Considerații teoretice și practice referitoare la plângerea împotriva soluției procurorului
Ioana Păcurariu - octombrie 20, 2023I. Aspecte teoretice și practice
I.1. Plângerea împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală. Dreptul de a face plângere
Orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime. Expresia/formula „orice persoană” se referă, în primul rând, la părți, subiecți procesuali principali (persoana vătămată și suspect) și orice alte persoane, chiar străine de cauză cu condiția ca măsura sau actele respective să fi adus o vătămare a intereselor legitime ale acestora.
Dreptul de a face plângerea aparține oricărei persoane, nu doar subiecților procesuali.
Nu orice interes poate fi justificat, ci doar cel legitim, iar o persoană justifică un interes legitim atunci când legea instituie în favoarea acesteia un drept subiectiv propriu sau când legea îi recunoaște în mod expres îndreptățirea de a îndeplini o anume prerogativă pentru apărarea unui drept subiectiv al altuia[1].
Obiectul plângerii îl constituie măsura sau actul intervenite în cursul efectuării urmăririi penale.
Codul de procedură penală expune mai multe ipoteze, respectiv:
1. plângerea formulată către procuror împotriva actelor efectuate de organele de cercetare penală;
2. plângerea formulată către procurorul ierarhic superior împotriva actelor efectuate de procuror sau în baza dispoziţiilor acestuia;
3. plângerea formulată către judecătorul de cameră preliminară împotriva ordonanţei procurorului de clasare ori împotriva dispoziției de clasare cuprinse în rechizitoriu.
I.2. Plângerea adresată procurorului împotriva actelor efectuate de organele de cercetare penală
Plângerea se adresează procurorului care supraveghează activitatea organului de cercetare penală şi se depune fie direct la acesta, fie la organul de cercetare penală.
Introducerea plângerii nu suspendă aducerea la îndeplinire a măsurii sau a actului care formează obiectul plângerii.
Când plângerea a fost depusă la organul de cercetare penală, acesta este obligat ca în termen de 48 de ore de la primirea ei să o înainteze procurorului împreună cu explicaţiile sale, atunci când acestea sunt necesare.
Procurorul este obligat să rezolve plângerea în termen de cel mult 20 de zile de la primire şi să comunice de îndată persoanei care a făcut plângerea un exemplar al ordonanţei. Termenul de 20 de zile este de recomandare şi se calculează de la data înregistrării plângerii la parchet şi nu de la data formulării.
Plângerea nu are caracter suspensiv.
Procurorul rezolvă plângerea prin ordonanţă, care poate fi de admitere (caz în care actul sau măsura este desfiinţată sau modificată) sau de respingere (actul sau măsura este menţinută)[2].
I.3. Plângerea împotriva măsurilor şi actelor procurorului
Având în vedere plângerea contra măsurilor și actelor procurorului, Codul de procedură penală, distinge între două categorii de plângeri, respectiv: plângerea împotriva măsurilor și actelor ordinare ale procurorului ori efectuate de către organul de cercetare penală pe baza dispoziţiilor date de procuror și plângerea împotriva soluției de clasare.
I.3.1. Plângerea împotriva măsurilor luate şi a actelor ordinare efectuate de procuror ori efectuate de către organul de cercetare penală pe baza dispoziţiilor date de acesta
Rezolvarea unei asemenea plângeri este de competenţa conducătorului parchetului din care face parte procurorul care a efectuat actul respectiv sau, după caz, a procurorului ierarhic superior.
Prin procuror ierarhic superior înţelegem, după caz: prim-procurorul parchetului de pe lângă judecătorie, prim-procurorul parchetului de pe lângă tribunal, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În cazul când măsurile şi actele sunt ale prim-procurorului, ale procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel, ale procurorului şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori au fost luate sau efectuate pe baza dispoziţiilor date de către aceştia, plângerea se rezolvă de procurorul ierarhic superior.
Aceste reguli se aplică în mod corespunzător atunci când ierarhia funcţiilor într-o structură a parchetului este stabilită prin lege specială.
