Factorii care influențează creșterea fricii de a fi victima unei infracțiuni. Impactul acestora asupra politicii penale în materia traficului de minori
Delia-Nicoleta Anca - septembrie 18, 2023Următorul an, 2018, a înregistrat 120 de inculpați pentru infracțiunea de trafic de persoane și 169 de inculpați pentru infracțiunea de trafic de minori, fiind identificată o scădere atât în ceea ce privește numărul de inculpați identificați în prima categorie, cât și cu privire la inculpații trimiși în judecată în cazul traficului de minori. Au fost trimise spre soluționat 1816 cauze având ca obiect infracțiuni de trafic de persoane, 695 dintre acestea fiind nou înregistrate, dar s-au soluționat 601 cauze. Prin rechizitoriu și acord de recunoaștere a vinovăției au fost soluționate un număr de 118 cauze, cu 400 de inculpați trimiși în judecată, din care 209 inculpați au fost arestați preventiv. 312 victime au fost traficate în vederea exploatării, dintre care 139 minore[56].
Anul 2019 a înregistrat 82 de inculpați trimiși în judecată pentru trafic de persoane, alături de 175 de inculpați pentru trafic de minori, menținându-se aceeași pantă descendentă în cazul traficului de persoane, dar fiind înregistrată o creștere pentru cea de-a doua situație. 1814 cauze au fost trimise spre soluționat, având ca obiect infracțiunea de trafic de persoane, 722 dintre acestea fiind nou înregistrate. Au fost soluționate 728 de cauze, iar dintre acestea, 149 s-au soluționat prin rechizitorii și acorduri de recunoaștere a vinovăției, 347 de inculpați fiind trimiși în judecată. 154 de inculpați arestați preventiv au fost trimiși în judecată. Un număr de 373 de victime au fost traficate în vederea exploatării, dintre care 180 au fost minori[57].
În decursul anului 2020, au fost înregistrați în bazele de date 87 de inculpați trimiși în judecată pentru trafic de persoane și 167 de inculpați trimiși în judecată pentru trafic de minori.. A existat un număr de 1583 de cauze de soluționat, având ca obiect traficul și exploatarea persoanelor vulnerabile, 630 dintre acestea fiind nou înregistrate. S-au soluționat 570 de cauze, o scădere față de anul precedent. De asemenea, prin rechizitoriu și acorduri de recunoaștere a vinovăției au fost soluționate 123 de cauze, cu 342 de inculpați trimiși în judecată, din care 142 de inculpați au fost arestați preventiv trimiși în judecată. Numărul victimelor traficate a fost de 363, dintre care 171 au fost minori, în ambele situații fiind semnalată o scădere, în comparație cu anul 2019[58].
Nu în ultimul rând, anul 2021 a înregistrat un număr de 138 de inculpați trimiși în judecată pentru infracțiunea de trafic de minori și 105 inculpați deferiți pentru infracțiunea de trafic de persoane. Au existat 1513 cauze de soluționat, ce au avut ca obiect infracțiuni privind traficul și exploatarea persoanelor vulnerabile, 582 dintre acestea fiind nou înregistrate. Un număr de 525 de cauze au fost soluționate, o scădere față de anul 2020. Dintre acestea, au fost soluționate prin rechizitoriu și acorduri de recunoaștere a vinovăției 125 de cauze, cu 369 de inculpați trimiși în judecată, din care 171 de inculpați arestați preventiv ce au fost trimiși în judecată. Numărul persoanelor traficate în vederea exploatării a fost de 344, dintre care 142 au fost minori. În ambele cazuri, s-au înregistrat scăderi în comparație cu datele colectate în anul 2020[59].
Fără îndoială că instituțiile statului, părinții și comunitatea, privită în generalitatea sa, au fost identificați ca actori sociali care ar putea îndeplini un rol protector, însă cazuistica reflectă și importante deficiențe ale sistemului de protecție socială. Există încercări, proiecte inițiate de acești actori, dar ele nu se manifestă în cadrul unui sistem unitar[60].
În legătură cu recrutarea minorilor, conform unor studii, aceștia sunt abordați în mod direct, în așa fel încât traficantul să poată descoperi vulnerabilitățile victimelor[61]. De asemenea, conform unor studii efectuate în decursul anului 2016, un procent de aproximativ 60% dintre victimele minore au fost recrutate de către o persoană cunoscută sau de către un prieten[62].
