Factorii care influențează creșterea fricii de a fi victima unei infracțiuni. Impactul acestora asupra politicii penale în materia traficului de minori
Delia-Nicoleta Anca - septembrie 18, 20233.2. Factorii circumstanțiali – diversitatea culturală, coeziunea socială, ambianța dezolantă
Precum am explicat în capitolele anterioare, cercetarea și explicarea fricii de victimizare are în vedere și utilizarea factorilor circumstanțiali, mai exact a diversității culturale, coeziunii sociale și a ambianței din contextele sociale în care indivizii își desfășoară activitatea.
1. DIVERSITATEA CULTURALĂ
Conform unor autori din doctrină și în urma unui studiu realizat în Statele Unite ale Americii, cartierele eterogene din punct de vedere rasial contribuie la creșterea nivelului fricii de victimizare, astfel că dacă persoanele trăiesc în cartiere mai diverse se pot simți mai speriați de vecinii lor și, implicit, de a nu fi victima unor infracțiuni[28].
Mai mult decât atât, abordarea diversității culturale presupune studierea relației dintre vecini și implicit, conflictele pe care aceștia le au. În momentul în care indivizii nu mențin o relație strânsă cu vecinii lor, se pot teme de persoanele care se prezintă altfel din punct de vedere cultural, etnic, rasial[29]. Pentru unele persoane, diversitatea culturală prezentă în cartiere este „un proces de alterare”, deoarece frica de victimizare se fundamentează adesea pe percepția că în orice moment poate avea loc o infracțiune, iar compoziția culturală, etnică, rasială mai ales, poate fi un factor care contribuie la creșterea procentului de persoane cărora le este teamă de a fi victimele unor infracțiuni[30].
2. COEZIUNEA SOCIALĂ
Factorii circumstanțiali care influențează frica de victimizare pot fi priviți și dintr-o altă perspectivă, una care să se bazeze nu pe atributele negative ale unei comunități, ci pe cele pozitive, precum coeziunea socială sau încrederea. Coeziunea socială aparține unui concept mai larg, numit eficacitate colectivă, care se bazează pe nivelul de încredere pe care îl au membrii unei comunități între ei și „pe disponibilitatea acestora de a interveni în numele binelui comun”[31]. Mai exact, vecinii care se cunosc și care sunt investiți în ceea ce se întâmplă în cartier sunt mai predispuși să exercite un „control social asupra altor membri ai comunității”[32], ceea ce poate reduce gradul de infracțiuni și violențe petrecute[33]. Cu titlu de exemplu se pot reține indivizii care supraveghează casele vecinilor atunci când aceștia din urmă sunt plecați în afara orașului sau când observă persoane ce se comportă suspect prin împrejurul caselor, apelând organele de poliție. Astfel, membrii comunității care sunt mai implicați în viața socială comunitară exercită, chiar și în mod indirect, mecanisme de control social și sunt mai puțin temători cu privire la posibilitatea de a fi victimele unei infracțiuni, întrucât se simt mai în siguranță[34].
Per a contrario, comunitățile în care aceste conexiuni între membri nu există sau sunt limitate, pot conduce la scăderea nivelului de siguranță pe care îl au persoanele și, desigur, la creșterea fricii de a deveni victima unei infracțiuni.
3. AMBIANȚA DEZOLANTĂ
Cel de-al doilea factor analizat în prezenta lucrare este cel al „tulburării din cartiere”[35]. Dacă membrii comunității își percep mediul în care locuiesc ca fiind dezordonat, consideră că este un semn al unor probleme mai mari, cum ar fi criminalitatea, așa că pot crede că fie sunt în pericol, fie ar trebui să își facă griji în această privință. De asemenea, în conformitate cu scrierile de specialitate ale unor autori, „îngrijorarea cu privire la declinul comunității crește atunci când oamenii nu sunt conectați cu alții în comunitățile lor”[36]. Prin urmare, acele cartiere cu ferestre sparte, gunoi pe străzi și clădiri dărăpănate induc individului această teamă de a nu fi vandalizați și nu numai[37].
Trebuie menționat și faptul că există două tipuri de incivilități, cea socială și cea fizică. Cu privire la prima dintre acestea, incivilitățile sociale sunt, spre exemplu, cele în care adolescenții stau pe stradă și consumă băuturi alcoolice, în timp ce incivilitățile fizice urmăresc caracteristicile cartierului, care rezultă din intervenția umană, precum semnele de lipsă de îngrijire (graffitti, vandalism, clădiri abandonate)[38].
