Desfacerea căsătoriei potrivit dreptului internațional privat
Lucia Ștefania Avram - noiembrie 1, 2019Art. 123 C. civ. elvețian prevede că unul dintre soți poate renunța, prin convenție, la acest tip de pensie, cu condiția să beneficieze de ceilalți doi piloni. Judecătorul poate refuza acest partaj, dacă se dovedește a fi inechitabil în raport cu situația economică a soților. În cazul în care s-a beneficiat deja de cel de-al treilea pilon, soții pot obține o indemnizare echitabilă (art. 124 C. civ.).
Există și cazuri în care partea obligată ascunde adevărul și declară averi necorespunzătoare adevărului, așa cum a fost, în 2013, cazul unui magnat din domeniul petrolier sau al unui bijutier, pe care Curtea i-a sancționat pentru fals în declarații.
În 2015 Curtea Supremă Engleză a avut de analizat două cazuri în care două femei și-au dat seama că au fost înșelate de către foștii soți în legătură cu situația lor financiară. Aceștia au declarat, la încheierea divorțurilor, în 2012, respectiv în 2004 că sunt aproape de faliment și astfel soțiile lor au obținut sume mici de bani. Curtea a statuat că aceste cazuri se pot redeschide și reanaliza situația financiară, astfel că fiecare soție a obținut ceea ce i se cuvenea.
Decizia Curții a fost criticată de către marile case de avocatură engleze deoarece aceasta ar putea determina o explozie de cereri de reevaluare a situației financiare a foștilor soți, la momentul divorțului, de către părțile care nu sunt mulțumite cu ceea ce au primit[72].
Codul civil italian adaugă la obligația de întreținere și alimentele (art. 433 C. civ.). În art. 156, printre efectele separării dintre soți este specificat faptul că dispozițiile referitoare la alimente rămâne valabil, iar în cazul divorțului, acesta poate fi înlocuit cu așa-numitele „cecuri de divorț” (assegno divorzile), care este un drept de credit imprescriptibil, la care nu se poate renunța, care durează până la o nouă căsătorie a soțului primitor sau până la decesul sau falimentul celui obligat.
Acesta nu se confundă cu obligația de întreținere, care este cumulabilă cu acest tip de ajutor pentru alimente. În cazul în care soțul obligat refuză să plătească acest tip de cec, soțul nevoiaș îl poate obliga chiar și pe angajatorul celuilalt să îi dea până la jumătate din suma necesară, angajatorul putând chiar fi chemat în instanță[73].
Dreptul la alimente aparține principiului de solidaritate și este specificat în art. 2 din Constituția Republicii Italiene, iar caracterul său imprescriptibil este specificat în art. 2934 C. civ. italian.
Efectele divorțului cu privire la raporturile dintre părinți și copiii lor minori
Potrivit art. 40 C. fam. (în vigoare până la 1 octombrie 2011), „instanța judecătorească va hotărî, odată cu pronunțarea divorțului, căruia dintre părinți vor fi încredințați copiii minori. În acest scop, instanța va asculta părinții și autoritatea tutelară și, ținând seama de interesele copiilor, pe care de asemenea îi va asculta, dacă au împlinit vârsta de zece ani, va hotărî, pentru fiecare dintre copii, dacă va fi încredințat tatălui sau mamei”. Aceasta dispoziție a fost modificată de art. 263, 396 și 397 C. civ., care introduc interesul superior al copilului și faptul că autoritatea părinteasca revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel.
Prin noul Cod civil, legiuitorul statuează principiul interesului superior al copilului, după modelul legislațiilor moderne, ca principiu de bază a societății românești. Principiul este deja în vigoare în legislația românească începând cu intrarea în vigoare a Legii nr. 272/2004 (art. 02), prin urmare, aplicarea acestui articol era imediată în hotărârile instanțelor de judecata din România, și înainte de 1 octombrie 2011, care încearcă să definească interesul superior al minorilor înainte de a decide încredințarea către o parte sau alta[74]. Conform art. 30 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, copilul are dreptul să crească alături de părinții săi și poate fi separat de aceștia numai dacă acest lucru este impus de interesul superior al copilului.
Instanța determină interesul major al copilului prin examinarea tuturor criteriilor de apreciere, și anume: vârsta acestuia, conduita celor doi părinți, situația materială a fiecărei părți, posibilitățile lor concrete de a se ocupa efectiv de copil, împrejurări reliefate în ancheta psihosocială.
De astfel, principiul interesului superior al copilului este reglementat și de art. 24 (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în art. 3 din Convenția cu privire la drepturile copilului și în Principiile legislației europene privind autoritatea părintească.
