Conflictele armate în sensul articolului 8 al Statutului de la Roma al Curții Penale Internaționale
Andrei Nastas - august 15, 2023Autori: Andrei Nastas
Olga Dorul
Introducere
Odată cu apariția primei instanțe internaționale competente să examineze crimele internaționale, inclusiv crimele de război, la 1 iulie 2002, în doctrina de specialitate nu contenesc discuțiile privind interpretarea dispozițiilor Statutului de la Roma.
Statutul Curții Penale Internaționale (CPI), pentru prima dată în istoria instanțelor internaționale penale, ne propune inter alia o listă desfășurată de componențe de crime de război ce se comit în timpul conflictelor armate, fie în strânsă legătură cu acestea. Noutatea propusă de autorii Statutului de la Roma ține de clasificarea componențelor de crime de război în crime comise în cadrul conflictelor armate cu caracter internațional și cele fără caracter internațional. În acest sens, judecătorii CPI sunt nevoiți să recurgă la lex specialis întru a determina tipologia conflictelor armate. Un aspect problematic în acest context este lipsa unei definiții universal acceptate a conflictului armat. O altă dificultate rezultă din natura conflictelor armate contemporane, când nu poate fi făcută distincția netă dintre cele două conflicte armate reglementate: conflictul armat internațional și conflictul armat fără caracter internațional.
Materiale și metode
În procesul de redactare prezentului articol am apelat la codificările internaționale oficiale și cele neoficiale în materia jurisdicției internaționale penale, întru a reliefa evoluția cantitativă și cea calitativă a instrumentelor juridice în domeniul atragerii persoanelor fizice la răspundere internațională pentru comiterea crimelor de război. Expunerea evoluției instituției juridice, ce constituie obiectul prezentei investigații științifice, ne permite să deducem intenția autorilor Statutului de la Roma la etapa elaborării actului constitutiv al primei instanțe internaționale de jurisdicție penală cu caracter permanent.
Mai mult, asemenea abordare relevă din argumentarea la care recurge însăși Curtea Penală Internațională atunci când expune pe cauze în care invocă comiterea crimelor de război. CPI nu operează într-un vid juridic. Instanța face frecvent trimitere la constatările celor două tribunale internaționale penale ce i-au precedat.
Întru a determina tendințele în domeniul cercetat, a fost analizată practica recentă a CPI în materia crimelor de război atunci când instanța recurge la calificarea tipului conflictului armat în vederea identificării fundamentului juridic al răspunderii internaționale penale.
Rezultate
Din cele menționate supra, astăzi, subiecții ce au capacitatea de a aplica și interpreta dreptul internațional public, atunci când urmează să se expună asupra existenței și naturii manifestărilor de forță ce ating intensitatea unui conflict armat, întâmpină în esență două provocări iscate din lipsa unei definiții universal valabile a conflictului armat și criteriile confuze ce permit diferențierea celor două tipuri de conflicte armate consacrate în plan juridic.
Cu referire la definiția conflictului armat, în lipsa unui tratat internațional, suntem nevoiți să recurgem la doctrină și actele soft law în vederea stabilirii elementelor conceptuale. Potrivit conținutului Proiectului de articole privind efectele conflictelor armate asupra tratatelor și comentariilor acestora[1] prin expresia „conflict armat” urmează a fi înțelese situațiile în care există utilizarea forței armate între state sau utilizarea prelungită a forței armate între autoritățile guvernamentale și grupurile armate organizate.
La fel, este important să fie menționată la acest capitol interpretarea jurisprudențială a conceptului de „conflict armat”. În acest sens, în temeiul celor decise de Tribunalul Internațional Penal pentru fosta Iugoslavie, un conflict armat există ori de câte ori se recurge la forța armată între state sau la violență armată prelungită între autoritățile guvernamentale și grupurile armate organizate sau între astfel de grupuri din cadrul unui stat. Dreptul internațional umanitar se aplică de la inițierea unor astfel de conflicte armate și se extinde dincolo de încetarea ostilităților, până când se ajunge la o încheiere generală de pace; sau, în cazul conflictelor interne, se realizează o soluționare pașnică. Până în acel moment, dreptul internațional umanitar continuă să se aplice pe întreg teritoriul statelor beligerante sau, în cazul conflictelor interne, pe întreg teritoriul aflat sub controlul unei părți, indiferent dacă acolo are loc sau nu luptă efectivă[2].