Rezumăm acest capitol prin reafirmarea ideii că toți factorii, cei subiectivi și circumstanțiali deopotrivă, „contribuie la extinderea stării de insecuritate individuală și de grup a sindromului de anxietate față de criminalitate și, în același timp, la reducerea gravă a reacției atât față de faptele criminale, cât și de conduitele deviante”[39].
4. Analiza dispozițiilor articolului 211 Cod penal prin raportare la factorii care alimentează frica de victimizare
Pentru a oferi un context cât mai bine definit în ceea ce privește traficul de minori, este necesar, așa cum am menționat de-a lungul lucrării, să ne raportăm în primă instanță la ceea ce presupune traficul de persoane, iar mai apoi să revenim asupra traficului de minori. Astfel, urmează să analizăm perspectiva legiuitorului asupra acestor infracțiuni, după cum sunt expuse în cuprinsul articolului 210, respectiv articolului 211 Cod penal.
Incriminat în Codul Penal în cadrul art. 210, traficul de persoane presupune:
„(1) Recrutarea, transportarea, adăpostirea sau primirea unei persoane în scopul exploatării acesteia, săvârșită:
a) prin constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate;
b) profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de a-și exprima voința ori de starea de vădită vulnerabilitate a acelei persoane;
c) prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase în schimbul consimțământului persoanei care are autoritate asupra acelei persoane, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Traficul de persoane săvârșit de un funcționar public în exercițiul atribuțiilor de serviciu se pedepsește cu închisoare de la 5 la 12 ani.
(3) Consimțământul persoanei victimă a traficului nu constituie cauză justificativă”.
Traficul de persoane este un fenomen dificil de controlat și, mai ales, de combătut de către autoritățile naționale și internaționale, care se extinde în fiecare an și produce din ce în ce mai multe victime. Această infracțiune produce efecte pe două planuri diferite, primul dintre acestea fiind cel individual, unde persoana traficată suferă evenimente traumatice ireversibile. Al doilea plan are în vedere contextul economic și social, care va avea de suferit de pe urma numărului ridicat de persoane traficate, întrucât infracțiunile de acest tip produc profit traficanților[40].
În mod corelativ, art. 211 din Codul penal statuează incriminarea infracțiunii de trafic de minori, după cum urmează:
„(1) Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, se pedepsește cu închisoarea de la 5 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Pedeapsa este închisoarea de la 7 la 12 ani și interzicerea exercitării unor drepturi atunci când:
a) fapta a fost săvârșită în condițiile art. 210 alin. (1);
b) fapta a fost săvârșită de către un funcționar public în exercițiul atribuțiilor de serviciu;
c) fapta a pus în pericol viața minorului;
d) fapta a fost săvârșită de un membru de familie sau de către o persoană care conviețuiește cu victima;
e) fapta a fost săvârșită de către o persoană în a cărei îngrijire, ocrotire, educare, pază sau tratament se afla minorul ori de o persoană care a abuzat de poziția sa recunoscută de încredere sau de autoritate asupra minorului ori de situația vădit vulnerabilă a acestuia, datorată unui handicap psihic sau fizic, unei situații de dependență, unei stări de incapacitate fizică sau psihică ori altei cauze.
(3) Consimțământul persoanei victimă a traficului nu constituie cauză justificativă”.
Propunem, pe baza acestui ultim articol stipulat în Codul penal în vigoare, o scurtă analiză cu privire la subiecții infracțiunii de trafic de minori. Așadar, în ceea ce privește subiecții infracțiunii de trafic de minori, subiectul activ nu este circumstanțiat. Subiectul pasiv se află la celălalt capăt, acesta fiind cunoscut încă de la început și este vorba despre persoana minorului de până la vârsta de 18 ani. Într-o altă viziune, este remarcată calitatea subiectului pasiv, calitate care face parte dintr-o serie de diferențe primordiale în legătură cu infracțiunea de trafic de persoane. În ipoteza stipulată în cuprinsul alin. (2) lit. d) și e), între minor și traficant există anumite legături, precum cea de educare, tratament, pază a minorului, legături ce nu pot exista între traficant și persoana traficată, această teză putând fi considerată drept o circumstanțiere „suplimentară” a subiectului pasiv[41].