Instanța de tutelă hotărăște, odată cu pronunțarea divorțului, asupra raporturilor dintre părinții divorțați și copiii lor minori, ținând seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de anchetă psihosocială, precum și, dacă este cazul, de învoiala părinților, pe care îi ascultă (art. 396 C. civ.). În procedurile administrative sau judiciare care îl privesc, ascultarea copilului care a împlinit vârsta de zece ani este obligatorie. Cu toate acestea, poate fi ascultat și copilul care nu a împlinit vârsta de zece ani, dacă autoritatea competentă consideră că acest lucru este necesar pentru soluționarea cauzei.
Dreptul de a fi ascultat presupune posibilitatea copilului de a cere și a primi orice informație, potrivit cu vârsta sa, de a-și exprima opinia și de a fi informat asupra consecințelor pe care le poate avea aceasta, dacă este respectată, precum și asupra consecințelor oricărei decizii care îl privește (art. 264 C. civ.).
În cazul în care probele administrate dovedesc implicarea ambilor părinți, dar cu preponderență a mamei, în creșterea și educarea minorului, precum și condițiile materiale de care aceasta dispune, instanța poate aprecia[75] că stabilitatea emoțională a minorului reclamă menținerea climatului familial actual de care se bucură aceasta.
În Olanda, de exemplu, Curtea Supremă a decis că dependența de droguri și faptul că tatăl nu are un domiciliu stabil, hoinărind pe străzi, este un motiv de retragere a autorității părintești și de exercitare a acesteia numai de către mamă[76].
Exercitarea autorității părintești (art. 397-399 C. civ.)
Autoritatea părintească este definită în art. 483 C. civ. ca fiind ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți. Părinții exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, și îl asociază pe copil la toate deciziile care îl privesc, ținând cont de vârsta și de gradul său de maturitate. Părinții au dreptul și îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însușirilor și nevoilor copilului; ei sunt datori să dea copilului orientarea și sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor pe care legea le recunoaște acestuia (art. 487 C. civ.).
După divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel.
Dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți, iar celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului, precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia. Custodia unică a reprezentat până la 30 septembrie 2011 singura modalitate prin care instanța de judecată putea, din punct de vedere legal, să rezolve problema încredințării minorilor, dar acest aspect s-a schimbat pentru a fi conform prevederilor internaționale privind egalitatea în drepturi a părinților.
Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale – art. 14 (interzicerea discriminării) – și art. 8 (dreptul la respectarea vieții private și de familie) a impus adaptarea legislației mai multor țări, cum ar fi Elveția, unde, până la 1 iulie 2014, în cazul copiilor născuți în afara căsătoriei, doar mama avea autoritatea părintească (art. 296 C. civ. elvețian).
În luna octombrie 2015 s-a aprobat de către Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei Rezoluția 2079 (2015) privind „Egalitatea și autoritatea părintească comuna: rolul taților”[77]. Ea propune măsuri pentru a promova egalitatea între bărbați și femei în exercitarea autorității părintești comune, inclusiv în cazurile de separare și divorț.
Pe pagina de internet a Asociației Române pentru Custodia Comună[78], organizație care militează pentru egalitatea părinților în ce privește creșterea și educarea copiilor și combaterea alienării parentale, se găsesc manuale, articole de specialitate, hotărâri judecătorești și un model de plan parental utilizabile de avocați, judecători și mediatori.
În mod excepțional, instanța de tutelă poate hotărî plasamentul copilului la o rudă sau la o altă familie ori persoană, cu consimțământul acestora, sau într-o instituție de ocrotire. Acestea exercită drepturile și îndatoririle care revin părinților cu privire la persoana copilului. Instanța stabilește dacă drepturile cu privire la bunurile copilului se exercită de către părinți în comun sau de către unul din ei.
În lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanța de tutelă stabilește, odată cu pronunțarea divorțului, locuința copilului minor la părintele cu care locuiește în mod statornic (art. 400 C. civ.). Dacă până la divorț copilul a locuit cu ambii părinți, instanța îi stabilește locuința la unul dintre ei, ținând seama de interesul său superior.
În cazul în care ancheta concluzionează faptul că ambii părinți au abilitățile necesare pentru a avea grijă de minor, le respectă propriile decizii referitoare la situația familiei, și că doar un părinte îi oferă în plan economic și material o mai bună stabilitate, iar continuarea locuirii cu celălalt părinte duce la certuri, instanța va stabili domiciliul minorului la primul părinte, iar în baza art. 402 alin. (1) și art. 529 C. civ., celălalt va fi obligat să plătească o pensie de întreținere începând cu data pronunțării prezentei hotărâri, până la majorat. La stabilirea cuantumului pensiei de întreținere instanța are în vedere venitul minim pe economie din România sau din altă țară în care este rezident și are un loc de muncă[79].