Privind toate aceste informații dintr-o perspectivă criminologică, există numeroși factori analizați în capitolele anterioare care explică motivele pentru care un procent atât de îngrijorător de minori sunt traficați. Primul dintre aceștia este educația, întrucât majoritatea victimelor au un nivel de educație scăzută sau au recurs la abandonul școlar. Minorii, datorită veniturilor scăzute sau a dezintegrării familiale, nu acordă atenție urmăririi unui parcurs școlar și încheierii acestuia cu formarea profesională, astfel că își formează o atitudine pasivă, devenind mai susceptibili la metodele de seducție folosite de traficanți. Un studiu efectuat în anul 2009 a concluzionat că minorii care frecventează școala sunt mai bine informați asupra traficului de persoane și asupra metodelor de prevenire[63]. Așadar, se poate afirma că nivelul de informații și cunoștințe este în strânsă legătură cu nivelul de educație. Copiii cu un nivel scăzut de educație, inclusiv cei care au abandonat școala, nu au șansa și nici posibilitatea conștientizării riscurilor traficului. Acest lucru are un impact puternic asupra capacității lor de evaluare a riscului cu privire la diferite oferte și promisiuni făcute de persoane străine.
Sărăcia este un alt factor ce modifică frica de victimizare. Asemeni educației, sărăcia afectează în procente mult mai mari familiile monoparentale cu numeroși copii, pe cele din mediul rural, care prestează munci necalificate sau care nu au siguranța unui loc de muncă[64]. De asemenea, nivelul de trai scăzut îi determină pe minori să devină mai vulnerabili în fața falselor promisiuni, acceptând oferte de muncă aparent legale, care i-ar ajuta pe ei și pe familia din care fac parte să treacă de acest prag financiar precar. În unele cazuri, minorii acceptă de bunăvoie să renunțe la școală sau să desfășoare activități ilegale (prostituție, cerșetorie)[65].
Și diferențele etnice se numără printre cauzele traficului de minori. Copiii de origine romă sunt mai predispuși să fie traficați, deoarece nu de puține ori, familiile rome nu au acces la sistemul de protecție socială al statului, neavând acte de identitate, așa că autoritățile sau cetățenii nu pot interveni în cazul unor constatări de abuzuri sau activități infracționale[66].
Firește, lipsa de comunicare și afecțiune din partea părinților și a celor din cercul de apropiați contribuie la toate aspectele menționate mai sus. Minorii își diminuează capacitatea de a se proteja de diverși factori dăunători, precum apariția traficanților în jurul școlilor sau al grădinițelor, iar pentru că există și un conflict de generații între copii și persoanele mature din jurul acestora, tinerii cu vârste de până la 18 ani caută atenție și afecțiune din partea vecinilor, profesorilor sau străinilor. Se încred în persoane necunoscute, intrând în contact cu medii care favorizează racolarea, dar și cu posibili infractori[67].
În mod similar, un alt factor care influențează frica de victimizare în raport cu criminalitatea reală este violența în familie. Indiferent dacă este sub formă fizică, emoțională sau sexuală, un mediu familial abuziv permite ca pe termen lung, minorii să accepte orice formă de violență. Se apreciază că „există o legătură puternică între susceptibilitatea unui individ la trafic și starea sa de observator sau subiect al violenței în familie. Dovadă stă și în faptul că cele mai multe victime minore, au în istoricul lor incidente de agresivitate, abuzuri fizice, psihice sau chiar sexuale, ceea ce sporește nivelul traumei”[68].
Pentru întărirea celor afirmate anterior, în doctrină au fost dezvoltate numeroase opinii în legătură cu modul în care acești factori influențează șansele ca un minor să devină victimă a traficului, respectiv subiect pasiv al infracțiunii de trafic de minori, motiv pentru care urmează să analizăm câteva dintre părerile de specialitate ale unor cunoscuți autori penaliști. Totodată, vom expune constatările acelorași autori cu privire la diferența dintre subiectul pasiv și victima unei infracțiuni.
În lucrarea intitulată „Drept penal – Partea generală”, Florin Streteanu considera subiectul pasiv ca fiind „persoana titulară a valorii sociale care constituie obiectul juridic al infracțiunii”, „o persoană fizică, o persoană juridică, inclusiv persoanele juridice care nu pot avea calitatea de subiect activ (Statul, autoritățile publice etc.), sau chiar societatea”[69]. Cu referire la Stat, în unele dintre lucrările de specialitate se menționează cum acesta apare de fiecare dată în poziția subiectului pasiv general și imediat, datorită faptului că orice infracțiune care este comisă atrage după sine lezarea societății. Societatea, la rândul ei, este reprezentată de către Stat[70]. De asemenea, calitatea de subiect pasiv al infracțiunii, conform doctrinei, o poate avea și o persoană concepută, dar nenăscută, precum este în cazul infracțiunii de vătămare a fătului sau a celei de avort[71].
