Sisteme de clemență în dreptul european al concurenței
Georgeta Crețu - septembrie 6, 2021I. Introducere
Concurența desemnează relațiile dintre toți cei care acționează pe aceeași piață pentru realizarea propriilor interese în condițiile de libertate economică; ea este o realitate, o luptă dusă cu mijloace economice (cantitate, calitate, preț) și extraeconomice (spionaj industrial, acțiuni de sabotaj, politici de dumping), o confruntare dintre agenții economici în vederea realizării unor condiții mai bune de producție, desfacere, de efectuare a operațiunilor bănești sau a altor activități economice, pentru obținerea de cât mai multe avantaje[1].
Teoria economică a concurenței identifică următoarele tipuri de concurență: perfectă și imperfectă (monopolul, oligopolul, concurența monopolistică); directă, atunci când actorii pieței aflați în competiție se adresează aceleiași nevoi, cu produse similare sau identice, indirectă atunci când se oferă bunuri diferite pentru satisfacerea acelorași nevoi, loială (corectă), când sunt utilizate corect instrumentele luptei de concurență, neloială, atunci când sunt utilizate mijloace incorecte pentru acapararea pieței. Cu timpul, concurența a dobândit statutul de cel mai important principiu organizațional al economiei de piață. Acest rol îl poate îndeplini doar concurența perfectă, care se definește ca fiind acel mediu în care mai multe firme mai mici se concurează oferind un singur produs și nici o firmă nu poate influența prețurile și condițiile de comercializare. Concurența imperfectă (monopolul, oligopolul) apare, în această concepție, ca o barieră în calea accesului pe piață. Concurența perfectă ordonează folosirea optimă a resurselor, pe când monopolul este generatorul ineficienței
II. Politica concurențiala a Uniunii Europene
Politicile în domeniul concurenței permit dezvoltarea unui cadru regulamentar în care guvernele pot menține și stimula concurența mărind performanțele economice. O politică în domeniul concurenței devine absolut necesară pentru ca agenții economici privați și autoritățile publice pot avea comportamente care să deterioreze mediul concurențial din mai multe motive utilizând variate mecanisme și măsuri. Politica de concurență se referă la anumite legi și acțiuni întreprinse și impuse de guverne sau de către comunitate, în ansamblul său, pentru eliminarea sau descurajarea practicilor comerciale restrictive practicate de anumiți participanți pe piață: carteluri, monopoluri, bariere non-tarifare etc., care ar avea ca efect prevenirea, restrângerea sau distorsionarea concurenței. Politica de concurență are ca scop punerea în practică a unui sistem ce permite o concurență fără distorsiuni în interiorul unui spațiu economic. În cadrul teoriei economice liberale, politica de concurență urmărește să realizeze piețe cu o concurență perfectă și să prevină formarea monopolurilor și oligopolurilor care își impun prețurile în detrimentul consumatorilor[2]. Mijloacele cu care operează politica în domeniul concurenței pot avea, la prima vedere, un rol negativ deoarece sunt concepute să îngrădească și să stopeze anumite acțiuni, să limiteze folosirea unor practici care ar avea consecințe negative asupra consumului.
Politica de concurență urmărește asigurarea cadrului necesar manifestării unei concurențe loiale, adică a unei concurențe care are loc în condițiile respectării de către agenții economici a normelor și mijloacelor considerate corecte și recunoscute ca atare prin reglementările în vigoare din fiecare stat și la nivel comunitar. Când concurența este neloială (utilizează mijloace și practici interzise de reglementările în vigoare) se ajunge la o distorsionare și o abatere a acesteia de la scopul său prin favorizarea unor agenți economici în defavoarea altora. Politica în domeniul concurenței urmărește realizarea următoarelor obiective: a) creșterea bunăstării consumatorilor prin îmbunătățirea performanțelor economice; b) protecția consumatorilor, adică apărarea acestora de tendințele marilor companii de a acapara piețele și a stabili prețuri de monopol; c) stoparea redistribuirii veniturilor în favoarea monopolurilor și cartelurilor: d) protejarea firmelor mici și mijlocii; e) integrarea piețelor naționale ale statelor într-o piață unică a comunității europene[3].
