Desfacerea căsătoriei potrivit dreptului internațional privat
Lucia Ștefania Avram - noiembrie 1, 2019Daca soțul bolnav nu introduce cererea de divorț, soțul sănătos poate cere divorțul din culpă sau să inițieze separarea în fapt, iar după doi ani să ceară divorțul, așa cum este stipulat în art. 935 C. pr. civ.
Drept comparat
România este printre puținele țări care reglementează divorțul din cauza stării de sănătate. În majoritatea țărilor, anunțarea partenerului despre o eventuală boală transmisibilă, înainte de căsătorie este obligatorie, iar prin căsătorie, cei doi soți își jură sprijin reciproc și au obligația de îngrijire, iar starea de sănătate nu poate fi invocată ca motiv de divorț. În jurămintele făcute în timpul căsătoriei în Italia, la fel ca în majoritatea căsătoriilor catolice, cei doi soți rostesc cuvintele[46]: „Promit să-ți fiu fidel pentru totdeauna, la bine și la greu, sănătoși și bolnavi (…)”.
Cu toate acestea, starea de sănătate a partenerului nu împiedică divorțul, doar că aceasta nu poate fi motivul juridic care să justifice cererea, chiar dacă este principalul motiv personal. În plus, soțul afectat poate acuza pe celălalt de lipsă de ajutor, care este obligatoriu până la pronunțarea divorțului și nu până la introducerea cererii[47]. La fel, refuzul celui afectat de a urma tratamentul necesar poate constitui cauza ce duce la un divorț din culpă.
Efectele divorțului
Căsătoria este desfăcută din ziua când hotărârea prin care s-a pronunțat divorțul a rămas definitivă, conform art. 382 C. civ. Prin excepție, dacă acțiunea de divorț este continuată de moștenitorii soțului reclamant, căsătoria se socotește desfăcută la data decesului. Acțiunea continuată de moștenitori este admisă numai dacă instanța constată culpa exclusivă a soțului pârât, iar căsătoria se socotește desfăcută la data introducerii cererii de divorț[48].
În cazul divorțului pe cale administrativă sau notarială, căsătoria este desfăcută pe data eliberării certificatului de divorț.
La încheierea căsătoriei, soții pot conveni să își păstreze numele dinaintea căsătoriei, să ia numele oricăruia dintre ei sau numele lor reunite (art. 383 C. civ.). De asemenea, un soț poate să își păstreze numele de dinaintea căsătoriei, iar celălalt să poarte numele lor reunite. La desfacerea căsătoriei prin divorț, soții pot conveni să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei[49]. Instanța ia act de această înțelegere prin hotărârea de divorț.
Dacă nu a intervenit o înțelegere sau dacă instanța nu a dat încuviințarea, fiecare dintre foștii soți poartă numele dinaintea căsătoriei.
Pentru motive temeinice, justificate de interesul unuia dintre soți sau de interesul superior al copilului, instanța[50] poate să încuviințeze ca soții să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei, chiar în lipsa unei înțelegeri între ei. Astfel de motive pot fi de natură morală sau materială, cum ar fi păstrarea aceluiași nume de familie al mamei cu al copiilor său[51], cel mai des întâlnite, sunt cazurile artiștilor, persoanelor cunoscute sub numele de familie din timpul căsătoriei și pe care doresc să-l păstreze. De astfel, pentru cetățenii români care lucrează sau studiază în străinătate, schimbarea tuturor documentelor cu noul nume presupune un demers greu și costisitor. Este necesar însă ca partea care invoca un astfel de interes să motiveze și vătămarea pe care ar suferi-o în situația în care și-ar schimba numele dobândit prin căsătorie.
Divorțul este considerat pronunțat împotriva soțului din a cărui culpă exclusivă s-a desfăcut căsătoria. Soțul împotriva căruia a fost pronunțat divorțul pierde drepturile pe care legea sau convențiile încheiate anterior cu terții le atribuie acestuia, dar aceste drepturi nu sunt pierdute în cazul culpei comune sau al divorțului prin acordul soților.
