile în care oricum, procedura judiciară se face cu participarea procurorului, care, cu alte cuvinte, are ocazia să își exprime opinia relativ la necesitatea luări măsurilor de protecție.
Credem că acest filtru, care se poate transforma foarte ușor, de fapt, într-o formă de asigurare a unor servicii poștale, este nenecesar și nu face decât să lungească inutil procedura.
c. În al doilea rând este nefiresc ca procurorul, dacă tot este implicat în procedură, atunci când confirmă ordinul de protecție provizoriu, să o facă printr-o rezoluție cu caracter administrativ.
Actele organelor judiciare, oricare ar fi acestea, în contextul în care au implicații asupra situației juridice în care se găsește partea – și confirmarea are, deoarece, așa cum arătam, aceasta conduce automat la sesizarea instanței cu emiterea unui ordin de protecție, și implică prelungirea de drept a măsurilor luate până la încheierea procedurii judiciare – trebuie motivate. Este ilogic, în acest context, ca procurorul să nu indice pe ce anume și cum a luat decizia de confirmare a ordinului de protecție provizoriu.
d. Apoi, se prevede că procurorul, dacă nu apreciază că emiterea ordinului de protecție provizoriu este netemeinică, dispune, de data aceasta motivat, infirmarea sa.
Întrebarea care se naște este prin ce act anume face asta.
În cadrul procesului penal, potrivit art. 286 alin. (1) C. pr. pen., „procurorul dispune asupra actelor sau măsurilor procesuale și soluționează cauza prin ordonanță, dacă legea nu prevede altfel”.
Această procedură nu este însă una specifică procesului penal. Singura referire pe care legea 217/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, o face relativ la un act al procurorului este cea din art. 34 alin. (4) care vorbește despre o rezoluție cu caracter administrativ.
Față de natura acestei rezoluții, însă, credem că aceasta nu ar putea fi utilizată și în cazul infirmării motivate a ordinului de protecție provizorii, tocmai pentru că are caracterul pe care în are.
În aceste condiții, singura variantă care rămâne este aceea a emiterii unei ordonanțe motivate, acesta fiind actul prin care se pronunță procuror, dacă nu se prevede altfel (așa cum instanțele dau hotărâri, dacă nu se prevede expres altfel).
e. Dacă totuși are un drept de apreciere asupra temeiniciei ordinului de protecție provizoriu, poate procurorul, în această procedură a confirmării, să administreze probe? Întrebarea prezintă relevanță față de efectele pe care decizia sa le are, și în contextul în care ordinul de protecție provizoriu îi este transmis, în condițiile art. 34 alin. (2), însoțit de toate probele strânse deja de organele de poliție.
Față de limitările reglementării credem că nu, aspect de altfel extrem de criticabil. Este aberant să impui o procedură în care dai procurorului un drept de apreciere, fără ca acesta să nu poată să își procure toate informațiile pe care le consideră necesare pentru a putea să decidă.
În măsura în care totuși alege să realizeze procedee probatorii, credem că demersul trebuie să urmeze regulile procesului civil, în contextul în care procedura nu este una penală, iar, în următoarea etapă, soluționarea cererii privind emiterea ordinului de protecție se face de către instanța civilă.
IV. Ordinul de protecție
4.1. Spre deosebire de ordinul de protecție provizoriu, ordinul de protecție este emis prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești de către instanța civilă fie la inițiativa directă a victimei violenței domestice care apelează nemijlocit la concursul acesteia din urmă, fie ca urmare a înaintării cererii de emitere a ordinului de protecție de către procurorul care a confirmat anterior ordinul provizoriu de protecție emis de organele de poliție.
Potrivit art. 38 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, „persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri – obligații sau interdicții:
a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei;
c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
d) cazarea/plasarea victimei, cu acordul acesteia, și, după caz, a copiilor, într-un centru de asistență;
e) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de membrii familiei acesteia, astfel cum sunt definiți potrivit prevederilor art. 5, ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;
f) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;
g) obligarea agresorului de a purta permanent un dispozitiv electronic de supraveghere;
h) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima;
i) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute;
j) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora”.
În temeiul art. 39 din același act normativ „durata măsurilor dispuse prin ordinul de protecție se stabilește de judecător, fără a putea depăși 6 luni de la data emiterii ordinului. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio mențiune privind durata măsurilor dispuse, acestea vor produce efecte pentru o perioadă de 6 luni de la data emiterii ordinului”.
4.2. O altă discuție utilă de punctat, în opinia noastră, o reprezintă sarcina probării riscului iminent.
În cadrul procedurii de emitere a ordinului de protecție, apreciem că rămâne exclusiv în sarcina victimei violenței domestice a proba existența riscului eminent ca viața, integritatea fizică ori libertatea acesteia să fie pusă în pericol printr-un act de violență domestică din partea pârâtului împotriva căruia se îndreaptă.
Prin comparație cu aceasta, în cadrul procedurii de emitere a ordinului provizoriu de protecție, sarcina probării riscului iminent cade în etapa decisivă în responsabilitatea organelor de poliție competente și sesizate de către victimă a efectua cercetări în cauză, a completa formularul de risc, a efectua verificări privind sesizarea și a strânge probele în dovedirea împrejurărilor de fapt susținute de către această.
