Dificultăţi ale evaluării prejudiciului corporal
Călina Jugastru - august 1, 2017Prejudiciul de contaminare a fost definit ca prejudiciu nepatrimonial, care constă în totalitatea prejudiciilor cu caracter personal, de ordin fizic şi psihic, suferite de victimă şi rezultate din reducerea speranţei de viaţă, perturbarea vieţii de familie şi a vieţii sociale, în general[44]. Prejudiciul de contaminare înglobează prejudiciul estetic, prejudiciul de agrement, precum şi toate urmările declarării maladiei. Componentele acestui prejudiciu pot fi decelate prin desprinderea caracteristicilor evolutive ale fiecăreia dintre etapele maladiei, în funcţie de datele ştiinţifice cunoscute.
Astfel, în perioada seropozitivităţii, cu durată diferită de la caz la caz, seropozitivul este contaminat, dar nu suferă vreo incapacitate fiziologică ori funcţională şi îşi poate desfăşura activitatea profesională. Prejudiciul economic este relativ redus în această perioadă, victima efectuând, de regulă, cheltuieli în vederea depistării contaminării, începe tratamentul specific sau recurge la tratament pentru depresie psihică. În stadiul seropozitivităţii, prevalează prejudiciul moral. Din momentul cunoaşterii stării de seropozitivitate, viaţa celui contaminat va suferi modificări ireversibile. Relaţia cu sinele se derulează sub semnul ineluctabil al morţii şi al trăirilor profunde generate de pierderea definitivă a speranţei de viaţă[45]. În raporturile cu ceilalţi membri ai societăţii intervin marginalizarea şi deseori, excluderea. Relaţiile sociale ale bolnavului sunt marcate de teama celorlalţi de a nu fi contaminaţi, putându-se ajunge şi la molestare fizică sau pierderea locului de muncă. Din momentul declarării maladiei Sida, prejudiciul economic va creşte în mod considerabil. Manifestările clinice pot conduce la incapacitate parţială sau totală de muncă. Prejudiciul nepatrimonial se diversifică, concretizându-se în prejudiciu estetic, prejudiciu de agrement, după caz, în funcţie de particularităţile manifestării bolii. Ultimul stadiu aduce prejudicii materiale şi nepatrimoniale de anvergură (stări febrile constante, pierdere în greutate, demenţă, polinevrite, zona zoster; pierderea speranţei de viaţă faţă de caracterul incurabil al bolii).
Se poate constata, aşadar, că în cazul prejudiciului de contaminare, pagubele viitoare sunt certe, dar urmează a fi estimate în timp, pe măsura evoluţiei maladiei, aşa încât acordarea despăgubirilor prin prestaţii periodice este oportună[46].
C. Problema datei stabilirii despăgubirii (art. 1386 alin. 2 C. civ.)
Misiunea magistratului este de a stabili despăgubirea cuvenită victimei prejudiciului corporal, având în vedere data producerii prejudiciului, conform art. 1386 alin. 2 C. civ. Reglementarea nu răspunde cerinţelor reparării integrale[47]. Între data prejudiciului (data săvârşirii faptei ilicite) și data la care se pronunţă hotărârea de obligare a autorului la despăgubiri, pot interveni modificări substanțiale. Cum s-a arătat[48], obligaţia de despăgubire este o datorie de valoare, ce presupune indemnizarea raportată la data judecăţii. Despăgubirea acordată victimei trebuie să reflecte valoarea actualizată a prejudiciului şi nu o valoare „depăşită”. Indemnizaţia (suma de bani) este doar interfaţa valorii pagubei, exprimată la data hotărârii. De altfel, noul Cod civil statuează că, despăgubirea trebuie să cuprindă, pe lângă echivalentul câştigului din muncă de care cel păgubit a fost lipsit, sau pe care este împiedicat să îl dobândească prin efectul pierderii sau reducerii capacităţii sale de muncă şi cheltuielile de îngrijire medicală şi, dacă va fi cazul, cheltuielile determinate de sporirea nevoilor de viaţă ale celui păgubit, precum şi orice alte prejudicii materiale”. Ori, unele dintre urmările prejudiciabile se produc la un moment ulterior celui al săvârşirii faptei ilicite.
Criticile adresate textului legal au fost numeroase[49], iar remedierea soluţiei actuale se impune. Principiul reparării integrale se aplică nedistinctiv, tuturor tipurilor de prejudicii, aşadar şi prejudiciului corporal. O reparare integrală, reală, nu poate face abstracţie de factorii care pot conduce la modificarea valorii prejudiciului – deprecierea monetară, de pildă, intervenită între data producerii pagubei şi data hotărârii judecătoreşti în căile de atac[50].
D. Reglementarea incompletă a prejudiciului corporal al victimei directe (art. 1391 alin. 1 C. civ.)
Am abordat şi cu alt prilej, chestiunea insuficientei legiferări a componentei nepatrimoniale a prejudiciului corporal[51]. Art. 1391 alin. 1 C. civ. prevede posibilitatea acordării unei despăgubiri care să aibă în vedere latura morală a prejudiciului, ce constă în restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială. Fără să nominalizeze prejudiciul pe care îl are în vedere (şi arătând doar în ce constă acest prejudiciu), noul Cod civil reglementează una dintre formele prejudiciului corporal, mai exact, prejudiciul de agrement[52].
