Controlul instanței de contencios administrativ asupra soluțiilor pronunțate de organele profesiei de avocat în situațiile vizate de Decizia Curții Constituționale nr. 225 din 4 aprilie 2017
Carmen-Adriana Domocoș - septembrie 1, 2017S-a observat în context[6] că, deși nu se contestă faptul că deciziile Curții Constituționale „au putere” numai pentru viitor [textul constituțional sus-menționat este, de altfel, „dublat” de art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale), se afirmă că dispozițiile acestor decizii pot avea efecte și în trecut. Un argument important se găsește chiar în Decizia Curții Constituționale nr. 126/2016, în cuprinsul căreia se arată: „Astfel cum a statuat Curtea în jurisprudența sa, „soluția legislativă care consacră dreptul persoanelor prevăzute de lege de a exercita calea de atac a revizuirii nu intră în coliziune cu prevederile constituționale privind efectele ex nunc ale deciziei de admitere a Curții, revizuirea putând fi exercitată numai după publicarea în Monitorul Oficial al României a actului Curții. Efectele unei decizii de admitere pronunțate de instanța de contencios constituțional se întind inter partes numai ex nunc, deoarece revizuirea este cea care în mod direct produce efecte pentru trecut, și nu decizia de admitere a Curții Constituționale, aceasta din urmă fiind numai un instrument, un motiv legal pentru reformarea viitoare a hotărârilor judecătorești care s-au întemeiat pe dispoziția declarată neconstituțională” (s.n.).
În acord cu raționamentul instanței de contencios constituțional, mutatis mutandis, s-a observat de către același autor că, în speță, decizia Curții Constituționale se aplică numai pentru viitor, deoarece contestația la executare este cea care în mod direct produce efecte pentru trecut, „și nu decizia de admitere a Curții Constituționale, aceasta din urmă fiind numai un instrument, un motiv legal pentru reformarea viitoare a hotărârilor judecătorești care s-au întemeiat pe dispoziția declarată neconstituțională”.
Astfel, autorul citat[7] conchide că deciziile Curții Constituționale, fiind obligatorii, au putere de lege. Având putere de lege, în dreptul penal substanțial, ele pot crea situații tranzitorii, în care se pune problema legii penale mai favorabile sau cea a dezincriminării. În aceste situații, principiile și dispozițiile din Codul penal privind legea penală mai favorabilă și dezincriminarea se vor aplica la fel ca în situația existenței unei legi mai blânde sau a unei legi de dezincriminare.
Situația nu este identică în privința efectelor deciziei Curții Constituționale în materia analizată, fiind vorba despre o „sancțiune disciplinară” aplicată de organele profesiei liberale, dar este similară, din punctul nostru de vedere, sub aspectul efectelor pentru trecut, ex tunc, ale deciziei de admitere a excepției de neconstituționalitate cu privire la un text de lege, exprimându-ne acordul cu opinia expusă, conform căreia, din această perspectivă, atari decizii au putere de lege. Așa fiind, concluzia care se impune în ipoteza unor situații tranzitorii precum cele expuse este aceea că, soluționând contestația, consiliul Uniunii este ținut de decizia Curții Constituționale, care, deși are efecte ex nunc, de la data publicării sale în Monitorul Oficial, își extinde efectele și ex tunc, organul profesional superior neputând lăsa în ființă o hotărâre a corpului profesional nedefinitivă, aflată în calea administrativă de atac, contrară unei asemenea decizii a Curții Constituționale, la momentul reanalizării de către acesta.
De altfel, la solicitarea conducerii Uniunii Naționale a Barourilor din România, Centrul de Drept Constituțional și Instituții Politice a elaborat o opinie științifică[8] prin care concluzionează că, în toate situațiile generate de condamnarea unor avocați la pedeapsa cu închisoarea pentru săvârșirea unor infracțiuni intenționate, neexaminate (din orice motiv: necunoaștere, indiferență etc.) și care ar trebui examinate, dar și în situațiile de reexaminare, consiliile barourilor și Consiliul UNBR ar trebui să țină cont de dispoziția legală în vigoare, după publicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 225/2017 în Monitorul Oficial.
Chestiunea nu este lipsită de relevanță nici sub aspectul faptului că hotărârile date în soluționarea contestațiilor amintite de către consiliul UNBR pot fi atacate, ca acte administrative individuale, la instanța de contencios administrativ competentă, în temeiul Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, respectiv la secția de contencios administrativ a curții de apel în raza teritorială a căreia se află sediul Uniunii sau domiciliul avocatului în cauză, fiind vorba despre o competență teritorială alternativă, în conformitate cu art. 10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
În atare situație, așa cum este unanim admis în jurisprudență și în doctrină, instanța de contencios administrativ poate exercita doar un control de legalitate asupra actului administrativ, nu și unul de oportunitate, respectiv poate și trebuie să aprecieze dacă, la momentul emiterii sale, decizia consiliului baroului și hotărârea consiliului Uniunii, luată în soluționarea contestației, s-au dat cu respectarea legii, și nu să se substituie organului emitent. În opinia noastră, instanța învestită cu soluționarea acțiunii poate dispune, în cazul în care constată că o astfel de soluție de admitere a plângerii se impune, anularea actului emis cu încălcarea legii, nu și obligarea consiliului baroului la o anumită soluție prin decizia care urmează a se adopta. Desigur că, în această ipoteză, consiliul baroului, reanalizând situația avocatului condamnat definitiv pentru o infracțiune intenționată, va fi ținut, la rându-i, de decizia Curții Constituționale, aflată în vigoare la acest din urmă moment, obligatorie. Altfel spus, opinăm că instanța judecătorească nu poate ea însăși să constate nedemnitatea avocatului și să dispună încetarea calității sale de avocat, hotărârea instanței creând doar o obligație în sarcina organului administrativ.