Trebuie subliniat faptul că un animal nu poate face parte din niciuna dintre categoriile de subiecte pasive menționate anterior, deși în prezent există legi care incriminează și sancționează maltratarea acestuia[72]. În cazul în care obiectul infracțiunii îl constituie abuzul asupra unui animal, din nou, doctrina a lămurit acest aspect, ajungând la concluzia că este vorba despre o infracțiune contra ordinii publice, iar subiectul pasiv este reprezentat de către societate[73].
În același sens, subiectul pasiv nu poate și nici nu trebuie să fie confundat cu persoana prejudiciată, respectiv victima. Aceasta din urmă se referă la orice persoană care, în urma comiterii unei infracțiuni, a suferit un prejudiciu sau o pierdere, fie ea umană sau materială. Desigur, nu de puține ori, în funcție de infracțiunea comisă, persoana prejudiciată și subiectul pasiv sunt una și aceeași, acest lucru fiind valabil în cazul furtului. Când vorbim însă despre infracțiuni catalogate de Codul penal ca fiind grave, precum este infracțiunea de omor, situația se modifică, în sensul în care subiectul pasiv este persoana ucisă, în timp ce victimele sau persoanele prejudiciate sunt reprezentate de familia subiectului pasiv, apropiații acestuia.
La nivel practic, putem spune că în cazul comiterii infracțiunii de trafic de minori există situații în care victima și subiectul pasiv sunt una și aceeași persoană, dar și spețe în urma cărora rezultă că subiectul pasiv este minorul traficat, iar persoana sau persoanele prejudiciate sunt reprezentate de către familia minorului.
În cazul primei situații, cu titlu de exemplu putem lua cazul minorei C.C, în vârstă de 14 ani, care s-a dus împreună cu două prietene la o petrecere. După un timp, C.C și alte două fete au plecat de acolo cu un alt prieten, care le-a lăsat pe toate în fața unui bloc. Acestea au intrat în apartamentul inculpatului A.A și al concubinei sale, O.O. Tinerele s-au culcat acolo, iar a doua zi, când s-au trezit, inculpatul a început să-i facă propuneri minorei C.C de a practica prostituția, deși, menționează instanța, acesta cunoștea că fata este minoră. Pentru a o putea convinge, inculpatul i-a dat ca exemplu alte fete care practicau prostituția de o perioadă mai lungă de timp și care câștigau foarte mulți bani. Deoarece C.C trăia în condiții precare de viață și provenea dintr-o familie dezorganizată, orfană de tată, cu o mamă care trăia în relații de concubinaj cu numeroși bărbați și într-un mediu în care se consumau frecvent băuturi alcoolice, a acceptat „oferta” inculpatului A.A. De asemenea, instanța a reținut, în urma unor evaluări psihologice, că minora C.C avea un IQ de 70 și că în trecut a fost diagnosticată cu depresie și risc suicidal, acestea constituind factori care au influențat decizia fetei de a practica prostituția, crezând că într-adevăr va avea o situație financiară mai bună. Profitând de împrejurările menționate anterior, inculpatul a forțat-o pe minoră să întrețină relații sexuale cu mai mulți bărbați zilnic, timp de aproximativ 3 luni, toți banii fiind încasați de acesta din urmă. C.C nu avea posibilitatea să părăsească apartamentul, ușa fiind închisă cu cheia, iar cheia aflându-se în permanență la inculpat. În urma unei discuții pe care au avut-o minora și inculpatul, fata i-a reproșat că a mințit-o și că dorește să plece, iar A.A a refuzat să îi deschidă ușa până în momentul în care a C.C a spus că va suna poliția. În cele din urmă, inculpatul a lăsat-o să părăsească apartamentul, dar a amenințat-o pe minoră că o va bate în cazul în care sesizează organele de poliție[74].
Astfel, putem observa o situație în care minorul deține atât calitatea de victimă (a suferit pierderi materiale, neprimind sumele de bani care i s-au promis), cât și de subiect pasiv (infracțiunea și urmările acesteia fiind îndreptate împotriva minorei). În plus, nu trebuie trecut cu vederea faptul că toți acești factori, respectiv nivelul de educație scăzut, situația familială precară, sărăcia și lipsa de afectivitate din partea părinților și a persoanelor apropiate – factori analizați în capitolele anterioare, conduc la o astfel de situație, în care minorul este vulnerabil în fața traficanților. Așa cum am menționat și în incipitul capitolului 4, studiile au concluzionat că minorii sunt abordați într-o manieră directă, tocmai pentru a le fi descoperite aceste puncte slabe și pentru a putea fi exploatate.
