Impactul judiciar al unora din noile instituții și prevederi ale Codului de procedură civilă în perspectiva simplificării procesului civil. Necesitatea dezbaterii și a sugestiilor de lege ferenda
Marin Voicu - noiembrie 6, 2016The judicial impact of some of the new institutions and regulations of the Civil Procedure Code in the view of civil law process simplification. The necessity of debates and sugestions for the future law (lex ferenda)
The reformation of the Civil Law Code and of the Civil Procedure Code has been a necessity required by the new political, social and economic, internal and European realities.
The opportunity of such a „legal event” has been given not only by its due date, but especially by the necessity to set up a stable, coherent and organically articulated, accessible and predictable procedure circumstance, as well as by the „symbiosis and osmosis of the civil law and of the civil procedure law” (Univ.Prof.Dr. I.Deleanu, „Tratat de procedura civila / Civil Law Procedure Treatise”, volume I, 2013, pg.64).
The viability and the high quality of a large codification work, but above all, its enduring quality, stability, predictability and practical application, namely its efficiency, are visible in a direct and permanent way in civil legal life.
Certain constitutional corrections are the exclusive responsibility of The Constitutional Court of Romania / CCR, just as some of the unitary interpretations are ensured by The High Court of Cassation and Justice of Romania / ICCJ, through the appeal in the interests of law procedures (RIL) and the preliminary decision procedure (a newly founded institution introduced by the Civil Procedure Code).
The period of approximately 4 years since the enforcement of the Civil Procedure Code represents a rather sufficient (although minimal) judicial timeframe, for the practical assessment of the quality of some of the new institutions and procedural provisions that impose doctrine intervention, professional debate, the certainty of interpretation and practical uniformity, as well as some legal adjustments.
A concise view, even a theoretical examination of the jurisprudence in this period within the application of some of the new institutions and provisions of the Civil Procedure Code can show us appropiate arguments in order to support the previously asserted thesis.
The expertise gained in these almost four years of effective judicial work on this specific Civil Procedure Code implies reconsideration or improvement of some of the institutions or provisions, such as: petitions regulation procedure, material competence of courts, procedural terms, the appeal procedure (in cassation!) and the admission filter procedure, means of appeal procedure for some specific matters (arbitral resolutions, small claims cases, etc), the extension of enforceable title and other standard agreements regarding the utilities, etc, in the perspective of the simplification of the civil lawsuit and the reduction of the cases of the civil courts.
Keywords: Civil Procedure Code, judicial impact, new procedural institutions, the simplification of the civil law process, regulation, competence, procedural terms, appeal, filter procedure.
-
1. Elaborarea şi adoptarea Codului civil şi a Codului de procedură civilă
1.1. Reformarea codurilor a fost și rămâne o necesitate impusă de noile realităţi politice, sociale şi economice, interne şi europene
1.2. Oportunitatea imperioasă a adoptării concomitente a celor două coduri
„Dacă procedura civilă este „gramatica” sau „aritmetica” dreptului civil, osmoza şi simbioza legii civile şi a legii de procedură civilă au impus şi garantează „convieţuirea” şi convergența lor. Oportunitatea „evenimentului legislativ” se sprijină nu numai pe scadența lui, ci, mai ales, pe necesitatea alcătuirii unui cadru procedural stabil, coerent, organic, articulat, „accesibil, clar şi previzibil”, cum constant ne povăţuieşte instanţă europeană, prin explicarea sintagmei „calitatea legii” (Prof. I. Deleanu, Tratat de procedură civilă, vol. I, 2013, p. 62).
1.3. Concepţia, planurile şi dimensiunile fundamentale de „înnoiri”, „adaptări”, „recalificări”, ‚actualizări’ și „modificări” ș.a.
1.3.1. Doctrina (Prof. I. Deleanu, op. cit., p. 62) s-a întrebat retoric dacă avem cu adevărat un NOU Cod de procedură civilă şi, de asemenea, „un NOU Cod civil”, sau doar un mod convenţional de delimitare față de „vechiul cod”?
Dar şi în jurisprudenţă (în hotărârile instanţelor) găsim expresii, precum „Codul civil 1864” sau „Codul de procedură civilă – 1865” sau „vechiul Cod civil” şi „vechiul Cod de procedură civilă”.
