Conflictele armate în sensul articolului 8 al Statutului de la Roma al Curții Penale Internaționale
Andrei Nastas - august 15, 2023Tribunalul pentru fosta Iugoslavie, în vederea elucidării tipurilor conflictelor armate în care au fost comise crimele ce intrau în competența sa, în condițiile în care art. 3 și art. 5 din Statut (citate supra) creau confuzii în procesul de aplicare a normelor, a recurs la interpretarea literală și teleologică a Statutului.
Tribunalul a constatat că nu este clar dacă prevederile Statutului se aplică doar infracțiunilor care sunt comise în conflicte armate cu caracter internațional sau și celor comise în conflicte armate fără caracter internațional. Articolul 2 se referă la „încălcări grave” ale Convențiilor de la Geneva din 1949, care sunt înțelese pe scară largă a fi săvârșite doar în conflictele armate cu caracter internațional, astfel încât referința din articolul 2 ar părea să sugereze că articolul se limitează la conflictele armate cu caracter internațional.
De asemenea, articolul 3 nu conține nicio referire expresă la natura conflictului armat. O primă lecturare a acestei prevederi în sine poate crea impresia că se aplică ambelor tipuri de conflicte. În schimb, articolul 5 conferă în mod explicit jurisdicție asupra crimelor comise în conflicte armate fără caracter internațional sau cu caracter internațional. Un argument a contrario bazat pe absența unei dispoziții similare în articolul 3 al Statutului ar putea sugera că articolul 3 se aplică mai degrabă doar unei categorii de conflicte decât ambelor. Pentru a stabili mai bine înțelesul și sfera acestor dispoziții, Camera de Apel a Tribunalului a ținut cont de obiectul și scopul din spatele adoptării Statutului.
Astfel, prin adoptarea rezoluției 827, Consiliul de Securitate a Organizației Națiunilor Unite a înființat Tribunalul Internațional cu scopul declarat de a aduce în fața justiției persoanele responsabile de încălcări grave ale dreptului internațional umanitar în fosta Iugoslavie, descurajând astfel viitoarele încălcări și contribuind la restabilirea păcii și securitate în regiune. Contextul în care a acționat Consiliul de Securitate indică faptul că a intenționat să atingă acest scop, fără a face referire la faptul dacă conflictele din fosta Iugoslavie au fost interne sau internaționale.
După cum bine știau membrii Consiliului de Securitate, în anul 1993, când a fost redactat Statutul, conflictele din fosta Iugoslavie ar fi putut fi caracterizate atât ca fiind fără caracter internațional, cât și cu caracter internațional, sau, alternativ, ca un conflict fără caracter internațional alături de unul cu caracter internațional, sau ca un conflict fără caracter internațional care a devenit internaționalizat din cauza sprijinului extern sau ca un conflict cu caracter internațional care a fost ulterior înlocuit cu unul sau mai multe conflicte fără caracter internațional, sau o combinare a acestora.[23]
Fapta Consiliul de Securitate de a se abține în mod intenționat de la clasificarea conflictelor armate din fosta Iugoslavie ca fiind cu caracter internațional sau fără caracter internațional și, în special, lipsa intenției de a obliga Tribunalul Internațional printr-o clasificare a conflictelor ca fiind internaționale, este confirmat de argumentul reductio ad absurdum.
Dacă Consiliul de Securitate ar fi catalogat conflictul ca fiind exclusiv cu caracter internațional și, în plus, ar fi decis să angajeze Tribunalul Internațional prin aceasta, ar rezulta că Tribunalul Internațional ar trebui să considere conflictul dintre sârbii bosniaci și autoritățile centrale din Bosnia-Herțegovina ca fiind internațional. Deoarece nu se poate susține că sârbii bosniaci constituie un stat, probabil că clasificarea la care tocmai se face referire s-ar baza pe presupunerea implicită că sârbii bosniaci acționează nu ca o entitate rebelă, ci ca organe sau agenți ai unui alt stat, Republica Federală Iugoslavia (Serbia-Muntenegru). În consecință, încălcările grave ale dreptului internațional umanitar comise de armata guvernamentală a Bosniei-Herțegovinei împotriva civililor sârbi bosniaci aflați în puterea lor nu ar fi considerate „încălcări grave”, deoarece astfel de civili, având naționalitatea Bosniei-Herțegovinei, nu ar fi considerați „persoane protejate” în temeiul articolului 4, paragraful 1 al Convenției IV de la Geneva.
