Identificarea persoanei fizice – aspecte de drept internaţional privat
Călina Jugastru - august 1, 20167.2. Reşedinţa
O.U.G. nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români[51] defineşte reşedinţa ca fiind „acolo unde persoana fizică declară că are locuinţa secundară, alta decât cea de domiciliu” (art. 30). Spre deosebire de domiciliu, care este locuinţa principală, reşedinţa este o locuinţă cu caracter secundar şi temporar, fără a fi însă una cu caracter pasager. Conflictele de legi uzează de criteriul reşedinţei în raport cu străinii. Stabilirea reşedinţei străinului în România respectă prevederile O.U.G. nr. 194/2002.
Prevederi comune domiciliului şi reşedinţei străinilor aflaţi în România
Cetăţenii români au dreptul să îşi stabilească sau să îşi schimbe, în mod liber, domiciliul ori reşedinţa, cu excepţia cazurilor expres prevăzute de lege. Potrivit dispoziţiilor dreptului român, persoana fizică nu poate să aibă, în acelaşi timp, decât un singur domiciliu şi o singură reşedinţă, chiar dacă deţine mai multe locuinţe; ea îşi poate stabili domiciliul sau reşedinţa în oricare din ele [art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 97/2005].
Alegerea liberă a domiciliului şi a reşedinţei este expresia garantării legale a drepturilor străinilor pe teritoriul ţării noastre: “Străinii care locuiesc legal în România se bucură de protecţia generală a persoanelor şi a averilor, garantată de Constituţie şi de alte legi, precum şi de drepturile prevăzute în tratatele internaţionale la care România este parte” [art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România].
Pentru străinii aflaţi în mod legal în ţara noastră, libertatea de stabilire a domiciliului sau a reşedinţei în România este o aplicaţie particulară a libertăţii de circulaţie. Domiciliul şi reşedinţa au, în ceea ce îi priveşte pe străini, o conotaţie aparte. Aceştia vor beneficia de măsurile de protecţie socială, în aceleaşi condiţii ca cetăţenii români, doar dacă au domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul ţării noastre. Corelativ drepturilor, sunt reglementate o serie de obligaţii care vizează domiciliul şi reşedinţa străinului în România. Pe durata şederii în România, străinii sunt obligaţi să declare la formaţiunea teritorială a Oficiului Român pentru Imigrări, care le-a acordat dreptul de şedere, schimbarea domiciliului sau a reşedinţei. Odată cu declararea modificării intervenite în situaţia personală, străinul este ţinut să solicite un nou document de identitate.
7.3. Reşedinţa obişnuită
În materia statutului personal, reşedinţa obişnuită este o noutate legislativă pentru dreptul internaţional privat român. Imediat după cetăţenie, reşedinţa obişnuită joacă rol important, în caz de cetăţenie multiplă sau apatridie.
Calificarea legală a reşedinţei obişnuite este dată de art. 2570 C. civ. Reşedinţa obişnuită exprimă legături durabile dintre individ şi statul în care aceasta este stabilită (fie legături actuale, fie legături care vor exista în viitor, dar pentru care sunt indicii temeinice în prezent). Reşedinţa obişnuită a persoanei fizice care acţionează în exerciţiul activităţii sale profesionale este locul stabilimentului său principal. Afirmaţiile sunt valabile pentru persoanele fizice, iar persoanele morale se raportează la stabilimentul activităţii lor profesionale. Ceea ce caracterizează reşedinţa obişnuită a persoanei fizice este caracterul principal al locuinţei, absenţa formalităţilor legale de înregistrare a acesteia şi durabilitatea legăturilor cu statul de reşedinţă obişnuită.
Considerăm că, din această perspectivă, reşedinţa obişnuită este centrul principal al activităţilor persoanei, „inima” intereselor acesteia, locul unde persoana se găseşte în majoritatea timpului, indiferent de absenţele ocazionate de profesie, concedii, vizite, tratamente medicale ş.a. Asemenea absenţe sunt de obicei, de scurtă durată şi nu afectează caracterul durabil ce conferă reşedinţei caracter de locuinţă principală. Ceea ce este relevant este ca instalarea materială, efectivă, în locuinţă să fie dublată de stabilitate.
