Identificarea persoanei fizice – aspecte de drept internaţional privat
Călina Jugastru - august 1, 2016Modificarea numelui. Literatura de specialitate foloseşte expresia „francizarea numelui”, pentru a desemna modificarea numelui ca urmare a retraducerii sau ca urmare a scrierii numelui cu ortografia limbii materne. Terminologia este preluată după actele normative franceze, care permit, începând cu 1945, ca străinii al căror nume prezintă o consonanţă dificil de pronunţat, să ceară modificarea ortografiei numelui lor, pentru a-i da o alură mai franţuzească[25].
Termenul „francizare” este util în continuare, întrucât evocă ideea de retranscriere a numelui, în acord cu grafia limbii materne. În raporturile de drept internaţional privat, francizarea apare mai ales în cuplurile binaţionale şi implică, adesea, întocmirea documentelor ce servesc la identificarea persoanei (în familie şi societate), cu ortografii diferite, pe teritoriile mai multor state (speţa Runevič).
Reclamanta Runevič-Vardyn, era resortisant lituanian, dar făcea parte din minoritatea poloneză din Republica Lituania, fără să deţină cetățenia poloneză. Potrivit certificatului de naștere al reclamantei (eliberat în 1977), prenumele și numele de familie ale acesteia au fost înscrise în forma lituaniană, adică „Malgožata Runevič”. Același prenume și același nume de familie figurează într‑un nou certificat de naștere eliberat reclamantei de serviciul de stare civilă din Vilnius în anul 2003, precum și într-un pașaport lituanian eliberat în 2002.
Potrivit observațiilor reclamanților din acțiunea principală, primul certificat de naștere era redactat cu caractere chirilice, în timp ce documentul din 2003 folosea alfabetul latin, prenumele și numele de familie ale reclamantei figurând sub forma „Malgožata Runevič”.
Reclamanta susține, de asemenea, că un al treilea certificat de naștere polonez i‑a fost eliberat în 2006 de către serviciul de stare civilă din Varșovia. De această dată, prenumele și numele de familie au fost menționate potrivit normelor de grafie poloneze, adică „Małgorzata Runiewicz”. Reclamanții din acțiunea principală constată că autoritățile competente poloneze au eliberat de asemenea un certificat de căsătorie în care numele lor de familie și prenumele sunt transcrise conform normelor de grafie poloneze.
După ce a locuit și a lucrat în Polonia un anumit timp, reclamanta din acțiunea principală s‑a căsătorit în 2007, cu reclamantul din acțiunea principală. În certificatul de căsătorie, emis de serviciul de stare civilă din Vilnius, „Łukasz Paweł Wardyn” este transcris sub forma „Lukasz Pawel Wardyn” − alfabetul latin fiind utilizat fără vreo modificare de diacritice −, în timp ce numele soției sale figurează sub forma „Malgožata Runevič‑Vardyn” − aceasta însemnând că doar caracterele lituaniene, care nu cuprind litera „W”, au fost utilizate, inclusiv pentru adăugarea numelui de familie al soțului la numele său.
Solicitarea reclamantei are ca obiect următoarele: modificarea prenumelui și numelui său de familie, astfel cum figurează în certificatul de naștere, respectiv „Malgožata Runevič”, în „Małgorzata Runiewicz”; prenumele și numele său de familie, astfel cum figurează în certificatul de căsătorie, respectiv „Malgožata Runevič-Vardyn”, să fie modificate în „Małgorzata Runiewicz‑Wardyn”. Serviciul de stare civilă din Vilnius a refuzat modificarea actelor de stare civilă, invocând drept temei legislaţia națională aplicabilă.