Pentru cea de-a doua situație, când victima este reprezentată de către părinții minorului, iar cel din urmă este subiectul pasiv, elocventă este speța în care partea vătămată, O.M, elevă în clasa a noua, l-a cunoscut pe inculpatul T.M. Aceștia au continuat să vorbească până când inculpatul i-a spus minorei că urmează să plece în Italia și i-a propus și acesteia să îl însoțească. Instanța a reținut că inculpatul a cunoscut faptul că O.M este minoră, întrebând-o ce părere ar avea părinții acesteia dacă ar afla că fata vrea să meargă cu inculpat în Italia. Minora a luat decizia ca aceasta și inculpatul să se întâlnească câteva luni mai târziu, stabilind care ar putea fi momentul potrivit pentru a putea pleca din țară, dar fără ca părinții fetei să îi simtă lipsa. În urma întâlnirii, cei doi au căzut de comun acord asupra perioadei în care va pleca alături de inculpat. Între timp, fata a plecat din casa părinților săi și s-a stabilit în apartamentul unui prieten de-al inculpatului, unde i-au fost asigurate haine, hrană și o carte de identitate falsă. La sfârșitul lunii septembrie, O.M a plecat cu autocarul în Italia, dar, pentru că nu a reușit să reproducă datele de identificare de pe actul de identitate fals, minora a fost coborâtă, alături de o altă fată racolată de inculpat. Câteva luni mai târziu, minora a ajuns în Italia, plecând cu un microbuz condus de un prieten de-al inculpatului, iar după aproximativ o săptămână, timp în care a locuit cu T.M, minora a fost obligată de acesta să practice prostituția pentru o perioadă de aproximativ 3 luni, sub pretextul că nu mai au bani să se întrețină. Totuși, în această perioadă, minorei i-a fost dat un telefon de către inculpat, pe care îl putea folosi în prezența sa, cu scopul de a-și suna părinții, deoarece T.M cunoștea că fata este minoră și că este căutată de autorități în țară[75].
Așadar, având la bază informațiile menționate anterior, putem afirma faptul că părinții minorei O.M au îndeplinit calitatea de victime, îndeplinindu-și obligațiile părintești și anunțând organele competente de dispariția fetei. Totodată, minora este subiectul pasiv, întrucât asupra acesteia s-au reflectat consecințele infracțiunii comise de T.M.
Continuând cu opiniile culese din doctrină, una dintre acestea analizează ipoteza conform căreia subiectul pasiv al infracțiunii trebuie să îndeplinească o serie de condiții generale și speciale. Condițiile generale presupun ca persoana juridică sau fizică trebuie să fie titulară unei valori sociale, valoare ce este protejată de legea penală. În numeroase cazuri, așa cum am demonstrat anterior, subiectul pasiv poate fi și persoana păgubită prin infracțiune, dar există o posibilitate ca persoana păgubită și subiectul pasiv să fie diferiți. Prin condiții speciale înțelegem acele condiții care sunt prevăzute în conținutul infracțiunii. Spre exemplu, în cazul infracțiunii de ucidere sau vătămare a nou-născutului săvârșită de către mamă (art. 200 C. pen.), copilul nou-născut îndeplinește funcția de subiect pasiv, iar pentru infracțiunea de ultraj, regăsită în cuprinsul art. 257 C. penal, subiectul pasiv trebuie să fie un funcționar ce îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuții[76].
În mod similar, într-o altă părere se statuează că subiectul pasiv al infracțiunii este „persoana (fizică sau juridică) titulară a valorii sociale ocrotite penal, împotriva căreia s-a îndreptat infracțiunea și asupra căreia se răsfrânge urmarea socialmente periculoasă a infracțiunii”[77]. Autorul adaugă, asemeni lui Streteanu, că atât statul, cât și o persoană concepută, dar nenăscută, pot constitui subiecți pasivi ai unei infracțiuni.
Ceea ce interesează pentru subiectul abordat în cadrul acestei lucrări este ideea că în cursul procesului penal, deși subiectul pasiv poate avea calitatea fie de persoană vătămată, fie de parte civilă atunci când introduce o acțiune civilă în procesul penal, fie ambele, partea civilă nu are întotdeauna calitatea de subiect pasiv. Explicația este una concisă, și anume că prejudiciul cauzat prin săvârșirea unei infracțiuni poate fi îndreptat spre o altă persoană, nu neapărat cea a subiectului pasiv, iar cu titlu de exemplu se poate discuta despre o persoană care produce un accident rutier ce se soldează cu decesul șoferului celeilalte mașini, iar prejudiciul material este identificat în patrimoniul persoanelor care se aflau în întreținerea decedatului. Aceștia din urmă, respectiv persoanele aflate în întreținerea șoferului decedat, nu sunt subiecți pasivi ai infracțiunii, ci sunt victime, subiectul pasiv fiind persoana decedată. Se poate observa, deci, că doctrina face diferența dintre subiectul pasiv și victima unei infracțiuni.
