Desfacerea căsătoriei potrivit dreptului internațional privat
Lucia Ștefania Avram - noiembrie 1, 2019Astfel, într-o acțiune de divorț înregistrată anterior intrării în vigoare a noul Cod civil instanța de fond aplica Codul familiei sau eventual art. 373 lit. b) C. civ., dacă părțile precizează acțiunea în acest sens, însă nu pot să aplice dispozițiile art. 373 lit. c) C. civ. (la cererea unuia dintre soți, după o separare în fapt care a durat cel puțin 2 ani), deoarece această dispoziție nu este menționată în art. 42 din Legea nr. 71/2011.
Prejudiciul poate fi material (un credit pentru casa, pe care soțul rămas să locuiască va trebui să-l plătească singur) sau de ordin moral (cazul unui preot care poate profesa cu condiția să fie căsătorit). De astfel, potrivit art. 1357 C. civ., cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Prejudiciul nu trebuie confundat cu diferența de nivel de trai intervenită prin divorț, care poate genera dreptul la prestația compensatorie. În cazul dreptului la despăgubiri nu are relevanță nivelul de trai al soților și nici durata căsătoriei, iar prejudiciul trebuie să fie, în toate situațiile, dovedit. Despăgubirile vor fi acordate numai prin hotărârea de divorț, chiar dacă se stabilește și prestație compensatorie sau pensie de întreținere în beneficiul respectivului soț.
Dispozițiile art. 388 C. civ., prin care este reglement at dreptul la despăgubiri al soțului nevinovat, se pot aplica atât în cazul în care culpa aparține în totalitate soțului reclamant, cât și atunci când aceasta aparține în totalitate soțului pârât.
Nu pot fi acordate despăgubiri însă, atunci când culpa în desfacerea căsătoriei aparține ambilor soți.
Obligația de întreținere între foștii soți (art. 389 C. civ.)
Prin desfacerea căsătoriei, obligația de întreținere între soți încetează.
Soțul divorțat are dreptul la întreținere, dacă se află în nevoie din pricina unei incapacități de muncă survenite înainte de căsătorie ori în timpul căsătoriei. El are drept la întreținere și atunci când incapacitatea se ivește în decurs de un an de la desfacerea căsătoriei, însă numai dacă incapacitatea este cauzată de o împrejurare în legătură cu căsătoria.
Cuantumul întreținerii datorate se stabilește până la o pătrime din venitul net al celui obligat la plata ei, în raport cu mijloacele sale și cu starea de nevoie a creditorului, fapt menționat atât în art. 389 C. civ. cât și în art. 529 alin. (1) C. civ. Această întreținere, împreună cu întreținerea datorată copiilor, nu va putea depăși jumătate din venitul net al celui obligat la plată [art. 309 și art. 529 alin. (1) C. civ.].
Când divorțul este pronunțat din culpa exclusivă a unuia dintre soți, acesta nu beneficiază de întreținere decât timp de un an de la desfacerea căsătoriei, iar în afara altor cazuri prevăzute de lege, obligația de întreținere încetează prin recăsătorirea celui îndreptățit.
Noțiunea de „mijloace” la care se referă Codul civil, în funcție de care se stabilește întinderea obligației de întreținere, are în vedere nu numai mijloacele materiale efectiv realizate, ci și aptitudinea de a munci a celui obligat la întreținere, care constituie însuși izvorul obținerii mijloacelor materiale, așa cum a fost precizat într-o speță a Judecătoriei Oradea[58].
Aceasta este rațiunea pentru care practica judiciară a stabilit că în cazul în care debitorul obligației de întreținere nu realizează venituri sau acesta nu poate fi dovedit, cuantumul pensiei de întreținere se determină prin raportare la venitul minim pe economie.