Calificarea existenței conflictului armat nu depinde de aprecierea subiectivă a părților. Este legat de gradul de ostilități dintre forţele armate şi intensitatea conflictului. Majoritatea autorităților susțin că, în cazurile conflictelor armate fără caracter internațional, violența armată trebuie să fie de o intensitate suficientă pentru a o face distinsă de acte de violenţă sporadice şi tulburări interne. Violenţa armată ce nu atinge gradul necesar de intensitate și organizare este guvernată de standardele internaționale și reglementările interne cu privire la operațiunile de aplicare a legii[3].
În acest sens, conflictul armat pare să existe atunci când cel puțin una dintre cele două părți consideră că este în conflict armat cu cealaltă, chiar dacă conflictul armat nu a fost declarat oficial. Astfel, de exemplu, bombardarea și ocuparea Corfu de către italieni în anul 1923 sau invazia Japoniei în Manciuria în 1931 au constituit acte în contextul unui conflict armat, deși au fost comise fără o declarație oficială de război. Cu alte cuvinte, ceea ce este crucial aici este ceea ce se întâmplă cu adevărat și modul în care un stat sau o parte (într-un conflict armat, nu cu caracter internațional) interpretează o relație în practică. După cum au subliniat Kolb și Hyde, dacă cel puțin o parte se consideră în stare de război, chiar dacă nu a declarată oficial această opinie, atunci există un conflict armat[4].
Cu referire la tipologia conflictelor armate ca cerință în vederea calificării conduitei participanților la conflictele armate, este necesar să menționăm că în actele constitutive ale tribunalelor internaționale militare și penale, apărute până la crearea Curții Penale Internaționale, cu o singură excepție descrisă în cele ce urmează, nu era menționată tipologia conflictului armat în vederea calificării faptelor ilicite ce constituia competența acelor instanțe.
Astfel, Statutul Tribunalului internațional penal pentru judecarea și pedepsirea persoanelor vinovate de încălcarea dreptului internațional umanitar pe teritoriul fostei Iugoslavii începând cu anul 1991[5], în articolul 3, reglementează încălcările legilor sau ale cutumelor de război printre care se numără: folosirea armelor toxice sau a altor arme concepute să cauzeze suferințe inutile; distrugeri nejustificate ale orașelor, satelor sau devastarea nejustificată de necesități militare; atacarea sau bombardarea orașelor, locuințelor sau imobilelor neapărate; ocuparea, distrugerea sau deteriorarea deliberată a edificiilor consacrate religiei, artelor, științelor etc; jefuirea bunurilor publice sau private. Totodată, potrivit prevederilor articolului 5 al Statutului Tribunalului Internațional Penal pentru fosta Iugoslavie „Crime împotriva umanității”, Tribunalul internaţional este abilitat să judece persoanele considerate răspunzătoare de crimele următoare atunci când acestea au fost comise în timpul unui conflict armat, internaţional sau intern, şi îndreptate împotriva unei populaţii civile, oricare ar fi ea (…).
Cu excepția articolului 5 care se referă la crimele împotriva umanității, niciuna dintre dispozițiile statutare nu face referire explicită la tipul de conflict ca element al infracțiunii.
În acest context este necesar să menționăm că în activitatea sa, Tribunalul pentru fosta Iugoslavie a oferit interpretări valoroase vizavi de tipologia conflictelor armate și cadrul internațional normativ relevant.