Rezultă, din cele expuse, că reşedinţa obişnuită este o noţiune de fapt, ceea ce facilitează determinarea sa practică. Spre deosebire de domiciliu, care presupune îndeplinirea formalităţilor legale pentru evidenţierea sa în documentele prevăzute de lege. Să menționăm şi faptul că jurisprudența utilizează, pentru definirea reședinței obișnuite, ideea de loc unde cel interesat și-a fixat (cu intenţia de a conferi acestui loc un caracter stabil), centrul permanent şi obişnuit (uzual) al intereselor sale[52].
Punct de legătură în materia statutului personal, reşedinţa obişnuită este semnificativă şi pentru litigiile internaţionale. Legiuitorul Codului de procedură civilă face apel, în materie de competenţă internaţională, la două noţiuni-reper: domiciliul, în principal şi reşedinţa obişnuită, în secundar. Prima, o noţiune de drept, care presupune declararea voinţei de a locui într-un anumit loc şi înregistrarea acestei voinţe, conform legii. A doua noţiune – reşedinţa obişnuită, este o noţiune de fapt, ce implică doar caracterul principal al locuinţei şi durabilitatea legăturilor persoanei cu statul pe al cărui teritoriu se află reşedinţa obişnuită. Este evident că legiuitorul a dorit să instituie două puncte de legătură, unul de drept (domiciliul) şi unul de fapt (reşedinţa obişnuită). Preferinţa pentru o noţiune de fapt are rolul de a surmonta dificultăţile generate de determinarea domiciliului în dreptul internaţional privat. Pentru acest motiv, nu ar fi fost eficient să apeleze, în secundar, la reşedinţa persoanei, întrucât şi aceasta presupune îndeplinirea formalităţilor de declarare a locuinţei în faţa organelor competente. Reşedinţa este tot o noţiune de drept, în condiţiile noii reglementări civile. Aceasta deoarece reşedinţa este acolo unde se declară locuinţa secundară, iar menţiunea privitoare la reşedinţă se înscrie pe un document, numit dovada de reşedinţă. În lipsa acestei dovezi ori atunci când ea nu corespunde realităţii, stabilirea sau schimbarea reşedinţei nu pot fi opuse altor persoane (afară de cazul când ea a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune)[53].
8. Starea civilă – element al statutului personal
8.1. Sediul materiei. Calificarea noţiunilor
Codul civil (art. 98-103; art. 2572) se completează cu dispoziţiile Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, ale O.G. nr. 41/2003 privind dobândirea şi schimbarea pe cale administrativă a numelui persoanelor fizice şi ale O.U.G. nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români (republicată).
Calificarea noţiunilor este prima operaţiune necesară analizei legii aplicabile stării civile. Avem ca reper dispoziţiile Codului civil român (calificarea legală) şi terminologia utilizată în doctrina de autoritate a dreptului civil (calificarea doctrinară).
Dreptul român oferă calificarea legală a noţiunii de stare civilă. Art. 98 C. civ. statuează că starea civilă este dreptul persoanei de a se individualiza, în familie şi în societate, prin calităţile strict personale, care decurg din actele şi faptele de stare civilă. Potrivit calificării doctrinare, „starea civilă” desemnează „suma de calităţi şi particularităţi care, prin consecinţele pe care legea le prevede, contribuie la individualizarea ei în societate şi în familie[54].
Dreptul internaţional privat utilizează, cu acelaşi înţeles (precum dreptul substanţial) noţiunea stării civile. Într-o denumire sinonimă, starea civilă este „statutul civil al persoanei fizice”, adică „totalitatea drepturilor şi obligaţiilor pe care le are persoana, la un moment dat, ca efect al faptelor şi al actelor de stare civilă, produse, respectiv încheiate de aceasta şi care o particularizează/ individualizează faţă de alte persoane”[55].
Ceea ce rezultă, din calificarea legală şi din cea doctrinară, este rolul stării civile, care constă în identificarea persoanei fizice: „L’identification de la personne constitue un élément de son état civil, c’est-à-dire la place qu’elle occupe pendant sa vie dans la société et la famille auxquelles elle appartient: le fait d’être. L’état en traduit les qualités permanentes, celles qui ne changement pas selon le lieu où la personne se trouve: la nationalité, la filiation, le mariage et le sexe. L’identité se révéle par le nom et le prénom, et, de manière plus épisodique, par le surnom et le pseudonyme”[56].
