Considerații teoretice și practice referitoare la plângerea împotriva soluției procurorului
Ioana Păcurariu - octombrie 20, 2023I.4. Plângerea adresată judecătorului de cameră preliminară împotriva ordonanţei procurorului de clasare ori împotriva dispoziţiei de clasare cuprinse în rechizitoriu.
Persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de neurmărire sau de netrimitere în judecată, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Plângerea adresată judecătorului îndreptată împotriva unor măsuri luate sau acte efectuate de procuror, altele decât cele de neurmărire ori de netrimitere în judecată este inadmisibilă[14]. Prin urmare, sunt supuse controlului judecătoresc numai soluţiile procesului penal, de netrimitere în judecată, nu şi alte dispoziţii, precum disjungerea, suspendarea urmăririi penale, restituirea dosarului la organul de cercetare penală etc.[15].
Dacă plângerea nu a fost rezolvată în termenul prevăzut la art. 338 C. proc. pen., dreptul de a face plângere poate fi exercitat oricând după împlinirea termenului de 20 de zile în care trebuia soluţionată plângerea, dar nu mai târziu de 20 de zile de la data comunicării modului de rezolvare. Aceste termene sunt de decădere[16].
În cazul plângerii împotriva soluţiei procurorului nu se poate solicita repunerea în termen, deoarece sub aspectul naturii juridice, termenele prevăzute pentru introducerea plângerii împotriva ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată sau a dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinsă în rechizitoriu sunt termene de decădere[17].
În cazul în care prin acelaşi rechizitoriu, cu privire la unii inculpaţi se dispune trimiterea în judecată, iar cu privire la alţii clasarea, competenţa de a judeca plângerea făcută conform art. 340 C. proc. pen. aparţine judecătorului de cameră preliminară de la instanţa competentă să judece cauza în primă instanţă în raport cu infracţiunile şi calitatea persoanelor faţă de care s-a dispus clasarea, nu de instanţa competentă să judece inculpaţii trimişi în judecată. Aceasta întrucât trimiterea în judecată, respectiv clasarea sunt două soluţii cu natură şi consecinţe juridice diferite faţă de persoanele şi infracţiunile arătate, care presupun stadii procesuale distincte[18].
Plângerea adresată instanţei trebuie să cuprindă:
a) numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea şi domiciliul petiţionarului ori, pentru persoana juridică, denumirea, sediul, indicarea reprezentantului legal ori convenţional;
b) data ordonanţei sau a rechizitoriului atacat;
c) numărul de dosar şi denumirea parchetului;
d) indicarea motivelor plângerii;
e) semnătura petentului;
Plângerea se poate face personal sau prin mandatar. Mandatul trebuie să fie special, iar procura rămâne ataşată plângerii.
Plângerea în formă electronică îndeplineşte condiţiile de formă numai dacă este certificată prin semnătură electronică, în conformitate cu prevederile legale.
În cazul în care nu cuprinde data ordonanţei sau a rechizitoriului atacate, numărul de dosar şi denumirea parchetului, plângerea se restituie pe cale administrativă, situaţie în care completarea plângerii poate fi efectuată nu mai târziu de 20 de zile de la data restituirii.
Nu se poate formula plângere la judecătorul de cameră preliminară pentru a se contesta ordonanţa de începere a urmăririi penale, ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale, ordonanţa de suspendare a urmăririi penale, dispoziţia de disjungere, de reunire a cauzelor. Aceste măsuri vor putea face obiectul verificării judecătorului de cameră preliminară doar la momentul dispunerii unei soluţii de trimitere sau netrimitere în judecată[19].
Soluţiile de neurmărire sau de netrimitere în judecată pot fi atacate cu plângere adresată judecătorului de cameră preliminară în condiţiile art. 340 C. proc. pen. doar dacă în prealabil au fost atacate la procurorul ierarhic superior[20].
Plângerea formulată cu nerespectarea acestei condiţii este de asemenea inadmisibilă.
Soluţia de netrimitere în judecată este supusă plângerii, însă nu în înţelesul ei restrâns, ci cu privire la toate dispoziţiile complementare care decurg din ea. Spre exemplu, sunt supuse plângerii nu doar dispoziţia de clasare, ci şi cele dispuse de procuror conform art. 315 alin. (2) C. proc. pen. cu privire la măsurile asigurătorii, ori cu privire la restituirea lucrurilor[21].
I.5. Soluţionarea plângerii împotriva soluției procurorului de către judecătorul de cameră preliminară
După înregistrarea plângerii la instanţa competentă, aceasta se trimite în aceeaşi zi judecătorului de cameră preliminară. Plângerea greşit îndreptată se trimite pe cale administrativă organului judiciar competent.