Este cazul, de exemplu, al contractului de închiriere, al cărui beneficiu poate fi atribuit unuia dintre soți, ținând seama, în ordine, de interesul superior al copiilor minori, de culpa în desfacerea căsătoriei și de posibilitățile locative proprii ale foștilor soți la desfacerea căsătoriei, dacă nu este posibilă folosirea locuinței de către ambii soți și aceștia nu se înțeleg[52]. Soțul căruia i s-a atribuit beneficiul contractului de închiriere este dator să plătească celuilalt soț o indemnizație pentru acoperirea cheltuielilor de instalare într-o altă locuință, cu excepția cazului în care divorțul a fost pronunțat din culpa exclusivă a acestuia din urmă. Dacă există bunuri comune, indemnizația se poate imputa, la partaj, asupra cotei cuvenite soțului căruia i s-a atribuit beneficiul contractului de închiriere.
Un alt exemplu de drept care se poate pierde în cazul unui divorț îl reprezintă întreținerea între soți (art. 389 C. civ.) și prestația compensatoare (art. 390 C. civ.).
Soțul divorțat are dreptul la întreținere, dacă se află în nevoie din pricina unei incapacități de muncă survenite înainte de căsătorie ori în timpul căsătoriei. El are drept la întreținere și atunci când incapacitatea se ivește în decurs de un an de la desfacerea căsătoriei, însă numai dacă incapacitatea este cauzată de o împrejurare în legătură cu căsătoria.
În condițiile în care actele medicale de care se prevalează reclamantul dovedesc faptul că acesta suferă de o afecțiune medicală, însă niciunul dintre aceste acte nu stabilesc că acesta s-ar afla în incapacitate de muncă, nu sunt întrunite cerințele prevăzute de lege pentru a se stabili în sarcina pârâtei o obligație de întreținere, dacă din actele medicale emise pe seama reclamantului rezultă că acesta este suferind de diverse afecțiuni medicale, diagnosticate și tratate de-a lungul timpului, chiar și în perioade de timp în care părțile nu erau căsătorite[53].
Întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti[54]. Când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii. Cuantumul întreținerii datorate copiilor, împreună cu întreținerea datorată altor persoane, potrivit legii, nu poate depăși jumătate din venitul net lunar al celui obligat.
Când divorțul este pronunțat din culpa exclusivă a unuia dintre soți, acesta nu beneficiază de întreținere decât timp de un an de la desfacerea căsătoriei, iar în afara altor cazuri prevăzute de lege, obligația de întreținere încetează prin recăsătorirea celui îndreptățit.
În cazul în care divorțul se pronunță din culpa exclusivă a soțului pârât, soțul reclamant poate beneficia de o prestație care să compenseze, atât cât este posibil, un dezechilibru semnificativ pe care divorțul l-ar determina în condițiile de viață ale celui care o solicită.
Prestația compensatorie se poate acorda numai în cazul în care căsătoria a durat cel puțin 20 de ani, iar soțul care solicită prestația compensatorie nu poate cere de la fostul său soț și pensie de întreținere.
Efecte cu privire la regimul matrimonial
Potrivit dispozițiilor art. 385 C. civ., regimul matrimonial încetează între soți la data introducerii cererii de divorț, cu excepția situației în care soții solicită instanței să constate că regimul matrimonial a încetat de la data separației lor în fapt.
La încetarea regimului comunității de bunuri prin desfacerea căsătoriei, foștii soți vor rămâne coproprietari în devălmășie asupra bunurilor comune până la stabilirea cotei-părți ce îi revine fiecăruia, conform art. 356 C. civ.
Actele de înstrăinare și de grevare (art. 346 C. civ. precum și actele din care se nasc obligații în sarcina comunității, încheiate de unul dintre soți după data introducerii cererii de divorț, sunt anulabile, dacă au fost făcute în frauda celuilalt soț. În măsura în care interesele sale legate de comunitatea de bunuri au fost prejudiciate printr-un act juridic, soțul care nu a participat la încheierea actului nu poate pretinde decât daune-interese de la celălalt soț, fără a fi afectate drepturile dobândite de terții de bună-credință [art. 345 alin. (4) C. civ.].