Păstrând aceeași linie de gândire, subiectul pasiv al infracțiunii de trafic de minori este „orice persoană fizică minor în viață”[42]. În cazul unei pluralități de subiecți pasivi se reține, în majoritatea cazurilor, un concurs de infracțiuni[43].
Din perspectiva unei alte păreri de specialitate, infracțiunea de trafic de minori este supranumită „sora mai mică” a infracțiunii prevăzute la art. 210 C. pen., diferența dintre cele două constând în faptul că cea din urmă, adică traficul de persoane, are ca subiect pasiv o persoană majoră, în timp ce prima infracțiune este comisă asupra unui minor. Aceiași autori expun, în cuprinsul lucrării acestora, cum elementul material al infracțiunii de trafic de minori este identic cu elementul material al infracțiunii de trafic de persoane, respectiv „recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea”. Există totuși o diferență, aceea că laturii obiective a infracțiunii de la art. 211 C. penal nu îi este alipită nicio cerință esențială, precum este în cazul infracțiunii de trafic de persoane (art. 210 C. penal). În cazul traficului de minori, aceste cerințe esențiale au fost adoptate sub forma unor elemente circumstanțiale agravate, precum este prevăzut la art. 211 alin. (2) lit. a)[44].
De altfel, motivele pentru care s-a stabilit incriminarea acestei fapte sunt aceleași ca și în cazul celor referitoare la infracțiunea de trafic de persoane, dar, se menționează într-o altă lucrare, vulnerabilitatea subiectului pasiv în cazul infracțiunii de trafic de minori este, în mod incontestabil, mai nuanțată decât în cazul subiectului pasiv al infracțiunii de trafic de persoane. Astfel, s-a prevăzut ca în nicio ipoteză, cu sau fără consimțământul său, minorul nu poate fi traficat în scopul exploatării sale[45].
Reiterând cele menționate în incipitul acestui capitol, traficul de persoane este „o problemă globală, care afectează milioane de oameni din întreaga lume. Este o formă de exploatare și încălcare a drepturilor omului, care implică comerțul ilegal, transportul și vânzarea de ființe umane în diverse scopuri, inclusiv munca forțată, exploatarea sexuală și prelevarea de organe”[46].
La nivel european, studiile arată că „majoritatea victimelor din UE sunt femei și fete, care sunt în principal traficate pentru exploatare sexuală. Numărul victimelor de sex masculin este în creștere”[47].
În România, persoanele minore de sex masculin sunt, de obicei, obligate să se alăture unor grupuri de cerșetori sau sunt exploatați sexual. În cazul minorilor de sex feminin, care reprezintă ponderea dominantă de victime (90%), doar a doua teză este valabilă, fiind silite la practicarea prostituției (în locuințe private sau în stradă) sau la producerea și/sau distribuirea de materiale/conținut cu caracter sexual explicit[48]. Cu scopul de a avea o perspectivă cât mai clară asupra amplorii pe care infracțiunile de trafic de persoane și trafic de minori o au la nivel național, ne vom apleca, în cele ce urmează, asupra unor rapoarte de activitate întocmite de către Parchetul General, care se referă la combaterea fenomenului traficului de persoane și, implicit, a traficului de minori, precum și la situațiile întâlnite în practică, toate acestea fiind regăsite sub forma unor statistici.
ANUL | Infracțiuni privind traficul de persoane |
2011 | 480 |
% 2011
+/-2010 |
+ 15,7 |
Fig. 1
Datele colectate arată că în anul 2011, în cazul traficului de persoane au fost soluționate un număr de 810 cauze. Dintre acestea, prin rechizitoriu s-au soluționat 182 de cauze cu 480 de inculpați, 254 dintre aceștia fiind arestați preventiv. Au fost traficate 944 de victime, dintre care 293 au fost minori[49].
ANUL | Trafic de persoane (art. 210 C.p.) | Trafic de minori (art. 211 C.p.) |
2012 | 536 | 276 |
2013 | 552 | 282 |
2014 | 183 | 350 |
2015 | 107 | 292 |
2016 | 119 | 195 |
2017 | 151 | 211 |
2018 | 120 | 169 |
2019 | 82 | 175 |
2020 | 87 | 167 |
2021 | 105 | 138 |
%2021
+/-2020 |
+20,7 | -17,4 |
Fig. 2
În cursul anului 2012 s-au înregistrat 105 inculpați pentru infracțiunea de trafic de persoane, respectiv 536 de inculpați trimiși în judecată pentru infracțiunea de trafic de minori. Tot în acest an, 676 de cauze au fost soluționate (un număr scăzut, comparativ cu anul precedent), 178 dintre acestea fiind soluționate prin rechizitoriu, 536 de inculpați fiind trimiși în judecată și 307 dintre aceștia fiind arestați preventiv[50].
