Noul Cod civil român. Controverse și certitudini pe marginea actului juridic unilateral
Gabriel Tița-Nicolescu - aprilie 1, 20161.2. Regimul juridic aplicabil actelor unilaterale. O altă chestiune care merită lămurită are în vedere regimul juridic aplicabil actelor unilaterale și, implicit, întreaga teorie pe care o abordăm aici.
Actul juridic civil este principalul izvor al obligațiilor civile, iar când ne referim la act juridic, avem în vedere atât actul juridic bilateral (contractul), cât și actul juridic unilateral.
Însă mare parte din regulile aplicabile obligațiilor contractuale vor fi incidente și la obligațiile ce izvorăsc din acte juridice unilaterale. Sub acest aspect, din punct de vedere al domeniului de aplicare și al regimului juridic aplicabil, legea stipulează expres faptul că, dacă prin lege nu se prevede altfel, dispozițiile legale privitoare la contracte se aplică în mod corespunzător actelor unilaterale (art. 1.325 NCC). De pildă, principiul obligativității și irevocabilității aplicabil contractelor este perfect valabil și în cazul actului juridic unilateral, cu o particularitate esențială, în sensul că actul devine obligatoriu și irevocabil pentru emitentul actului unilateral; tot astfel, răspunderea emitentului actului juridic unilateral pentru nerespectarea celor asumate de el prin acest act este o răspundere asemănătoare cu răspunderea contractuală (nefiind aplicabile, prin urmare, regulile răspunderii civile delictuale). În același sens, reținem că și condițiile de validitate a actelor juridice, unilaterale sau bilaterale – capacitate, consimțământ, obiect, cauză – sunt, în principiu, similare[5]; regimul juridic al nulității, așa cum este reglementat de lege, este, de asemenea, comun actelor juridice unilaterale și bilaterale.
Exemplele pot continua, ceea ce este esențial de reținut fiind faptul că dispozițiile legale referitoare la nașterea, modificarea și stingerea unui act juridic unilateral precum și la efectele pe care acesta le produce, reprezintă norma juridică specială; unde această normă nu dispune, în sensul că nu sunt prevăzute reguli particulare, vor fi aplicabile prevederile legale din materia contractelor, prevederi care au caracterul unei norme juridice generale (norma juridică specială derogă de la norma juridică generală, specialia generalibus derogant).
Așadar, oricât am încerca să separăm cele două categorii de acte juridice, nu putem spune, în opinia noastră, că există o teorie propriu-zisă a obligațiilor derivând din actul juridic unilateral, acestora fiindu-le aplicabile regulile din materia teoriei generale a obligațiilor derivând din contracte.
1.3. Efectele actelor juridice unilaterale. Aspectul important de reținut este momentul la care se produc efectele actului juridic, și anume, trebuie să aflăm dacă acesta devine obligatoriu de la emitere, expediere, de la recepționare sau de la luarea efectivă la cunoștință, de către destinatar, a conținutului actului juridic.
Ca principiu, cel puțin la nivel teoretic, actul juridic ar trebui să producă efecte de la data emiterii acestuia de către autorul său. În practică însă este firesc față de cauza actului juridic ca acesta să fie și cunoscut de către persoanele cărora li se adresează, pentru ca el să fie apt de a produce efectele juridice scontate. Astfel, pe lângă condițiile de fond și de formă cerute de lege (în general, sau, după caz, în special), tuturor sau anumitor acte juridice unilaterale, se cere și o condiție de publicitate, mai exact, de exteriorizare a manifestării actului juridic. În acest sens, cu titlu de principiu, reținem că este instituită obligativitatea comunicării actului juridic unilateral, atunci când prin acesta se constituie, modifică sau stinge un drept al destinatarului și ori de câte ori informarea destinatarului este necesară potrivit naturii actului. Așadar, prima chestiune pe care o reținem aici este aceea că un act juridic unilateral poate produce efecte fie de la data emiterii sale, fie de la data aducerii sale la cunoștința destinatarului. După modul de legiferare, s-ar părea că regula, în această materie, este aceea potrivit căreia actul juridic unilateral produce efecte depline de la data emiterii sale, fără a fi nevoie de nicio altă formalitate; de pildă, testamentul devine un act juridic unilateral cu forță juridică obligatorie încă de la data emiterii sale, fără a fi necesar să fie adus la cunoștința succesorilor. În realitate și în practică, regula este, așa cum arătam, că un act juridic unilateral produce efecte, dacă este adus la cunoștința părții căreia îi este destinat, prin comunicare. De pildă, în cazul clasic și reprezentativ al ofertei dar și al acceptării ofertei; cele două acte juridice (unilaterale, dat fiind că, la data emiterii lor, nu putem vorbi încă despre vreun contract format), trebuie comunicate celeilalte părți, astfel că, până la comunicare, ele nu produc efecte juridice, putând fi revocate oricând.
