Impactul judiciar al unora din noile instituții și prevederi ale Codului de procedură civilă în perspectiva simplificării procesului civil. Necesitatea dezbaterii și a sugestiilor de lege ferenda

  1. 8. Alte norme inadecvate sau discriminatorii

8.1. Recursul contra hotărârilor Curții de apel în acțiunea în anulare a hotărârii arbitrale – art. 613 (4) C. pr. civ., poate fi exercitat numai contra acelor hotărâri pin care s-a anulat (integral sau parțial) hotărârea arbitrală, fiind, așadar, inadmisibil în cazul hotărârii prin care s-a respins acțiunea arbitrală (?!).

Deși, în doctrină s-a exprimat opinia conform căreia textul trebuie interpretat și aplicat unitar pentru ambele ipoteze, contrar jurisprudenței ICCJ în materie, nu am înțeles, încă, rațiunea diferențierii/discriminării părților în această cale de atac.

Soluția remediu nu poate fi decât modificarea legislativă sau procedura excepției de neconstituționalitate.

8.2. Sesizarea „tribunalului competent” de către „tribunalul arbitral” care a dispus printr-o hotărâre interlocutorie unele măsuri provizorii/conservatorii pentru a-i cere „concursul să aplice propria lege, dacă partea vizată (?!) nu se supune voluntar măsurilor dispuse” (art. 1117 alin. 2 C. pr. civ.), apare ca o nouă „bizarerie” (?!), cât timp, titularului acțiunii arbitrale și al dreptului asupra acestor măsuri îi este exclus dreptul de a se adresa acelui tribunal.

8.3. Potrivit art. 230 (1) lit. b) din LPA nr. 71/2011 de punere în aplicare a Codului civil: „Codicele de comerț 1887 se abrogă, cu excepția art. 46-55, 57, 58 și 917-935, aplicabile, în continuare în raporturile dintre profesioniști, care se abrogă la data intrării în vigoare a Legii nr. 134/2010, a Cărții a II-a „Despre comerțul maritim și despre navigație”, precum și a dispozițiilor art. 948, 53, 954 (1) și 955, care se abrogă la data intrării în vigoare a Codului maritim”.

Iată ce formulare legislativă „paranormală” (?!) fără nicio viziune practică și fără nicio responsabilitate. „Data intrării în vigoare a Codului maritim” este o expresie preluată din Raportul la Codul comercial Carol al II-lea în septembrie 1940, care nu a mai fost pus în practică, iar după 1.10.2011, de când au trecut 5 ani, nu apare niciun „gând” privind declanșarea procedurii de elaborare a Codului maritim.

În această perioadă, însă, în practică instanțelor au existat frecvente divergențe și soluții diverse, relative la aplicarea acestor texte care au „supraviețuit” în aceste forme, abrogărilor succesive.

8.4. În timp ce în procedura specială a ordonanței de plată, indiferent de valoarea creanței invocată, calea unică de atac împotriva ordonanței este cererea în anulare, de competența aceleiași instanțe, la „sora” ei mai mică, procedura cererilor cu valoare redusă (până la 10.000 lei), calea de atac este apelul (?!), tribunalele fiind încărcate inutil cu mii de astfel de cereri simple în apel.

8.5. Din statistica judiciară (la judecătoriile și Tribunalul București) a rezultat că aproape 30% din cauze au avut ca obiect obligarea la plata prețului (tarifului) unor servicii/utilități (restanțe) în baza contractelor standard încheiate cu furnizorii specializați: energie electrică, gaze, telefonie, cablu ș.a.

Soluția posibilă pentru degrevarea instanțelor de aceste cereri cu valori reduse ar fi că, prin lege, precum s-a prevăzut în cazul contractelor de credit bancar (încă din 1998) și acestor contracte să li se atribuie caracterul de titlu executoriu, astfel încât, toate apărările/excepțiile și susținerile să poată fi invocate de către debitori numai în procedura contestației la executarea silite.

8.6. Ținând seama de experiența nefastă privind durata excesivă a procedurii de filtru în recurs la ICCJ (6-12 luni, în special la secția de contencios administrativ), este necesar a se examina posibilitatea limitării acestei perioade la cel mult 60 de zile spre a se putea soluționa, apoi, și fondul recursului (dacă este admisibil) în termenul „optim și previzibil”, prevăzut în art. 6 (1) C. pr. civ. (?!).

