Guvernanța corporativă a întreprinderilor publice (I)
Gabriel Tița-Nicolescu - iunie 1, 20172.2. Noțiune. Legea definește conceptul de guvernanță corporativă a întreprinderilor publice, ca fiind ansamblul de reguli care guvernează sistemul de administrare și control în cadrul unei întreprinderi publice, raporturile dintre autoritatea publică tutelară și organele întreprinderii publice, dintre consiliul de administrație sau de supraveghere, directori sau directorat, acționari și alte persoane interesate. Spre deosebire de scopul legii, definiția ni se pare corectă, clară și cuprinzătoare, astfel că este inutil să mai oferim explicații suplimentare în acest sens, urmând să punctăm toate aceste elemente pe parcursul studiului.
2.3. Domeniu de aplicare. În fine, mai trebuie să precizăm aici că toată această procedură specială obligatorie (regulile privind guvernanța corporativă) se aplică nu doar societăților de stat, ci și regiilor autonome, ambele tipuri de entități persoane juridice fiind denumite de O.U.G. nr. 109/2001 cu noțiunea de întreprinderi publice. Vom aborda, însă, mai întâi, toate aspectele derogatorii legate de societăți; nu vom uita, însă, nici regiile autonome, urmând ca, pentru rigurozitate și pentru o mai bună înțelegere a conceptelor cu care lucrăm aici, să punctăm la sfârșit, foarte succint, și normele legale aplicabile acestora (oricum, dat fiind că regiile autonome sunt, ca și societățile de stat, tot întreprinderi publice, vom vedea că deosebirile nu sunt foarte pregnante).
Așadar, în sensul legii speciale, următoarele persoane juridice sunt considerate întreprinderi publice și, pe cale de consecință, sunt supuse dispozițiilor speciale despre care vorbim în prezentul articol:
– Regiile autonome – persoane juridice înființate de stat sau de o unitate administrativ-teritorială.
– Companii și societăți naționale. Acestea sunt companiile sau societățile la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acționar unic, acționar majoritar sau la care deține controlul. Aceste companii și societăți le putem numi, fără teama de a greși, sub titulatura folosită și în limbajul popular, de „societăți de stat” propriu-zise, urmând să le denumim și noi ca atare.
– Societăți la care una sau mai multe întreprinderi publice menționate anterior (regiile autonome sau societățile de stat) dețin o participație majoritară sau o participație care le asigură controlul. Aceste entități sunt, riguros juridic, societăți controlate de stat, deși, în limbajul curent, li se spun tot „societăți de stat”.
Pentru evitarea oricăror confuzii, legea definește și noțiunea de control, ca fiind raportul dintre stat sau unitatea administrativ-teritorială acționar ori o întreprindere publică, pe de-o parte, și societatea la care:
– deține direct sau indirect majoritatea drepturilor de vot;
– poate sa numească sau să revoce majoritatea membrilor organelor de administrare și de control;
– poate exercita, în calitate de acționar, o influență determinantă, în virtutea unor clauze de natură a stabili strategia de management al întreprinderii publice, cuprinse în contracte încheiate cu întreprinderea publică sau în actul constitutiv al acesteia.
Exemple. O întreprindere publică înființată și organizată ca regie autonomă de Statul român este Regia Autonomă „Loteria Națională”, iar o regie autonomă înființată de o unitate administrativ-teritorială este Regia Autonomă de Transport București (sau, după caz, orice regie de transport public în comun, înființată de orașe sau municipii). O companie națională la care statul este unic acționar este Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR), în care Statul Român, prin Ministerul Transporturilor are calitatea de acționar unic; o societate națională la care Statul, prin Ministerul Transporturilor este acționar unic, este Societatea Națională a Căilor Ferate Române. O societate controlată de stat, în care o altă întreprindere publică deține controlul, este Compania Națională de Investiții, în care 5 companii și societăți de stat dețin întregul capital social.
După ce am făcut o scurtă introducere în materia societăților supuse regulilor guvernanței corporative, se impune să mai facem precizarea că, în această materie, vom folosi noțiuni specifice, pe care nu le întâlnim în studiul societăților, în general. Avem în vedere, în principal, conceptele inedite de autoritate publică tutelară, instituție de monitorizare, plan de administrare, scrisoare de așteptări, listă scurtă sau contractul de mandat, etc. Primele două noțiuni le vom defini în paragraful următor, însă, pe celelalte, le vom discuta la momentul oportun, pe parcursul capitolului.