A doua chestiune de lămurit este forma în care se efectuează această comunicare, sens în care legea este foarte permisivă. Comunicarea se poate face în orice modalitate adecvată, după împrejurări, dacă prin lege nu se prevede altfel; ceea ce impune legea, așadar, este ca actul juridic unilateral să ajungă la cunoștința destinatarului, în orice mod. Prin urmare, actul juridic unilateral poate fi comunicat prin scrisoare, prin fax, prin e-mail și chiar prin postare pe un web-site public. Prin excepție, legea poate cere imperativ comunicarea actului juridic unilateral într-o anumită formă, în lipsa căreia se consideră că această formalitate nu a fost îndeplinită.
În fine, cea de-a treia chestiune care trebuie clarificată se referă, în cazul actelor juridice supuse comunicării, la stabilirea datei la care acestea se consideră că au fost comunicate. Vom ignora și aici toate teoriile exprimate de-a lungul timpului cu privire la această problemă pentru simplul motiv că actualul cod civil ne oferă, în mod inechivoc, soluția legală. Astfel, cu privire la acest aspect, legea prevede că actul unilateral produce efecte din momentul în care comunicarea ajunge la destinatar, chiar dacă destinatarul nu a luat la cunoștință de conținutul actului juridic, din motive care nu îi sunt imputabile. Observăm, așadar, o consecvență a legiuitorului în această problemă, în sensul că se aplică, întocmai ca în cazul contractelor[6], regula recepției actului juridic de către destinatar.
-
2. Promisiunea unilaterală (angajamentul unilateral).
2.1. Reglementare legală. Promisiunea unilaterală de a contracta este reglementată expres de Codul civil (art. 1.327 NCC), alături de promisiunea publică de recompensă (art. 1.328, art. 1.329 NCC), ca fiind cele două forme legale de manifestare a unui act juridic unilateral, ca izvor de obligații. Așa cum arătam deja, reamintim faptul că, deși doar promisiunea unilaterală de a contracta și promisiunea publică de recompensă sunt enumerate și reținute distinct de Codul civil ca fiind izvoare ale obligațiilor derivând din acte juridice unilaterale, aceasta nu înseamnă că actele juridice unilaterale nu se pot manifesta și sub alte forme (mai mult sau mai puțin veritabile), conform teoriilor variate exprimate în doctrină, despre care am vorbit mai sus.
Precizăm însă, încă de la început, că această promisiune unilaterală despre care vorbim aici, reglementată legal ca și act juridic unilateral, se deosebește, așa cum vom dezvolta mai jos, de promisiunea de a contracta (prevăzută la art. 1.279 NCC), dar și de promisiunea unilaterală de a vinde sau de a cumpăra (reglementată de art. 1.669 NCC).
2.2. Noțiune și delimitări necesare. Promisiunea unilaterală reprezintă exprimarea de voință manifestată de o singură persoană făcută cu intenția de a produce efecte juridice, mai exact, în scopul încheierii unui anumit act juridic. Unii autori au numit acest act juridic și sub titulatura de angajament unilateral[7], esența fiind, indiferent de titulatură, manifestarea unilaterală de voință.