Ne raliem acestor păreri și menționăm că este necesară deosebirea dintre subiectul pasiv și victima infracțiunii de trafic de minori, deoarece, în funcție de această calitate atribuită minorului traficat, pot fi luate mai multe măsuri pentru repararea prejudiciului cauzat. De pildă, în cazul în care minorul este atât victima, cât și subiectul pasiv al infracțiunii, toate consecințele ce decurg din săvârșirea infracțiunii de către subiectul activ și din soluționarea procesului de judecată vor fi răsfrânte asupra minorului, în timp ce cea de-a doua situație, în care minorul este subiectul pasiv, iar familia și apropiații acestuia reprezintă victimele infracțiunii, atrage după sine o extensie a acestor consecințe. Mai exact, această diferențiere oferă nu doar minorului, ci și familiei sau celor apropiați, posibilitatea de a cere în instanță, printre altele, dreptul la despăgubiri. Drept efect, eventualele sume ce vor trebui a fi plătite de către inculpat se majorează considerabil.
5. Concluzii
Având în vedere toate cele analizate mai sus, mai exact legăturile de cauzalitate între frica de victimizare și criminalitatea reală, factorii subiectivi și factorii circumstanțiali care influențează frica de a fi victima unei infracțiuni, dar și dispozițiile articolului 211 din Codul penal (prin raportare la condițiile în care minorii devin victime ale traficanților), în România încă există diferențe mari între clasele sociale și zona de proveniență a indivizilor, iar de aici pornește o altă serie de factori care atrag creșterea procentului de persoane minore traficate. Ca de exemplu, nivelul de educație pentru copiii din zonele rurale este mai mic față de cel al minorilor din zonele urbane, deoarece resursele necesare desfășurării unui proces corect de educare lipsesc (un număr mic de profesori care își desfășoară orele în clase slab echipate, prea puține cadre didactice pentru un număr prea mare de elevi). Totuși, privind dintr-o altă optică, multe persoane consideră că în orașe se comit mult mai multe infracțiuni, întrucât viața urbană poate fi mai dificilă, asemeni adaptării persoanelor în cercurile sociale. Și acestea din urmă influențează nivelul de infracțiuni comise: la sate, persoanele se cunosc între ele, iar pentru a comite o infracțiune, indiferent că vorbim despre trafic de minori sau despre oricare alta, comiterea lor presupune un proces mai dificil. În mediul urban există mai multe ocazii pentru ca acțiunile infracționale să fie comise, cercurile sociale fiind atât de diverse încât pot îngreuna o anchetă a organelor de poliție.
Pentru combaterea și prevenirea traficului de minori este necesară o adevărată schimbare pe plan național, pornind de la cetățeni, care ar trebui să se implice mai mult în viața civică și să fie mai puțin toleranți atunci când se întâlnesc cu astfel de situații tragice și ajungând până la autoritățile statului, care trebuie să cunoască îndeaproape această problemă și să vină cu strategii menite să reducă fenomenul infracțional al traficului de persoane, respectiv de minori.
6. Propuneri de lege ferenda
Legislația este unul dintre cele mai puternice instrumente pe care comunitatea națională o are la dispoziție, pentru că permite definirea infracțiunii, stabilirea de sancțiuni și de obiective comune pentru urmărirea penală a infractorilor și protejarea victimelor[78]. Astfel, cum lipsa de intervenție nu constituie politici eficiente în fața conduitelor infracționale din România și din alte țări ale lumii, au fost experimentate, în acest sens, mai multe acțiuni preventive și punitive a traficanților de minori[79].
De lege ferenda, se poate vorbi despre următoarele acțiuni ce pot fi luate în sensul prevenirii și combaterii traficului de minori: așa cum am amintit anterior, componenta educațională reprezintă una dintre cele mai importante aspecte ce trebuie să fie luate în vedere. Așadar, considerăm necesară (1) organizarea unor programe de informare atât pentru copii, cât și pentru adulți. În cadrul acestora vor fi purtate discuții cu persoane pregătite în domeniul traficului de minori, care cunosc modul de operare al traficanților, dar și cu persoanele care intervin în aceste situații și cu psihologii care au interacționat cu victimele. Cu scopul de a veni în sprijinul acțiunilor de prevenire a traficului de minori și, pentru că în prim-plan se află copiii, prin prezenta lucrare se propune instituirea unui cadru legislativ care să includă obligația de a realiza un protocol între fiecare unitate școlară din țară și Inspectoratele de Poliție Județene, prin care reprezentanți ai Poliției Române să se deplaseze în școli și să informeze minorii cu privire la riscurile la care sunt supuși și ce acțiuni pot întreprinde pentru a nu deveni victimele traficului, iar aceste dispoziții pot fi inserate în Legea educației naționale nr. 1/2011.