Ca regulă generală, obligația de întreținere încetează prin recăsătorirea celui îndreptățit la primirea ei, cu excepția altor cazuri prevăzute de lege. Însă recăsătorirea soțului care datorează întreținerea nu atrage încetarea obligației de plata, chiar daca acesta are obligații concomitente de întreținere atât față de fostul soț ,cât și față de soțul din căsătoria actuală[59].
Prestația compensatorie (art. 390-395 C. civ.)
În cazul în care divorțul se pronunță din culpa exclusivă a soțului pârât, soțul reclamant poate beneficia de o prestație care să compenseze, atât cât este posibil, un dezechilibru semnificativ pe care divorțul l-ar determina în condițiile de viață ale celui care o solicită. Prestația compensatorie este o instituție nou reglementată în Codul civil, deoarece nu era prevăzută în Codul familiei, acesta se poate acorda numai în cazul în care căsătoria a durat cel puțin 20 de ani, iar soțul care o solicită nu poate cere de la fostul său soț și pensie de întreținere, în condițiile art. 389 C. civ. În cazul în care s-ar aplica prestația compensatorie pentru acțiunile dinainte de 1 octombrie 2011, instanța ar aplica retroactiv dispozițiile noului Cod civil, încălcând astfel principiul neretroactivității legii civile, prevăzută de art. 15 alin. (2) din Constituție, precum și art. 1 C. civ.[60].
Prestația compensatorie nu se poate solicita decât odată cu desfacerea căsătoriei și se ține seama atât de resursele soțului care o solicită, cât și de mijloacele celuilalt soț din momentul divorțului, de efectele pe care le are sau le va avea lichidarea regimului matrimonial, precum și de orice alte împrejurări previzibile de natură să le modifice, cum ar fi vârsta și starea de sănătate a soților, contribuția la creșterea copiilor minori pe care a avut-o și urmează să o aibă fiecare soț, pregătirea profesională, posibilitatea de a desfășura o activitate producătoare de venituri și altele asemenea.
Soțul care solicita prestația compensatorie trebuie să sufere în urma divorțului un dezechilibru semnificativ în condițiile sale de viață[61]. Pentru ca instanța să poată verifica condiția existenței dezechilibrului semnificativ, reclamantul trebuie să probeze această cerere, mai precis să menționeze că în timpul căsătoriei îi erau asigurate condiții de viață care propuneau cheltuieli în cuantum de X lei, iar venitul sau după divorț este mult mai mic.
În cazul divorțului din culpa exclusivă a reclamantului, când acesta își asumă eșecul căsătoriei, prestația compensatorie poate fi acordată inclusiv în cazul în care căsătoria este desfăcută pentru despărțirea în fapt,= de peste 2 ani[62].
Din punct de vedere procedural, acest drept trebuie invocat și solicitat prin cererea de divorț sau prin cererea reconvențională, conform art. 919 alin. (1) lit. e) C. pr. civ. În caz contrar, o cerere separată va fi respinsă ca tardiv formulată[63]. Data de la care începe să curgă este data cererii de divorț, respectiv a cererii reconvenționale și încetează prin decesul unuia dintre soți, prin recăsătorirea soțului creditor, precum și atunci când acesta obține resurse de natură să îi asigure condiții de viață asemănătoare celor din timpul căsătoriei.
Prestația compensatorie poate fi stabilită în bani, sub forma unei sume globale sau a unei rente viagere, ori în natură, sub forma uzufructului asupra unor bunuri mobile sau imobile care aparțin debitorului. Renta poate fi stabilită într-o cotă procentuală din venitul debitorului sau într-o sumă de bani determinată. Renta si uzufructul se pot constitui pe toată durata vieții celui care solicită prestația compensatorie sau pentru o perioadă mai scurtă, care se stabilește prin hotărârea de divorț, de către instanța de tutelă.
În cazul în care în urma unui divorț domiciliul unui copil minor este stabilit la unul dintre părinți, iar un eventual partaj ar determina schimbarea condițiilor de viață a acestuia și a minorului, instanța poate stabili uzufructul viager asupra locuinței familiei în favoarea lor[64].