Referitor la natura actelor împotriva cărora se formulează această plângere, se poate afirma că sunt ordinare toate actele, exceptându-le pe cele prin care se adoptă soluția de clasare. Exemple în acest sens, ar fi ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale, ca act realizat chiar de către procuror, precum și cele efectuate de organul de urmărire penală în baza dispozițiilor date de procurorul care îi supraveghează activitatea, spre exemplu, ordonanța de schimbare a încadrării juridice emisă de organul de poliție în temeiul dispoziției obligatorii ce i-a fost dată de procuror[3].
I.3.2.1. Plângerea împotriva soluției de clasare
Pornind de la aspectele generale enunțate anterior, înțelegem să definim plângerea împotriva soluției procurorului ca pe o sesizare care poate fi formulată de către orice persoană care a suferit o vătămare a intereselor sale legitime, împotriva soluției de clasare a procurorului. Prin soluția procurorului înțelegem doar clasarea conținută într-o ordonanță sau dispoziția de clasare cuprinsă în rechizitoriu.
Plângerea împotriva soluției de clasare trebuie adresată procurorului ierarhic superior. Iar în cazul în care acesta o respinge, petentul trebuie să se adreseze judecătorului de cameră preliminară, de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță. Prin urmare, plângerea împotriva soluției procurorului parcurge două etape, oferă petentului posibilitatea de a urma două căi de jurisdicție.
Persoanele interesate nu au dreptul să formuleze plângere împotriva ordonanţei de renunţare la urmărirea penală ori împotriva dispoziţiei de renunţare la urmărirea penală cuprinsă în rechizitoriu, deoarece acestea sunt supuse doar confirmării judecătorului de cameră preliminară[4].
În schimb, poate fi atacată cu plângere împotriva actelor procurorului ordonanța prin care a fost infirmată renunțarea la urmărire penală, sesizarea urmând a fi rezolvată de procurorul ierarhic superior celui care a verificat legalitatea și temeinicia soluției (posibilitatea exercitării plângerii rezultă din împrejurarea că infirmarea s-a dispus din oficiu, nu ca urmare a altei plângeri). Ordonanța prin care această plângere a fost rezolvată nu mai poate fi atacată[5].
În cazul soluţiilor de clasare, plângerea se face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei actului prin care s-a dispus soluţia.
Termenul este unul procedural de decădere[6].
Ordonanţele prin care se soluţionează plângerile împotriva soluţiilor, actelor sau măsurilor nu mai pot fi atacate cu plângere la procurorul ierarhic superior şi se comunică persoanei care a făcut plângerea şi celorlalte persoane interesate.
În cazul în care petentul atacă soluţia de netrimitere în judecată prin plângere direct la instanţă, fără să se adreseze cu plângere procurorului ierarhic superior, instanţa primind plângerea împotriva soluţiei procurorului o va trimite organului judiciar competent, în vederea parcurgerii etapelor prevăzute la art. 339 C. proc. pen.[7]
Organul judiciar competent să soluţioneze plângerea persoanei nemulţumite în ipoteza în care procurorul ierarhic superior celui care a emis soluţia de clasare a admis-o, a infirmat soluţia procurorului de caz şi a dat o nouă soluţie de clasare, pentru alte motive decât cele invocate de petent, în raport cu dispoziţiile art. 339 alin. (5) C. proc. pen., este judecătorul de cameră preliminară[8].
I.3.2.2. Imposibilitatea denunțătorului de a formula o plângere împotriva soluției procurorului deoarece nu are calitatea de persoană vătămată și nu s-a produs o vătămare a intereselor sale legitime[9]
Referitor la calitatea petentului care formulează o plângere împotriva soluției procurorului, articolul 336 alin. (1) C. proc. pen. pen. conferă dreptul oricărei persoane să formuleze o astfel de plângere, doar în măsura în care a suferit o vătămare a intereselor sale legitime. Deci, nu orice persoană dispune de calitatea procesuală necesară pentru a formula o astfel de plângere. În acest sens, martorul denunțător din cauză[10] și Agenția Națională de Integritate[11] nu au niciun interes în formularea plângerii împotriva soluției procurorului.