Procesul de integrare economică europeană a fost însoțit în permanență de promovarea unei politici comune în domeniul concurenței. Până în prezent, această politică adoptată de Uniunea Europeană se constituie într-o condiție necesară pentru existența pieței interne unice care asigură libera circulație a bunurilor, serviciilor, capitalurilor și forței de muncă. De altfel, se apreciază că, în cadrul Uniunii Europene, principalul beneficiar al unei politici a liberei concurențe este cetățeanul în calitatea sa de: consumator, participant pe piața muncii și de acționar (agent economic). Politica de concurență promovată de Uniunea Europeana pornește de la concepția că piața cu concurență perfectă și pură este cea mai în măsură să asigure bunăstarea generală[4]. De aceea, politica de concurență vizează limitarea, controlarea chiar interzicerea comportamentelor întreprinderilor care aduc atingere concurenței perfecte. Proiectul de integrare economică și politică în domeniul concurenței au devenit procese interdependente în complicatul proces de integrare europeană. Politica în domeniul concurenței este un însoțitor esențial al pieței interne unice care se bazează pe mecanisme noi impuse de necesitatea armonizării politicilor economice ale țărilor comunitare și de înlăturare a barierelor impuse de practicile restrictive, monopoluri, achiziții și fuziuni, ajutoare de stat în calea liberalizării fluxurilor economice. Este motivul pentru care politica în domeniul concurenței interzice practici cum ar fi: acordarea de ajutoare publice care creează distorsiuni în relațiile de concurență între agenții economici; stabilirea prețurilor prin înțelegeri prealabile între producători și furnizori; crearea de carteluri care să-și împartă piața; abuzul de poziție dominantă pe piață; realizarea de fuziuni care distorsionează libera concurență[5].
III. Obiective ale politicii de concurență în Uniunea Europeană
Dispozițiile privind politicile comunitare din domeniul concurenței s-au concretizat în anumite obiective cuprinse în Tratatul de la Roma (articolele 85-94) și Tratatul de la Maastricht(articolele 81-89) și anume: practicile comerciale restrictive; abuzul de putere (poziție) dominantă; achizițiile și fuziunile; ajutoarele de stat; politica cu privire la sectorul de stat.
a) Practicile comerciale restrictive. În art. 85 din Tratatul de la Roma se găsesc prevederi care interzic practicile restrictive care sunt considerate incompatibile cu principiile pieței unice și anume: fixarea prețurilor de vânzare sau de cumpărare sau a unor condiții de comercializare; înțelegeri care au ca scop limitarea sau controlul producției, al piețelor de desfacere sau surselor de aprovizionare; încheierea de contracte condiționate de acceptarea de către parteneri a unor obligații suplimentare care nu au legătură cu tranzacțiile respective[6].