Cele două teze avansate cu privire la prejudiciul de agrement au în vedere fie limitarea acestuia la pierderea plăcerilor legate de desfăşurarea unor activităţi determinate[53] (pe care victima le desfăşura anterior, în general, activităţi sportive sau artistice şi pe care a fost nevoită să le abandoneze brutal, în urma accidentului[54]), fie privarea de toate plăcerile unei vieţi normale, adică totalitatea neajunsurilor provocate de mutilări, infirmităţi, dezechilibre fizice sau psihice – în alte cuvinte, ansamblul suferinţelor morale pe care le atrage vătămarea integrităţii corporale[55]. Aplicarea concepţiei extensive a ridicat problema conexităţii prejudiciului fiziologic sau funcţional, cu extinderea noţiunii prejudiciului de agrement. Soluţia preconizată a fost definirea prejudiciului de agrement ca pagubă care are o natură dublă – obiectivă şi subiectivă[56]. Sub aspect obiectiv, se traduce în prejudiciul fiziologic (neplăceri generate de vătămări fizice), iar din punct de vedere subiectiv, implică suferinţele psihice ale victimei care îşi conştientizează starea şi percepe restrângerile pe care este nevoită să le accepte. Teza extensivă a fost promovată şi în practica judiciară, având ca suport Rezoluţia Consiliului Europei referitoare la repararea daunelor corporale, adoptată la 14 martie 1975. În termenii rezoluţiei, victima trebuie să fie îndemnizată pentru diferitele neajunsuri şi dezagremente, ca de pildă, stări depresive, insomnii, sentimentul de inferioritate, diminuarea posibilităţii de a se bucura de plăcerile vieţii, ca urmare a imposibilităţii de a mai desfăşura anumite activităţi recreative. Ideile se regăsesc, începând 1977 (Curtea de apel Paris, decizia din 2 decembrie 1977), în jurisprudenţa franceză[57]. De asemenea, concepţia largă sau obiectivă asupra prejudiciului de agrement a fost favorizată de adoptarea, pe teritoriul Franţei, a două acte normative (1973 şi 1985), care exclud de la reparare, din partea organismelor sociale abilitate, a acestui tip de prejudiciu[58].
În mod firesc, noul Cod civil trebuia să reglementeze, în secţiunea dedicată reparării prejudiciului nepatrimonial rezultat din atingeri aduse persoanei, toate aspectele extrapatrimoniale ale pagubelor corporale, nu numai restrângerea posibilităţilor de viaţă ale victimei. Este evidentă intenţia legiuitorului român de a oferi reglementare reparării prejudiciului cauzat prin vătămarea integrităţii corporale. Aceasta cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 253 coroborat cu art. 252 C. civ., persoana care a suferit încălcarea drepturilor nepatrimoniale la viaţă, sănătate, integritate fizică şi psihică, „poate cere despăgubiri sau, după caz, o reparaţie patrimonială pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat”. Vătămarea drepturilor menţionate se soldează cu prejudicii complexe, care pot să îmbrace forme diverse – în latura lor nepatrimonială, prejudiciul de agrement fiind numai una dintre aceste forme. Prejudiciul corporal reuneşte nu doar un prejudiciu material, exact măsurabil, cât şi un prejudiciu nepatrimonial, care este, uneori, de mai mare greutate. Durerile fizice şi psihice, leziunile, infirmităţile, mutilările, lipsirea victimei de posibilitatea de a se bucura de viaţă, pierderea anumitor agremente ale existenţei la o vârstă tânără – toate acestea dau expresie prejudiciului moral indemnizabil. Daunele menţionate sunt întâlnite în literatura juridică franceză sub genericul „prejudicii personale”, deoarece aduc atingere persoanei[59]. Argumentul de text ce justifică necesitatea consacrării tuturor varietăţilor prejudiciului corporal al victimei directe este art. 253 C. civ., la care trimite chiar art. 1391 C. civ. Persoana prejudiciată are la îndemână acţiunea în despăgubiri pentru orice prejudiciu nepatrimonial care i-a fost cauzat, fără altă precizare (art. 253 alin. 4). Textul special de la art. 1391 alin. 1 C. civ. trebuia redactat în concordanţă cu textul general al art. 253 alin. 4 C. civ. În sprijinul celor afirmate, menţionăm câteva categorii (altele decât prejudiciul de agrement), subsumate conceptului de prejudiciu corporal şi care reclamă consacrare legală expresă şi distinctă (unele dintre acestea se găsesc în nomenclatura Dintilhac): prejudiciul constând în dureri fizice sau psihice[60]; prejudiciul estetic (indemnizaţia – pretium pulchritudinis); prejudiciul sexual[61], prejudiciul juvenil (despăgubirea – pretium juventutis)[62].
[44] Pentru definiţii ale acestui tip nou de prejudiciu, v. E. Savatier, Le principe indemnitaire à l’épreuve des jurisprudences civiles et administratives. À propos de l’indemnisation des victimes de transfusions sanguines, în Semaine Juridique, Édition générale, nr. 13/31.03.1999, p. 620.