Vom expune o cauză în care instanța a respins ca inadmisibilă plângerea împotriva soluției procurorului formulate de un martor denunțător pe motiv că acesta nu dispune de calitatea procesuală necesară.
Într-o cauză, prin ordonanţă s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect săvârşirea infracţiunilor de „luare de mită”, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 289 alin. (1) Cod penal raportat la art. 7 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi „dare de mită”, faptă prevăzută de art. 290 C. pen., întrucât faptele nu există.
În cauză s-au efectuat cercetări in rem, cu privire la săvârşirea infracţiunilor indicate anterior, ca urmare a denunţului prin care se reclamă că, în cursul anului 2020, lucrătorul de poliţie A, în mod direct a primit, pentru sine, diverse sume de bani şi alte foloase de la X, pentru a nu-1 sancţiona contravenţional cu privire la nereguli în domeniul prelucrării materialului lemnos.
În urma efectuării de cercetări s-a concluzionat că referitor la fapta sesizată sunt aplicabile dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. şi s-a dispus clasarea cauzei, întrucât din probele administrate nu a reieşit faptul că X ar fi oferit bani şi produse din carne rezultate din braconaj ofițerului de poliție, pentru ca acesta să nu-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu, respectiv să protejeze activitatea presupus ilegală. Inclusiv din declaraţia denunțătorului reiese că acesta nu poate propune probe sau furniza indicii care să confirme aceste susţineri.
Împotriva soluţiei petentul a formulat plângere la procurorul ierarhic superior.
Prim-procurorul a reţinut că denunţătorul nu are calitate procesuală activă pentru a putea formula o plângere împotriva soluţiei de clasare a cauzei, în baza dispoziţiilor art. 339 C. proc. pen. Pentru acest motiv, plângerea împotriva soluţiei formulată de denunţător apare ca inadmisibilă.
Împotriva soluţiei, petentul a formulat plângere la judecătorul de cameră preliminară, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Judecătorul de cameră preliminară a invocat inadmisibilitatea plângerii, motivat de faptul că petentul nu are nicio calitate activă de a promova plângere împotriva soluţiei dispuse de procuror.
Judecătorul de cameră preliminară de la nivelul Tribunalului Suceava a reţinut că plângerea este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Admisibilitatea plângerii întemeiată pe dispoziţiile art. 340 C. proc. pen. este dată de condiţia esenţială ca persoana care face plângerea să-şi dovedească calitatea de persoană vătămată sau de persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate prin actul procesual atacat în justiţie.
O persoană justifică un interes legitim atunci când legea instituie în favoarea acesteia un drept subiectiv propriu sau când îi recunoaşte în mod expres îndreptăţirea de a îndeplini o anume prerogativă pentru apărarea unui drept subiectiv al altuia însă, în cauză, petentul nu se află în niciuna din cele două situaţii, deoarece nu are calitatea de persoană vătămată, nefiind subiectul pasiv al faptelor pretins săvârşite. În funcţie de natura infracţiunilor vizate astfel cum sunt descrise în ordonanţa procurorului, de subiectul pasiv specific şi valorile sociale ocrotite de lege cărora le aduce atingere, se constată că petentul nu are calitatea de persoană vătămată în acest raport juridic de drept penal – decurgând din infracţiunile reclamate, calitatea sa în dosarul de urmărire penală limitându-se la un simplu „denunţător” al unor posibile fapte infracţionale.
Aspectul că petentul a „denunţat” autorităţilor fapte, pe care le-a apreciat ca fiind o încălcare a normelor de drept penal de către persoanele în discuţie, nu îi conferă automat şi calitatea de „vătămat în interesele sale legitime”, de natură a-i deschide calea plângerii, conform art. 340 C. proc. pen. Or, încunoştinţând organele judiciare cu privire la săvârşirea unei presupuse infracţiuni, denunţătorul acţionează în virtutea unui interes public, ca reprezentant al societăţii, ajutând astfel aceste organe să cerceteze fapte prevăzute de legea penală despre care ele nu au avut cunoştinţă pe altă cale (plângere sau sesizare din oficiu). Acest interes public este limitat însă la sesizarea organelor de urmărire penală şi nu conferă denunţătorului dreptul de a supune cauza cenzurii instanţei de judecată, atunci când nu s-a dispus începerea urmăririi penale sau trimiterea în judecată(astfel cum a reţinut Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recursul în interesul Legii nr.13 din 2011).