Nu prezintă importanţă pentru determinarea competenţei judecătorului de cameră preliminară, gradul parchetului care a efectuat sau supravegheat urmărirea penală[22].
Pentru stabilirea încadrării se va avea în vedere încadrarea stabilită de către procuror, şi nu cea indicată de persoana vătămată[23].
Judecătorul de cameră preliminară stabileşte termenul de soluţionare şi dispune citarea petentului şi a intimaţilor, precum şi încunoştinţarea procurorului, cu menţiunea că pot depune note scrise cu privire la admisibilitatea ori temeinicia plângerii.
Dacă în cauză a fost pusă în mişcare acţiunea penală, petentul şi intimaţii pot formula cereri şi ridica excepţii şi cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale.
Procurorul, în termen de cel mult 3 zile de la primirea comunicării judecătorului de cameră preliminară, transmite judecătorului de cameră preliminară dosarul de urmărire penală.
În situaţia în care plângerea a fost depusă la procuror, acesta o va înainta, împreună cu dosarul cauzei, instanţei competente.
Plângerea se soluţionează în camera de consiliu, cu participarea procurorului, prin încheiere motivată, pronunţată în camera de consiliu.
Neprezentarea persoanelor legal citate nu împiedică soluţionarea plângerii.
În cauzele care au obiect plângeri formulate împotriva soluţiei procurorului, asistenţa juridică a petentului şi a intimatului nu este obligatorie.
Judecătorul de cameră preliminară, soluţionând plângerea, verifică soluţia atacată pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul de urmărire penală şi a oricăror înscrisuri noi prezentate. Prin urmare se poate afirma că singurele probe care pot fi administrate în faţa judecătorului de cameră preliminară învestit să judece plângerea împotriva soluţiei procurorului sunt înscrisurile, administrarea unei alte probe fiind inadmisibilă.
Judecătorul de cameră preliminară are posibilitatea să pronunţe următoarele soluţii, în funcţie de situaţia cauzelor în care s-a dispus sau nu punerea în mişcare a acţiunii penale:
1.5.1. În cauzele în care nu s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, judecătorul de cameră preliminară poate dispune una dintre următoarele soluţii:
a) respinge plângerea, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată;
Plângerea poate fi respinsă ca inadmisibilă dacă este îndreptată împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procurori în baza dispoziţiilor date de acesta, altele decât soluţiile de neurmărire sau de netrimitere în judecată ori dacă nu conţine indicarea vătămării procesuale şi a interesului legitim pretins încălcat[24].
b) admite plângerea, desfiinţează soluţia atacată şi trimite motivat
cauza la procuror pentru a începe sau pentru a completa urmărirea penală ori, după caz, pentru a pune în mişcare acţiunea penală şi a completa urmărirea penală;
În nicio situaţie cauza nu se poate reţine pentru judecarea ei de către instanţă, lipsind mijlocul procesual, acţiunea penală, prin care se realizează obiectul judecăţii, mijloc aflat la dispoziţia exclusivă a procurorului.
Judecătorul de cameră preliminară trebuie să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodată faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate şi prin care anume mijloace de probă[25].
c) admite plângerea şi schimbă temeiul de drept al soluţiei de clasare atacate, dacă prin aceasta nu se creează o situaţie mai grea pentru persoana care a făcut plângerea.
În cazul în care, ulterior sesizării judecătorului de cameră preliminară, procurorul ierarhic superior admite plângerea şi dispune infirmarea soluţiei atacate, plângerea va fi respinsă ca rămasă fără obiect.
Dispoziţiile art. 341 alin. (6) lit. c) C. proc. pen, cele referitoare la soluția judecătorului de cameră preliminară prin care admite plângerea şi schimbă temeiul de drept al soluţiei de clasare atacate, dacă prin aceasta nu se creează o situaţie mai grea pentru persoana care a făcut plângerea au fost declarate neconstituţionale prin împiedicarea accesului la justiţie în cazul soluţiilor de renunţare la urmărirea penală[26].
1.5.2. În cauzele în care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, judecătorul de cameră preliminară:
1.respinge plângerea ca tardivă sau inadmisibilă;
2.verifică legalitatea administrării probelor şi a efectuării urmăririi penale, exclude probele nelegal administrate ori, după caz, sancţionează potrivit dispoziţiilor din C. proc. pen. referitoare la nulităţi (art. 280-282 C. proc. pen.) actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii şi:
a) respinge plângerea ca nefondată;
b) admite plângerea, desfiinţează soluţia atacată şi trimite motivat cauza la procuror pentru a completa urmărirea penală;
c) admite plângerea, desfiinţează soluţia atacată şi dispune începerea judecăţii cu privire la faptele şi persoanele pentru care, în cursul cercetării penale, a fost pusă în mişcare acţiunea penală, când probele legal administrate sunt suficiente, trimiţând dosarul spre repartizare aleatorie;
d) admite plângerea şi schimbă temeiul de drept al soluţiei de clasare atacate, dacă prin aceasta nu se creează o situaţie mai grea pentru persoana care a făcut plângerea.
