Desfacerea căsătoriei potrivit dreptului internațional privat
Lucia Ștefania Avram - noiembrie 1, 2019Instanța de tutelă, prin hotărârea de divorț, stabilește contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor (art. 402 C. civ.). Dispozițiile Titlului V privind obligația de întreținere se aplică în mod corespunzător. Conform art. 530 C. civ., obligația de întreținere se execută în natură, prin asigurarea celor necesare traiului și, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională. Dacă obligația de întreținere nu se execută de bunăvoie, în natură, instanța de tutelă dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreținere, stabilită în bani.
În cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinți sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituției de ocrotire, a instituției publice specializate pentru protecția copilului sau a procurorului. Instanța de tutela înlocuiește instanța judecătorească din vechiul art. 44 C. fam.
Prevederile art. 396-404 C. civ., referitoare la efectele divorțului cu privire la raporturile dintre părinți și copiii lor minori, sunt aplicabile și cererilor de divorț formulate înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil și aflate pe rolul instanțelor de judecată în căile de atac[85].
Într-o speță, Curtea de Apel Pitești[86] a invocat prevederile art. 402 C. civ., art. 524-525 C. civ. și art. 529 alin. (2) C. civ., fiind prezumată nevoia minorului, chiar dacă tatăl pârât nu realizează venituri, de vreme ce nu a făcut dovada că nu este inapt de muncă, având posibilitatea și obligația realizării veniturilor necesare pentru a-și putea îndeplini obligația de întreținere, baza de calcul asupra căreia s-a aplicat cota de o pătrime, ce reprezintă venitul minim pe economie, până la majoratul minorului.
În cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinți sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituției de ocrotire, a instituției publice specializate pentru protecția copilului sau a procurorului (art. 403 C. civ.)[87].
Art. 403 C. civ. corespunde art. 44 C. fam. aplicat în speță și se referă la acele schimbări care ar învedera că în viitor nu s-ar mai putea asigura o creștere și dezvoltare normală minorului. O schimbarea parțială a condițiilor care, în ansamblul lor, au generat măsura de ocrotire anterior luată nu atrage automat revenirea asupra acestei măsuri, atâta timp cât subzistă elementele de bază hotărâtoare în adoptarea ei.
Așadar, luarea copilului de la părintele căruia i-a fost încredințat trebuie să aibă o puternică justificare, adică să existe motive temeinice care să demonstreze că menținerea la acest părinte ar avea consecințe nefavorabile asupra creșterii și educării lui.
Potrivit art. 2611 C. civ., legea aplicabilă se stabilește potrivit Convenției privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilor, adoptată la Haga la 19 octombrie 1996, ratificată prin Legea nr. 361/2007, publicată în M. Of. nr. 895 din 28 decembrie 2007.
Regulamentul 2201/2003 Consiliului privind convenția citată mai sus este aplicabil în materiile civile enumerate în mod limitativ la art. 1: divorțul, separarea de drept și anularea căsătoriei; atribuirea, exercitarea, delegarea, retragerea totală sau parțială a răspunderii părintești reglementat în art. 165 din Metodologia din 21 ianuarie 2011 cu privire la aplicarea unitară a dispozițiilor în materie de stare civilă, aprobată prin H.G. nr. 64/2011 reglementat în art. 267 alin. (3) din Regulamentul de aplicare a Legii notarilor publici a activității notariale, aprobat prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2333/c/2013.
Hotărârile privind divorțul sau separarea legală pronunțate într-o țară a Uniunii Europene sunt recunoscute în celelalte state membre, fără să fie nevoie de o procedură specială. Normele Uniunii privind divorțul și separarea legală (de exemplu, în materie de instanțe competente și recunoaștere) nu se aplică în Danemarca[88].
Recunoașterea hotărârii de divorț pronunțate într-un stat terț față de cetățenia ambilor soți
În România, un caz concret îl reprezintă nerecunoașterea de către Judecătoria Brașov a unui act jurisdicțional intitulat „certificare de divorț”, între soțul egiptean și soția româncă, eliberat în fața delegatului Judecătoriei Abu Dhabi și a împuternicitului vice-ambasadorului egiptean din Abu Dhabi, pentru nedovedirea cerințelor prevăzute de Codul de procedură civilă românesc în forma anterioară modificărilor aduse de Legea nr. 134/2010 și, pe cale de consecință, și prevederile fostei Legi nr. 105/1992[89], față de prevederile art. 3 din Legea nr. 76/2012[90]. În speță, părțile s-au prezentat în fața unui delegat al Judecătoriei Abu Dhabi, Emiratele Arabe Unite, arătând că insistă să efectueze divorțul, potrivit legii islamice, prin metoda strigării de trei ori. În acest caz, soția fusese divorțată de două ori cu posibilitatea de întoarcere, așa cum este menționat în certificatul de divorț prezentat instanței din Brașov.