[45] Y. Chartier, La réparation du préjudice, Dalloz, Paris, 1984, p. 63.
[46] Cu privire la categoriile prejudiciului corporal, v. C. Jugastru, Prejudiciul – repere româneşti în context european, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2013, p.269-278.
[47] Repararea integrală presupune „înlăturarea tuturor consecinţelor dăunătoare ale unui fapt ilicit şi culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, adică repararea în întregime a prejudiciului, în scopul restabilirii, pe cât posibil, a situaţiei anterioare producerii acestuia” (I. Albu, V. Ursa, Răspunderea civilă pentru daunele morale, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1979, p. 37).
[48] LP
[49] A se vedea L. Pop, I.-F. Popa, S.I. Vidu, Tratat elementar de drept civil. Obligaţiile, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2012, p. 569; P. Vasilescu, Obligaţiile, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2012, p. 668; S. Neculaescu, Dreptul victimei la repararea prejudiciului în cadrul răspunderii delictuale. Privire critică. Drept comparat, în revista Universul Juridic nr. 9/2016, p. 50-52.
[50] În sensul repunerii în situaţia anterioară, prin acordarea despăgubirii la data hotărârii, M. Le Roy, J.-D. Le Roy, F. Bisbal, L’évaluation du préjudice corporel. Expertises-principes-indemnités, op. cit., p. 13, nota 41. S-a spus, cu deplin temei, că obiectul reparării, în ipoteza prejudiciului corporal, este capacitatea corporală (pierdută), „declinată sub toate aspectele”: capacitatea de a ocupa o meserie (desigur, remunerată), capacitatea de a îndeplini acte ale vieţii cotidiene, capacitatea de a locui într-un imobil adaptat handicapului). Asemenea aspecte, cum sunt cele arătate exemplificativ, sunt în corespondenţă cu sechelele pe care victimele le poartă în bagajul existenţial, pe tot traseul rămas (ibidem, p. 10).
[51] A se vedea C. Jugastru, Prejudiciul – repere româneşti în context european, op. cit., p. 269-272.
[52] L. Melennec, L’indemnisation du préjudice d’agrément, în Gazette du Palais, ianuarie-februarie 1976, p. 272-274. În dezlegarea unor probleme de drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis: „Dispoziţiile art. 1391 alin. 1 C. civ. se interpretează în sensul că, într-o cauză penală având ca obiect o infracţiune de vătămare corporală din culpă, doar victima infracţiunii, care a suferit un prejudiciu, este îndreptăţită să obţină o despăgubire pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială” (Decizia nr. 12/2016).
[53] Hotărârea care a dat tonul în promovarea concepţiei stricte asupra prejudiciului de agrement aparţine Curţii de apel Paris, care în anul 1961, a definit acest prejudiciu ca privare a victimei de satisfacţiile de ordin social, monden şi sportiv, de care beneficiază, în mod normal, o persoană care are vârsta şi pregătirea victimei. Pe linia tezei restrictive (subiective), alte instanţe au preferat să apeleze la criteriul pierderii şansei de a desfăşura activităţi pe care victima le derula înainte de accident (Curtea de Casaţie franceză, camera socială, hotărârile din 9 noiembrie 1976, 13 decembrie 1979, 16 noiembrie 1983; Curtea de Apel Poitiers, 23 decembrie 1969).
[54] În acest sens, G. Viney, B. Markesinis, La réparation du dommage corporel, Economica, Paris, 1985, p. 71.
[55] A se vedea M. Le Roy, L’évaluation du préjudice corporel, quatorzième édition, op. cit., p. 64-65.
[56] I. Urs, Înţelesul noţiunii de prejudiciu de agrement, temei de reparare bănească a daunelor morale, în Dreptul nr. 2/1999, p. 26.
[57] Curtea de Casaţie franceză, camera penală, 26 mai 1992; Curtea de Casaţie franceză, a doua cameră civilă, 20 mai 1978, 14 iunie 1978, 25 februarie 1981, 23 octombrie 1985; Curtea de Casaţie franceză, camera socială, 16 noiembrie 1983, hotărâri citate după M. Le Roy, L’évaluation du préjudice corporel, quatorzième édition, op. cit., p. 64 .
[58] X. Pradel, Le préjudice dans le droit civil de la responsabilité, op. cit., p. 456.
[59] Ph. Malaurie, L. Aynès, Ph. Stoffel-Munck, Drept civil. Obligaţiile, traducere de D. Dănişor, Ed. Wolters Kluver, Bucureşti, 2007, p. 145-146.
[60] L. Melennec, L’indemnisation du quantum doloris, în Gazette du Palais, iulie-august 1974, p. 958-960.
[61] L. Melennec, Le préjudice sexuel (damnum sexuale), în Gazette du Palais, Doctrine, 3 noiembrie 1977, p. 525-527.
[62] Pentru definiţii şi explicaţii, v. I. Albu, V. Ursa, Răspunderea civilă pentru daunele morale, op. cit., p. 79-89.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.