În loc de concluzii

  1. 1. Din fericire, lumea juridică are la dispoziție o bogată bibliografie istorică (Gr. Tocilescu, E. Heroveanu, Petre Vasilescu, C. Hamangiu, Ilie Stoenescu, Savely Zilberstin) și contemporană, cuprinzând tratate, manuale, lucrări, studii, articole, comentarii, asupra Codului de procedură civilă și/sau a anumitor instituții procedurale.

Tratatul în trei volume al marelui profesor emerit Ion Deleanu, cele două volume „mitologice” de 4000 de pagini, produse de un reputat colectiv de teoreticieni și practicieni ale Codului adnotat, coordonat de regretatul prof. V.M. Ciobanu și de prof. Marian Nicolae, tratatul elaborat de colectivul coordonat de reputatul prof. Gabriel Boroi, ca și volumele foarte utile și complete – teoretic și practic, elaborate de către destoinica noastră colegă, prof. Mihaela Tăbârca, lucrarea complexă și pertinentă a prof. Ioan Leș, monografiile elaborate de universitarii Traian Briciu, Claudiu Dinu („Procedurile speciale în Codul de procedură civilă”) ș.a., împreună cu alte asemenea creații, toate doctrinare, constituie un fond prețios, analitic și sintetic al Codului de procedură civilă.

  1. 2. Contribuția majoră a doctrinei juridice la afirmarea practică a Codului de procedură civilă, explicarea și interpretarea acestuia în raport cu obiectul și scopul codificării, ar rămâne singulară fără marele aport al jurisprudenței judiciare civile, arbitrale și constituționale, în aceeași finalitate, ambele formând un tezaur de creație teoretico-practică și o temeinică bază de dezbatere permanentă în lumea juridică la Academia de Științe Juridice, Institutul de Științe Juridice, Facultățile de Drept, CSM, INM, asociațiile profesionale, revistele de specialitate, instanțele judecătorești, barourile de avocați și consilierii juridici ș.a.

Prin urmare, teza prohibitivă a dezbaterii accentuate a Codului de procedură civilă, pe temeiul unor adevăruri absolute, spuse deja în anumite lucrări este lipsită de realism.

Teza verificării viabilității codului, în viața judiciară civilă, în cercetarea doctrinară permanentă, puse sub semnul dezbaterii teoretico-practice, este de natură a produce, nu doar simple retușuri normative, ci și îmbunătățiri structurale.

  1. 3. În acest sens, un domeniu, oarecum „curat”, neatins, de doctrină și de cercetarea aplicativă, îl poate constitui raportul dintre dreptul Uniunii Europene și de drept procesual intern, sub multiple aspecte referitoare la principiile priorității, efectului direct și aplicării imediate, cât și al subsidiarității.

Cum trebuie, de pildă, să înțelegem diferența majoră dintre două texte din cele două coduri având același obiect: „prioritatea dreptului UE”:

– art. 5 C. civ.: „aplicarea prioritară a dreptului UE, față de Codul civil, indiferent de calitatea și statutul părților”;

– art. 4 C. pr. civ.: „În materiile reglementate de prezentul cod normele OBLIGATORII ale dreptului UE se aplică în mod prioritar indiferent de calitatea și statutul părților”.

Observăm limpede că textul art. 5 C. civ. nu cuprinde expresia „normele obligatorii ale dreptului UE”, ci vizează dreptul UE, în totalitatea sa, ceea ce contravine principiului constituțional al supremației constituției și limitelor tratatului de aderare la UE.

Textul are aceeași lipsă de previzibilitate, precum este și art. 148 (2) din Constituția revizuită în 2003, care consacră supremația dreptului UE în mod global, în contextul, în care, principiile priorității, aplicării imediate și efectului direct sunt substanțial amendate prin decizii majore ale Curților Constituționale a Germaniei (deciziile Maastricht, Lisabona), Italiei, Spaniei ș.a.

4. Relativ la misiunea fundamentală a ICCJ, consacrată de art. 126 din Constituție, de unificare a practicii judiciare, prin RIL-uri și D.P.P. (dezlegări în procedura preliminară), în mod evident „performanțele” din anii 2014-2015 (9 RIL-uri din 35 în C. pr. civ și 11 dezlegări în drept din cele 121) nu sunt măgulitoare pentru nevoia accentuată a vieții judiciare civile de decizii interpretative de unificare a jurisprudenței privind noile instituții și dispoziții ale Codului de procedură civilă.

Impactul judiciar al unora din noile instituții și prevederi ale Codului de procedură civilă în perspectiva simplificării procesului civil. Necesitatea dezbaterii și a sugestiilor de lege ferenda was last modified: decembrie 16th, 2016 by Marin Voicu

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii

Arhiva Revista