Instituirea dreptului de uzufruct reglementată de art. 392 C. civ. reprezintă o restrângere a dreptului de proprietate al soțului vinovat pentru desfacerea căsătoriei, însă această restrângere este permisă de lege și este urmarea a conduite culpabile a soțului vinovat pentru divorț.
Instanța, la cererea soțului creditor, îl poate obliga pe soțul debitor să constituie o garanție reală sau să dea cauțiune pentru a asigura executarea rentei [art. 393, 2249 alin. (1) și 1723 C. civ.].
Instanța poate mări sau micșora prestația compensatorie, dacă se modifică, în mod semnificativ, mijloacele debitorului și resursele creditorului. În cazul în care prestația compensatorie constă într-o sumă de bani, aceasta se indexează de drept, trimestrial, în funcție de rata inflației [art. 394 alin. (2) și art. 2248 alin. (1) C. civ.].
Dreptul comparat
În dreptul elvețian, prestația compensatorie este reglementată la art. 125 C. civ. Tribunalul federal din Lausanne consideră că o căsătorie de 5 ani, din care nu au rezultat copii este considerată de scurtă durată și condițiile de viață ale fiecărui soț nu au fost influențate. Pentru o durată între 5 și 10 ani situația se analizează în amănunt, iar pentru o căsătorie care durat cel puțin 10 ani se consideră că aceasta a influențat modul de viață al soților și atunci trebuie puși în situația economică în care se aflau înainte de căsătorie. În cazul în care soțul defavorizat este apt de muncă dar nu are o pregătire profesională, trebuie sprijinit pentru a urma o formare, astfel încât să se poate angaja cât mai repede[65]. Legislația elvețiană, ca și cea engleză, se bazează pe două principii : „clean break”, conform căruia divorțul înseamnă întreruperea legăturilor dintre soți și crearea independenței financiare și principiul solidarității, conform căruia soții pot continua să se sprijine material și după divorț. Codul civil elvețian (art. 125) acordă întreținerea pentru motive rezonabile, în funcție de nivelul de trai al fiecărui soț, de durata căsătoriei, de vârsta și starea de sănătate și alte aspecte, punând soțul în situația în care se afla înainte de căsătorie. O căsătorie creează legături de solidaritate între soți, iar legea elvețiana îi impune, în unele condiții, soțului cu posibilități economice mai bune sa contribuie la întreținerea echitabilă a soțului cu posibilități economice mai slabe.
În Elveția, legea națională asigură persoanelor divorțate dreptul de a se recăsători, fără restricții nerezonabile, așa cum a precizat CEDO, în anul 1987, în cauza C-11329/85, F. c. Elveției[66].
În sens contrar, tot în jurisprudența CEDO s-a stabilit ca dreptul la divorț nu poate fi derivat din dreptul la căsătorie prevăzut de art. 12 din CEDO sau art. 8 din CEDO[67].
Constituția irlandeză, intrată în vigoare în 1937, a interzis divorțul până în 1995, dar tribunalele recunoșteau totuși în anumite circumstanțe divorțurile obținute în străinătate de către cuplurile irlandeze. Divorțul a fost a fost introdus prin cel de-al 15-lea Amendament din 1995, al Constituției Irlandei, prin cele trei forme ale sale: separarea, divorțul și dizolvarea căsătoriei, aceasta din urmă nefiind în vigoare în România, dar da în alte țări, precum Italia, Franța, Elveția sau Germania[68]. Familia este definită[69] ca fiind grupul fundamental al societății și restricționează motivele de divorț la o separare de patru ani, atunci când nu mai există o cale de remediere a relațiilor dintre soți sau divorțul din motive pe care Curtea Supremă le consideră valabile.
Persoanele care trăiesc împreună și în cadrul unor relații stabile, după desfacerea căsătoriei de către una dintre ele, nu se pot recăsători și nu sunt considerate ca o familie în sensul art. 41 al Constituției, atâta timp cât trăiește cealaltă parte a acestei căsătorii; în special, ele nu au datoria legală a asistenței mutuale și nici drepturi de succesiune reciprocă[70].