Această concluzie, deși se degajă din interpretarea tuturor textelor legale amintite, nu este la adăpostul criticilor, deoarece în acest fel sunt înfrânte cel puțin două principii fundamentale ale dreptului: principiul previzibilității legii, reținut drept argument și de instanța de contencios constituțional în motivarea deciziei analizate, precum și principiul tempus regit actum, cu consecința răsturnării ordinii juridice instituite prin aplicarea corectă a normei legale, cât timp aceasta a fost în ființă.
Credem că o atare concluzie nu vine în contradicție, ci, dimpotrivă, susține acele dispoziții legale care garantează egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, ceea ce înseamnă că norma juridică cuprinsă într-o lege se va aplica în aceeași manieră oricărui cetățean aflat în aceeași situație juridică, cât timp ea se află în vigoare. O astfel de posibilitate însă este exclusă, observă Curtea Constituțională în decizia enunțată, atunci când legea este lipsită de claritate, previzibilitate și accesibilitate.
În consecință, dacă este admis că, prin conținutul său normativ, acest text de lege nu este formulat cu suficientă claritate și precizie, astfel încât destinatarii săi să își poate conforma conduita socială, mai precis să cunoască cu exactitate care sunt acele infracțiuni de natură a aduce atingere prestigiului profesiei de avocat, nu putem să nu observăm că, prin constatarea împrejurării că acest text este contrar legii fundamentale, sunt încălcate alte principii fundamentale ale dreptului, situațiile tranzitorii fiind lăsate la aprecierea organului administrativ sau jurisdicțional. Prin ipoteză, un avocat care a comis o faptă penală intenționată anterior publicării deciziei Curții Constituționale (faptă care în practica organelor profesiei și chiar în jurisprudența în materie nu era catalogată ca fiind de natură să afecteze prestigiul profesiei de avocat) poate fi considerat nedemn cu ocazia analizării demnității/nedemnității sale ulterior publicării deciziei amintite a Curții Constituționale; în cazul în care se dispune încetarea calității de avocat, acesta se află în situația de a pierde dreptul de exercitare a profesiei, fără ca, la momentul comiterii faptei de natură penală, să fi avut sau să fi putut avea reprezentarea consecințelor faptei sale, ceea ce înseamnă, de facto, că această greșit catalogată, inclusiv de instanța de contencios constituțional, „sancțiune disciplinară” este mai severă decât una penală, lucru nepermis. Nu trebuie omis un alt aspect esențial în acest context, respectiv faptul că este vorba despre situația unor avocați, profesioniști ai dreptului, despre care se presupune că sunt cunoscători ai legii, ai incompatibilităților și interdicțiilor ce le revin, respectiv ai sancțiunilor corelative aplicabile în caz de nerespectare a celor dintâi.
Or, astfel cum a reținut Curtea în motivarea Deciziei nr. 225/2017, normele privind cercetarea disciplinară trebuie să respecte anumite cerințe de stabilitate și previzibilitate, în caz contrar fiind încălcat art. 1 alin. (5) din Constituție, în componenta sa referitoare la previzibilitatea legii, întrucât persoana vizată nu este în măsură să își adapteze conduita în mod corespunzător și nici să aibă reprezentarea corectă a derulării procedurii disciplinare (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 392 din 2 iulie 2014, publicată în M. Of. nr. 667 din 11 septembrie 2014).
De menționat în context că, în opinia noastră, verificarea demnității sau nedemnității profesionale a avocatului, la intrarea sa în profesie și pe parcursul carierei sale, nu echivalează cu o cercetare disciplinară, aceasta din urmă fiind guvernată de alte reguli instituite în Legea nr. 51/995, republicată, consiliul baroului fiind titularul acțiunii disciplinare, nu organul care aplică sancțiunea disciplinară, aceasta fiind de competența comisiei de disciplină din cadrul baroului.
În acest context, în jurisprudența sa (exemplu fiind Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în M. Of. nr. 123 din 19 februarie 2014), Curtea Constituțională a reținut că o trăsătură esențială a statului de drept o constituie supremația Constituției și obligativitatea respectării legii, iar una dintre cerințele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative. În acest sens, Curtea a constatat că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar și precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate – care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist – să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat.