Astfel, petentul nu întruneşte calitatea de persoană vătămată în cadrul raporturilor juridice de drept penal substanţial şi procedural decurgând din infracţiunile de „luare de mită” şi „dare de mită”, întrucât, pe de o parte, el nu acţionează în acest cadru procesual nici în calitate de reprezentant legal al unei instituţii juridice posibil prejudiciate şi nici în calitate de persoană direct vătămată.
Petentul nu se poate substitui procurorului, ca titular al acţiunii penale cu dreptul de a solicita tragerea la răspundere penală a prezumatului autor, deoarece dreptul de acces la o instanţă consfinţit prin art. 6 paragraf 1 C.E.D.O. nu include în câmpul său de aplicare şi un drept de a cere condamnarea.
Orice persoană are dreptul a sesiza organele de urmărire penală cu privire la săvârşirea unei infracţiuni, indiferent de producerea unei vătămări sau nu, dar nu orice persoană poate recurge la procedura prevăzută de art. 340 C. proc. pen. invocând apărarea drepturilor şi intereselor altor persoane sau ale unei colectivităţi, sarcina apărării acestora aparţinând organelor de urmărire penală. Raţiunea reglementării procedurii plângerii împotriva actelor procurorului este de a da posibilitatea unor persoane care sunt vătămate prin actele procurorului să-şi apere drepturile şi interesele proprii, concrete, iar nu ordinea de drept generală.
Inadmisibilitatea, ca sancţiune procedurală intervine în cazul în care părţile în proces efectuează acte pe care legea nu le îngăduie sau exercită drepturi procesuale epuizate prin alte căi procesuale sau neprocesuale.
Prin urmare, în prezenta cauză este incidentă această sancţiune, respectiv inadmisibilitatea, întrucât petentul a avut calitatea de denunţător cu privire la săvârşirea infracţiunilor de: „luare de mită” şi „dare de mită” şi nu de persoană vătămată.
I.3.2.3. Plângerea împotriva soluției procurorului admisă deoarece organul de urmărire penală nu a urmat procedura prevăzută de art. 294 alin. (2) C. proc. pen. în sensul de a-i solicita petentei să completeze plângerea penală de o manieră clară şi inteligibilă. Soluţia de clasare întemeiată tocmai pe faptul formal al caracterului incomplet al sesizării apare ca fiind prematură[12]
Înțelegem să exemplificăm cu o cauză având ca obiect o plângere împotriva soluției de clasare în cadrul căreia organul de urmărire penală nu a îndeplinit obligația impusă de dispozițiile art. 294 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că nu i-a restituit persoanei vătămate, pe cale administrativă, plângerea penală în vederea completării acesteia și nici nu a procedat la audierea acesteia în vederea completării sesizării, ci a dispus soluția de clasare în baza art. 315 alin. (1) lit. a C. proc. pen.
Prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie, s-a dispus clasarea cauzei, cu privire la presupusa infracţiune de abuz în serviciu prevăzută de dispozițiile art. 297 alin. (l) C. pen., apreciindu-se că în cauză nu sunt întrunite condiţiile de fond şi formă esenţiale ale sesizării.
Pentru a dispune astfel, s-a constatat că la data de 21.02.2020, a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, plângerea formulată de persoana vătămată, prin care a solicitat efectuarea de cercetări împotriva procurorului şi ofiţerului de poliţie, pentru săvârşirea presupusei infracţiuni de abuz în serviciu, prevăzută de dispozițiile art. 297 C. pen., în contextul instrumentării dosarului penal în care petenta are calitatea de persoană vătămată.