Potrivit hotărârii Curţii, art. 21 TFUE trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca autoritățile competente ale unui stat membru să refuze, în temeiul unei reglementări naționale care prevede că numele de familie și prenumele unei persoane pot fi transcrise în actele de stare civilă din acest stat numai sub o formă care să respecte normele de grafie ale limbii oficiale naționale, să modifice, în certificatele de naștere și de căsătorie ale unuia dintre resortisanții săi, numele de familie și prenumele acestuia, potrivit normelor de grafie ale unui alt stat membru. De asemenea, nu se opune ca autoritățile competente ale unui stat membru să refuze, în împrejurări precum cele în cauză în acțiunea principală și în temeiul aceleiași reglementări, să modifice numele de familie comun unui cuplu căsătorit de cetățeni ai Uniunii, astfel cum figurează acesta în actele de stare civilă eliberate de statul membru de origine a unuia dintre acești cetățeni, sub o formă care să respecte normele de grafie ale acestui din urmă stat, cu condiția ca refuzul să nu provoace cetățenilor Uniunii menționați, inconveniente majore de ordin administrativ, profesional și privat (împrejurare care trebuie verificată de instanța de trimitere). Dacă situația se dovedește a fi astfel, revine de asemenea acestei instanțe să verifice dacă refuzul de modificare este necesar protecției intereselor pe care reglementarea națională urmărește să le garanteze și este proporțional cu obiectivul legitim urmărit. Mai mult, nu se opune ca autoritățile competente ale unui stat membru să refuze, în împrejurări precum cele în cauză în acțiunea principală și în temeiul aceleiași reglementări, să modifice certificatul de căsătorie al unui cetățean al Uniunii resortisant al unui alt stat membru, pentru ca prenumele cetățeanului menționat să fie transcrise în acest certificat cu semne diacritice, astfel cum au fost transcrise în actele de stare civilă eliberate de statul său membru de origine și sub o formă care să respecte normele de grafie ale limbii oficiale naționale a acestui din urmă stat[26].
6.1.2. Recunoaşterea numelui persoanei fizice în dreptul internaţional privat
Pentru spaţiul european, jurisprudenţa instanţelor internaţionale a decis că, aplicând normele naţionale de drept internaţional privat, autorităţile unui stat membru nu pot să refuze recunoaşterea numelui de familie al unui copil, astfel cum acesta a fost stabilit și înregistrat într‑un alt stat membru, în care acest copil – care, precum părinții săi, nu are decât cetățenia primului stat membru – s‑a născut și locuiește de la naștere.
Speţa Grunkin-Paul (14 octombrie 2008)[27] a ridicat problema recunoaşterii numelui de familie al copilului soţilor Grunkin (tatăl) şi Paul (mama), în urma refuzului serviciului de stare civilă din Niebüll (Standesamt Niebüll) de a recunoaște numele de familie al fiului lor, Leonhard Matthias, astfel cum acesta a fost stabilit și înregistrat în Danemarca, și de a‑l înscrie în livretul de familie întocmit sub numele de Leonhard Matthias Grunkin-Paul.
Leonhard Matthias Grunkin-Paul, fiul doamnei Paul și al domnului Grunkin, căsătoriți la acea dată (ambii cu cetățenie germană), s‑a născut în Danemarca în 1988. Fiul are, de asemenea, cetățenia germană și a locuit, încă de la naștere, în Danemarca. Potrivit unui atestat privind numele (navnebevis) al autorității daneze competente, copilul a dobândit, în temeiul legislației daneze, numele de Grunkin-Paul, care a fost înscris în certificatul său de naștere danez.
Serviciile de stare civilă din Germania au refuzat recunoașterea numelui copilului astfel cum a fost stabilit în Danemarca, motivând că, în temeiul articolului 10 din EGBGB, numele de familie al unei persoane este reglementat de legea statului al cărui cetățean este, iar dreptul german nu permite unui copil să poarte un nume compus, alcătuit din numele tatălui său și al mamei sale. Acțiunile formulate de părinții copilului Leonhard Matthias împotriva acestui refuz au fost respinse[28].
Curtea[29] a reţinut că reglementarea națională care dezavantajează anumiți resortisanți naționali pentru simplul motiv că și‑au exercitat libertatea de circulație și de ședere într‑un alt stat membru, constituie o restricție privind libertățile recunoscute de articolul 18 alineatul (1) CE oricărui cetățean al Uniunii. Or, obligația de a purta, în statul membru de cetățenie al persoanei interesate, un nume diferit de cel deja atribuit și înregistrat în statul membru în care s‑a născut și locuiește, poate împiedica exercitarea dreptului de liberă circulație și de ședere pe teritoriul statelor membre.