Dispozițiile art. 385 C. civ. se aplică numai în cazul divorțului care intervine după data intrării în vigoare a noului Cod civil[55].
Dispozițiile art. 386 C. civ. sunt aplicabile numai în cazul în care cererea de divorț este introdusă după intrarea în vigoare a Codului civil, iar actele juridice sunt încheiate de un soț în frauda celuilalt soț după data introducerii cererii de divorț (art. 44 LPA).
Efectele divorțului sunt opozabile față de terți numai în măsura în care procesul de divorț este adus la cunoștință publică și înregistrat ca atare în registrele de publicitate: Registrul național notarial al regimurilor matrimoniale, organizat potrivit legii, așa cum este stipulat în art. 334 C. civ. În caz contrar, față de terți efectul încetării regimului matrimonial nu se produce.
Cine plătește ratele la credit după divorț
România este o țară în care predomină contractele de muncă pe timp indeterminabil și unde obținerea unui credit se face fără mari eforturi. Majoritatea românilor sunt proprietarii caselor unde locuiesc și majoritatea au putut cumpăra case cu ajutorul unor credite oferite de către bănci, iar banii urmează a se restitui pe o perioada de până la 30 de ani.
În cazul unui divorț, pe lângă partaj se pune și problema plății unui astfel de credit: cine rămâne cu locuința și cine plătește creditul. Efectele desfacerii căsătoriei nu se răsfrâng automat asupra contractelor de credit; persoanele în cauză trebuie să facă demersuri speciale pentru modificarea contractelor de credit. Creditul reprezintă o datorie comună, iar soții răspund cu bunurile comune, iar cel cu venituri mai mari este titularul principal. Conform regulamentului BNR, obligațiile contractuale față de bancă nu se sting că urmare a hotărârii de divorț sau a înțelegerii amiabile la notar cu privire la renunțarea unuia dintre soți la pretențiile asupra imobilului, acest act fiind unul care nu își produce efecte asupra contractului de credit decât după efectuarea operațiunii de preluare credit de către unul dintre soți.
Soții pot stabili de comun acord care dintre ei va rămâne în continuare titularul contractului de credit. În lipsa acordului, instanța de judecată va dispune raportat la cotele de contribuție ale fiecăruia la dobândirea bunurilor comune. Noul titular va avea obligația de a achita o compensație bănească celuilalt soț. În plus, conform art. 388 C. civ., soțul vinovat de divorț poate fi obligat la plata unei compensații bănești pentru prejudiciul produs celuilalt soț ca urmare a desfacerii căsătoriei.
În cazul în care partea care dorește să rămână cu imobilul în urma divorțului nu are un salariu care să acopere creditul, titularul principal nu poate nici fi scos din credit și nici să i se reducă cota de contribuție la credit și prin urmare este urmăribil, cel puțin până în momentul în care se găsește un nou codebitor care sa acopere suma necesară creditului.
Una din condițiile creditului ipotecar este ca imobilul să nu fie înstrăinat mai devreme de cinci ani fără stingerea integrală a creditului, prin urmare cei doi foști soți nu pot renunța la coproprietate decât dacă se găsește un alt codebitor solvabil și se recurge la partaj (art. 357 C. civ.), procedură foarte costisitoare. Pentru ca în cazul partajului creditul să fie preluat doar de unul din soți, este necesar acordul băncii. Până la finalizarea partajului, comunitatea subzistă atât în privința bunurilor, cât și în privința obligațiilor. Totodată, în lipsa unui acord al creditorului, ipoteca se păstrează până la rambursarea creditului, inclusiv în cazul în care se schimbă persoana care este proprietarul bunului ipotecat. În cazul unui credit negarantat, după desfacerea căsătoriei, instanța sau părțile prin acordul lor vor stabili cota-parte a fiecăruia pentru rambursarea creditului.
În cele mai multe cazuri când soții nu au puterea financiară de a duce singuri creditul se ajunge la vânzarea imobilului pentru stingerea datoriei la bancă[56].