În Statutul Tribunalului internațional penal pentru pedepsirea persoanelor responsabile de genocid și alte încălcări grave ale dreptului internațional umanitar comise pe teritoriul Rwandei și a cetățenilor rwandezi responsabili de genocid și alte încălcări comise pe teritoriul statelor vecine, între 1 ianuarie 1994 și 31 decembrie 1994[6], autorii textului trasează o legătură netă între acest mecanism de tragere la răspundere internațională penală a persoanelor fizice cu reglementările dreptului internațional umanitar. Astfel, potrivit articolului 3 din Statutul Tribunalului pentru Rwanda întitulat „Violările articolului 3 comun al Convenţiilor de la Geneva şi Protocolului adiţional II”, tribunalul era competent să urmărească persoanele care au comis sau au ordonat comiterea unor încălcări grave ale articolului 3 din Convențiile de la Geneva din 12 august 1949 pentru protecția victimelor de război și a Protocolului adițional II la Convențiile de la Geneva. Aceste încălcări includeau: atingerile aduse vieții, sănătății și bunăstării fizice și psihice ale persoanelor; tratamentele crude, tortura, mutilările, pedepsele corporale; pedepsele colective; luarea de ostatici; actele de terorism; atingerile aduse demnității persoanei, tratamentele umilitoare, degradante, violul, constrângerea la prostituție; jaful etc.
În Statutul de la Roma al CPI (1998), deja natura conflictului armat este un factor determinant în vederea încadrării juridice a conduitei persoanelor care comit crime de război. În conformitate cu prevederile articolului 8 „Crime de război” din Statutul Curții Penale Internaționale, Curtea are competenţă în ceea ce priveşte crimele de război, îndeosebi când aceste crime se înscriu într-un plan sau o politică ori când ele fac parte dintr-o serie de crime analoage comise pe scară largă. În scopurile statutului, prin crime de război se înţeleg [alin. (2)]:
Lit. a) infracţiunile grave la convenţiile de la Geneva din 12 august 1949;
Lit. b) celelalte violări grave ale legilor şi cutumelor aplicabile conflictelor armate internaţionale în cadrul stabilit al dreptului internaţional;
Lit. c) în caz de conflict armat care nu prezintă un caracter internaţional, violările grave ale art. 3, comun celor 4 Convenţii de la Geneva din 12 august 1949;
Lit. e) celelalte violări grave ale legilor şi cutumelor aplicabile conflictelor armate care nu prezintă un caracter internaţional, în cadrul stabilit de dreptul international.
Urmând logica din expunerile doctrinarilor contemporani, conflictul armat cu caracter internațional presupune un volum mai mare de norme de drept internațional aplicabile în vederea reglementării conduitei participanților. Conflictul armat fără caracter internațional, deși este guvernat într-o măsură de dreptul internațional, presupune în esență competența autorităților naționale în vederea încadrării juridice a acțiunilor participanților. Acest raționament îl observăm și în conținutul articolului 8 din Statutul CPI. Astfel, circa 2/3 din componențele crimelor stabilite de alin. (2) lit. a) și b) sunt fapte ilicite ce pot fi comise în cadrul conflictelor armate cu caracter internațional, iar 1/3 presupun fapte ilicite din cadrul conflictelor armate fără caracter internațional [alin. (2), lib. c), d), e), f)].
În acest context, apare necesitatea de a determina tipurile de conflicte armate la care face referire Statutul Curții Penale Internaționale. Este firesc, în condițiile în care art. 8 al Statutului CPI face nemijlocit trimitere la prevederile Convențiilor de la Geneva privind protecția victimelor conflictelor armate din 12 august 1949, să demarăm reflecțiile privind natura conflictelor armate în sensul art. 8, acesta reieșind din reglementările tratatelor menționate.
Distincția dintre conflictele armate cu caracter internațional și cele fără caracter internațional contează din perspectiva răspunderii juridice. Tipologia conflictelor armate are impact și asupra combaterii imunității. În conflictul armat cu caracter internațional, părțile la un conflict nu pot fi urmărite penal pentru angajarea lor în conflict, cu excepția cazului în care încalcă dreptul internațional. În conflictele armate fără caracter internațional, nu există statut de „combatant” sau „prizonier de război”. Statele au fost reticente în a extinde imunitatea combatanților la grupurile armate, pentru a evita insurgența și legitimarea forței armate în interiorul statelor. Acest lucru creează un paradox din perspectiva conformității. Grupurile armate se confruntă cu riscul de a fi urmărite penal conform legislației interne, chiar dacă respectă dreptul internațional umanitar[7].