Conform art. 167 din Legea nr. 105/1992, pentru recunoașterea unei hotărâri străine în România este necesar, în mod cumulativ, ca aceasta să fie definitivă, potrivit legii statului unde a fost pronunțată, instanța care a pronunțat-o să fi avut competența să judece procesul și să existe reciprocitate în ce privește efectele hotărârilor străine între România și statul instanței care a pronunțat hotărârea. Pe de altă parte, conform art. 171 alin. (1) lit. b) din Lege, sarcina probei cu caracter definitiv al actului jurisdicțional străin revine în exclusivitate părții care solicită recunoașterea. Prin urmare, tribunalul a constatat că din cuprinsul actului jurisdicțional în cauză rezultă un puternic dubiu cu privire la caracterul definitiv al divorțului pronunțat în aceste condiții și, implicit, al actului jurisdicțional în cauză, din moment ce însuși actul respectiv recunoaște o posibilitate de întoarcere, de retractare a manifestării de voință cu privire la divorț din partea părților. Aceeași concluzie se desprinde și din alte spețe din practica în materie a instanței de fond, spre exemplu, în dosarul nr. 449/1372/2013[91] în care, deși divorțul este pronunțat tot cu posibilitate de întoarcere, conține mențiunea că acesta a devenit irevocabil, în urma scurgerii unui termen, potrivit legii religioase aplicabile.
În privința hotărârilor străine referitoare la statutul civil al persoanei, sunt aplicabile prevederile derogatorii ale art. 166 din Legea nr. 105/1992, cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat, potrivit cărora, astfel de hotărâri „sunt recunoscute de plin drept în România, dacă se referă la statutul civil al cetățeanului statului unde au fost pronunțate sau dacă fiind pronunțate într-un stat terț, au fost recunoscute mai întâi în statul de cetățenie al fiecărei părți”.
În privința divorțului, în legislația musulmană există instituția repudierii, care are drept consecință separarea soților în cursul unei perioade de continență, iar în această perioadă repudierea poate fi revocată. Dacă nu a fost revocată, urmează o nouă perioadă de separare, după care hotărârea este definitivă. În societatea modernă, soțul poate pronunța formulele de repudiere fără perioada de separare, ceea ce antamează o despărțire definitivă.
În speță, prin hotărârea de divorț se atestă pronunțarea a două repudieri. Formula „cu posibilitate de întoarcere”, reprezintă posibilitatea soților de a se recăsători, aceasta fiind diferența dintre o simplă și o triplă repudiere, în acest din urmă caz, soțul nici măcar nu se mai poate căsători cu femeia respectivă (decât după desfacerea unei alte căsătorii contractate legal de aceasta și consumată). Prin urmare, divorțul prin dubla repudiere este unul definitiv.
În Algeria, majoritatea căsătoriilor sunt decise de către ascendenții mirilor, iar consimțământul lor trebuie să fie liber, ca și în celelalte țări, dar și în prezența unui tutore (ales de către mireasă: tatăl, prefectul sau judecătorul, după caz), doi martori și zestrea cu care trebuie să vină mireasa.
Deși i se cere consimțământul, femeia este totuși considerată o incapabilă minoră, ceea ce este expres prevăzut în Coran.
Până în anul 2005, vârsta legală de căsătorie era de 21 de ani pentru femei și 18 pentru bărbați, după care s-a fixat la 19 ani pentru amândoi, care, ca și în Codul civil românesc, se poate schimba, în caz de necesitate sau de interesele părților.
Conform ar. 8 C. fam. algerian (C. fam. algerian)[92], în Algeria este permisă contractarea căsătoriei cu mai multe femei în limitele legii („Chari’â”) pentru motive întemeiate și cu condiția ca toate femeile să fie tratate în mod egal. Soțul trebuie să-și informeze actuala soție și pe viitoarea și să prezinte o cerere de autorizație la căsătorie președintelui tribunalului de la domiciliul conjugal.
Conform art. 24 C. fam. algerian, piedicile absolute la căsătorie sunt: legătura de rudenie, de alianță și alăptarea. Alăptarea deoarece se consideră că în acea perioadă, pruncul are legături de filiație cu ginerele și mireasa și prin urmare, aceștia sunt considerați ca rude, unul din motivele care împiedică încheierea căsătoriei.
Până în anul 2005, căsătoria între persoane de religie diferită era interzisă. În prezent este acceptată doar varianta în care cealaltă parte se convertește la islam, altă religie nefiind recunoscută. Cazurile cele mai des întâlnite sunt căsătoriile între un algerian și o franțuzoaică iar majoritatea acestor căsătorii sfârșesc în fața instanței.
Divorțul este reglementat în Codul familiei din 1984 și intervine prin consimțământul părților sau la cererea unuia dintre soți.
Femeia poate cere divorțul dacă nu a primit pensia alimentară ce i se cuvenea, în cazul în care soțul nu împarte patul cu ea timp de patru luni sau pentru condamnarea soțului la o infracțiune ce aduce atingere onoarei familiei soției[93].