În schimb, atrocitățile comise de sârbi bosniaci împotriva civililor bosniaci, în mâinile lor ar fi considerate „încălcări grave”, deoarece astfel de civili ar fi „persoane protejate” în temeiul Convenției, în sensul că sârbii bosniaci ar acționa ca organe sau agenți ai altui stat, Republica Federală Iugoslavia (Serbia-Muntenegru), a cărui naționalitate nu ar avea-o bosniacii. Acesta ar fi, desigur, un rezultat absurd, în sensul că i-ar plasa pe sârbii bosniaci într-un dezavantaj legal substanțial față de autoritățile centrale din Bosnia-Herțegovina. Această absurditate confirmă eroarea argumentului invocat de procuror în fața Camerei de Apel.
Pe baza celor de mai sus, concluzionăm că conflictele din fosta Iugoslavie au atât aspecte interne, cât și internaționale, că membrii Consiliului de Securitate au avut în vedere în mod clar ambele aspecte ale conflictelor atunci când au adoptat Statutul Tribunalului Internațional și că au intenționat să împuternicească Tribunalul Internațional să judece încălcările dreptului umanitar care au avut loc în ambele contexte. În măsura în care este posibil în temeiul dreptului internațional existent, Statutul ar trebui, prin urmare, să fie interpretat pentru a da efect acestui scop[24].
Infracțiunile comise între grupurile armate au fost, printre altele, urmărite penal în contextul războiului civil din Sierra Leone, al conflictului din Balcani. Această extindere sporește protecția civililor. Dar ridică și noi întrebări în legătură cu standardele pe care autoritățile non-statale (de exemplu, grupurile armate nestatale) trebuie să le respecte, de exemplu în ceea ce privește detenția. Detenția la care recurg grupurile armate a devenit o activitate de rutină într-un conflict. Conflictul armat fără caracter internațional nu are un regim analogic cu ocupația militară, adică un cadru care să limiteze puterea și să definească îndatoririle în raport cu legea și ordinea în cazurile în care grupurile armate exercită control efectiv asupra teritoriului[25].
Trebuie totuși menționat că tuturor persoanelor private de libertate din motive legate de un conflict armat fără caracter internațional trebuie să li se ofere posibilitatea de a contesta legalitatea detenției, cu excepția cazului în care Guvernul statului afectat de conflictul armat fără caracter internațional și-a revendicat drepturi beligerante. În cazul în care au fost capturați „combatanții” inamici, aceștia ar trebui să beneficieze de același tratament ca și prizonierii de război în conflictele armate internaționale, iar civilii deținuți ar trebui să beneficieze de același tratament ca și pentru persoanele civile protejate de Convenția a patra de la Geneva în conflictele armate internaționale[26].
Generalizând, din constatările făcute de judecătorii celor două tribunale internaționale penale putem deduce că subiectul care comite violări grave de drept internațional umanitar urmează a fi tras la răspundere penală în conformitate cu dreptul internațional penal. Or, caracterul criminal al încălcărilor comparabile în timpul conflictelor armate internaționale este un argument considerabil în folosul pedepsirii lor la fel și în cadrul conflictelor armate fără caracter internațional[27].
Dacă până la adoptarea Statutului CPI în anul 1998, lipsa reglementărilor în actele internaționale pe de o parte și precizările, propuse de Protocolul adițional II, pe de altă parte, permitea să fie formulată concluzia că există două tipuri de conflicte armate fără caracter internațional care în dependență de trăsăturile lor caracteristice (în special în legătură cu intensitatea lor) sunt reglementate fie de Protocolul adițional II, cât și de art. 3 comun, și art. 19, fie doar de ultimele, cu excepția Protocolului adițional II, atunci se pare că autorii Statutului CPI încearcă să creeze a treia categorie de conflicte armate fără caracter internațional (în ultimul caz a se vedea art. 8 alin. (2) lit. f) al Statutului CPI ce se aplică conflictelor armate fără caracter internațional care se opun în mod prelungit, pe teritoriul unui stat, autoritățile guvernului acestui stat și grupuri armate organizate sau grupuri armate organizate între ele)[28].