La cererea părinților, în cazul în care unul dintre ei locuiește în străinătate și celălalt în România, se poate stabili exercitării autorității părintești asupra minorilor de către ambii părinți, stabilirea locuinței minorilor la părintele care locuiește în țară, obligarea fiecăruia dintre părinți să contribuie în mod egal la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor minori, respectiv asigurarea celor necesare traiului minorilor, cu stabilirea în favoarea părintelui din străinătate a unui program de vizitare în sensul posibilității preluării lor la reședința sa[80].
În mod excepțional, și numai dacă este în interesul superior al copilului, instanța poate stabili locuința acestuia la bunici sau la alte rude ori persoane, cu consimțământul acestora, ori la o instituție de ocrotire. Acestea exercită supravegherea copilului și îndeplinesc toate actele obișnuite privind sănătatea, educația și învățătura sa. În România, cazurile cele mai frecvente sunt reprezentate de părinții plecați în străinătate, iar minorii rămân în grija bunicilor sau a altor rude[81].
În aceste circumstanțe, părinților nu li se îngrădește dreptul de a ține legătura cu minorii neîncredințați, de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lor profesională, fie prin vizitare la domiciliul unde se află, fie prin luare la locuința lor, în cadrul unui program bine stabilit, de comun acord cu cel căruia i-au fost încredințați sau, pentru ipoteza unui refuz, de către instanța de judecată.
În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă decide cu privire la modalitățile de exercitare a dreptului părintelui separat de minor de a avea legături personale cu acesta (art. 401 C. civ.).
Aceste drepturi sunt prevăzute și în Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, conform căreia copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane fată de care copilul a dezvoltat legături de atașament. In caz de neînțelegere între părinți cu privire la modalitățile de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu copilul, instanța va stabili un program în funcție de vârsta copilului, de nevoile de îngrijire și educare ale acestuia, de intensitatea legăturii afective dintre copil și părintele la care nu locuiește, de comportamentul acestuia din urma, precum și de alte aspecte relevante în fiecare caz în parte (art. 17).
Aceeași lege prevede, la art. 19 faptul că minorul care a fost separat de ambii părinți sau de unul dintre aceștia printr-o măsura dispusă în condițiile legii are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului. Instanța judecătorească, luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, poate limita exercitarea acestui drept, dacă există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului[82].
Dreptul părintelui separat de copil se circumscrie dreptului fundamental la viață de familie, în sensul art. 8 Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale. În acest sens, Curtea Europeana a Drepturilor Omului[83] a apreciat că relația dintre un părinte si copilul sau intră în sfera vieții de familie, iar posibilitatea de a se bucura reciproc de compania celuilalt reprezintă un element fundamental al vieții de familie, iar măsurile naționale care stânjenesc această posibilitate reprezintă o ingerință în dreptul protejat de art. 8[84].
[72] https://www.family-lawfirm.co.uk/how-we-help/financial-settlements/clean-break-orders.
[73] http://www.studiocataldi.it/guide_legali/divorzio/assegno-divorzile.asp.
[74] Jud. Sect. 2 București, sent. civ. nr. 5936/2008/Sector 2 din 20 iunie 2008; Trib București, dec. civ. nr. 1181A/08.11.2010.
[75] Jud. Măcin, sent. civ. nr. 342/17.05.2012.
[76] http://uitspraken.rechtspraak.nl/inziendocument?id=ECLI:NL:HR:2005:AS8525, § 3.5.
[77] https://cristidanilet.wordpress.com/2015/11/11/consiliul-europei-dupa-separaredivort-tatii-sunt-egali-cu-mamele-in-privinta-copiilor/.
[78] http://www.arpcc.ro/.
[79] Jud. Bistrița, s. civ., sent. civ. nr. 1209/2012, pronunțată în dosarul nr. 7095/190/2010.
[80] Jud. Toplița, hotărâre nr. 113 din data de 19 ianuarie 2012.
[81] http://portal.just.ro/185/Lists/Jurisprudenta/DispForm.aspx?ID=77.
[82] Jud. Sinaia, sent. civ. nr. 1108 din data de 31 octombrie2012, pronunțată în dosarul nr. 1138/310/2012.
[83] CEDO, cauza Monory c. României, cererea nr. 71.099/01, hotărârea din 5 aprilie 2005, § 70.
[84] A se vedea, printre alte precedente, Tiemann c. Franței și Germaniei [(dec.), nr. 47.457/99 și nr. 47.458/99, CEDO 2000-IV și Bronda c. Italiei (hotărârea din 9 iunie 1998, Reports of Judgments and Decisions 1998-IV, p. 1491, § 59).
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.