Soția se poate desparți de soțul ei și fără acordul acestuia, cu condiția să-i plătească o sumă de bani, compensatoare („khol’â”), conform art. 54 C. fam. algerian. Algerienii consideră că o femeie nu poate sta nemăritată și după divorț sau după moartea/dispariția soțului, intervine o perioadă de viduitate, în care nu poate contracta o nouă căsătorie. Acest termen poate fi de 3 luni, perioada în care se urmărește daca femeia este însărcinată, iar dacă este, până la 10 luni, adică durata maximă până la naștere. (art. 58-60 C. fam. a.).
Între 2007 și 2011 numărul divorțurilor a crescut cu 61% în Algeria, iar motivul cel mai des întâlnit este repudierea. Repudierea este interzisă în Europa prin art.5 al Protocolului nr. 7 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, care dispune că „soții beneficiază de egalitate în drepturi și în responsabilități cu caracter civil, între ei și în relațiile cu copiii lor referitor la căsătorie, pe durata căsătoriei și în momentul desfacerii acesteia. Prezentul articol nu împiedică statele să ia măsurile necesare în interesul copiilor”. Tutela aparține exclusiv tatălui și trece la mama în cazul decesului acestuia.
În plus, în Algeria divorțul nu este susceptibil de apel sau recurs, așa cum este în România, reglementat în noul Cod de procedură civilă la art.927 și următoarele. Pentru a evita o astfel de situație, majoritatea femeilor recurg la „khol’â”. Avocații algerieni le sfătuiesc pe femei să recurgă la acest tip de separare în locul divorțului, pentru a evita complexitatea unui divorț care cere să se aducă probe împotriva soțului.
În timp ce bărbatul poate cere divorțul din orice motiv, femeia nu poate, de exemplu, să-l ceară pentru violență conjugală sau neînțelegere sau nepotrivire de caracter.
Divorțul poate fi stabilit doar prin judecare, precedată de mai multe tentative de împăcare între părți efectuate de către judecător, timp de maximum trei luni. În cazul în care părțile se împacă după expirarea perioadei de trei luni, este nevoie de un nou act de căsătorie, dar nu între aceleași parți. Bărbatul își poate ierta soția de trei ori consecutiv, iar pentru o a patra oară, este nevoie ca aceasta să se recăsătorească pentru a se putea întoarce la primul soț, după divorțul sau moartea celui de-al doilea soț (art. 51 C. fam.). Femeia care se recăsătorește pierde autoritatea părintească asupra propriilor copii.
Divorțul din punct de vedere economic
În urma cercetărilor, Institutul român de Statistică a ajuns la concluzia că de-a lungul anului, numărul divorțurilor este mai mare în luna octombrie, cel mai probabil din cauza vacanței judecătorești din luna august, atunci finalizându-se toate divorțurile rămase nerezolvate din lunile precedente vacanței. Numărul cel mai scăzut este în luna decembrie, când majoritatea populației este ocupată cu sărbătorile de iarnă.
Așa cum am mai scris, evoluția numărului și tipurilor de divorț are legătură cu poziția socială și puterea pe care o are femeia în ultimii ani în societate, prin egalitatea șanselor în găsirea unui loc de muncă. Astfel, în țările unde femeile au mai puține șanse de a fi independente din punct de vedere financiar, și numărul divorțurilor este mai mic (Bosnia-Herțegovina sau Uzbekistan), iar în cele unde femeia este independentă și are o poziție importantă în societate, numărul este mai mare (Suedia sau Elveția).
[85] ÎCCJ, RIL, Decizia nr. 4/2013, publicată în M. Of. nr. 226 din 19 aprilie 2013.
[86] C. Ap. Pitești, dec. civ. nr. 1512/2012, în dosarul nr. 2419/223/2011 – exercitarea autorității părintești.
[87] Sent. civ. nr. 768/14.12.2007 – Prevalența dorinței minorului în procesele de reîncredințare.
[88] http://europa.eu/youreurope/citizens/family/couple/divorce-separation/index_ro.htm.
[89] Legea nr. 105 din 22 septembrie 1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat.
[90] C. Ap. Brașov dec. nr. 77/R din data de 30 ianuarie 2014, Trib. Brașov, s. pentru minori și familie, sent. civ. nr. 333/2013.
[91] Trib. Brașov, s. pentru minori și familie – recunoașterea înscrisurilor și hotărârilor străine, disponibil pe www.termene.ro.
[92] Codul familiei algerian, în vigoare de la 9 iunie 1984, modificat în urma reformei din 2005.
[93] Art. 54 C. fam. algerian, modificat prin Ordonanța nr. 05-02 din 27 februarie 2005 (Jurnalul Oficial nr. 15, p. 18), redactat în virtutea Legii nr. 84-11 din 9 iunie 1984.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.