În general, structura articolului 8 (2) al Statutului CPI este complicată și într-o oarecare măsură ascunde legătura dintre diferite crime. Mai mult, deoarece are loc o apropiere a conținuturilor reglementărilor, aplicabile conflictelor armate cu caracter internațional și celor aplicabile conflictelor armate fără caracter internațional, realizarea distincției dintre diferite tipuri de conflicte nu mai corespunde realității. Ar avea mai mult sens clasificarea crimelor după criteriul material. Pare mai adecvată realizarea distincției între oferirea protecției persoanelor și proprietății (în esență decurgând din prevederile Dreptului de la Geneva), pe de o parte, și interdicția anumitor metode și mijloace de purtare a acțiunilor armate (iscate din Dreptul de la Haga) – pe de altă parte[29].
Este de menționat că Curtea Penală Internațională nu are în prezent jurisdicție asupra utilizării izolate sau sporadice a forței. Astfel, de exemplu, misiunea cu privire la capturarea lui Osama Bin Laden în Pakistan nu ar putea fi niciodată considerată o crimă de război, chiar dacă Pakistanul ar fi stat parte la Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale, întrucât nu a fost comisă în contextul unui conflict armat internațional sau al unui conflict armat fără caracter internațional[30].
Atunci când în teritoriul statului concomitent se desfășoară mai multe tipuri de conflicte armate, calificarea generală a conflictului armat ca exclusiv internațional sau fără caracter internațional ar duce la concluzii inconsecvente și lacune în partea ce se referă la stabilirea răspunderii. Pentru asemenea situații nu există un singur criteriu cu ajutorul căruia ar putea fi stabilită existența unui conflict armat și calificarea acestuia ca conflict armat internațional sau fără caracter internațional.
Mai degrabă, o asemenea faptă urmează a fi examinată funcțional cu luarea în considerație a contextului în care ea a fost săvârșită. Este necesar să fie luat în considerație faptul dacă această faptă a constituit o parte a conflictului armat cu caracter internațional sau a conflictului armat fără caracter internațional. Aceasta depinde în esență de partea beligerantă cui aparține autorul faptei și de circumstanțele conflictului în cadrul căruia a fost comisă fapta. Dacă, spre exemplu, pe teritoriul unui stat are loc un conflict armat cu alt stat, concomitent cu conflictul între același stat și o organizație nestatală, este necesar de a determina la care parte poate fi referit autorul faptei și în cadrul cărui conflict a fost comisă această faptă. Doar în asemenea mod poate fi determinat dacă fapta a fost comisă în legătură cu un conflict armat cu caracter internațional sau un conflict armat fără caracter internațional și care reglementări privind crimele de război îi sunt aplicabile[31].
Tipologia conflictelor armate în Codul penal al Republicii Moldova
Asigurarea protecției valorilor și relațiilor sociale se impune prin mijloace de drept. În cadrul acestora, cele de drept penal ocupă un loc deosebit. Aplicarea corectă și uniformă a legii penale constituie unul din garanţiile respectării principiului legalităţii și a democratismului. Ultimul invocă că persoanele care au săvârșit infracţiuni sunt egale în faţa legii și sunt supuse răspunderii penale fără deosebire de sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naștere sau orice altă situaţie. Același principiu invocă că apărarea drepturilor și intereselor unei persoane nu poate fi realizată prin încălcarea drepturilor și intereselor altei persoane sau a unei colectivităţi. Republica Moldova se află în situaţia în care obligaţiile pozitive ale statului, care reies din aderarea la diverse acte internaţionale și respectarea principiilor „clasice”, „fundamentale” ale legii penale, se află pe poziţii de conflict. În același timp, securitatea statului impune aplicarea legii penale pentru asigurarea sentimentului de siguranță din partea cetățenilor săi și nu numai.[32]
În urma tragicelor evenimente din primăvara-vara anului 1992 din Republica Moldova, care, în temeiul dreptului internațional umanitar, pot fi calificate drept conflict armat fără caracter internațional ulterior internaționalizat[33], autoritățile naționale moldovenești au conștientizat imperiozitatea incriminării faptelor comise în timpul sau în legătură cu conflictele armate.