Dispoziţiile art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., respectiv cele care vizează soluția prin care judecătorul de cameră preliminară admite plângerea şi schimbă temeiul de drept al soluţiei de clasare atacate, dacă prin aceasta nu se creează o situaţie mai grea pentru persoana care a făcut plângerea, au fost declarate neconstituţionale prin împiedicarea accesului la justiţie în cazul soluţiilor de renunţare la urmărirea penală[27].
În cazul în care, ulterior sesizării judecătorului de cameră preliminară, procurorul ierarhic superior admite plângerea şi dispune infirmarea soluţiei atacate, plângerea va fi respinsă ca rămasă fără obiect.
Încheierea prin care s-a pronunţat una dintre soluţiile menţionate anterior este definitivă.
Judecătorul care a procedat la verificarea legalităţii netrimiterii în judecată prin rezolvarea plângerii formulate în temeiul art. 340 C. proc. pen. devine incompatibil să exercite şi funcţia de judecată.
Soluţionând plângerea formulată în temeiul art. 340 C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară nu va putea schimba o soluţie de neurmărire sau de netrimitere în judecată cu alta deoarece principiul separării funcţiilor judiciare îl împiedică pe judecător să se substituie procurorului în exercitarea funcţiei de urmărire penală şi exclude posibilitatea asumării unei atribuţii exclusive, cum este cea de dispoziţie cu privire la stingerea acţiunii penale[28].
Judecătorul este îndreptăţit să ia act de retragerea plângerii împotriva soluţiei procurorului, emiţând o hotărâre definitivă, nesupusă niciunei căi de atac[29].
De la regula potrivit căreia este definitivă încheierea judecătorului de cameră preliminară prin care se soluționează plângerea împotriva soluției procurorului, există o excepție. Potrivit acesteia doar în cazul încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară admite plângerea şi dispune începerea judecăţii, în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii procurorul, petentul şi intimatul pot face, motivat, contestaţie cu privire la modul de soluţionare a excepţiilor privind legalitatea administrării probelor şi a efectuării urmăririi penale.
Contestaţia nemotivată este inadmisibilă.
Contestaţia se depune la judecătorul care a soluţionat plângerea şi se înaintează spre soluţionare judecătorului de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară ori, când instanţa sesizată cu plângere este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completului competent potrivit legii, care o soluţionează în camera de consiliu, cu citarea petentului şi a intimaţilor şi cu participarea procurorului, prin încheiere motivată, pronunţată în camera de consiliu. Instanţa învestită să judece contestaţia poate dispune una dintre următoarele soluţii:
a) respinge contestaţia ca tardivă, inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată, şi menţine dispoziţia de începere a judecăţii;
b) admite contestaţia, desfiinţează încheierea şi rejudecă plângerea dacă excepţiile cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale au fost greşit soluţionate.
Probele care au fost excluse nu pot fi avute în vedere la judecarea în fond a cauzei.
Referitor la excepția pe care am expus-o anterior, respectiv că se poate formula contestație doar împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară prin care acesta admite plângerea, desfiinţează soluţia atacată şi dispune începerea judecăţii cu privire la faptele şi persoanele pentru care, în cursul cercetării penale, a fost pusă în mişcare acţiunea penală, dorim să învederăm faptul că toate încheierile penale prin care se pronunță celelalte soluții, fie că sunt de admitere sau de respingere sunt definitive, potrivit art. 341 alin. (8) C. proc. pen. Iar formularea unei contestații împotriva lor, va genera respingerea ei ca inadmisibilă, deoarece s-a formulat o cale de atac neprevăzută de lege. Înțelegem să exemplificăm printr-o cauză penală din practica judiciară:
I.5.3. Respingerea ca inadmisibilă a contestației deoarece nu poate fi exercitată o cale de atac neprevăzută de lege[30]
Prin încheierea penală a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Zărneşti, s-a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de petent, împotriva soluţiei de clasare. Împotriva încheierii penale, petentul a formulat contestaţie.
Judecătorii de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară, au respins contestația ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 341 alin. (6) şi următoarele din C. proc. pen. este definitivă încheierea prin care s-a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute la alin. (6), respectiv în cauzele având ca obiect plângeri contra ordonanței procurorului în care nu s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, iar judecătorul de cameră preliminară pronunţă o soluţie de respingere a acestei plângeri, deși legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare de atac.