Aducând în discuție specialiștii, întrucât au un rol esențial în prevenirea și combaterea traficului de minori, pregătirea acestora trebuie să aibă loc în mod continuu. Astfel, (2) adoptarea unui nou act normativ în cadrul unităților de pregătire profesională, precum este Direcția de Pregătire Profesională (aparținând Poliției Române), cât și modificarea actelor normative deja existente (asemeni Hotărârii 1/2019 și a Hotărârii 52/2021 privind educația și formarea profesională ale psihologilor cu drept de liberă practică), care să creeze cadrul necesar pentru instruirea psihologilor, a magistraților, organelor de poliție, personalului medical și ai asistenților sociali, în vederea recunoașterii caracteristicilor victimelor traficului de minori și metodele prin care i se poate asigura protecție și asistență reprezintă o altă propunere. Este imperios ca cei menționați anterior să conștientizeze multiplele traume la care este supus minorul, din momentul în care devine victima traficanților și până la cel în care se află în sala de judecată și trebuie să retrăiască momentele răpirii.
De asemenea, trebuie menționat că, în urmă cu 12 ani a fost lansat mecanismul național de alertă publică „ALERTĂ RĂPIRE COPIL”. În prezent, acesta nu își mai manifestă niciun tip de efect, conform singurului articol identificat, publicat de o agenție de presă[80]. În schimb, Departamentul pentru Situații de Urgență a lansat anul acesta o formă actualizată a aplicației DSU, prin care utilizatorii pot primi diferite tipuri de alertă (pentru cutremure, atenționări meteorologice și nu numai) și, în plus, pot să raporteze situații de urgență, trimițând fotografii, mesaje sau clipuri video. Totuși, pentru că există posibilitatea reală ca un număr redus de cetățeni să aibă cunoștință despre existența aplicației, iar cei care s-au înregistrat în această aplicație să asocieze „o situație de urgență” cu evenimente de altă natură, considerăm că (3) autoritățile competente, precum Poliția Locală și administrațiile publice locale au obligația de a promova prin orice mijloace (campanii de informație în instituții, prin intermediul programelor de televiziune și a celor de radio, pe platformele de socializare) aplicația lansată de Departamentul pentru Situații de Urgență.
Nu în ultimul rând, imposibilitatea de a lua măsurile potrivite vine și din lipsa actelor de identitate a copiilor. Deoarece nu dețin cel puțin un act de identitate (fie certificat de naștere, fie buletin), din punct de vedere legal aceștia nu există, ceea ce rezultă în faptul că nu pot beneficia de drepturile și libertățile garantate prin Constituție și nici nu pot fi protejați în cazul răpirii acestora. În consecință, minorii sunt excluși din cercurile sociale și șansele ca aceștia să fie găsiți în timp util în cazul în care sunt declarați dispăruți se diminuează drastic. Cunoscând această problemă, ultima dintre propunerile de lege ferenda este (4) modificarea procesului de obținere a certificatului de naștere, în așa fel încât minorului să îi fie eliberat documentul încă din spital. Mai exact, în baza tuturor documentelor necesare înregistrării certificatului de naștere, unul dintre părinți nu va mai trebui să se deplaseze la structura de stare civilă din cadrul D.P.C.L.E.P.[81], S.P.C.L.E.P.[82] sau la primăria care a înregistrat actul de naștere ori de la domiciliul solicitantului, ci un funcționar se va deplasa la maternitate imediat după momentul nașterii și va întocmi actele necesare eliberării certificatului. Astfel, termenele pentru declararea și înregistrarea nașterii copilului[83] se vor reduce. În același scop, și termenul legal pentru obținerea certificatului de naștere se poate diminua, de la 30 de zile la 15 zile.
7. BIBLIOGRAFIE
Tratate, cursuri, monografii
- Bogdan, S., Șerban, D.A., Drept penal. Partea specială. Infracțiuni contra persoanei și contra înfăptuirii justiției, Ed. Universul Juridic, București, 2022.
- Cioclei, V., Manual de criminologie, Ed. C.H. Beck, București, 2022.
- Cioclei, V., Drept penal. Partea specială I. Infracțiuni contra persoanei și infracțiuni contra patrimoniului., Ed. C.H. Beck, București, 2022.
- Ciuchi, O., Devianță și criminalitate într-o societate în tranziție, Ed. Lumen, București, 2011.
- Manea, T., Tiugan, H. – Ș., Criminologie, Ed. ASE, București, 2021.
- Mitrache, C., Mitrache, Cr., Drept penal român. Partea generală, Ed. Universul Juridic, București, 2022.
- Manea, T., Constantinescu – Mărunțel, C.N., Tiugan, H. – Ș., Drept penal. Partea specială. Infracțiuni contra persoanei, Infracțiuni contra patrimoniului, Ed. Hamangiu, București, 2022.