Prin urmare, legislația penală națională este adoptată cu respectarea plenară a tendințelor dreptului internațional penal contemporan și Codul penal al Republicii Moldova, adoptat la 18 aprilie 2002 respectă abordarea tradițională a crimelor de război în dependență de tipul conflictului armat și de obiectul infracțiunii. În Partea generală a Codului penal RM este expus înțelesul anumitor termeni sau expresii din Cod, printre care găsim conceptul de persoană protejată de dreptul internațional umanitar (art. 127^1):
„a) într-un conflict armat cu caracter internaţional: orice persoană protejată în sensul Convenţiilor de la Geneva din 12 august 1949 privind protecția victimelor de război şi al Protocolului adiţional I din 8 iunie 1977 privind protecția victimelor conflictelor armate internaționale, în special bolnavii, răniții, naufragiații, prizonierii de război şi persoanele civile;
b) într-un conflict armat fără caracter internaţional: orice persoană protejată în sensul art. 3 comun al Convențiilor de la Geneva din 12 august 1949 și în sensul Protocolului adițional II din 8 iunie 1977 privind protecția victimelor conflictelor armate fără caracter internațional (bolnavii, răniții, naufragiații, persoanele care nu participă direct la operaţiunile militare şi care se găsesc sub puterea părţii inamice);
c) întru-un conflict armat cu sau fără caracter internaţional: membrii forţelor armate şi combatanţii părţii inamice care au depus armele sau care, din orice altă cauză, nu se mai pot apăra şi care nu se află sub puterea părţii inamice”.
Suplimentar, art. 137 Cod penal RM „Infracțiunile de război împotriva persoanelor”, reglementează infracțiunile împotriva persoanelor care pot fi săvârșite în cadrul unui conflict armat cu caracter internațional [alin. (1)] și infracțiunile împotriva persoanelor care pot fi săvârșite în cadrul unui conflict armat cu sau fără caracter internațional [alin. (2)-(4)]. Aceeași abordare poate fi identificată în prevederile art. 137^1 „Infracţiuni de război împotriva proprietăţii şi altor drepturi”.
Totodată, mai multe articole din Codul Penal al Republicii Moldova incriminează faptele săvârșite atât în conflicte armate cu caracter internațional cât și cele fără caracter internațional: art. 137^2 „Utilizarea de mijloace interzise de purtare a războiului”, articolul 137^3 „ Utilizarea de metode interzise de purtare a războiului”, art. 137^4 „Utilizarea fără drept a semnelor distinctive de drept internaţional umanitar” și art. 138 „Darea sau executarea unui ordin vădit ilegal. Neexercitarea sau exercitarea necorespunzătoare a controlului cuvenit”.
Concluzii
Rezumând prevederile Dreptului internațional umanitar convențional și conținutul Dreptului internațional umanitar cutumiar, generalizând practica instanțelor jurisdicționale internaționale penale, analizând actele soft law generate de experți notorii ai Comitetului Internațional al Crucii Roșii, constatăm că în pofida numeroaselor denumiri și calificative atribuite conflictelor armate contemporane în societatea internațională, începând cu anul 1977, este necesar ca actorii internaționali să opereze cu concepte juridice consacrate: conflicte armate internaționale și conflicte armate fără caracter internațional.
În lipsa reperelor clare convenționale și cutumiare privind diferența conflictelor armate internaționale de cele fără caracter internațional, întru a realiza calificarea conformă a faptelor ilicite comise în timpul conflictelor armate sau în legătură cu acestea, este imperios să apelăm la jurisprudența instanțelor de jurisdicție internațională penală și la soft law.
Generalizând constatările tribunalelor internaționale penale, ale Curții Penale Internaționale deducem că intenția instanțelor internaționale este de a diminua distincția cantitativă și calitativă dintre crimele de război ce se comit în cadrul conflictelor armate cu caracter internațional și crimele de război ce se comit în cadrul conflictelor armate fără caracter internațional. Estimăm această tendință ca fiind benefică din perspectiva asigurării realizării conforme a dreptului internațional umanitar.
Totodată, estimăm oportun la finalul prezentului demers științific să venim cu ideea că noile realități impun o altă tipologie a crimelor de război. Cea propusă de autorii Statutului de la Roma a Curții Penale Internaționale era una firească pentru contextul istoric, politic și, subsecvent, juridic existent la sfârșitul mileniului al II-lea. Din cele demonstrate în prezentul studiu, clasificarea conflictelor armate în vederea angajării răspunderii internaționale penale la care face trimitere Statutul CPI riscă să nu acopere din punct de vedere juridic situațiile ce apar în cadrul conflictelor armate contemporane, fapt care ar favoriza impunitatea și ar compromite pacea și securitatea internațională.