Din cuprinsul plângerilor penale formulate şi al completărilor aduse ulterior acestora, s-a reţinut că petenta apreciază că magistratul procuror şi ofiţerul de poliţie, au săvârşit „grave abuzuri cu rea credinţă” la momentul soluţionării cauzei sale penale.
În 02.06.2022, petenta a formulat plângere împotriva ordonanţei de clasare dispuse în dosarul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, apreciind că soluţia de respingere a plângerii sale întemeiate pe dispoziţiile art. 339 C. proc. pen. este nelegală şi netemeinică. Din conţinutul plângerii, se desprinde nemulţumirea petentei cu privire la soluţia de clasare dispusă în cauză prin ordonanţa din 13.04.2021, cu privire la cei doi intimaţi.
Verificând legalitatea şi temeinicia ordonanţelor penale contestate, prin prisma motivelor invocate, precum şi din oficiu, în limitele permise de prevederile legale, judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de apel Cluj a reţinut că plângerea este fondată, pentru următoarele considerente:
Din lecturarea tuturor plângerilor şi înscrisurilor în completare depuse la dosarele de urmărire penală de către petentă, precum şi din conţinutul prezentei plângeri împotriva soluţiei procurorului, Curtea a reţinut că petenta nu are cunoştinţe juridice şi nu este în măsură să explice de o manieră rezonabilă şi inteligibilă faptele pe care le reclamă sau care o nemulţumesc.
Procurorii care au răspuns plângerilor petentei în cele două proceduri, respectiv cea prevăzută de art. 336 C. proc. pen. şi cea prevăzută de art. 339 C. proc.pen. au reţinut pe fondul analizei, faptul că nemulţumirea petentei poartă asupra unor chestiuni care au mai făcut obiectul cercetării în cadrul unor dosare penale, reclamând conduita intimaţilor cu ocazia soluţionării dosarului său penal.
Curtea a constatat că plângerea împotriva soluţiei a fost respinsă pe un motiv de formă, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. a C. proc.pen., reţinându-se că nu se poate începe urmărirea penală, întrucât nu sunt întrunite condiţiile de fond şi formă esenţiale ale sesizării.
Acest caz de clasare a fost supus criticii în teoria dreptului, întrucât el contrazice obligaţiile organului judiciar prevăzute în art. 294 alin. (2) C. proc. pen., potrivit căruia „în situaţia în care plângerea sau denunţul nu îndeplinesc condiţiile de formă prevăzute de lege ori descrierea faptei este incompletă sau neclară, se restituie pe cale administrativă petiţionarului, cu indicarea elementelor care lipsesc”.
Această manieră de restituire a plângerii reprezintă o comunicare administrativă cu petentul iar rolul său este acela al obţinerii din partea petentului a unor date lămuritoare, pentru ca plângerea să cuprindă toate elementele necesare care să o facă aptă de a fi analizată în conţinutul său.
În ipoteza în care sesizarea îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, dar din cuprinsul acesteia rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a exercitării acţiunii penale prevăzută de art. 16 alin. (1) C. proc. pen., se poate dispune, în acord cu art. 294 alin. (3) C. proc. pen., o soluţie de clasare. Ca atare, se admite posibilitatea dispunerii unei soluţii de către procuror fără efectuarea de acte de urmărire penală, însă doar în ipoteza în care plângerea petentei este în aşa măsură de clară, încât permite aprecierea pe fond a temeiniciei sau netemeiniciei sale.
Or, în condiţiile date, nu s-a urmat procedura prevăzută de art. 294 alin. (2) C. proc. pen. în sensul completării plângerii de o manieră clară şi inteligibilă (existând şi posibilitatea audierii petentei pentru a obţine elementele de completare necesare) astfel că soluţia de clasare întemeiată tocmai pe faptul formal al caracterului incomplet al sesizării apare ca fiind prematură.