Anul 2013 a reprezentat anul în care combaterea infracțiunilor de trafic de persoane și de trafic de migranți a avut întâietate în fața celorlalte infracțiuni, procurorii desfășurând numeroase activități în acest sens. Drept urmare, 552 de inculpați au fost trimiși în judecată pentru infracțiunea de trafic de persoane și 282 pentru trafic de minori. Au fost soluționate 798 de cauze (o creștere cu 18,05% față de anul anterior), dintre care 186 de cauze s-au soluționat prin rechizitoriu și s-a dispus trimiterea în judecată a 552 de inculpați. În ceea ce privește arestul preventiv, 330 de inculpați aflați în acest regim au fost trimiși în judecată. Numărul victimelor care au fost traficate în vederea exploatării a fost de 1003, 323 dintre aceștia fiind minori[51].
În următorul an, numărul inculpaților trimiși în judecată pentru infracțiunea de trafic de persoane a scăzut, înregistrându-se 183 de inculpați, în timp ce cel al persoanelor trimise în judecată pentru trafic de minori a crescut, fiind consemnați un număr de 350 de inculpați. De asemenea, a fost soluționat un număr de 799 de cauze privind traficul de persoane, dintre care 190 au fost soluționate prin rechizitoriu, cu 550 de inculpați arestați preventiv. Au fost traficate un număr de 832 de persoane, 327 dintre acestea fiind minori. Cu excepția inculpaților arestați preventiv, a fost înregistrată o creștere față de anul 2013[52].
Anul 2015 a înregistrat un număr de 107 de inculpați trimiși în judecată pentru infracțiunea de trafic de persoane și 292 de inculpați pentru infracțiunea de trafic de minori, menținându-se aceeași pantă descendentă a infracționalității. 794 de cauze au fost soluționate în decursul acestui an, dintre care 162 de cauze au fost soluționate prin rechizitoriu și prin acorduri de recunoaștere a vinovăție, cu 464 de inculpați. Dintre aceștia, 260 au fost arestați preventiv. De asemenea, un număr de 653 de victime au fost traficate, 254 fiind minori[53].
Urmează anul 2016, în cursul căruia s-au înregistrat 119 inculpați trimiși în judecată pentru trafic de persoane (o ușoară creștere față de anul precedent) și 195 de inculpați pentru infracțiunea de trafic de minori (o scădere comparativ cu anul 2015). Au fost înregistrate 1727 de cauze de soluționat având ca obiect traficul de persoane (853 dintre acestea au fost cauze nou înregistrate în perioada de referință), dintre care s-au soluționat 552 de cauze. 136 de cauze au fost soluționate prin rechizitoriu și prin acorduri de recunoaștere a vinovăției, în timp ce 352 de inculpați au fost trimiși în judecată, 208 inculpați au fost arestați preventiv. Un număr de 483 de victime au fost traficate în vederea exploatării, dintre care 245 au fost minori[54].
În anul 2017, 151 inculpați au fost trimiși în judecată pentru infracțiunea de trafic de persoane, iar 211 inculpați pentru infracțiunea de trafic de minori, în ambele situații fiind identificată o creștere a numărului de persoane trimise în judecată. În cursul anului s-au înregistrat 1766 de cauze de soluționat (dintre care 738 de cauze nou înregistrate în perioada de referință), fiind soluționate 532 de cauze. 132 dintre acestea au fost soluționate prin rechizitoriu și acorduri de recunoaștere a vinovăției, cu 451 de inculpați trimiși în judecată, 249 dintre aceștia fiind arestați preventiv. 609 victime au fost traficate în vederea exploatării, 225 dintre acestea fiind minore[55].
DOWNLOAD FULL ARTICLE[28] J.W. Meeker, J. Lane, Ethnicity, information sources, and fear of crime, apud N. Rider, op. cit.
[29] J. Lane, N.E Rader, B. Henson B.S. Fisher, D.C. May, Fear of crime in the United States: Causes, consequences, and contradictions, apud N. Rider, op. cit.
[30] J. Lane, Fear of gang crime: A qualitative examination of the four perspectives, apud N. Rider, op. cit.