La provocările iscate din noile realități referim: a) participanții atipici la conflictele armate. Astăzi la conflictele armate participă actori, având statut juridic diferit: organizațiile internaționale, statele, actori nestatali clasici dar și entități fără statut consacrat de jus in bello, cum sunt companii militare și de securitate private; b) modificarea naturii conflictelor armate, reieșind din calitatea părților implicate. Observăm modificarea „geometriei” conflictelor armate, astăzi majoritatea exprimând o asimetrie netă; c) schimbarea metodelor și mijloacelor de luptă urmare a progresului tehnico-științific, care provoacă în ultimă instanță „dezumanizarea” conflictului armat, prin utilizarea în timpul ostilităților a obiectelor militare teleghidate.
Pledăm, la fel ca și unii autorii citați în prezentul studiu, pentru o nouă clasificare a crimelor de război având la bază alte criterii decât tipul de conflict armat în care se comite crima de război. Optăm pentru păstrarea genezei și naturii dreptului internațional umanitar, și în acest sens, crimele de război ar putea fi clasificate în crime comise împotriva victimelor conflictelor armate și crime de război prin folosirea metodelor sau mijloacelor de război interzise. O altă opțiune de clasificare a crimelor de război, absolut relevantă domeniului, ar putea fi preluată din dreptul penal comun având la bază obiectul infracțiunii (viața, sănătatea, proprietatea, ecosistemul etc.).
Referințe bibliografice:
[1] Proiectului de articole privind efectele conflictelor armate asupra tratatelor și comentariilor acestora adoptat de Comisia de drept internațional la sesiunea a 63-a în anul 2011;
[2] Decision on the defence motion for interlocutory appeal on jurisdiction of: 2 octobre 1995 PROSECUTOR v. DUSKO TADIC a/k/a „DULE” par. 70 The International Criminal Tribunal for the former Yugoslavia (ICTY). https://www.icty.org/x/cases/tadic/acdec/en/51002.htm;
[3] C. Stahn, A Critical Introduction to International Criminal Law. Cambridge: Cambridge University Press, 2018;
[4] Tsilonis V., The Jurisdiction of the International Criminal Court. Springer Nature Swetzerland, 2019;
[5] Statutul Tribunalului internațional penal pentru judecarea și pedepsirea persoanelor vinovate de încălcarea dreptului internațional umanitar pe teritoriul fostei Iugoslavii începând cu anul 1991, adoptat prin Rezoluția 827 a Consiliului de Securitate din 25 mai 1993 https://www.icty.org/x/file/Legal%20Library/Statute/statute_sept09_en.pdf;
[6] Statutul Tribunalului internațional penal pentru pedepsirea persoanelor responsabile de genocid și alte încălcări grave ale dreptului internațional umanitar comise pe teritoriul Rwandei și a cetățenilor rwandezi responsabili de genocid și alte încălcări comise pe teritoriul statelor vecine, între 1 ianuarie 1994 și 31 decembrie 1994, înființat prin Rezoluția 955 din 8 noiembrie 1994 a Consiliului de Securitate. www.ohchr.org/EN/ProfessionalInterest/Pages/StatuteInternationalCriminalTribunalForRwanda.aspx;
[7] Rusu V., Balan O., Neagu Gh., Dicționar de drept internațional umanitar. Pontos. Chișinău, 2007;
[8] Верле Г. Принципы международного уголовного права. Одесса, Москва: Фенiкс, ТрансЛит, 2011;
[9] Convenţia pentru îmbunătăţirea sorţii răniţilor, bolnavilor din forţele armate în campanie (I) Adoptat/încheiat la Geneva la 12.08.1949. În vigoare pentru RM din 24.11.1993 Publicat în: Tratate Internaţionale, vol. 5, pag. 7. Înregistrat la ONU cu nr. I-970
Convenţia pentru îmbunătăţirea sorţii răniţilor, bolnavilor şi naufragiilor din forţele armate maritime (II) Adoptat/încheiat la Geneva la 12.08.1949. În vigoare pentru RM din 24.11.1993. Publicat în: Tratate Internaţionale, vol. 5, pag. 33. Înregistrat la ONU cu nr. I-971