Referirea la pseudonim nu este întâmplătoare, conflictele de legi fiind prezente în materie. De asemenea, numele şi uzurparea numelui (în relaţiile cu element de extraneitate derulate în „lumea fizică” şi, mai recent, în spaţiul virtual, ridică probleme în raport cu locul săvârşirii faptei ilicite, locul apariţiei prejudiciului, răspunderea pentru încălcarea drepturilor personalităţii etc.
Într-o accepţiune largă (şi actuală), starea civilă include: date privind filiaţia (din căsătorie, din afara căsătoriei, adoptat, născut din părinţi necunoscuţi sau abandonat); date de ordin familial (căsătorit, necăsătorit, divorţat, văduv, rudă cu o anumită persoană etc.); factori de ordin biologici (cum sunt sexul şi vârsta). În raporturile de drept privat cu element de extraneitate, starea civilă rămâne o noţiune sintetică, ce include elemente diverse, dar care au aceeaşi funcţie: individualizarea persoanei fizice[57]. Starea civilă nu se confundă cu capacitatea civilă; sunt două elemente diferite ale statutului personal, între care există strânse legături.
8.2. Elementul de extraneitate în materia stării civile
Organizarea serviciilor de stare civilă pe teritoriul României este monopol al statului român, întrucât actele de stare civilă se întocmesc în interesul statului şi al persoanei, servind la cunoaşterea numărului şi structurii populaţiei, a situaţiei demografice, la apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor. Atribuţiile de stare civilă se îndeplinesc de consiliile judeţene, respectiv de Consiliul General al Municipiului Bucureşti, de serviciile publice comunitare locale de evidenţă a persoanelor, în unităţile administrativ-teritoriale unde acestea sunt constituite, precum şi de ofiţerii de stare civilă din cadrul primăriilor unităţilor administrativ-teritoriale în care nu funcţionează servicii publice comunitare locale de evidenţă a persoanelor [art. 3 alin. (1) din Legea nr. 119/1996].
Pentru străinii şi apatrizii aflaţi pe teritoriul României sunt prevăzute reguli speciale privind întocmirea actelor de stare civilă şi eliberarea certificatelor de stare civilă.
Persoanele fizice care au cetăţenie străină şi care are au domiciliul sau se află temporar în România pot cere înregistrarea actelor şi faptelor de stare civilă în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii români. În cazul căsătoriei sau decesului cetăţeanului străin pe teritoriul României, ofiţerul de stare civilă care a întocmit actul este obligat să trimită, în termen de 5 zile de la înregistrare, un extras de pe actul respectiv organului competent al Ministerului Administraţiei şi Internelor, către misiunea diplomatică sau oficiul consular al ţării respective acreditate în România, potrivit obligaţiilor izvorâte din tratate, acorduri sau convenţii la care România este parte sau pe bază de reciprocitate. Aceste prevederi (art. 4 din Legea nr. 119/1996) se referă numai la persoanele fizice care au altă cetăţenie decât cetăţenia română, nu şi la persoanele care nu au nicio cetăţenie.
Apatrizii sunt obligaţi să solicite înregistrarea actelor şi faptelor de stare civilă la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau, după caz, la primăria competentă. De asemenea, apatrizii sunt obligaţi să solicite înscrierea de menţiuni pe actele de stare civilă întocmite în registrele de stare civilă din ţara noastră.
Întocmirea actului de naştere se face la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau, după caz, de ofiţerul de stare civilă din cadrul primăriei unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a produs evenimentul, pe baza declaraţiei verbale a persoanelor prevăzute de lege, a actului de identitate al mamei şi al declarantului, a certificatului medical constatator al naşterii şi, după caz, a certificatului de căsătorie al părinţilor [art. 14 alin. (1) din Legea nr. 119/1996].