- Preda, A., Criminologie, Ed. Fundației „România de Mâine”, București, 2011.
- Streteanu, F., Niță, D., Drept penal. Partea generală, vol. I, Ed. Universul Juridic, București, 2014.
- Udroiu, M., Drept penal. Partea generală, Ed. C.H. Beck, București, 2019.
- Udroiu, M., Drept penal. Partea specială, Ed. C.H. Beck, București, 2019.
Articole, studii de specialitate
- Beaulieu, M. (coord.), Are elderly men worried about crime?, ”Journal of Aging Studies”, 2007.
- C. Constantinescu-Mărunțel, The Rather Ambiguous Notion of Justice Utilised by the European States, Union of Jurists of Romania. „Law Review” 10 (2), 2020, pp. 53-63
- Curiel, R.P., Bishop, S.R., Fear of crime: the impact of different distributions of victimisation, în “Palgrave Communications”, vol. IV, 2018.
- Dugan, A., In U.S., 37% do not feel safe walking at night near home, „Gallup Poll”, 2014.
- Ferraro, K.F., Women’s Fear of Victimization: Shadow of Sexual Assault?, „Social Forces”, 1996.
- Franklin, C.A., Franklin, T.W., Predicting fear of crime: Considering differences across gender, „Social Justice Research”, 2008.
- Goodey, J., Boys don’t cry: Masculinities, fear of crime, and fearlessness, „British Journal of Criminology”, 1997.
- Harcourt, B.E., Ludwig, J., Broken windows: new evidence from New York City and a five-city social experiment, „U Chicago Law Rev”, 2006.
- Lane, J., Fear of gang crime: A qualitative examination of the four perspectives, „Journal of Research in Crime and Delinquency”, 2002.
- Lane, J. (coord.), Fear of crime in the United States: Causes, consequences, and contradictions, „Carolina Academic Press”, 2014.
- Lorenc, T., Crime, Fear of crime and mental health: synthesis of theory and systematic reviews of interventions and qualitative evidence, „NIHR Journals Library”, 2014.
- McKee, K.J., Milner, C., Health, fear of crime and psychosocial functioning in older people, „Journal of Health Psychology”, 2000.
- Meeker, J.W., Lane, J., Ethnicity, information sources, and fear of crime, „Victims and Offenders”, 2011.
- Melde, C. (coord.), „I got your back”: An examination of the protective function of gang membership in adolescence, „Criminology”, 2009.
- Merton, R.K., Socfial Theory and Social Structure, „New York: The Free Press”, 1968.
- Rader, N.E. (coord.), An empirical assessment of the „threat of victimization”: Considering fear of crime, perceived risk, avoidance, and defensive behaviors, „Sociological Spectrum”, 2007.
- Rader, N.E., Fear of Crime, Oxford Research Encyclopedia of Criminology. nr. 29/2013.
- Rader, N.E., Gendered fear strategies: Intersections of doing gender and fear management strategies in married and divorced women’s lives, „Sociological Focus”, 2008.
- Ruijsbroek, A. (coord.), Social safety, self-rated general health and physical activity: changes in area crime, area safety feelings and the role of social cohesion, „Health Place”, 2014.
- Sampson, R.J. (coord.), Neighborhoods and violent crime: a multilevel study of collective efficacy, „Science”, 1997.
- Scarborough, B.K., Assessing the relationship between individual characteristics, neighborhood context, and fear of crime, „Journal of Criminal Justice”, 2010.
- Sellin, T., Culture Conflict and Crime, „American Journal of Sociology”, 1938.
- Simus, R., Minorul – victimă a traficului de persoane, „Acta Universitatis George Bacovia. Juridica”, 2016.
- Skogan, W.G., The impact of victimization on fear, „Crime & Deliquency”, 1987.
Site-uri web
- Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane – https://anitp.mai.gov.ro/.
- Comisia Europeană – https://commission.europa.eu/index_en.
- Ministerul Public, Rapoarte de activitate ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – https://www.mpublic.ro/ro/content/raport-de-activitate.
- Rolii – http://www.rolii.ro/.
Jurisprudență
- Tribunalul Iași, Secția penală, decizia nr. 539 din 10 mai 2019
- Tribunalul București, Secția I penală, decizia nr. 803 din data de 19 mai 2015
[56] Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Raport de activitate pe anul 2018, disponibil la adresa https://www.mpublic.ro/sites/default/files/PDF/raport_activitate_2018.pdf, accesat ultima dată la 2 iulie 2023, p. 37.
[57] Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Raport de activitate pe anul 2019, disponibil la adresa https://www.mpublic.ro/sites/default/files/PDF/raport_activitate_2019.pdf, accesat ultima dată la 2 iulie 2023, p. 47.