Dând eficienţă principiilor legalităţii căilor de atac şi liberului acces la justiţie, reglementate de dispoziţiile art. 129 şi art. 21 din Constituţie, precum şi exigenţelor determinate prin art. 3 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiţionată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele şi pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.
Declarând contestaţie împotriva unei hotărâri definitive, petentul a învestit Tribunalul cu soluţionarea unei căi de atac ce nu întruneşte cerinţele textelor de lege menţionate mai sus şi, în consecinţă, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.
Recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Potrivit art. 341 alin. (8) C. proc. pen., încheierea prin care s-a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute la alin. (6), alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a, b şi d şi alin. (7)1 este definitivă. De asemenea, potrivit art. 425¹ alin. (1) C. proc. pen., calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres.
Prin urmare, atât timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea contestaţiei împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate în temeiul art. 341 alin. (6), alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a, b şi d şi alin. (7^1) C. proc. pen., a admite că o atare cale de atac este admisibilă ar încălca principiului instituit prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile […] pot exercita căile de atac, în condiţiile legii”.
Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate. Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
II. Concluzii
Plângerea împotriva soluției procurorului este o sesizare care poate fi formulată de către orice persoană care a suferit o vătămare a intereselor sale legitime, împotriva soluției de clasare a procurorului. Prin soluția procurorului înțelegem doar clasarea conținută într-o ordonanță sau dispoziția de clasare cuprinsă în rechizitoriu, nu și soluția de renunțare la urmărire penală.
Nu orice persoană poate dispune de calitatea procesuală necesară de a formula o astfel de sesizare, ci doar persoana vătămată sau cea care a suferit o vătămare a intereselor sale legitime. Denunțătorul este exclus deoarece nu dispune de calitatea procesuală necesară pentru a formula o astfel de sesizare.
Totodată, soluția de clasare întemeiată pe motivul că sesizarea nu întrunește condițiile de formă și de fond, nu ar trebui dispusă spontan de către procuror, ci sesizarea ar trebui transmisă, pe cale administrativă, petiționarului în vederea completării ei. În caz contrar, judecătorul de cameră preliminară, va admite plângerea petentului cu care a fost sesizat și va dispune ca organul de urmărire penală să facă întocmai.
Termenul de 20 de zile pentru formularea plângerii împotriva soluției procurorului este un termen de decădere, care atrage, după depășirea sa, respingerea ca tardivă a plângerii împotriva soluției procurorului.
Referitor la încheierea penală prin care judecătorul de cameră preliminară admite sau respinge plângerea împotriva soluției procurorului, este important a se sublinia că se poate formula contestație doar împotriva acelei încheieri penale prin care se admite plângerea, se desfiinţează soluţia atacată şi se dispune începerea judecăţii cu privire la faptele şi persoanele pentru care, în cursul cercetării penale, a fost pusă în mişcare acţiunea penală.
Per a contrario, toate încheierile penale prin care se pronunță celelalte soluții, fie că sunt de admitere sau de respingere sunt definitive. Iar formularea unei contestații împotriva lor, va genera respingerea ei ca inadmisibilă, deoarece s-a formulat o cale de atac neprevăzută de lege.
[14] A. Zarafiu, op. cit., p. 370.
[15] M. Udroiu (coord.), I. Kuglay, Codul de procedură penală, Comentariu pe articole, Edit. C.H. Beck, Bucureşti, 2015, p. 889.
[16] Dec. nr. 15/16.04.2009 la R.I.L. încă mai este de actualitate
[17] Dec. nr. 15/2009 la R.I.L. încă mai este de actualitate.
[18] N. Volonciu, A.S. Uzlău (coord.), V. Văduva, op. cit., p. 848.
[19] I. Neagu (coord.), M. Damaschin, A.V. Iugan, op. cit., p. 68.
[20] A. Zarafiu, op. cit., p. 370.
[21] M. Udroiu (coord.), I. Kuglay, op. cit., p. 889.
[22] I. Neagu (coord.), M. Damaschin, A.V. Iugan, op. cit., p. 67.
[23] Ibidem.
[24] A.L. Lorincz, Drept procesual penal, Vol. II, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2016, p. 51.
[25] I. Neagu (coord.), M. Damaschin, A.V. Iugan, op. cit., p. 71.
[26] Dec. C.C. nr.733/2015.
[27] Ibidem.
[28] A. Zarafiu, op. cit., pp. 374-375.
[29] Dec. nr. 27/2008 la R.I.L. încă mai este de actualitate.
[30] Încheiere nr. RJ 86d3g2g66/25.01.2022, Trib. Brașov, sursa www. sintact.ro., preluată de pe www.rolii.ro.
Arhive
- aprilie 2024
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.