În practică, distincția rigidă dintre cele două regimuri este din ce în ce mai contestată. În multe cazuri, clasificarea în sine pune dificultăți în lumina hibridizării tot mai mari a războiului, inclusiv efectele de „deversare” ale conflictelor, implicarea forțelor armate multinaționale de partea unei părți la conflict și transformarea conflictelor în timp. În multe situații, diferite tipuri de conflicte pot coexista în același timp. De exemplu, în fosta Iugoslavie au coexistat un conflict armat internațional și unul fără caracter internațional.
Instanțele au precizat că regimul juridic aplicabil trebuie determinat în funcție de relația actorilor implicați, precum statutul părților în conflict, modul lor de intervenție și posibila coexistență a două tipuri de conflict. Unele voci din doctrină au cerut o definiție unică și unificată a conflictului armat pentru a evita fragmentarea regimurilor și pentru a atenua dilemele de clasificare. O întrebare controversată este în ce măsură clasificarea conflictelor poate fi extinsă dincolo de categoriile conflict armat cu caracter internațional și conflict armat fără caracter internațional.
Unele voci au cerut o extindere a conflictelor armate fără caracter internațional spre conceptul de „conflict armat transnațional” pentru a acoperi situațiile în care un grup armat poartă un conflict împotriva unui stat pe mai multe teritorii. Această abordare se bazează pe opinia conform căreia dreptul internațional umanitar se referă în principal la desfășurarea ostilităților armate și la efectele acestora asupra indivizilor, mai degrabă decât la frontierele teritoriale.
Potrivit acestui punct de vedere, legătura cu un conflict armat, adică conflict armat fără caracter internațional, este decisivă. De exemplu, SUA au susținut că atunci când un grup armat global, cum ar fi Al-Qaeda, se angajează în ostilități armate cu un stat, această etichetă de conflict rămâne aplicabilă către membrii grupului, indiferent de locul în care merg (conflict armat transnațional). Comitetul Internațional al Crucii Roșii a rămas critic în ceea ce privește recunoașterea unui „câmp de luptă global”. Comitetul a susținut că această teorie ar putea extinde în mod nejustificat aplicarea regulilor care guvernează desfășurarea ostilităților în detrimentul reglementărilor privind utilizarea forței în aplicarea legii, în special reglementările privind drepturile omului. Riscul unei interpretări nelimitate din punct de vedere teritorial a dreptului internațional umanitar este că ar putea stimula utilizarea extrateritorială a forței[8].
Conflicte armate internaționale.
Înțelegerea când există un conflict armat internațional s-a conturat de-a lungul timpurilor. În opinia doctrinarilor, conflictul armat internațional este situația în care două sau mai multe state sunt angajate în folosirea forței pentru a-și pune în aplicare pretențiile lor opuse. Un asemenea conflict rezultă din încercarea de impunere prin forță a unui interes unilateral. El poate fi, de asemenea, generat de ciocnirea a două sau mai multe state în urmărirea dobândirii exclusive a unor avantaje pe cale violentă[9].
Criteriul tradițional de clasificare a naturii conflictul armat se bazează pe actorii implicați. Conflictele armate internaționale sunt în esență conflicte armate între două state. Conflictele vor avea la fel caracter internațional dacă la ele participă organizațiile internaționale cum este Organizația Națiunilor Unite și față de ele se aplică Dreptul internațional umanitar[10]. În această situație suntem în prezența așa-numitelor conflictelor armate simetrice.