[58] Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Raport de activitate pe anul 2020, disponibil la adresa https://www.mpublic.ro/sites/default/files/PDF/raport_activitate_2020.pdf, accesat ultima dată la 2 iulie 2023, p. 54.
[59] Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Raport de activitate pe anul 2021, disponibil la adresa https://www.mpublic.ro/sites/default/files/PDF/raport_de_activitate_pe_anul_2021.pdf, accesat ultima dată la 2 iulie 2023, p. 56.
[60] R. Simus, Minorul – victimă a traficului de persoane, în „Acta Universitatis George Bacovia. Juridica”, vol. V, nr. 1/2016, p. 6, disponibil la adresa
https://www.ugb.ro/Juridica/Issue9RO/9.%20Minorul%20-%20victima%20traficului%20de%20persoane.Roxana%20Simus.RO.pdf, accesat ultima dată la 16 martie 2023.
[61] Idem, p. 4.
[62] T. Manea, H. – Ș. Tiugan, Criminologie, Ed. ASE, București, 2021, p. 191.
[63] R. Simus, op. cit., p. 5.
[64] Traficul de copii în România – Studiu asupra procesului de recrutare, apud R. Simus, op. cit., p. 5, accesat ultima dată la 16 martie 2023.
[65] R. Simus, op. cit.
[66] Idem, p. 6.
[67] R. Simus, Minorul – victimă a traficului de persoane, în „Acta Universitatis George Bacovia. Juridica”, vol. V, nr. 1/2016, p. 6, disponibil la adresa https://www.ugb.ro/Juridica/Issue9RO/9.%20Minorul%20-%20victima%20traficului%20de%20persoane.Roxana%20Simus.RO.pdf, accesat ultima dată la 16 martie 2023.
[68] Idem, p. 5.
[69] F. Streteanu, D. Niță, Drept penal. Partea generală, vol. I, Ed. Universul Juridic, București, 2014, p. 278.
[70] V. Dongoroz, apud F. Streteanu, D. Niță, op. cit., p. 278; C. Bulai, B. Bulai, apud F. Streteanu, D. Niță, op. cit., p. 278.
[71] Tr. Pop, apud F. Streteanu, D. Niță, op. cit., p. 278.
[72] Unul dintre aceste acte normative este Legea nr. 205/2004 (republicată) privind protecția animalelor, publicată în Monitorul Oficial nr. 320 din 30 aprilie 2014.
[73] Tr. Pop, apud F. Streteanu, D. Niță, op. cit., p. 278.
[74] Trib. Iași, Secția penală, decizia nr. 539 din 10 mai 2019, disponibilă la adresa http://www.rolii.ro/hotarari/5fdebc55e490092813000033, accesată ultima dată la 15 iulie 2023.
[75] Trib. București, Secția I penală, decizia nr. 803 din data de 19 mai 2015, disponibilă la adresa http://www.rolii.ro/hotarari/587d4052e490093c240035b2, accesată ultima dată la 13 iulie 2023.
[76] C. Mitrache, Cr. Mitrache, Drept penal român. Partea generală, ed. 4 revizuită și adăugită, Ed. Universul Juridic, București, 2022, pp. 161 – 162.
[77] M. Udroiu, Drept penal. Partea generală, ed. 6 revizuită și adăugită, Ed. C.H. Beck, București, 2019, p. 100.
[78] A.M. Tamaș (coord.), op. cit., p. 24, disponibil la adresa
https://anitp.mai.gov.ro//ro/docs/studii/Raport%20anual%202021.pdf, accesat ultima dată la 21 martie 2023.
[79] O. Ciuchi, op. cit., p. 99.
[80] Pentru mai multe detalii cu privire la mecanismul de funcționare al sistemului, precum și ultima dată când a fost folosit, a se vedea https://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/sistemul-alerta-rapire-copil-folosit-o-singura-data-in-8-ani-deviza-sa-fiecare-secunda-conteaza.html.
[81] Direcția Publică Comunitară Locală de Evidență a Persoanelor. Pentru mai multe detalii, a se vedea https://evpilfov.ro/spclep-peris/.
[82] Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor. Pentru mai multe detalii, a se vedea https://evpilfov.ro/spclep-voluntari/.
[83] Termenele pentru declararea și înregistrarea nașterii copilului sunt următoarele: 30 de zile de la data nașterii, pentru copilul născut viu și aflat în viață; 3 zile de la data nașterii, pentru copilul născut mort; 24 de ore de la data decesului, pentru copilul născut viu care a decedat în cadrul termenului de 30 de zile; 30 de zile pentru copilul cu vârsta de până la un an, găsit sau părăsit de mamă în maternitate/ unități sanitare.
Arhive
- aprilie 2024
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.