1.3.2. Apreciem pertinentă observația profesorului I. Deleanu că „pretenţia infatuată şi indezirabilă de a fi elaborat un „NOU COD” (nerostită nici de specialiştii reconvocaţi la redactarea lui) ar fi fost lipsită de acoperire, dar şi absurdă, existând un „patrimoniu normativ” care nu poate fi ignorat şi care include „constantele” sau „performanţele” procedurii, la care se ataşează dimensiunile înnoitoare, contextuale sau impuse de perspectiva integrării într-un „dreptul procesual european”.
Ne aflăm, aşadar, în prezenţa unei „modificări substanţiale, o reformare majoră a fostului Cod de procedură civilă şi introducerea unor noi instituţii, reguli, proceduri speciale ș.a.
1.3.3. Sunt accentuate şi resistematizate principiile fundamentale ale procesului civil, etalându-se o nouă dimensiune a „liberalismului procesual”, sub mantia principiului disponibilităţii.
1.3.4. Calitatea legii de procedură este exprimată prin expresia „clară, accesibilă şi previzibilă, chiar dacă unele noţiuni sunt susceptibile de cristalizare sau de redefinire în timp.
- a) Din păcate, însă, sunt, încă, prea frecvente trimiterile la „în condiţiile legii”, rămânând interpretului (judecătorului) „obligaţia de a identifica aceste „condiţii” şi de a le corela, ceea ce atrage „interpretări contrare, diverse ori, chiar, în dezacord evident cu obiectul şi scopul reglementării”.
- b) În acelaşi timp, constatăm că există unele necorelări în reglementări, ce depăşesc condiţia de „bun gospodar” a interpretului; de exemplu, deşi conform art. 125 (2) C. pr. civ. necompetența este calificată expres ca fiind de „ordine publică”, prin textul următor – art. 130 (2) – se decide că „necompetența materială şi teritoriala de ordine publică” trebuie invocată şi de judecător numai până la primul termen de judecată, dar nu mai târziu de terminarea cercetării procesului în primă instanţă; la fel sunt şi dispoziţiile art. 119 (1) C. pr. civ. privind prorogarea competenței ș.a.
Astfel ne explicăm faptul că în 2014-2015 cele 3 secţii nepenale al ICCJ au pronunţat 3000 de regulatoare de competență.
1.3.5. Noul Cod rezolvă şi unele controverse din doctrină şi jurisprudență anterioară, precum şi conţinutul şi limitele dreptului de acces liber la justiţie, dar, mai ales noile sale garanţii de efectivitate şi de eficacitate (numeroase exemple de noi dispoziţii fiind relevante – art. 92, 93, 188 (2), 189 lit. a), 464 lit. a) ș.a.).
1.3.6. Interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către instanţele judecătoreşti a dobândit noi proceduri:
– obligativitatea statuărilor instanţelor de control judiciar asupra problemelor de drept pentru judecătorul fondului (art. 474 (3), 495 (4);
– obligativitatea dezlegărilor de drept ale ICCJ pentru toate instanţele;
– procedura recursului în interesul legii (RIL).
1.3.7. Codul reia şi introduce expresia „termen optim şi previzibil” în dezacord cu expresia „termen rezonabil” din art. 6 (1) al CEDO şi art. 21 (2) din Constituţie, pentru a accentua dimensiunea celerităţii procesului civil, deşi, cum vom vedea, acest deziderat este şi rămâne, încă, iluzoriu.
1.3.8. Pozitivă este și eficientizarea cailor de atac, dar și valorizarea calitativ superioară a titlurilor executorii.
1.4. Concluzia generală, cea mai adecvată, aparţine regretatului profesor I. Deleanu:
„Se va spune, poate şi se va spune cu temei că acest Cod de procedură civilă este o „cheie potrivită” am adăuga, totuşi, că ea mai trebuie „şlefuită”.