[31] R.J. Sampson, S.W. Raudenbush, F. Earls, Neighborhoods and violent crime: a multilevel study of collective efficacy, apud T. Lorenc (coord.), Crime, Fear of crime and mental health: synthesis of theory and systematic reviews of interventions and qualitative evidence, în „NIHR Journals Library”, nr. 2/2014, disponibil la adresa https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK262852/, accesat ultima dată la 09 martie 2023.
[32] N. Rader, op. cit.
[33] T. Sellin, Culture Conflict and Crime, apud. V. Cioclei, op. cit., p. 116.
[34] V. Cioclei, op. cit., p. 116.
[35] Ibidem.
[36] V. Cioclei, op. cit., p. 117.
[37] B.E. Harcourt, J. Ludwig, Broken windows: new evidence from New York City and a five-city social experiment, disponibil la adresa https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK262852/, accesat ultima dată la 16 martie 2023.
[38] Ibidem.
[39] O. Ciuchi, Devianță și criminalitate într-o societate în tranziție, Ed. Lumen, București, 2011, p. 96.
[40] T. Manea, Traficul de minori (art. 211 C. pen.), în T. Manea, C. N. Constantinescu – Mărunțel, H. Ș. Tiugan, Drept penal. Partea specială. Infracțiuni contra persoanei. Infracțiuni contra patrimoniului, Ed. Hamangiu, București, 2022, p. 232.
[41] V. Cioclei, Drept penal. Partea specială I. Infracțiuni contra persoanei și infracțiuni contra patrimoniului, ed. 7 revizuită și adăugită, Ed. C.H. Beck, București, 2022, p. 166.
[42] M. Udroiu, Drept penal. Partea specială, ed. 6, Ed. C.H. Beck, 2019, p. 184.
[43] Ibidem.
[44] T. Manea, Traficul de minori (art. 211 C. pen.), în T. Manea, C. N. Constantinescu – Mărunțel, H. Ș. Tiugan, op. cit., p. 247.
[45] S. Bogdan, D. A. Șerban, Drept penal. Partea specială. Infracțiuni contra persoanei și contra înfăptuirii justiției, ed. a III-a revizuită și adăugită, Ed. Universul Juridic, București, 2022, p. 321.
[46] A.M. Tamaș (coord.), Raport anual privind evoluția traficului de persoane în anul 2021, p. 47, disponibil la adresa https://anitp.mai.gov.ro//ro/docs/studii/Raport%20anual%202021.pdf, disponibil la data de 21 martie 2023.
[47] European Comission, Together Against Trafficking in Human Beings, disponibil la adresa https://home-affairs.ec.europa.eu/policies/internal-security/organised-crime-and-human-trafficking/together-against-trafficking-human-beings_en, accesat ultima dată la 16 martie 2023.
[48] O. Ciuchi, op. cit., p. 96.
[49] Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Raport de activitate 2011, disponibil la adresa https://www.mpublic.ro/sites/default/files/PDF/raport_activitate_2011_ro.pdf, accesat ultima dată la 29 iunie 2023, p. 41.
[50] Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Raport de activitate 2012, disponibil la adresa https://www.mpublic.ro/sites/default/files/PDF/raport_activitate_2012_ro.pdf, accesat ultima dată la 29 iunie 2023, p. 40.
[51] Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Raport de activitate 2013, disponibil la adresa https://www.mpublic.ro/sites/default/files/PDF/raport_activitate_2013_ro.pdf, accesat ultima dată la 1 iulie 2023, p. 42.
[52] Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Raport de activitate pe anul 2014, disponibil la adresa https://www.mpublic.ro/sites/default/files/PDF/raport_activitate_2014_ro.pdf, accesat ultima dată la 1 iulie 2023, p. 52.
[53] Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Raport de activitate pe anul 2015, disponibil la adresa https://www.mpublic.ro/sites/default/files/PDF/raport_activitate_2015_ro.pdf, accesat ultima dată la 1 iulie 2023, p. 55.
[54] Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Raport de activitate pe anul 2016, disponibil la adresa https://www.mpublic.ro/sites/default/files/PDF/raport_activitate_2016.pdf, accesat ultima dată la 1 iulie 2023, p. 52.
[55] Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Raport de activitate pe anul 2017, disponibil la adresa https://www.mpublic.ro/sites/default/files/PDF/raport_activitate_2017.pdf, accesat ultima dată la 2 iulie 2023, p. 39.
Arhive
- aprilie 2024
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.