2.4. Autoritatea publică tutelară. O noțiune foarte importantă în această materie este cea de autoritate publică tutelară, noțiune care trebuie lămurită pentru a înțelege exact mecanismul de funcționare a întreprinderilor publice, prin controlul pe care această autoritate îl exercită asupra regiilor autonome și societăților de stat. Practic, pe lângă organele „clasice” de decizie pe care le-am întâlnit în cazul tuturor societăților (adunarea generală a acționarilor și organele de conducere), în cazul întreprinderilor publice (regii autonome, societăți de stat / societăți controlate de stat), mai avem un organ, o autoritate cu putere de decizie implicită dar reală; acest organ este autoritatea publică tutelară, însă trebuie menționat faptul că decizia se manifestă, în principal, nu în ceea ce privește funcționarea întreprinderii publice, ci, mai cu seamă, în ceea ce privește desemnarea, evaluarea și remunerarea organelor de conducere.
Mai întâi, trebuie precizat faptul că autoritatea tutelară despre care vorbim aici nu are nicio legătură cu autoritatea tutelară ca instituție fundamentală de drept civil în materia raporturilor de familie; această din urmă autoritate are ca obiectiv ocrotirea intereselor minorilor, pe când autoritatea publică tutelară a întreprinderilor publice este o instituție de drept societar, elementul fundamental al politicii decizionale a statului sau a unităților administrative-teritoriale în desemnarea conducerii acestor entități publice. Sub acest aspect, este de observat și faptul că legea guvernanței corporative definește expres conceptul de ”autoritate publică tutelară”, deci nu noțiunea de „autoritate tutelară”, astfel că este nescuzabilă orice eventuală confuzie între cele două noțiuni.
Potrivit art. 2 pct. 3 din O.U.G. nr. 109/2011, în cazul societăților – întreprinderi publice, autoritatea publică tutelară este instituția care, în esență:
– exercită, în numele statului sau al unității administrativ-teritoriale, calitatea de acționar la societățile și companiile naționale – la societățile de stat,
– coordonează exercitarea de către una sau mai multe întreprinderi publice a calității de acționar sau asociat – la societățile controlate de stat.
În concret, la societățile de stat, autoritatea publică tutelară are următoarele atribuții:
– atribuții legate de reprezentanții acționarului în adunările generale ale societăților;
– atribuții legate de desemnarea membrilor organelor de conducere a societății;
– atribuții proprii.
În ceea ce privește atribuțiile legate de reprezentanți, reținem că autoritatea publică tutelară are dreptul de a numi reprezentanții statului sau, după caz, ai unității administrativ-teritoriale în adunarea generală a acționarilor și să aprobe mandatul acestora. Practic, va fi desemnată o anumită persoană fizică din cadrul autorității publice tutelare, care să reprezinte statul sau autoritatea publică tutelară în adunările generale, conform unui mandat special, anume acordat; prin urmare, la ședința adunării generale a acționarilor societății de stat, aceste persoane vor putea vota doar în limita mandatului dat de acționar. Acești reprezentanți au, de asemenea, posibilitatea de a monitoriza și evalua, la solicitarea autorității publice tutelare, performanța consiliului de administrație, pentru a se asigura, în numele statului acționar sau al unității administrativ-teritoriale acționar, că sunt respectate principiile de eficiență economică și profitabilitate în funcționarea societății. În fine, autoritatea publică tutelară va putea mandata acești reprezentanți în adunarea generală a acționarilor să negocieze și să aprobe indicatorii de performanță financiari și nefinanciari pentru consiliul de administrație. Numărul reprezentanților statului sau ai unității administrativ-teritoriale în adunarea generală a acționarilor la întreprinderile publice este de maximum două persoane. Funcționarii publici, personalul contractual și persoanele numite sau alese în funcții de demnitate publică pot fi desemnați să reprezinte statul sau unitatea administrativ-teritoriala la maximum două întreprinderi publice, în calitate de membru al adunării generale a acționarilor, cu respectarea prevederilor legale privind incompatibilitățile și conflictul de interese reglementate de legile special în materie.
Exemple: Societatea Cons SA era ca unic acționar Statul român, caz în care autoritatea publică tutelară va fi ministerul de resort, de pildă, Ministerul Agriculturii. Societatea Trans SA are ca unic acționar un municipiu (autoritate administrativ-teritorială). Autoritatea publică tutelară este, în acest caz, consiliul local al municipiului respectiv (iar nu municipiul, care este acționar). În cadrul unei ședințe de consiliu, se va putea pune în discuție și se va vota o anumită persoană care să reprezinte acționarul (municipiul) în cadrul ședințelor adunărilor generale ale societății Trans SA. Prin hotărâre de consiliu, această persoană va dobândi calitatea de reprezentant al municipiului în adunările generale ale societății, persoană care va putea vota potrivit mandatului dat prin aceeași hotărâre de consiliu; pentru alte ședințe ale adunării generale, reprezentantul municipiului va trebui să obțină un alt mandat expres, cu care se va prezenta în respectiva adunare generală.