Valorile teoretice, dar mai ales cele practice ale unei opere legislative atât de complexe şi de ambiţioase se verifică în timp, ele putând deveni sau rămâne, după caz, fie constante ale procedurii civile, unanim acceptate, înţelese în semnificaţiile şi implicaţiile lor, fie, uneori, ‚accidente normative” din vina celor care au legiuit, o vină însă fără răspundere, „erori” patente sau latente, dar „erori” cu grave consecinţe în articulaţiile sistemului jurisdicţional şi, în cele din urmă, ale statului de drept. Ne vom exprima, după caz, satisfacţia sau dezamăgirea.
Pentru o judecată de valoare, făcută cu deplină convingere, ne vom bizui cândva, din nou pe practica judiciară, de regulă scrupuloasă, subtilă, nonconcesivă, contributivă, constrânsă punctual să interpreteze şi să aplice dispoziţiile codului, confirmându-le sau rescriindu-le aşa cum se cuvine. Practica judiciară este singurul şi veritabilul „laborator legislativ”.
-
2. Avatarurile adoptării codurilor. Erori grave şi nocive în procedurile legislative
2.1. Calitatea precară a avizelor consultative – Consiliul legislativ, CSM, Comisiile parlamentare de specialitate, precum şi a textului inițial însuşit de Guvern, a fost datorată în principal „asaltului de codificare”, impus politic de la cel mai înalt nivel al puterii executive bicefale.
În mod evident adoptarea codurilor fără a se ţine seama de Starea României, în lipsa unor studii de impact pertinente şi concludente, explică gradul major de inaplicabilitate, într-un termen rezonabil după promulgare şi publicare, în M. Of. al României.
Aşa cum s-a observat în doctrină, din păcate, unele instituţii şi reguli procedurale „stimulează procesele şi conflictele inter umane în loc să le pacifice, ca şi accidentele şi incidentele judiciare”.
Se constată, aşadar, că puterile statului nu au dat importanţă responsabilă acestor coduri, care după Constituţia politică a României, constituie constituţia civilă – Codul civil – şi constituţia vieţii judiciare civile – Codul de procedură civilă.
2.2. Procedura parlamentară. Adoptarea prin procedura „de neadoptare” a ambelor coduri – măsura clară a iresponsabilităţii puterilor – legislativă şi executivă bicefală.
2.2.1. Senatul nu s-a pronunţat asupra proiectului Codului civil operând cu ficţiunea juridică din art. 75 (2) teza a II-a din Constituţie („aprobare tacită”) şi lăsând totul de seama Camerei Deputaţilor, care, însă, a aprobat, fără ezitare, raportul comisiei juridice. Astfel, Legea nr. 287/2009 promulgată, în maximă urgență, de preşedintele României, a fost publicată în M. Of. nr. 511 din 24.07.2009, fiind republicată în M. Of. nr. 505 din 15.07.2011.
Calitatea precară a normelor Codului civil a impus 380 de modificări operate prin LPA nr. 71/2011 şi (prin O.U.G. următoare) şi intrarea în vigoare după mai mult de 2 ani de la adoptare (1.10.2011).
2.2.2. Proiectul Codului de procedură civilă a fost „adoptat” (sic!) de Senat, de asemenea în condiţiile prevăzute de art. 75 (2) teza a III-a din Constituţie, adică prin „neadoptare” (!), punând în operă aceeași stupidă ficţiune juridică, inadmisibilă, credem, în domeniul legiferării şi al reprezentării voinţei celor care i-au mandatat să legifereze”.
Printr-o procedură „fulgerătoare” el a fost adoptat, în fine, şi de către Camera Deputaţilor, rezultând, în cele din urmă, după un asemenea „travaliu”, Legea nr. 134/2010 (M. Of. nr. 485/15.07.2010 privind Codul de procedură civilă. Iresponsabilii noştri parlamentari au votat, într-o singură zi (!), mai repede decât s-au putut citi cele peste 1100 de articole ale Codului de procedură civilă şi cele aproape 600 de articole ale Codului de procedură penală, împreună cu alte câteva legi.
Drept consecinţă, a urmat LPA nr. 76/2012 care a operat un mare număr de modificări şi abrogări din cod, la nici doi ani de la „adoptare”, fiind pus în aplicare abia la 15.02.2013, după 2 ani şi 6 luni.