Conventia de la Geneva privind tratamentul prizonierilor de război (III) Adoptat/încheiat la Geneva la 12.08.1949 În vigoare pentru RM din 24.11.1993 Publicat în: Tratate Internaţionale, vol. 5. Înregistrat la ONU cu nr. I-972
Convenţia cu privire la protecţia persoanelor civile în timp de război (IV) Adoptat/încheiat la Geneva la 12.08.1949 Publicat în: Tratate Internaţionale, vol. 5, pag. 126. Înregistrat la ONU cu nr. I-973;
[10] Protocol adiţional la Convenţiile de la Geneva din 12 august 1949 referitor la protecţia victimelor conflictelor armate internaţionale (Protocolul I). Adoptat/încheiat la Geneva la 08.06.1977. În vigoare pentru RM din 24.11.1993. Publicat în: Tratate Internaţionale, vol. 5. Înregistrat la ONU cu nr. I-17512;
[11] The Prosecutor v. Dusko Tadić, Case No. IT-94-1-A, Appeal Judgement, 15 July 1999;
[12] Decision No.: ICC-01/04-01/06 Date: 29 January 2007 Pre-trial Chamber I of the International Criminal Court in the case of The Prosecutor v. Thomas Lubanga Dyilo;
[13] Protocolul Adiţional II referitor la protecţia victimelor conflictelor armate fără caracter internaţional la Convenţiile de la Geneva, semnate la 12 august 1949 la Geneva. Adoptat/încheiat la Geneva la 08.06.1977. În vigoare pentru RM din 24.11.1993. Publicat în: Tratate Internaţionale, vol. 5. Înregistrat la ONU cu nr. I-17513;
[14] J.-M.Henckaerts, L. Doswald-Beck., Customary International Humanitarian Law. Volume I RULES. Cambridge University Press. International Committee of the Red Cross 2005;
[15] Э. Давид, Принципы права вооруженных конфликтов. МККК. Москва, 2011;
[16] Cernomoreţ S. Mijloace juridico-penale destinate asigurării protecției securității naționale. In: Dezvoltarea cadrului juridic al Republicii Moldova în contextul necesităţilor de securitate şi asigurarea a parcursului european, Chişinău: 2019, pp. 230-245. ISBN 978-9975-3298-2-8;
[17] Ştefănoaia Mihai, Drept penal: partea generală, Vol. II, Ed. Univers juridic, București, 2020, ISBN 978-606-39-0652-7.
DOWNLOAD FULL ARTICLE[23] The International Criminal Tribunal for the former Yugoslavia (ICTY), Decision on the defence motion for interlocutory appeal on jurisdiction of: 2 octobre 1995 PROSECUTOR v. DUSKO TADIC a/k/a „DULE” par. 70, https://www.icty.org/x/cases/tadic/acdec/en/51002.htm.
[24] The International Criminal Tribunal for the former Yugoslavia (ICTY), Decision on the defence motion for interlocutory appeal on jurisdiction of: 2 octobre 1995 PROSECUTOR v. DUSKO TADIC a/k/a „DULE” par. 70, https://www.icty.org/x/cases/tadic/acdec/en/51002.htm.
[25] C. Stahn, A Critical Introduction to International Criminal Law, Cambridge: Cambridge University Press, 2018, p. 80.
[26] J.-M.Henckaerts, L. Doswald-Beck., Customary International Humanitarian Law, Volume I RULES. Cambridge University Press. International Committee of the Red Cross, 2005, p. 352.
[27] Верле Г., Принципы международного уголовного права. Одесса, Москва: Фенiкс, ТрансЛит, 2011. – 882 с. с. 489
[28] Э. Давид, Принципы права вооруженных конфликтов. МККК, Москва, 2011. 1144 с. p. 130
[29] Верле Г., Принципы международного уголовного права. Одесса, Москва: Фенiкс, ТрансЛит, 2011. – 882 с. с. 491
[30] Tsilonis V., The Jurisdiction of the International Criminal Court, Springer Nature Swetzerland, 2019, 283 p.
[31] Верле Г., Принципы международного уголовного права. Одесса, Москва: Фенiкс, ТрансЛит, 2011. – 882 с. с.503.
[32] Cernomoreţ S., Mijloace juridico-penale destinate asigurării protecției securității naționale, în: Dezvoltarea cadrului juridic al Republicii Moldova în contextul necesităţilor de securitate şi asigurarea a parcursului european, Chişinău: 2019, pp. 230-245. ISBN 978-9975-3298-2-8 p. 230.
[33] Ştefănoaia Mihai, Drept penal: partea generală, Vol II. București: Univers juridic, 2020, p. 320, ISBN 978-606-39-0652-7.
Arhive
- aprilie 2024
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.