În ceea ce privește art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995, republicată, Curtea Constituţională constată că legiuitorul nu prevede în mod expres și limitativ care sunt acele infracțiuni intenționate pentru a căror săvârșire și, implicit, condamnare avocatul este nedemn a mai exercita profesia în cauză și că această împrejurare este de natură a da naștere abuzurilor și arbitrarului, având în vedere spectrul larg al infracțiunilor intenționate prevăzute de Codul penal și legile speciale; totodată, este cert că pot exista situații în care, pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni intenționate, pot fi adoptate soluții diferite pronunțate de către structurile competente ale profesiei de avocat cu privire la decizia menținerii sau excluderii din profesia de avocat; apreciem că, în acest fel, sunt lăsate în afara unei soluții legale clare situațiile tranzitorii amintite.
În același context al efectelor ex nunc și ex tunc ale deciziilor instanței de contencios constituțional, încercând să răspundă întrebării legitime „în ce litigii poate fi exercitat recursul începând cu data de 20 iulie 2017, data publicării Deciziei nr. 369/2017 în Monitorul Oficial”, autori consacrați ai dreptului[9] apreciază că decizia Curții Constituționale ar fi aplicabilă numai proceselor declanșate după data de 20 iulie 2017, argumentându-se că dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituția României, potrivit cărora, de la data publicării, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor, trebuie interpretate prin prisma art. 27 C. pr. civ., în sensul în care hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul, decizia Curții Constituționale urmând a produce efecte prin prisma sistemului de aplicare a legii de procedură în timp, consacrat de noul Cod de procedură civilă, care stabilește, în esență, că legea de procedură sub care începe un proces este și legea de procedură sub care se încheie acel proces.
În considerentele Deciziei nr. 369/2017, conform practicii sale recente, Curtea Constituțională arată că „sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013”. Această opinie este exprimată și într-o recentă ediție a unei lucrări de referință[10] în materia dreptului procesual civil, apărută anterior publicării Deciziei nr. 369/2017 în Monitorul Oficial.
Adoptând aceeași interpretare ca cea enunțată anterior și în materia pe care o analizăm, se poate ajunge la concluzia că instanța de contencios administrativ nu poate decât să verifice aspectele de legalitate ale deciziilor emise de organele administrative profesionale, aspecte avute de acestea în vedere la momentul pronunțării soluțiilor administrative – în baza principiului tempus regit actum – și supuse cenzurii sale, fără a aprecia asupra incidenței deciziei Curții Constituționale în speță, sau, dimpotrivă, decizia Curții produce „efecte directe” și în litigiul dedus judecății? Mai multe ipoteze și soluții sunt posibile:
I. Instanța chemată să analizeze situația în care decizia consiliului baroului, adoptată anterior publicării deciziei Curții, este dată în conformitate cu legea în vigoare la momentul adoptării ei, fiind respectată procedura legală privind verificarea demnității/nedemnității profesionale în condițiile existenței unei hotărâri penale de condamnare definitivă pentru o infracțiune intenționată a avocatului, apreciindu-se că respectiva condamnare nu îl face nedemn pentru exercitarea profesiei, fiind menținut în avocatură de barou, calitate pe care însă și-o pierde ca urmare a hotărârii consiliului UNBR, anterioară publicării deciziei Curții, dar în reaprecierea înrâuririi condamnării penale asupra demnității/nedemnității sale profesionale, are următoarele opțiuni:
a) admite plângerea formulată de avocatul față de care s-a constatat starea de nedemnitate prin decizia consiliului UNBR, anulând hotărârea consiliului UNBR și menținând decizia consiliului baroului, prin care acesta din urmă, apreciind asupra influenței condamnării asupra demnității profesionale a avocatului, a considerat că se impune menținerea în profesie;
[6] V. Cioclei, op. cit., punct de vedere disponibil pe www.https://juridice.ro//essentials.
[7] V. Cioclei, op. cit., punct de vedere disponibil pe www.https://juridice.ro//essentials.
[8] Disponibilă pe http://www.unbr.ro/dam-publicitatii-opinia-stiintifica-a-centrului-de-drept-constitutional-si-institutii-politice-din-cadrul-facultatii-de-drept-universitatea-bucuresti-referitor-la-punerea-in-aplicare-a-deciziei-curt/.
[9] Opinie susținută de Tr.C. Briciu, C.C. Dinu, G.L. Zidaru, în Tr.C. Briciu, C.C. Dinu, M. Stancu, G.L. Zidaru, Analiza deciziei Curții Constituționale nr. 369/2017 referitoare la excepția de neconstituționalitate a sintagmei „precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv”. Sfârșitul epocii „pragului valoric” și speranțele într-o Curte de Casație unificatoare a jurisprudenței, pct. V lit. B, pct. c), disponibil pe https://www.juridice.ro/526532/efectele-deciziei-curtii-constitutionale-nr-3692017-ce-litigii-poate-fi-exercitat-recursul-incepand-cu-data-de-20-iulie-2017.html.
[10] G. Boroi, M. Stancu, Drept procesual civil, ed. a 4-a, revăzută și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2017, p. 719.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.