Nu poate fi primit raţionamentul procurorului cuprins în ordonanţa dispusă, în sensul că restituirea plângerii pe cale administrativă nu ar fi permisă, pentru că ar încălca principiul non reformatio in pejus. Argumentul că înregistrarea plângerii ca dosar penal împiedică urmarea procedurii legale stabilite cu titlu imperativ în art. 294 alin. (2) C. proc. pen. nu are niciun fundament, de vreme ce prevederea legală menţionată este finalmente în beneficiul petentului, în scopul de a învesti organele judiciare cu o sesizare completă, aptă a fi analizată pe fond.
Ca atare, Curtea de apel Cluj a admis plângerea împotriva soluției procurorului formulată de petentă.
I.3.2.4.Respingerea plângerii împotriva soluției procurorului deoarece a fost formulată tardiv[13]
Plângerea împotriva soluției procurorului trebuie formulată în cadrul celor 20 de zile calculate de la comunicarea actului. Termenul de 20 de zile constituie un termen procedural de decădere. Ilustrăm cu un caz din practica judiciară, în cadrul căruia plângerea împotriva soluției procurorului formulată de petent a fost respinsă de către judecătorul de cameră preliminară ca tardivă.
Prin încheierea penală a judecătorului de cameră preliminară, s-a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de petent, împotriva soluţiei de clasare.
Pentru a pronunţa această soluţiei, judecătorul de cameră preliminară a reţinut că prin Ordonanţa din data de 18.02.2021,s-a dispus clasarea cauzei care face obiectul dosarului penal cu privire la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen.
Împotriva soluţiei de clasare petentul a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, care a respins plângerea formulată, ca tardivă.
Împotriva soluţiei de neurmărire, petentul a formulat plângere la judecătorul de cameră preliminară, care a constatat că în ceea ce priveşte admisibilitatea plângerii, conform prevederilor art. 339 alin. (4) C. proc. pen., în cazul soluţiilor de clasare, plângerea se face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei actului prin care s-a dispus soluţia. În cauză comunicarea soluţiei de clasare a fost efectuată la data de 25.02.2021, conform dovezii de primire întocmite de către serviciul poştal, astfel că depunerea plângerii împotriva soluţiei la data de 02.08.2021 a fost efectuată cu mult peste termenul prevăzut de lege.
Conform prevederilor art. 268 alin. (1) C. proc. pen., când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen. Ca urmare, soluţia de clasare a rămas definitivă şi nu mai este deschisă calea reanalizării pe calea plângerii împotriva soluţiei de neurmărire.
DOWNLOAD FULL ARTICLE
[1] N. Volonciu, A.S. Uzlău (coord.), V. Văduva, Noul Cod de procedură penală, Ghid de aplicare pentru practicieni, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2014, p. 39.[2] A. Zarafiu, Procedură penală. Partea generală. Partea specială, ediţia 2, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2015, p. 368.[3] B. Micu, R. Slăvoiu, A. Zarafiu, Procedură penală, Ed. Hamangiu, București, 2022, p. 509.
[4] I. Neagu (coord.), M. Damaschin, A.V. Iugan, Drept procesual penal. Partea specială. Mapă de seminar, Ed. Universul Juridic. Bucureşti, 2016, p. 65.
[5] B. Micu, R. Slăvoiu, A. Zarafiu, op. cit., p. 510.
[6] Dec. nr. 15/2009 la R.I.L. încă mai este de actualitate.
[7] Dec. nr. 17/2009 la R.I.L. încă mai este de actualitate.
[8] Dec. nr. 9/2022 la R.I.L.
[9] Încheierea pen. nr. RJ 3947d85g4/28.03.2022, Trib. Suceava, sursa www. sintact.ro., preluată de pe www.rolii.ro.
[10] Dec. nr. 5698/2005, ÎCCJ, secția penală, www.scj.ro.
[11] Dec. nr. 13/2011 la R.I.L. încă mai este de actualitate.
[12] Înch. pen. nr. RJ 98d553e32/28.12.2022, C. de Ap. Cluj, sursa www. sintact.ro., preluată de pe www.rolii.ro.
[13] Încheiere nr. RJ 86d3g2g66/25.01.2022, Trib. Brasov, sursa www. sintact.ro., preluată de pe www.rolii.ro.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.