2.2.3. Totuşi este de apreciat efortul pentru elaborarea şi adoptarea LPA nr. 76/2012 care cuprinde „numeroase şi semnificative dispoziţii prin care s-a urmărit, îndeosebi, asigurarea accesibilităţii” şi a „previzibilităţii” normei, atribuite intrinseci „calităţii legii”, normele prin care au fost „acoperite” unele lacune legislative din forma primară a codului, precum şi cele care realizează corelările necesare între reglementări, cât şi rigoarea conceptuală ori cea terminologica şi gramaticală”.
În sfârşit, prin unele dispoziţii ale LPA nr. 76/2012 s-au „reconsiderat unele reglementări anterioare şi s-au „tranşat” unele dileme doctrinare şi/sau jurisprudenţiale” (I. Deleanu, op. cit., p. 81).
-
3. Impactul judiciar al unora din noile instituţii şi prevederi ale Codului de procedură civilă
3.1. Viabilitatea şi calitatea unei opere de mare codificare, dar, mai ales, trăinicia, stabilitatea, previzibilitatea şi utilitatea practică, adică eficienţa sa, sunt vizibile, în mod direct şi permanent în viaţa judiciară civilă.
Anumite corecturi constituţionale sunt atributul CCR, după cum unele interpretări unitare sunt asigurate de ICCJ prin procedurile recursului în interesul legii (RIL) şi procedura hotărârii preliminare (instituţie nouă, introdusă prin C. pr. civ.)
Perioada de aproape 4 ani de la intrarea în vigoare a C. pr. civ. constituie un „timp judiciar” suficient (deşi minimal) de măsurare practică a calităţii unora din noile instituţii şi dispoziţii procedurale care impun intervenţia doctrinei, dezbaterea profesională, asigurarea uniformităţii de interpretare şi aplicare, precum şi unele ajustări legislative.
3.2. Privire succintă asupra impactului judiciar al unora dintre instituţiile şi dispozițiile noi în perspectiva simplificării procesului civil
3.2.1. Procedura regularizării în primă instanţă, a iscat controverse în doctrină şi soluţii diverse în practica judiciară, producând direct efecte negative în procesul civil, precum:
- a) triplarea costului procesual al unui dosar, depăşind, uneori, valoarea obiectului litigios şi impunând suplimentarea substanţială a bugetului instanţelor;
- b) durata procedurii de regularizare, în special în cauzele simple, a ajuns la 6-10 luni, ceea ce este contrar scopului şi finalităţii acestei proceduri cvasijudiciare prealabile;
- c) în cele peste 200 de fișe de dosare (judecătoriile şi tribunalul din Bucureşti) am identificat situaţii total inacceptabile de aplicare abuzivă a acestei proceduri:
– după 6-10 luni de corespondenţă cu părţile, se pronunţă declinarea competenței sau reclamantul îşi modifica ori completează obiectul şi cadrul procesual al cauzei, pârâtul depune cerere reconvenţională, apar cereri de intervenţie şi de chemare în garanţie, care arată că procedura de regularizare a fost inutilă;
– unele instanțe operează cu regularizarea cererii şi în procedurile speciale: ordonanţa preşedinţială, ordonanţa de plată, cererile cu valoare redusă, evacuarea fără titlu, deturnând termenele fixe procedurale de soluţionare prevăzute în aceste dispoziţii speciale;
– alte instanțe sau, chiar, în aceeași instanţă, în procedurile speciale fie nu aplică regularizarea, fie o fac în termene mai scurte.
Credem că un studiu de impact special pe această procedură, aplicată în anii 2013-2016, este imperios necesar şi poate fundamentă renunţarea sau atenuarea efectelor negative produse în practica judiciară.
3.2.2. „Termenele procedurale” prevăzute în numeroase norme sunt, fie, nedefinite clar şi precis, rămânând norme iluzorii, fie au o altă expresie pentru situaţii identice, cum sunt: „judecata de urgenţă”, „de îndată”, „cu precădere”, „ timp îndelungat, „nu mai mult de 30 de zile”, „termen optim şi previzibil” ș.a.
În practica instanţelor, însă, respectarea acestor termene se asigură în cel mult 10% din cauzele civile, cu referire la procedurile speciale privind la ordonanţa preşedinţială, ordonanţa de plată, măsurile asigurătorii şi provizorii ș.a.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.