În ceea ce privește cea de-a doua categorie de atribuții, autoritatea publică tutelară poate propune, în numele statului acționar sau al unității administrativ-teritoriale acționar, candidați pentru funcțiile de membrii ai consiliului de administrație sau, după caz, de supraveghere, cu respectarea condițiilor de calificare și experiență profesională și selecție prevăzute de legea guvernanței corporative (despre aceste condiții vom vorbi mai jos). De asemenea, în aceeași categorie de atribuții, autoritatea publică tutelară are competența de a întocmi scrisoarea de așteptări, pe care o va publica pe pagina proprie de internet pentru a fi luată la cunoștință de candidații la postul de administrator sau director înscriși pe lista scurtă. În fine, autoritatea publică tutelară va putea stabili criteriile de integritate pentru membrii consiliului de administrație/consiliului de supraveghere, directori/directorat și va avea dreptul de a asigura înscrierea acestora în contractele de mandat.
Cea de-a treia categorie de atribuții vizează competențele și îndatoririle legale proprii ale autorității publice tutelare. În acest sens, reținem că această instituție are dreptul și obligația de a asigura transparența politicii de acționariat a statului în cadrul societăților față de care exercită competențele de autoritate publica tutelară și, de asemenea, are dreptul de a monitoriza și de a evalua, prin structurile de guvernanță corporativă proprii, indicatorii de performanță financiari și nefinanciari anexați la contractul de mandat.
La societățile controlate de stat, atribuțiile autorității tutelare sunt mult diluate, întrucât acestea se vor putea exercita, în mod firesc, doar indirect, și anume, prin intermediul întreprinderii publice care, la rândul său, este acționar unic sau majoritar la o altă societate. Deși legea încearcă să acorde autorității publice tutelare atribuții și competențe similare atribuțiilor pe care le poate exercita la societățile de stat, în opinia noastră, în acest caz, puterea de decizie o va exercita, în mod logic, societatea (de stat) care, la rândul său, deține calitatea de acționar la o altă societate (societatea controlată de stat). Prin urmare, autoritatea publică tutelară nu poate interveni, la fel de inechivoc și de energic în viața societăților pe care, practic, le controlează indirect, așa cum o poate face la prima categorii de societăți, unde ea însăși exercită în mod direct drepturile și interesele acționarului. Așa fiind (deși atribuțiile sunt destul de ambigui și pot da naștere la interpretări subiective), în aceste societăți, autoritatea publică tutelară va veghea la exercitarea de către întreprinderea publică a calității de acționar a acesteia, urmărind eficiența economică și strategică la societatea controlată, precum și implementarea principiilor de profitabilitate. Va avea dreptul, de asemenea, să se asigure prin reprezentanții săi în adunarea generală a acționarilor societății care, la rândul să, deține controlul la o altă societate, dar și prin structurile de guvernanță corporativă, de reflectarea cerințelor din scrisoarea de așteptări în indicatorii de performanță financiari și nefinanciari ce constituie anexa la contractul de mandat. În fine, va putea monitoriza și evalua prin structurile de guvernanță corporativă proprii indicatorii de performanță financiari și nefinanciari anexați la contractul de mandat. Ceea ce poate însă să facă, indubitabil, întocmai ca la societățile de stat, este să stabilească criterii de integritate pentru membrii consiliului de administrație/consiliului de supraveghere, directori/directorat și să asigure înscrierea acestora în contractele de mandat.
În cazul regiilor autonome, autoritatea publică tutelară are atribuții și puteri mult mai largi decât în cazul societăților întreprinderi publice, pentru simplul motiv că, în lipsa unei adunări generale a regiei autonome (concept juridic inexistent), autoritatea publică va fi cea care se va ocupa efectiv de viața persoanei juridice. Practic, așa cum prevede în mod expres legea guvernanței corporative, autoritatea publică tutelară coordonează, are în subordine sau sub autoritate regia autonomă.
2.5. Instituția de monitorizare. Pe lângă instituția autorității publice tutelare, legea reglementează și instituția de monitorizare, aceasta din urmă fiind întotdeauna Ministerul Finanțelor Publice. În această calitate, ministerul, prin direcțiile de specialitate sau persoanele desemnate, supraveghează implementarea prevederilor legii guvernanței corporative de către autoritățile publice tutelare și de către întreprinderile publice.
Totuși, așa cum vom mai reitera, trebuie subliniat că nici autoritatea publică tutelară și nici Ministerul Finanțelor Publice (ca instituție de monitorizare) nu pot interveni în activitatea de administrare și conducere a întreprinderilor publice. Esențial de reținut este, așadar, faptul că, deși legea specială stabilește atribuții specifice pentru aceste două autorități și instituie, de asemenea, așa cum vom vedea, o serie întreagă de proceduri particulare (legate de desemnarea și alegerea membrilor organelor de conducere sau pentru planul lor de management), competența luării deciziilor de administrare și a deciziilor de conducere a întreprinderii publice și răspunderea, în condițiile legii, pentru efectele acestora, revine consiliului de administrație și directorilor, dacă le-au fost delegate atribuțiile de conducere, sau, după caz, consiliului de supraveghere și directoratului.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.