Cel mai elocvent exemplu este oferta de a contracta, act juridic unilateral care conține o promisiune a unei persoane de a încheia un anumit contract. Până la momentul la care oferta va fi acceptată de către destinatar (și, prin urmare, obligația cuprinsă în ofertă devine o obligație contractuală), promisiunea făcută de emitentul ofertei este, fără îndoială, un act juridic unilateral și va fi supus, prin urmare, regimului juridic al actelor unilaterale. Dar oferta de a contracta poate cuprinde (frecvent în practică) o promisiune de a vinde un bun, chestiune care trebuie abordată mai în amănunt, tocmai pentru că acest caz particular poate crea confuzii majore. De exemplu, o persoană, denumită promitent (sau emitent al unei promisiuni), se obligă să vândă un anumit bun și face această promisiune unei anumite persoane, numite beneficiarul promisiunii; sau, în același mod, o persoană se obligă față de o altă persoană să cumpere un anumit bun (această situație este, totuși, mai mult ipotetică în materia actelor juridice unilaterale). În primul caz, promitentul este, în concret, un promitent-vânzător, iar în cel de-al doilea caz este un promitent-cumpărător (emitenți ai unor promisiuni de vânzare, respectiv de cumpărare). În ambele situații, emitentul promisiunii – fie el promitent-vânzător sau promitent-cumpărător – este cel care își asumă o obligație (o obligație unilaterală), și anume, obligația de vânzare, respectiv de cumpărare; în schimb, destinatarul promisiunii (promisiunii de vânzare sau de cumpărare) nu își asumă nicio obligație, de nicio natură, promisiunea fiind, prin urmare, unilaterală.
[5] Îndeplinirea sau neîndeplinirea acestor condiții se raportează, firesc, doar în persoana autorului actului; exemplificăm cu o situație relevantă din practica instanțelor noastre judecătorești, în care s-a reținut că o declarație notarială, fiind un act unilateral de voință, poate fi anulat pentru vicierea consimțământului doar la cererea emitentului (C. Ap. Brașov, S. Civ. nr. 655/ap/2004, citată în noul Cod civil, pag. 656). Soluția ni se pare corectă, viciile de consimțământ atrăgând, și sub imperiul vechiului Cod civil, ca în prezent, nulitatea relativă. Or, nulitatea relativă poate fi cerută numai de către părți; în cazul de față, singura „parte” este autorul actului juridic unilateral, astfel că numai acesta poate invoca motivul de nulitate. Cu toate acestea, nu trebuie să omitem că toate cauzele de nulitate care privesc vicierea consimțământului în materia dreptului contractual sunt aplicabile și actelor unilaterale.
[6] Potrivit art. 1.186 NCC : „(1) Contractul se încheie în momentul și în locul în care acceptarea ajunge la ofertant, chiar dacă acesta nu ia cunoștință de ea din motive care nu îi sunt imputabile. (2) De asemenea, contractul se consideră încheiat în momentul în care destinatarul ofertei săvârșește un act sau un fapt concludent, fără a-l înștiința pe ofertant, dacă, în temeiul ofertei, al practicilor statornicite între părți, al uzanțelor sau potrivit naturii afacerii, acceptarea se poate face în acest mod”. Regula este reluată și în art. 1.201 alin. (1) NCC, potrivit căruia „Oferta, acceptarea, precum și revocarea acestora produc efecte numai din momentul în care ajung la destinatar, chiar dacă acesta nu ia cunoștință de ele din motive care nu îi sunt imputabile ”.
[7] L. Pop., op.cit., pag. 337. Justificarea dată de autorul citat pentru o altă denumire a noțiunii despre care vorbim aici ni se pare justă și, prin urmare, achiesăm la o astfel de opinie; termenul „promisiune” poate crea confuzii, în opinia autorului, cu promisiunea de a contracta, care face obiectul dreptului contractual stricto-sensu.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.