b) Abuzul de putere dominantă este soluționat pe baza prevederilor Art.86 din Tratatul de la Roma. Poziția dominantă sau puterea de piață este puterea unei întreprinderi utilizată pentru a constitui un obstacol în menținerea unei concurențe efective. Se apreciază că nu locul ocupat într-un sector de activitate este pus în discuție, ci doar faptul de a obține un avantaj excesiv din această poziție este criticat. Pentru a determina dacă o întreprindere este sau nu într-o poziție dominantă, se judeca în primul rând cota de piață deținuta (care trebuia să fie mai mare de 50%). Noțiunea de „abuz” trebuie înțeleasă în sensul că nu poziția dominantă a unei firme este interzisă, ci numai practicile interzise ale unei firme cu poziție dominantă, adică: practicarea unor prețuri excesive sau a unor prețuri de ruinare; refuzul de a trata cu anumiți beneficiari, impunerea unor contracte inechitabile; limitarea producției, a distribuției sau dezvoltării tehnologice etc.[7]. Folosirea, în mod abuziv, a unei poziții dominante constituie o formă de manifestare a practicilor anticoncurențiale alături de înțelegeri, decizii și practici concertate. Aproape toate legile concurenței au unele prevederi referitoare la abuzul de poziție dominantă. Majoritatea legilor europene, inclusiv cea a Uniunii Europene, conțin o prevedere expresă care interzice abuzul de poziție dominantă. Totuși, acestea includ rareori o definiție a ceea ce înseamnă abuzul de poziție dominantă, însă multe dintre ele enumeră exemple de comportamente care pot fi considerate ilegale. Legea nr. 21/1996 nu definește în mod sistematizat și complet noțiunea de abuz de poziție dominantă, limitându-se ca, pe calea descrierii, în art. 6 să arate că „este interzisă folosirea în mod abuziv a unei poziții dominante deținute de către unul sau mai mulți agenți economici pe piața românească ori pe o parte substanțială a acesteia, prin recurgerea la fapte anticoncurențiale care au ca obiect sau pot avea ca efect afectarea activității economice ori prejudicierea consumatorilor”[8].
c) Mecanismul achizițiilor și fuziunilor. Finalizarea procesului de realizare a Pieței Unice a produs mutații importante în planul concurenței, fapt ce a impus realizarea unui control strict al achizițiilor ți fuziunilor, care nu a fost prevăzut în Tratatul de la Roma, din două motive: Tratatul, de la Roma reprezintă un document cadru care necesita o legislație suplimentară (complementară) pentru punerea în aplicare a principiilor conținute și Tratatul, de la Roma se baza pe ideea de expansiune economică a CEE, fapt ce necesita o largă concentrare a forței economice. Pe măsură ce devenea evident riscul dominării piețelor de către marile concerne, atitudinea instituțiilor europene s-a modificat, Consiliul însărcinând Comisia Europeană să pregătească proiectul Regulamentului în materie de achiziții și fuziuni, aprobat în anul 1989 și operabil din 1990[9].
d) Politica în domeniul ajutoarelor de stat. Pe măsură ce barierele fizice, reglementare și fiscale din calea comerțului internațional au fost înlăturate, subvenționarea anumitor sectoare a rămas unul din puținele instrumente care duc la imperfectarea liberei concurențe și la fragmentarea piețelor. Subvențiile guvernamentale acordate fie companiilor de stat, fie celor private sunt de regulă interzise dacă afectează sau amenință să afecteze concurența. Unele categorii de ajutoare sunt scutite de control: ajutoarele speciale acordate în cazul dezastrelor naturale, ajutoarele pentru regiunile afectate de criza economică și cele pentru promovarea unor activități economice noi. Politica referitoare la ajutoarele de stat este complexă, ajutoarele de stat având și efecte pozitive în anumite condiții pentru că ele pot conduce la adâncirea integrării și la reducerea disparităților economice și regionale în cadrul UE[10].
DOWNLOAD FULL ARTICLE[1] Gh. Gheorghiu, M. Niță (2020), Dreptul concurenței, Ed. Universul Juridic, București, p. 12.
[2] I. Didea (2014), Dreptul european al concurenței, Ed. Universul Juridic, București, p. 217.
[3] V. Iancu (2009), Dreptul concurenței comerciale, Ed. Sitech, Craiova, p. 82.
[4] A. Cotuțiu, G.V. Sabău (2008), Drept român și comunitar al concurenței, Ed. C. H. Beck, București, p. 134.
[5] I. Didea (2014), op. cit., p. 220.
[6] M.C. Dobrilă (2019), Dreptul european al afacerilor. Principii, politici, piața unică, libertăți, drept european al contractelor, Ed. Universul Juridic, București, p. 225.
[7] Idem, p. 332.
[8] C. Ignătescu (2019), Abuzul de drept, Ed. Lumen, Iași, p. 92.
[9] Gh. Gheorghiu, M. Niță (2020), op. cit., p. 116.
[10] I. Didea (2014), op. cit., p. 208.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.