Considerentele hotărârii Grunkin-Paul conţin largi referiri la decizia precedentă (Garcia Avello), pentru a explica inconvenientele care marchează viaţă profesională şi viaţa privată a persoanelor care se află în situaţia de a fi identificate cu nume de familie diferite, pe teritoriile unor state membre diferite. De exemplu, de fiecare dată când persoana interesată va trebui să își dovedească identitatea în Danemarca (statul membru în care s‑a născut și unde locuiește de la naștere), riscă să fie nevoit să elimine îndoielile privind identitatea sa și să înlăture bănuielile de fals în declarații, cauzate de divergența dintre, pe de o parte, numele pe care îl utilizează în viața de zi cu zi și care se regăsește atât în toate registrele autorităților daneze, cât și în toate documentele oficiale întocmite în privința sa în Danemarca, precum, în special, certificatul de naștere, și, pe de altă parte, numele care figurează în pașaportul său german. În plus, numărul de documente, în special atestate, certificate și diplome, care indică o divergență în ceea ce privește numele de familie al persoanei interesate riscă să crească de‑a lungul timpului, în măsura în care copilul întreține legături strânse, atât cu Danemarca, cât și cu Germania. Într‑adevăr, din dosar reiese că acest copil, care locuiește în principal cu mama sa în Danemarca, se deplasează în mod regulat în Germania pentru a‑și vizita tatăl, care s‑a stabilit acolo după divorț. De fiecare dată când numele utilizat într‑o situație concretă nu corespunde cu cel care figurează în documentul prezentat cu titlu de dovadă a identității unei persoane, în special în vederea obținerii beneficiului unei prestații sau a unui drept oarecare ori a constatării reușitei la examene sau a validării unor capacități ori când numele care figurează în două documente prezentate împreună nu este același, o astfel de divergență de nume de familie poate provoca îndoieli cu privire la identitatea acestei persoane, precum și la autenticitatea documentelor prezentate sau la veridicitatea datelor pe care acestea le conțin.
Curtea a pus în legătură numele persoanei cu cetăţenia acesteia, pentru a constata că, în speţă, raportarea la cetăţenie nu justifică refuzul autorităților competente ale unui stat membru de a recunoaște numele de familie al unui copil, astfel cum acesta a fost deja stabilit și înregistrat într‑un alt stat membru, în care acest copil s‑a născut și locuiește de la naștere. Dimpotrivă, în măsura în care raportarea la cetățenie urmărește să garanteze ca numele unei persoane să poată fi stabilit în mod continuu și durabil, trebuie constatat că, în circumstanțe precum cele din acțiunea principală, o astfel de raportare ar determina un rezultat contrar celui urmărit. Într‑adevăr, la fiecare trecere a frontierei între Danemarca și Germania, copilul va purta un alt nume, după cum considerentele de facilitare a sarcinii administrației nu pot fi suficiente pentru a justifica un obstacol în calea liberei circulații a persoanelor[30].
Ecourile cauzei Grunkin-Paul merită semnalate, întrucât opticile naţionale atât de diferite – după cum rezultă din expunerea speţei – pot influenţa stabilitatea circuitului civil transfrontalier. În afacerea precitată, calificată drept „explozivă”, nu mai puţin de opt state membre au intervenit pentru a apăra „leur droit international privé”, adică normele naţionale de conflict, care permit identificarea legii aplicabile atunci când situaţia prezintă legături cu sisteme de drept din state diferite[31]. Cu referire la numele de familie, o parte dintre statele membre recurg la legea naţională, iar alte state la legea reşedinţei obişnuite. De aceea, s-a afirmat că dreptul internaţional privat, care nu are „nimic internaţional, cu excepţia numelui”, este un ansamblu complex de mecanisme complexe, care interacţionează în mod complex, dar nu întotdeauna în mod armonios[32].