Un alt tip de document în divorțul englez este „clean break-ul amânat”, atunci când partea obligată rămâne fără serviciu sau este în formare profesională. Actul se amână până situația financiară se stabilizează și este obligatoriu, spre deosebire de primul, care este opțional.
„Clean break” reprezintă eliberarea de îndatoririle financiare care ar putea rămâne între soți și după divorț[71]. Soții se pot înțelege să semneze un acord oficial prin care sa obțină aprobarea de clean break, prin care renunță la orice pretenție cu privire la bunuri, proprietăți, venituri sau pensie.
Acest act trebuie validat de către Curtea Supremă, iar prezența părților nu este obligatorie, acestea putând să-și exprime eventualele note prin intermediul unei scrisori înainte de validare.
Fără un clean break, în cazul în care unul dintre foștii soți câștigă la loterie sau moștenește o proprietate, celălalt are dreptul să ceară o parte din câștig.
Fiind un act voluntar și opțional, în general clean break-ul nu se semnează când din căsătorie rezultă copii minori sau se semnează, dar doar cu privire la anumite aspecte, precizând-se expres ce se așteaptă de la cealaltă parte.
Elveția dispune de un sistem bazat pe trei piloni de pensii: pilonul 1, care permite acoperirea nevoilor vitale la pensionare; pilonul 2 (pensia ocupațională) se aplică persoanelor cu un salariu mai mare decât minimul pe economie și asigură angajaților, în caz de nevoie, să-și mențină nivelul de trai anterior cauzei care a provocat acea nevoie; pilonul 3 este echivalentul asigurării de viața în Franța și se constituie din economiile voluntare efectuate de către salariat.
Art. 122 C. civ. elvețian dispune că atunci când unul dintre soți este afiliat la o instituție de pensie ocupațională și că încă nu a beneficiat de această pensie, fiecare soț are dreptul la jumătate din pensia celuilalt, calculată pe durata căsătoriei. În cazul în care ambii soți sunt afiliați, atunci se împarte doar diferența dintre cele două pensii.
[58] Jud. Oradea, sent. nr. 3662/2015, pronunțată în dosarul nr. 3662/2015.
[59] P. Neculae, D. Popa, R. Cârlig, op. cit., p. 56.
[60] C. Ap. Cluj, s. I-a civ., dec. civ. nr. 212/R din 23 ianuarie 2013.
[61] Jud. Constanța, sent. civ. nr. 4145 din data de 8 aprilie 2015.
[62] Jud. Bârlad, sent. civ. nr. 2870 din 17 noiembrie 2015.
[63] A. Gherghe, Drept civil. Familia, Ed. Contrast, 2014, p. 142.
[64] C. Ap. Cluj, s. I-a civ., dec. civ. nr. 212/R din 23 ianuarie 2013.
[65] http://www.droitmatrimonial.ch.
[66] http://relevancy.bger.ch/php/clir/http/index.php?lang=fr&zoom=&type=show_document&highlight_docid=cedh%3A%2F%2F19871218_11329_85%3Afr.
[67] Dreptul la respectarea vieții private și de familie – 1. Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliului său și a corespondenței sale. 2. Nu este admis amestecul unei autorități publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acesta este prevăzut de lege și constituie, într-o societate democratică, o măsură necesară pentru securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protecția sănătății, a moralei, a drepturilor și a libertăților altora.
[68] Art. 1313 ff Bürgerliche Gesetzbuch (BGB) – Aufhebung durch richterliche Entscheidung.
[69] http://www.irishstatutebook.ie/eli/cons/en/html#article41.
[70] CEDO, Johnson și alții c. Irlandei, cererea nr. 9697/82, hotărârea din 18 decembrie 1986.
[71] https://www.ceeol.com/search/article-detail?id=248001.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.