Probele strânse de organele de poliție cu această ocazie vor sta la baza confirmării necesității menținerii măsurilor de protecție prevăzute în cuprinsul ordinului de protecție provizoriu de către procurorul competent și, ulterior, la baza susținerii cererii de instituire a ordinului de protecție înaintată către instanță.
În cadrul acestei proceduri, întrucât cererea de emitere a ordinului de protecție este deja susținută de documentele care au constituit fundamentul emiterii și confirmării ordinului de protecție provizoriu de către procuror și apreciate de acestea ca fiind suficiente și determinante în emiterea unui ordin de protecție, victima pare a fi degrevată într-o manieră considerabilă de sarcina probei riscului iminent, standardul probatoriu trebuind a fi deja atins prin concursul organelor de poliție și confirmat de procuror.
Din perspectiva sarcinii probei, conchidem că procedura ordinului de protecție care debutează cu emiterea unui ordin de protecție provizoriu vine cu un supliment de resurse în sprijinul victimelor violențelor domestice datorită unui prim filtru și a unei analize prealabile efectuată de către procuror în etapa de confirmare a atingerii standardului probatoriu pentru iminența riscului; indubitabil, apreciem că și instanța civilă trebuie să manifeste un rol activ în sensul invocării din oficiu a necesității administrării unor mijloace de probă utile cauzei, iar caracterul contradictoriu al procedurii finisează de o manieră mai clară echilibrul probelor propuse atât de reclamant, cât și de pârât.
4.3. Cererea pentru emiterea ordinului de protecție este de competența judecătoriei de pe raza teritorială în care își are domiciliul sau reședința victima[16], putând fi introdusă de victimă personal sau prin reprezentant legal.
În ceea ce privește procedura, cererile pentru emiterea ordinului de protecție se judecă în camera de consiliu, participarea procurorului fiind obligatorie. Asistența juridică a persoanei care și împotriva căreia se solicită ordinul de protecție este obligatorie.
În caz de urgență deosebită, instanța poate emite ordinul de protecție și fără citarea părților, în aceeași zi, pronunțându-se pe baza cererii și a actelor depuse, fără concluziile părților. În soluționarea cererii nu sunt admisibile probe a căror administrare necesită timp îndelungat. Pronunțarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordinului se face în cel mult 48 de ore de la pronunțare[17].
Potrivit art. 44 din Legea nr. 217/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, „ordinul de protecție este executoriu. Executarea hotărârii se face fără somație sau fără trecerea vreunui termen. Respectarea ordinului de protecție este obligatorie și pentru persoana protejată prin intermediul său”.
Așadar, se reliefează intenția legiuitorului de a „monitoriza și sancționa” o eventuală conduită abuzivă a victimelor care, apelând la concursul organelor de stat, camuflează sub semnul abuzurilor invocate reala intenție de a-și preconstitui probe profitabile în vederea utilizării acestora într-un viitor proces de divorț și ulterior atingerii acestui deziderat nesocotesc măsurile a căror instituire chiar ele au solicitat-o ori nu manifestă vehemență în sensul separării de agresor, dezvoltând o legătură de dependență emoțională. Or, indiferent de scopul în vederea căruia victima apelează prin căile legale la adoptarea unor măsuri de protecție efectivă de către organele statului pentru sistarea și preîntâmpinarea de violențe domestice, indiferent de justificarea nesocotirii ordinului de protecție, de frecvența și ritmicitatea abuzurilor, în lipsa revocării acestuia de către o instanță, victimele trebuie să conștientizeze caracterul imperios necesar al asumării demersului inițiat și al respectării efectelor obligatorii impuse de o hotărâre judecătorească pronunțată tocmai în vederea atingerii scopului anterior menționat.
4.4. a. În practică, instanța a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei de emitere a unui ordin de protecție, „reclamanta nereușind a dovedi existența unor acte de violență din partea unui membru al familiei de natură a pune în pericol viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea sa. În privința actelor de violență fizică, din probele administrate a rezultat că între părți ar fi existat un episod izolat, în 2007, fără a se repeta și fără a justifica luarea unor măsuri urgente, în temeiul procedurii emiterii ordinului de protecție. Episoadele de violență verbală și psihică descrise de reclamantă și care rezultau parțial din corespondența depusă la dosar, erau de natură a denota existența unui conflict între părți, rezultat în urma divorțului, a angajării pârâtului într-o nouă relație și a stării de nesiguranță în care se află reclamanta până la lichidarea regimului comunității legale, având în vedere că pârâtul avea o implicație activă în viața sa profesională, deținând o cotă de participație la cabinetul stomatologic al reclamantei și dreptul de proprietate asupra imobilului în care locuiește reclamanta, împreună cu copiii, reamintindu-i periodic faptul că nu are încă drepturi legale de folosință asupra imobilului în care locuiește.
[16] Dat fiind faptul că procedura în fața instanței este una guvernată de normele dreptului procesual civil în doctrină se arată că probele aici administrate, inclusiv cele strânse cu ocazia analizei necesității emiterii unui ordin de protecție provizoriu, ar trebui să poată fi folosite și în alte cauze civile, spre exemplu un proces de divorț. A se vedea în acest sens E.F. Popescu, Condițiile de admisibilitate a probei constituite din înregistrările audio și/sau video efectuate cu mijloace tehnice și forța probantă a acestora, în Revista Dreptul nr. 4/2021, consultată în baza de date Sintact.ro.
[17] Art. 40-42 din Legea nr. 217/2003 republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.