Potrivit prevederilor articolului 2 comun tuturor celor patru Convenții de la Geneva, „în afara dispoziţiilor care trebuie să intre în vigoare încă din timp de pace, prezenta convenţie se va aplica în caz de război declarat sau de orice alt conflict armat, ivit între două sau mai multe dintre Înaltele Părţi Contractante, chiar dacă starea de război nu e recunoscută de una din ele. Convenţia se va aplica, de asemenea, în toate cazurile de ocupaţie totală sau parţială a teritoriului unei Înalte Părţi Contractante, chiar dacă această ocupaţie nu întâmpină nici o rezistenţă militară. Dacă una dintre Puterile în conflict nu e parte la prezenta convenţie, Puterile care sunt părţi la aceasta vor rămâne totuşi legate prin ea în raporturile lor reciproce. În afară de aceasta, ele vor fi legate prin convenţie faţă de sus-zisa Putere, dacă aceasta o acceptă şi îi aplică dispoziţiile”[11].
DOWNLOAD FULL ARTICLE[1] Proiectului de articole privind efectele conflictelor armate asupra tratatelor și comentariilor acestora, adoptat de Comisia de drept internațional la sesiunea a 63-a, în anul 2011.
[2] The International Criminal Tribunal for the former Yugoslavia (ICTY), Decision on the defence motion for interlocutory appeal on jurisdiction of: 2 octobre 1995 PROSECUTOR v. DUSKO TADIC a/k/a „DULE”, par. 70, https://www.icty.org/x/cases/tadic/acdec/en/51002.htm.
[3] C. Stahn, A Critical Introduction to International Criminal Law, Cambridge: Cambridge University Press, 2018, p. 80.
[4] Tsilonis V., The Jurisdiction of the International Criminal Court. Springer Nature Swetzerland, 2019, p. 283.
[5] Statutul Tribunalului internațional penal pentru judecarea și pedepsirea persoanelor vinovate de încălcarea dreptului internațional umanitar pe teritoriul fostei Iugoslavii începând cu anul 1991, adoptat prin Rezoluția 827 a Consiliului de Securitate din 25 mai 1993, disponibil la https://www.icty.org/x/file/Legal%20Library/Statute/statute_sept09_en.pdf.
[6] Statutul Tribunalului internațional penal pentru pedepsirea persoanelor responsabile de genocid și alte încălcări grave ale dreptului internațional umanitar comise pe teritoriul Rwandei și a cetățenilor rwandezi responsabili de genocid și alte încălcări comise pe teritoriul statelor vecine, între 1 ianuarie 1994 și 31 decembrie 1994, înființat prin Rezoluția 955 din 8 noiembrie 1994 a Consiliului de Securitate, disponibil la www.ohchr.org/EN/ProfessionalInterest/Pages/StatuteInternationalCriminalTribunalForRwanda.aspx.
[7] C. Stahn, A Critical Introduction to International Criminal Law, Cambridge: Cambridge University Press, 2018, p. 78.
[8] Ibidem, p. 79
[9] Rusu V., Balan O., Neagu Gh., Dicționar de drept internațional umanitar, Pontos, Chișinău, 2007, p. 85.
[10] Верле Г., Принципы международного уголовного права. Одесса, Москва: Фенiкс, ТрансЛит, 2011. – 882 с. с. 499
[11] Convenţia pentru îmbunătăţirea sorţii răniţilor, bolnavilor din forţele armate în campanie (I), adoptat/încheiat la Geneva la 12.08.1949. În vigoare pentru RM din 24.11.1993. Publicat în: Tratate Internaţionale, vol. 5, p. 7. Înregistrat la ONU cu nr. I-970.
Convenţia pentru îmbunătăţirea sorţii răniţilor, bolnavilor şi naufragiilor din forţele armate maritime (II), adoptat/încheiat la Geneva la 12.08.1949. În vigoare pentru RM din 24.11.1993. Publicat în: Tratate Internaţionale, vol. 5, p. 33. Înregistrat la ONU cu nr. I-971.
Conventia de la Geneva privind tratamentul prizonierilor de război (III) adoptat/încheiat la Geneva la 12.08.1949. În vigoare pentru RM din 24.11.1993. Publicat în: Tratate Internaţionale, vol. 5, p. 55. Înregistrat la ONU cu nr. I-972.
Convenţia cu privire la protecţia persoanelor civile în timp de război (IV), adoptat/încheiat la Geneva la 12.08.1949. Publicat în: Tratate Internaţionale, vol. 5, p. 126. Înregistrat la ONU cu nr. I-973.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.