În situaţii cum este cea menţionată, diferenţele naţionale de reglementare privind numele persoanei fizice în dreptul internaţional privat, poate conduce la situaţii nefireşti: acelaşi individ are nume diferite de la o frontieră la alta, cu referire la frontiera germano-daneză. Pe de altă, parte, s-a arătat, în mod realist, că modificarea regulilor cu privire la nume, în cadrul sistemului național de drept internaţional privat naţional poate avea repercusiuni importante. Sunt avute în vedere consecinţele modificării asupra interacţiunii cu normele conflictuale corespondente din alte sisteme de drept şi asupra aplicării propriilor norme conflictuale în domenii conexe statutului personal şi statutului familial ori asupra regulilor de fond pertinente[33].
[25] O. Ungureanu, C. Munteanu, Drept civil. Persoanele, în reglementarea noului Cod civil, op. cit., p. 267, nota 2 de subsol.
[26] A se vedea, http://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?text=&docid=82046&pageIndex=0&doclang=RO&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=772512 (pagină accesată la 25 august 2016).
[27] Speţa poate fi consultată pe pagina de internet a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene: http://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf;jsessionid=9ea7d2dc30dd3ae85e73c3bc427dbba18dc1b53e3095.e34KaxiLc3qMb40Rch0SaxuTbNz0?text=&docid=69308&pageIndex=0&doclang=ro&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=449303 (site accesat la 20 august 2016). Un rezumat al deciziei este disponibil la adresa http://ec.europa.eu/dgs/legal_service/arrets/06c353_fr.pdf (consultată la 20 august 2016).
[28] Articolul 10 alin. (1) din Legea de punere în aplicare a Codului civil prevede că numele unei persoane este reglementat de legislația statului de cetățenie. În ceea ce privește stabilirea numelui de familie al unui copil ai cărui părinți poartă nume diferite, art. 1617 din Codul civil german prevede: „(1) Dacă părinții nu poartă un nume de familie dobândit prin căsătorie, iar copilul este încredințat amândurora, aceștia stabilesc, prin intermediul unei declarații în fața ofițerului stării civile, că numele dobândit la naștere de copil este cel pe care îl poartă tatăl sau mama la momentul declarației. (2) Dacă părinții nu au făcut declarația în cursul lunii următoare nașterii copilului, Familiengericht [tribunalul de dreptul familiei] transferă unuia dintre părinți dreptul de a stabili numele. Alineatul 1 se aplică mutatis mutandis. Tribunalul poate stabili un termen de exercitare a dreptului de către părinte. Dacă, la expirarea termenului, dreptul de a stabili numele nu a fost exercitat, copilul primește numele părintelui căruia i‑a fost transferat acest drept. (3) Dacă un copil nu s‑a născut pe teritoriul național, instanța nu transferă unui părinte dreptul de a stabili numele copilului, în conformitate cu alineatul 2, decât la solicitarea unui părinte sau a copilului ori în cazul în care este necesară înscrierea numelui copilului în actul de stare civilă german sau într‑un act de identitate german”.
[29] Prin intermediul întrebării formulate, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă art. 12 și art. 18 CE se opun ca autoritățile competente ale unui stat membru să refuze recunoașterea numelui de familie al unui copil, astfel cum acesta a fost stabilit și înregistrat într‑un alt stat membru, în care copilul – care, precum părinții săi, nu are decât cetățenia primului stat membru – s‑a născut și locuiește de la naștere (considerentul 14 al hotărârii).
[30] http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=CELEX:62006CC0353&from=RO (site accesat la 26 august 2016).
[31] J. Quatremer, Pour la Cour de Justice européenne, le nom relève aussi du droit communautaire, mise à jour le 16 février 2015, material disponibil la adresa http://bruxelles.blogs.liberation.fr/2008/11/10/pour-la-cour-de/, consultat la 10 august 2016.
[32] „Le tout pour le plus grand délice des juristes et le plus grand désespoir des citoyens victimes de ces subtilités incompréhensibles” (J. Quatremer, Pour la Cour de Justice européenne, le nom relève aussi du droit communautaire, op. cit.).
[33] Ibidem.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.