Dacă naşterea s-a produs în străinătate şi întocmirea actului nu a fost făcută la misiunea diplomatică sau la oficiul consular de carieră al României ori la autoritatea locală din străinătate, întocmirea actului de naştere se face în ţară, la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau, după caz, de ofiţerul de stare civilă din cadrul primăriei unităţii administrativ-teritoriale pe a cărei rază se află domiciliul părinţilor, după ce Ministerul Administraţiei şi Internelor verifică, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe, dacă naşterea nu a fost înregistrată în străinătate [art. 17 alin. (2) din Legea nr. 119/1996].
Întocmirea actului de căsătorie se face de către ofiţerul de stare civilă care ia consimţământul viitorilor soţi, liber şi deplin exprimat.
Căsătoria între cetăţeni străini care nu cunosc limba română sau între aceştia şi cetăţeni români, va beneficia de un interpret autorizat. Procedeul se utilizează şi atunci când viitorii soţi sunt surdo-muţi. Între cetăţeni străini sau între aceştia şi cetăţeni români, căsătoria va fi oficiată numai dacă, viitorii soţi cetăţeni străini prezintă setul de acte prevăzut de lege şi dovezile eliberate de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale ţărilor ai căror cetăţeni. Documentele sunt necesare pentru a verifica dacă sunt îndeplinite condiţiile de fond, cerute de legile lor naţionale, pentru încheierea căsătoriei (art. 30-31 din Legea nr. 119/1996).
Întocmirea actului de deces se face la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau, după caz, de ofiţerul de stare civilă din cadrul primăriei unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a produs decesul, pe baza certificatului medical constatator al decesului şi a declaraţiei verbale făcute de membrii familiei decedatului; în lipsa membrilor de familie, declaraţia aparţine medicului sau altei persoane din unitatea sanitară unde s-a produs decesul sau oricărei persoane care are cunoştinţă despre deces. Declarantului i se eliberează o adeverinţă de înhumare sau de incinerare a cadavrului [art. 32, art. 38 alin. (1) din Legea nr. 119/1996].
Dacă decesul priveşte un cetăţean român şi s-a produs, respectiv, s-a înregistrat în străinătate, este necesară adeverinţa eliberată de serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau de ofiţerul de stare civilă din cadrul primăriei unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază urmează să se facă înhumarea ori incinerarea. Adeverinţa se întocmeşte pe baza certificatului de deces eliberat de autorităţile străine, precum şi a traducerii legalizate a acestuia. Când decesul cetăţeanului român s-a înregistrat la misiunea diplomatică a României, adeverinţa se întocmeşte pe baza certificatului de deces emis de misiunea diplomatică sau de oficiul consular de carieră (art. 38 din Legea nr. 119/1996)[58].
[51] Republicată în M. Of. nr. 719/12 octombrie 2011.
[52] Curtea de casaţie franceză, prima cameră civilă, hotărârea din 14 decembrie 2005, comentată în P. Courbe, F. Jault-Seseke, Droit international privé, Panorama 2005, în Recueil Dalloz, 2006, p. 1495 şi urm.
[53] Pentru aceste consideraţii, a se vedea, I. Leş (coord.), C. Jugastru, V. Lozneanu, A. Circa, E. Hurubă, S. Spinei, Tratat de drept procesual civil. Volumul II. Căile de atac. Procedurile speciale. Executarea silită. Procesul civil internaţional. Conform Codului de procedură civilă republicat, op. cit., p. 766-767.
[54] O. Ungureanu, C. Munteanu, Drept civil. Persoanele, în reglementarea noului Cod civil, op. cit., p. 287.
[55] T. Prescure, R. Matefi, Drept civil. Partea generală. Persoanele, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2012, p. 280.
[56] Ph. Malaurie, Droit des personnes. La protection des mineurs et des majeurs, op. cit., p. 44.
[57] O. Ungureanu, C. Munteanu, Drept civil. Persoanele, în reglementarea noului Cod civil, op. cit., p. 291.
[58] Dacă decesul unui cetăţean român s-a produs pe o aeronavă aflată în afara teritoriului României sau pe o navă aflată în afara apelor teritoriale române, iar cadavrul este transportat în ţară, înhumarea sau incinerarea se face pe baza dovezii eliberate de comandantul navei sau al aeronavei [art. 38 alin. (4) din Legea nr. 119/1996].
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.