Curtea de apel Constanța, prin decizia civilă nr. 13/FM din 2010 a analizat situația unui cuplu debitor ipotecar și a dispus desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a soției. Instanța a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei dreptul de proprietate asupra unui imobil, care la momentul judecății avea valoarea de circulație de 120.300 lei. S-a constatat că reclamantul a avut o cotă de contribuție de 75% la dobândirea bunului comun, iar pârâta o cotă de 25%, imobilul fiind dobândit prin credit. Instanța a atribuit reclamantului dreptul de proprietate asupra imobilului și a obligat reclamantul la plata către pârâtă, în termen de 30 de zile, a sumei de 30.000 lei cu titlul de sultă. A obligat de asemenea pe reclamant să achite în continuare ratele la credit.
Așa cum a arătat Judecătoria Răcari în decizia nr. 723/2007, și în cazul unor credite mai mici, negarantate se poate ajunge după divorț la plăți compensatorii.
În sens opus la cele scrise mai sus, creșterea numărului de divorțuri poate avea efecte benefice pentru economie, din simplul motiv că e stimulată cererea de credite în vederea achiziției de locuințe și de bunuri de folosință îndelungată. Când două persoane se separă, cel puțin unul dintre ei va avea nevoie să se mute poate într-o casă nouă, să-și ia un televizor sau o mașină de spălat, iar soluția cea mai simplă este cererea unui credit la bancă.
Dreptul la despăgubiri (art. 388 C. civ.)
Soțul nevinovat care suferă un prejudiciu prin desfacerea căsătoriei, poate cere soțului vinovat să îl despăgubească. Instanța de tutelă soluționează cererea prin hotărârea de divorț.
În cazul cererilor de divorț formulate anterior intrării in vigoare a Codului civil, instanța de judecată poate să dispună divorțul din cauza unor motive temeinice și dacă instanța stabilește culpa unuia dintre soți în destrămarea căsătoriei, chiar dacă reține culpa exclusivă a reclamantului, în măsura în care motivele de divorț subzistă și după intrarea în vigoare a Codului civil (art. 42 LPA).
Aceasta dispoziție este aplicabilă în cazul în care motivele de divorț s-au ivit după intrarea în vigoare a Codului civil, la 1 octombrie 2011 (art. 45 LPA). Potrivit dispozițiilor art. 223 din Legea nr. 71/2011 dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel. Procesele și cererile în materie civilă în curs de soluționare la data intrării în vigoare a Codului civil se soluționează de către instanțele legal învestite în conformitate cu dispozițiile legale materiale și procedurale în vigoare la data la care au fost pornite[57]. De la această regulă, în materia divorțului, există o singură derogare stipulată de art. 42 din Legea nr. 71/2011, care prevede că instanța va putea dispune divorțul în temeiul art. 373 lit. b) C. civ. (din culpa unuia sau a ambilor soți) și pentru acțiuni înregistrate anterior intrării în vigoare a noului Cod civil.
[46] „Prometto di esserti fedele sempre, nella gioia e nel dolore, nella salute e nella malattia, e di amarti e onorarti tutti i giorni della mia vita”.
[47] Art. 212 C. civ. francez: „Les époux se doivent mutuellement respect, fidélité, secours, assistance”.
[48] Art. 926 (4) C. pr. civ. – Decesul unuia dintre soți.
[49] Jud. Mangalia, sent. civ. nr. 456/C din data de 28 februarie 2008.
[50] Art. 282 C. civ. – Alegerea numelui de familie.
[51] Jud. Bistrița, sent. civ. nr. 5283 din 11 mai 2012.
[52] Art. 324 C. civ. – Atribuirea beneficiului contractului de închiriere.
[53] Jud. Deva, sent. nr. 2761/2013, în dosarul nr. 11383/221/2012.
[54] Art. 529 C. civ. – Cuantumul întreținerii.
[55] Art. 43 din Legea de punere în aplicare a noului Cod civil (LPA).
[56] http://www.capital.ro/cine-plateste-ratele-la-credit-dupa-divorț-184534.html.
[57] C. Ap. Cluj, s. I-a civ., dec. civ. nr. 212/R din 23 ianuarie 2013.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.